Blog

  • Eu nu am vrut să plec din România, am fost forţat să plec pentru că nu am găsit de lucru din cauza vârstei, aş putea spune că sunt un refugiat economic, un sirian. În afară nu este aşa cum se spune, copilul meu, care stă în Bucureşti, o duce mai bine decât o duc eu în Irlanda. Aş vrea să mă întorc, dar cine mă angajează la 56 de ani, când nu m-au angajat la 47 de ani?

    Săptămâna trecută, miercuri, am avut una dintre cele mai interesante discuţii din acest an la ZF Live cu Valentin Drăguţ, un cititor al Ziarului Financiar, cu care am vorbim doar prin e-mail, niciodată faţă în faţă.

    Discuţia noastră a pornit de la un articol de-al meu, în care consemnam părerea patronilor români care cer ca cei care fac gratis o şcoală în România să rămână în ţară un anumit număr de ani, iar dacă vor să plece în afară să plătească şcoala. Acel articol a stârnit multe reacţii, cele mai multe împotrivă. El susţine ideea plăţii şcolii doar la nivelul de facultate.

    Valentin Drăguţ este un specialist în HR, stă în Irlanda de opt ani, iar acum lucrează pentru o companie de transport din Anglia.

    În spatele lui stă o poveste dureroasă, care poate este povestea multor români care au plecat la muncă în afară de nevoie, nu pentru că ar fi vrut.

    El a plecat din România în Irlanda în 2015 pentru că piaţa muncii din ţară l-a respins, fără să i-o spună direct în faţă, pe criterii de vârstă.

    Eu nu am vrut să plec, am fost nevoit să plec, eu sunt un refugiat economic, un sirian!, spune el. La 47 de ani (cât avea atunci când a plecat), nu am fost bun pentru România pentru că aveam o vârstă prea mare, dar bine că am fost bun pentru alţii, pentru alte ţări, acolo unde nu contează cine eşti tu, de unde vii, ce culoare a pielii ai, ce vârstă ai, ci contează ceea ce ştii să faci, a adăugat el.

    A fost o problemă de salariu în România, pentru că aveai o experienţă prea mare în domeniul resurselor umane şi cereai prea mult?

    Nu, deloc. Am cerut între 1.200 şi 1.500 de euro net şi nu cred că era un salariu prea mare pentru România şi pentru ceea ce ştiam şi puteam să fac, a replicat el. Mi-am pus CV-ul peste tot, am aplicat la joburi, am fost intervievat de persoane mult mai tinere decât mine, care nu aveau calificarea necesară să-mi evalueze munca şi ceea ce ştiam să fac, a adăugat el.

    Ai vrea să te întorci acum în România?

    Da, cum să nu, dar cine să mă angajeze la 56 de ani, când nu m-au angajat la 47 de ani?!, a replicat el.

    Nu ştiu dacă aţi observat, dar în România este o problemă majoră vârsta de angajare, adică firmele preferă să angajeze oameni tineri.

    Ironic, toate firmele, toţi patronii îi critică pe tineri, spun că nu ştiu nimic, că nu au învăţat nimic la şcoală, că pleacă imediat, că sunt neserioşi, dar chiar şi în aceste condiţii, când vine un CV cu cineva mai în vârstă, peste 45 de ani, cu experienţă, el este exclus din start.

    Valentin Drăguţ spune că are în ţară prieteni de aceeaşi vârstă care cred că dacă sunt daţi afară nu au nicio şansă să-şi găsească altceva pe aceeaşi poziţie, poate doar casier la Mega.

    În Germania, companiile confruntate cu o lipsă acută de oameni, de personal, se roagă de cei care ajung la pensie să mai rămână, şi mai mult decât atât, chiar au început să recruteze pensionari pentru joburile specializate care nu pot fi făcute de către roboţi, de către aplicaţii, de către oamenii mai tineri.

    Într-o Românie în care în continuare se consideră că este mai bine să pleci în afară la muncă şi să locuieşti acolo, Valentin Drăguţ vrea să se întoarcă dacă ar avea ocazia.

    Există în continuare dorinţa multor români de a pleca, dar motivele sunt greşite, menţionează el.

    Îi pot înţelege pe cei care vor să plece  din zonele economice defavorizate, acolo unde nu sunt şi nu se fac investiţii, unde nu este de lucru, dar din oraşele mari din ţară, cei care au o anumită şcoală, o anumită educaţie, nu au niciun motiv să plece, adaugă el.

    “Vino să vezi cum e să trăieşti aici în Irlanda cu 2.000 de euro pe lună, unde un RCA este peste 2.500 de euro pe an, când o chirie este de 1.800 de euro pe lună, unde este o criză acută de locuinţe şi unde poţi spera la început nu să găseşti o garsonieră, ci doar o cameră cu baie pe hol.”

    Copilul meu, care lucrează în Bucureşti şi care are 1.200 de euro pe lună, plus partenera lui care are tot 1.200 de euro pe lună, deci împreună 2.400 de euro în România, au o viaţă mult mai bună decât am eu în Irlanda şi decât mulţi alţii care sunt aici, a menţionat Valentin Drăguţ.

    Toţi prietenii mei care au rămas în ţară o duc mult mai bine financiar decât o duc eu aici, în Dublin, a adăugat el.

    Mulţi români invocă problemele legate de sistemul de sănătate, de sistemul de transport, de educaţie, dar aceste probleme sunt peste tot  în Occident, în toate oraşele mari, începând din Europa până în America de Nord. Eu am trăit şi patru ani în Canada şi este la fel, a menţionat el.

    Am prieteni care muncesc în afară şi care vin în ţară la doctor, unde cu o atenţie/şpagă intră imediat, în timp ce în Occident stai cu lunile pe listele de aşteptare să te vadă un medic.

    Este o percepţie greşită, eu chiar cred că este indusă, că în altă parte, că în alte ţări este foarte bine, mai bine, iar în România este foarte prost, a menţionat el.

    Românii care muncesc în afară nu spun tot adevărul, nu este aşa cum se spune.

    Viaţa în România s-a îmbunătăţit substanţial în ultimul deceniu, iar acest lucru îl vezi atunci când vii în ţară o dată pe an, a adăugat el. Dacă stai aici poţi să ai impresia că nu se întâmplă nimic.

    La acest lucru a contribuit şi stabilitatea cursului valutar leu/euro din ultimul deceniu şi mai ales din ultimii ani, când au fost numai crize, care a permis prin creşterea salariilor în lei creşterea puterii de cumpărare în euro.

    În ultimii ani, exodul românilor care pleacă la muncă în străinătate s-a mai temperat, plus că au început să revină în ţară cei care plecaseră la muncă în afară, dar ce-i drept, numărul acestora este încă redus.

    În ultimul său raport privind România, FMI a constatat că 2022 a fost primul an în care România a avut surplus de populaţie, provenit din asiatici, ucraineni şi românii care s-au întors în ţară.

    Dar cum să faci ca România să vrea să te întorci, când ai o anumită vârstă şi mai poţi să lucrezi, dar piaţa muncii este nemiloasă?

    O întrebare pentru care încă nu este un răspuns.

  • Reţetă pentru schimbarea mentalităţii

    Mai puţine gunoaie în ape sau la gropile de gunoi, sute de locuri de muncă verzi, reintroducerea în circuit a circa 7 miliarde de ambalaje de băuturi în fiecare an sunt cele mai vizibile ţinte ale Sistemului de Garanţie-Returnare care tocmai a luat startul. Compania care se ocupă de acest proiect pune în mişcare un fenomen care implică toţi consumatorii, comercianţii, dar şi producătorii şi importatorii de băuturi din România. Cel mai amplu sistem de economie circulară din România are o sarcină care nu e deloc uşoară: îşi propune să schimbe mentalitatea faţă de reciclare a tuturor românilor. Care sunt elementele cheie ale acestui proiect povesteşte Gemma Webb, CEO şi preşedinte al Directoratului RetuRO.

    Sufocate de gunoaie, malurile lacului Bicaz mi-au lăsat un gust amar ultima dată când am vizitat zona din preajma localităţii Durău, din judeţul Neamţ. Altminteri, în amintirile mele, peisajele erau unele dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut vreodată. Scenariul se repetă, cu siguranţă, în multe alte cazuri, iar situaţia este provocată de faptul că localnicii aruncă majoritatea gunoaielor aiurea, iar curăţarea apelor este costisitoare. Acest lucru se poate schimba însă radical în anii ce vin, deoarece pentru ambalajele băuturilor vom plăti o garanţie de 50 de bani, aşa cum promite Sistemul de Garanţie-Returnare, administrat în România de RetuRO, o companie care a fost dezvoltată de la zero în numai un an de Gemma Webb.

    Ea spune că povestea sa în cadrul RetuRO a fost mai mult decât o schimbare în carieră; a reprezentat un moment crucial în dezvoltarea sa personală. După peste 20 de ani în poziţii de leadership în mediul corporativ, a decis să se alăture unui start-up şi să contribuie la dezvoltarea lui. Cum a arătat prima sa zi la RetuRO? „Fără telefon de serviciu, fără laptop, fără ecuson, fără birou. Am fost primul angajat. Nebunia, cum o numeau unii, de a da drumul Sistemului de Garanţie-Returnare în mai puţin de un an nu a fost o decizie de business. A fost răspunsul la nevoia presantă ca ceea ce fac să aibă un impact real şi semnificativ pentru mediul în care trăim, o dorinţă pe care fiecare dintre noi o simte, la un moment dat, în viaţa sa”, spune Gemma Webb.

    Ea povesteşte că, încă de la începuturile sale, RetuRO a fost conceput ca soluţie la o nevoie urgentă de a implementa un sistem eficient şi extins de gestionare a deşeurilor de ambalaje de băuturi. Adoptarea Sistemului de Garanţie-Returnare nu a fost doar o strategie de business, ci un angajament de a începe o transformare semnificativă în România. „SGR a fost rezultatul muncii incredibile depuse în ultimii ani de către acţionarii noştri şi asociaţiile producătorilor de bere şi băuturi răcoritoare. M-am alăturat echipei în noiembrie 2022. Viziunea mea a fost să contribui la dezvoltarea unui proiect care să depăşească cadrul corporatist tradiţional. Suntem un start-up. Şi trebuia să acţionăm ca un start-up. Scopul a fost să redefinim dinamica dintre consumatori, producători şi mediu. SGR este conceput ca un instrument care va aduce o schimbare nu doar în comportamentul consumatorilor, dar care va aduce şi o transformare culturală”, punctează executivul de la RetuRO.

    Dezvoltarea companiei a venit cu o serie de provocări pe parcurs, mai ales luând în calcul complexitatea implementării unui proiect de o asemenea amploare, care necesită o astfel de schimbare culturală şi structurală. „Misiunea noastră este să facem din reciclare un obicei simplu – atât pentru Româna cât şi pentru români. Bineînţeles, trebuie să avem în vedere că începem dintr-un punct în care ratele de reciclare în România sunt destul de mici”, completează Gemma Webb. Prin urmare, fiecare provocare întâmpinată a reprezentat o oportunitate de inovare şi creştere.

    Paşi de la zero. Doar 12 luni au trecut de la momentul în care a început construcţia RetuRO şi până la startul SGR. Evaluând drumul parcurs, Gemma Webb spune: „Am obţinut rezultate incredibile în mai puţin de un an. Uneori, când mă uit înapoi la unde eram acum doar un an, mi se pare extraordinar totul – pasiunea, încăpăţânarea, dedicarea care au stat în spatele acestui progres”. Tot ea enumeră, între momentele cheie, construirea unei echipe care a ajuns la 80 de membri în doar câteva luni („Continuăm să recrutăm şi ne dorim să avem alături de noi cei mai buni profesionişti pasionaţi de mediu”); securizarea unuia dintre cele mai mari împrumuturi verzi din România, în valoare de peste 85 de milioane de euro. Un alt pas important a fost dezvoltarea în timp record a platformei IT pentru înregistrarea a 80.000 de operatori economici şi înscrierea a 80% dintre operatorii economici estimaţi (comercianţi şi producători) în platforma SGR.

    „Un pas uriaş a fost finalizarea dezvoltării arhitecturii IT şi, după un research extensiv la nivel mondial, găsirea partenerului IT optim care să ne sprijine în implementarea sistemului”, mai spune CEO-ul RetuRO.


    Carte de vizită

    Œ1. De-a lungul carierei sale de 38 de ani, Gemma Webb a lucrat în diverse industrii şi pieţe europene.

    Œ2. Din noiembrie 2022 este CEO şi preşedinte al Directoratului RetuRO

    Ž3. Din octombrie 2020 este preşedinte al Romanian Business Association

    4. Din septembrie 2020 este preşedinte al Asociaţiei FMCG din România

    5. Până să preia mandatul RetuRO, vreme de doi ani a fost CEO şi managing director al AGW International

    ‘6. A lucrat în cadrul BAT mai mult de 18 ani, în UK, România (timp de şase ani) şi Irlanda

    ’7. Anterior, a lucrat pentru INEOS EVC Rigid Films Staufan Germany, Schneider Electric şi Norprint


    Pe de altă parte, un moment cheie în activitatea companiei a fost selecţia partenerului pentru echipamentele din cele
    17 centre regionale RetuRO de numărare şi sortare, precum şi a partenerului logistic. Un alt pas important a fost deschiderea primului centru regional de numărare, în Bonţida (judeţul Cluj), şi începerea lucrărilor la următoarele trei centre, care vor fi operaţionale până în aprilie 2024.

    Şi pentru a completa gama de acţiuni, un alt moment cheie a fost lansarea campaniei de comunicare pentru consumatori, Hora Reciclării, o campanie educaţională naţională care se concentrează pe importanţa unităţii.

    „Implementarea SGR în România nu este o sarcină uşoară, mai ales pentru că reprezintă o premieră pentru toţi cei implicaţi. Este o iniţiativă crucială pentru economia circulară, ce va aduce schimbările mult dorite pentru mediul înconjurător din România şi va contribui semnificativ la eforturile de sustenabilitate din ţară. Va aduce o schimbare structurală şi culturală imensă în domeniul reciclării, va permite României să îşi îndeplinească obiectivele UE privind reciclarea şi va oferi un ecosistem de economie circulară pentru ambalajele de băuturi”, subliniază Gemma Webb. Ea explică şi de ce este SGR un proiect complex. În primul rând, pentru că se adresează tuturor românilor. Conform estimărilor, în fiecare an vor fi colectate aproape 7 miliarde de recipiente. În comparaţie cu alte ţări europene care au implementat SGR, România are o populaţie de 19 milioane de oameni, cu o împărţire de aproximativ 50/50 urban – rural. Colectarea ambalajelor SGR este planificată din aproape 80.000 de locaţii, atât prin opţiunea manuală, cât şi prin mijloace automate – RVM-uri.

    Această abordare integrată necesită coordonare între diferite sectoare şi părţi interesate: producători de băuturi, comercianţii mari, mijlocii şi mici, reciclatori, autorităţi guvernamentale şi publicul larg. Menţinerea unei comunicări eficiente şi cooperarea cu aceşti actori cheie implicaţi completează gradul de complexitate a proiectului.

    Introducerea SGR în România este o iniţiativă revoluţionară, dar şi un teritoriu neexplorat până acum pentru toţi cei implicaţi. „Analizând studii de caz internaţionale, suntem conştienţi de diferenţele cu privire la zona geografică, demografia, volumul de ambalaje, nivelul de educaţie şi nuanţele culturale care fac contextul românesc unic.

    Analiza sistemelor implementate deja în Europa, în special din ţări precum Norvegia, Germania, ne-a arătat transformările incredibile pe care SGR le poate aduce”, explică Gemma Webb. Norvegia, de exemplu, se mândreşte cu o rată de returnare şi reciclare de 95% pentru PET, ceea ce arată că au o comunitate profund dedicată protecţiei mediului. SGR-ul Germaniei nu doar că a revoluţionat ratele de reciclare, dar a şi transformat cadrul său economic, promovând o economie circulară care pune la fel de mult preţ pe conservare, cât şi pe consum. Similar, Lituania şi Estonia au obţinut un succes remarcabil, cu rate de returnare de peste 90% pentru recipiente de băuturi într-un interval de timp relativ scurt.

    „Aceste exemple europene sunt repere importante, care ne ajută să analizăm cum trebuie să acţionăm şi să pornim pe acest drum al transformării României. Dincolo de beneficiile pentru mediu, programul promite o schimbare culturală profundă orientată spre sustenabilitate şi responsabilitate, poziţionând România în fruntea iniţiativelor de economie circulară din peisajul european”, declară CEO-ul RetuRO.

    Mai puţine gunoaie. Care sunt efectele SGR în România? „În primul rând, aş dori să subliniez ceea ce nu va mai fi vizibil în România: ambalaje de băuturi fără valoare, risipite pretutindeni în jurul nostru. De asemenea, unul dintre cele mai vizibile efecte va fi stabilirea şi îmbunătăţirea infrastructurii de reciclare în întreaga ţară. Implementarea SGR de către RetuRO implică crearea de puncte de returnare, facilităţi de sortare şi numărare şi o logistică eficientă pentru a facilita recuperarea şi colectarea recipientelor de băuturi. Beneficiile economice şi de mediu ale implementării SGR de către RetuRO vor deveni evidente”, declară Gemma Webb.

    Creşterea ratelor de reciclare şi crearea unei economii circulare vor avea un impact pozitiv atât asupra mediului, cât şi a economiei şi vom fi mult mai atenţi la ce deşeuri producem dar şi la consumul de resurse. Executivul de la RetuRO menţionează că „începând de acum, tot ce vom face noi va contribui semnificativ la creşterea conştientizării cetăţenilor cu privire la importanţa reciclării şi beneficiile specifice ale SGR. De ce spun asta? RetuRO nu doar că a dezvoltat sistemul de la zero, dar este şi responsabil pentru procesul de informare şi educare a publicului, pentru ca toţi cei implicaţi să se familiarizeze cu Sistemul de Garanţie-Returnare”.

    Până anul viitor, România are în plan să devină a doua cea mai mare ţară europeană care adoptă SGR, alăturându-se altor
    13 ţări de pe continent care au implementat deja un astfel de sistem, crescând astfel numărul de cetăţeni europeni care sunt mai atenţi la mediul în care trăiesc la 163 de milioane de persoane. Proiectul îşi propune să revoluţioneze percepţia asupra ambalajelor, indiferent dacă acestea fac parte sau nu din sistem. Pe măsură ce programul se desfăşoară, populaţia va deveni din ce în ce mai conştientă de amprenta sa ecologică. 30 noiembrie 2023  a marcat începutul acestei călătorii transformatoare.


    Momente cheie în dezvoltarea RetuRO

    Construirea unei echipe care a ajuns la 80 de membri în doar câteva luni; continuăm să recrutăm şi ne dorim să avem alături de noi cei mai buni profesionişti pasionaţi de mediu

    Securizarea unuia dintre cele mai mari împrumuturi verzi din România, în valoare de peste 85 de milioane de euro.

    Dezvoltarea în timp record a platformei IT pentru înregistrarea a 80.000 de operatori economici.

    Înscrierea a 80% dintre operatorii economici estimaţi (comercianţi şi producători) în platforma SGR.

    Finalizarea dezvoltării arhitecturii IT şi, după un research extensiv la nivel mondial, găsirea partenerului IT optim care să ne sprijine în implementarea sistemului.

    Selecţia partenerului pentru echipamentele din cele 17 centre regionale RetuRO de numărare şi sortare, precum şi a partenerului nostru logistic.

    Deschiderea primului centru regional de numărare şi sortare, în Bonţida, şi începerea lucrărilor la următoarele trei centre, care vor fi operaţionale până în aprilie 2024.

    Lansarea campaniei de comunicare pentru consumatori, Hora Reciclării, o campanie educaţională naţională care se concentrează pe importanţa unităţii.


    „Cred că e important de reţinut că SGR este un mecanism dinamic, care va evolua odată cu fiecare ambalaj plasat pe piaţă şi returnat, cu fiecare centru RetuRO înfiinţat şi cu fiecare cetăţean care susţine activ sistemul. Per total, ne propunem în decursul următorului an ca RetuRO să crească atât în dimensiune (centre, reurse, procese), cât şi în impact, consolidându-ne poziţia de susţinător principal al practicilor sustenabile în România”, afirmă Gemma Webb. Cu o forţă de muncă de 600 de persoane şi 17 centre regionale, SGR va fi pregătit pentru a creşte ratele de returnare. Sistemul se adresează tuturor locuitorilor ţării, 19 milioane de români, iar până la sfârşitul lunii iunie 2024, ar urma să fie vizibil doar logo-ul „Ambalaj cu Garanţie” pe rafturile magazinelor pentru ambalajele de băuturi în scop SGR. Executivul RetuRO explică: „Bine de ştiut pentru toţi cei implicaţi: produsele SGR vor apărea treptat pe rafturile magazinelor în următoarele
    3-4 luni, cu disponibilitate limitată în decembrie”.

    Cum funcţionează sistemul, de fapt? Programul implică deopotrivă consumatori, comercianţi şi producători. Comercianţii parte din SGR trebuie să se înregistreze în platformă, să îşi completeze datele şi să semneze contractul cu RetuRO, administratorul Sistemului, disponibil pe platformă. Pe de altă parte, toţi producătorii din România de băuturi (apă, băuturi răcoritoare, bere, cidru, vin, băuturi spirtoase) în ambalaje primare nereutilizabile din sticlă, plastic sau metal, cu volume cuprinse între 0,1 l şi 3 l inclusiv, trebuie să se înscrie la rândul lor, să semneze contractul cu RetuRO şi să înregistreze produsele SGR în platformă. Înregistrarea produselor în Registrul de Ambalaje SGR este gratuită până pe 1 ianuarie 2024; ulterior acestei date se se va percepe taxa stabilită conform contractului de prestări servicii între RetuRO şi producători.

    „Facem eforturi constante pentru ca toată lumea să înţeleagă cum funcţionează SGR, iar principiul este destul de simplu. Orice persoană care cumpără o băutură  în ambalaj marcat cu simbolul specific va plăti o garanţie de 50 de bani. Când ambalajul este returnat, garanţia este restituită. Acest lucru se poate face în orice punct de colectare, nu neapărat de unde băutura a fost cumpărată, şi fără a fi nevoie de un bon fiscal. Şi asta este tot. Similar cu sistemul folosit pentru cărucioarele de cumpărături din marile supermarketuri”, declară Gemma Webb, care atenţionează însă că recunoaşterea simbolului Ambalaj cu Garanţie este cheia, fiind indicatorul produselor eligibile pentru garanţie.

    În timp ce unele părţi implicate au adoptat cu uşurinţă Sistemul de Garanţie-Returnare, recunoscând avantajele pe care le aduce mediului înconjurător dar şi avantajele sale economice, alţii au nevoie de informaţii suplimentare pentru a înţelege pe deplin necesitatea şi avantajele acestei iniţiative, povesteşte CEO-ul RetuRO. „Participarea la dialoguri continue cu aceste părţi interesate, oferirea de informaţii detaliate despre beneficiile SGR şi abordarea oricăror întrebări sau rezerve sunt paşi esenţiali.”


    „Proiectul îşi propune să revoluţioneze percepţia asupra ambalajelor, indiferent dacă acestea fac parte sau nu din sistem. Pe măsură ce programul se desfăşoară, populaţia va deveni din ce în ce mai conştientă de amprenta sa ecologică. 30 noiembrie 2023  a marcat începutul acestei călătorii transformatoare” – Gemma Webb, CEO şi preşedinte al Directoratului RetuRO


    Comercianţii joacă un rol esenţial în cadrul demersului, formând coloana vertebrală a sistemului. Obiectivul RetuRO este să se asigure că toţi producătorii de băuturi, comercianţii, importatorii, distribuitorii şi întreaga industrie HoReCa sunt înregistraţi în SGR, deoarece îndeplinirea acestei obligaţii legale este crucială pentru desfăşurarea proiectului. „SGR poate părea la prima vedere o obligaţie, dar vine atât cu avantaje pe termen lung, cât şi imediate. Protecţia mediului este un aspect cheie, deviind ambalajele de la gropile de gunoi şi promovând o economie cu adevărat circulară, creând un mediu mai curat şi mai verde pentru generaţiile actuale şi viitoare”, punctează Gemma Webb.

    În plus, SGR include şi plata unui tarif dedicat comercianţilor care gestionează punctele de returnare, acoperind cheltuielile asociate gestionării acestuia. Acest tarif variază în funcţie de tipul de colectare ales de comercianţi – manual sau cu ajutorul maşinilor automate de returnare.

     

    Finanţare de start-up. Finanţarea iniţială pentru RetuRO a fost asigurată de producătorii de băuturi, acţionarii companiei, apoi cu ajutorul unor garanţii corporative oferite tot de aceştia a fost obţinut unul dintre cele mai importante împrumuturi verzi din România, în valoare de peste 85 de milioane de euro. „Să nu uităm că suntem încă un start-up în primii ani de construcţie şi implementăm un sistem unic la nivel naţional. De asemenea, este important să subliniem că operăm pe principiul nonprofit, ceea ce înseamnă că orice profit vom realiza îl vom reinvesti exclusiv pentru a susţine şi dezvolta SGR, asigurând autofinanţarea sistemului în viitor – un obiectiv semnificativ pentru noi”, susţine Gemma Webb. Ea povesteşte că a căutat finanţare începând cu decembrie 2022, abordând diverse bănci, explicând modelul de business SGR şi planurile companiei. În cele din urmă, RetuRO a ajuns la un acord cu ING Bank. „Acest lucru ne-a permis să implementăm planul de investiţii, cu peste 85 de milioane de euro disponibili pentru a face cel mai mare proiect de protecţie a mediului din ţară operaţional. Pachetul include un împrumut de investiţii de 69 de milioane de euro pe o perioadă de cinci ani şi un împrumut de capital de lucru de 16,7 milioane de euro pentru doi ani”, explică CEO-ul RetuRO.

    Împrumutul privat susţine activităţile operaţionale, inclusiv înfiinţarea şi operarea centrelor regionale pentru numărarea, sortarea şi pregătirea ambalajelor returnate pentru reciclare. O parte semnificativă a finanţării va acoperi şi sistemul IT complex care susţine proiectul, manipulând un volum enorm de date.


    Economie circulară

    Prin Sistemul Garanţie-Returnare, un volum estimat de 7 miliarde de ambalaje de băuturi vor fi recuperate şi reintroduse în circuitul economic. Este vorba despre băuturi (apă, băuturi răcoritoare, bere, cidru, vin, băuturi spirtoase) în ambalaje primare nereutilizabile din sticlă, plastic sau metal, cu volume cuprinse între 0,1 l şi 3 l inclusiv


    La vârful structurii RetuRO se află acţionarii, printre care se numără Asociaţia Berarii României pentru Mediu şi Asociaţia Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate – APBRS, fiecare deţinând o cotă de 30%. În plus, Asociaţia Retailerilor pentru Mediu deţine o cotă de 20%, în paralel cu implicarea statului român prin Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (tot cu o cotă de 20%). Supravegherea strategică este încredinţată Consiliului de Supraveghere, format din 11 membri, iar de aspectele operaţionale se ocupă Directoratul companiei.

    De ce a fost construită însă de la zero RetuRO? Odată cu publicarea Planului de Acţiune pentru Economia Circulară al Comisiei Europene, interesul pentru implementarea Sistemului de Garanţie-Returnare a crescut în mai multe ţări, fiind privit ca o soluţie pentru reducerea deşeurilor, creşterea responsabilităţii, educaţie civică şi atingerea unor rate mai ridicate de reciclare a ambalajelor de băuturi. 90% este rata medie de colectare pentru SGR în Europa. Astfel, SGR va contribui semnificativ la tranziţia României către o economie verde şi va crea un impact pozitiv, pe termen lung, în mai multe moduri. Pe de o parte, anual, aproximativ 7 miliarde de ambalaje de băuturi vor fi reintroduse în sistem şi reutilizate ca materii prime superioare – un beneficiu atât pentru producători, cât şi, cel mai important, pentru mediu, asigurând un viitor sustenabil pentru generaţiile viitoare.

    Pe de altă parte, sistemul creează oportunităţi economice, susţinând industriile verzi şi generând locuri de muncă. SGR reprezintă o reţea de aproximativ 80.000 de puncte de returnare, 17 centre regionale de numărare şi sortare, contribuind la creşterea economică atât la nivel local, cât şi naţional. „Scopul nostru este să ajungem la 600 de locuri de muncă verzi până în anul viitor, cu cel puţin 500 de angajaţi care lucrează în centrele de numărare şi sortare din întreaga ţară. SGR încurajează, de asemenea, inovaţia în gestionarea deşeurilor şi contribuie la creşterea economiei circulare, care este sustenabilă atât din punct de vedere ecologic, cât şi economic. SGR are o importanţă strategică pentru România, fiind cel mai mare proiect de economie circulară până în prezent”, mai spune Gemma Webb.

    Ea completează că îşi doreşte ca organizaţia pe care o conduce să fie cea care iniţiează schimbarea de paradigmă în gestionarea ambalajelor pentru băuturi, întrucât misiunea companiei depăşeşte aspectele logistice ale colectării ambalajelor. „Pentru mine, RetuRO a reprezentat o oportunitate de a face parte dintr-o poveste în care fiecare acţiune şi fiecare ambalaj returnat simbolizează un angajament colectiv pentru generaţiile viitoare. Sunt onorată să fac parte din această călătorie, în care crearea unui impact pozitiv nu este doar un obiectiv, ci o parte definitorie a identităţii noastre colective”, conchide Gemma Webb.    

     

    Scurt dialog cu Gemma Webb

    1. Care este stilul dumneavoastră de conducere?

    Filozofia mea de leadership se axează pe colaborare şi inovaţie. În spatele succesului nostru stă o comunicare deschisă. Cred că oamenii sunt cel mai important activ pe care îl are o companie şi fiecare persoană are un rol de jucat în atingerea succesului.

    Cred că este extrem de important să construieşti o relaţie solidă în cadrul echipei şi că această abordare trebuie să fie extinsă şi către parteneri sau părţile interesate.

    Pentru mine, leadership nu înseamnă doar navigarea în prezent, ci şi definirea unui viitor şi articularea acestuia în aşa fel încât să fie înţeles de toată lumea. Deciziile noastre de astăzi ar trebui să contribuie la o lume a oportunităţilor, a sustenabilităţii şi a speranţei pentru viitor. Consider că rolul meu este de a stabili direcţia companiei – oferind o viziune clară a locului în care trebuie să ajungem şi conducând echipa în stabilirea unor priorităţi clare.

    În contextul SGR, cred că e necesar ca fiecare dintre noi să dea tot ce are mai bun şi să fie implicat 100%. Mai ales când e nevoie ca toţi să tragem în aceeaşi direcţie pentru un obiectiv comun. Acest tip de angajament ne asigură că nu lăsăm nicio piatră neîntoarsă în urmărirea obiectivelor noastre şi ne maximizează şansele de succes.

    În cele din urmă, îmi propun să conduc o echipă care nu numai că înţelege destinaţia, ci şi îmbrăţişează călătoria cu entuziasm şi determinare.

    2. Care sunt principalele calităţi pe care le apreciaţi la angajaţi şi partenerii de afaceri?

    În ceea ce priveşte partenerii de afaceri, apreciez transparenţa, fiabilitatea şi angajamentul comun faţă de misiunea şi obiectivele noastre. Caut parteneri dedicaţi la fel de mult ca şi noi creării unui impact pozitiv.

    În ceea ce priveşte echipa noastră şi gândindu-mă la cât de accelerată a fost lansarea acestui proiect, este remarcabil modul în care s-au adaptat călătoriei, reuşind, în mod incredibil, să transforme presiunea timpului şi provocările constante în oportunităţi valoroase de învăţare şi creştere.

    Ritmul accelerat în care am pus bazele sistemului a dus la formarea unei echipe de profesionişti dinamici, agili şi neobosiţi, care nu doar că pot gestiona taskurile de zi cu zi, ci şi se bucură atunci când găsesc soluţii la provocări complexe. Iar asta dovedeşte o înţelegere clară a ceea avem de făcut şi implicare de 100%.

    3. Care sunt greşelile pe care le consideraţi de neiertat?

    Cred într-un viitor bazat pe sustenabilitate, încredere şi dedicare faţă de schimbarea pozitivă. Într-un proiect de o asemenea amploare, importanţa învăţării continue, a adaptării şi a dorinţei de a face mai bine nu poate fi subestimată. Cred că greşelile fac parte din procesul de învăţare şi nimic nu este de neiertat atâta timp cât eşti pe un drum al învăţării. Prin aceste experienţe creştem.

    Cu toate acestea, este important să menţionez că acţiunile trebuie să respecte mereu cadrul legal şi moral, etic. Acţiunile care compromit în mod conştient aceste limite şi cele care afectează principiile sustenabilităţii, transparenţei sau încrederea şi angajamentul părţilor interesate nu pot fi tolerate.

    4. Ce căutaţi atunci când aţi ales oamenii care formează acum echipa RetuRO? Care sunt valorile comune pe care le împărtăşesc?

    Am căutat persoane care îmbină pasiunea, experienţa şi angajamentul de a fi cei mai buni în domeniul lor. Pasiunea este o forţă motrice care alimentează inovaţia şi devotamentul, asigurând că echipa noastră nu este doar pricepută, ci şi cu adevărat implicată în succesul misiunii noastre.

    Experienţa a fost un criteriu cheie în procesul de selecţie. Am luat în considerare profesionişti care se evidenţiază în domeniile lor, aducând un nivel ridicat de competenţe şi cunoştinţe. Acest angajament faţă de excelenţă este crucial în menţinerea unui avantaj competitiv.

    În plus, un set colectiv de valori reprezintă numitorul comun al echipei RetuRO. Integritatea, colaborarea şi o mentalitate centrată pe consumator / cetăţean sunt principii fundamentale care ne ghidează acţiunile. Prin cultivarea unei culturi înrădăcinate în aceste valori, ne asigurăm că echipa noastră nu numai că se depăşeşte la nivel individual, ci şi că lucrează cu uşurinţă împreună pentru a atinge obiectivele noastre comune.

    5. Cât de importantă este, în perspectiva dumneavoastră, sustenabilitatea şi de ce?

    Consider sustenabilitatea ca fiind esenţială şi în centrul a tot ceea ce facem. Este vorba despre găsirea unui echilibru corect între a avea grijă de mediul înconjurător, a ne ajuta comunităţile şi a ne asigura că acţiunile noastre rămân puternice şi durabile.

    Ne confruntăm cu probleme de mediu foarte mari, pe care nu le-am mai întâlnit până acum. Sustenabilitatea merge dincolo de a fi pur simplu prietenos cu mediul înconjurător. Este un principiu care ne ghidează.

    PROIECT SUSŢINUT DE RETURO

     

  • Cu cunoştinţele pe care le aveţi, dobândite într-o carieră executivă, ce aţi face dacă aţi fi în locul meu?

    În cadrul unei întâlniri despre carieră la ASE, Facultatea de Economie Teoretică şi Aplicată, Alexandra, o studentă, a pus o întrebare celor trei executivi (Ana Dumitrache – ex-CEO al CTP, cel mai mare dezvoltator logistic din România, Andrei Dudoiu – managing partner al platformei Seedblink şi fost vicepreşedinte al Băncii Transilvania – şi Andrei Frunză, CEO, BestJobs) invitaţi să vorbească despre carierele lor: Cu cunoştinţele pe care le aveţi acum, ce aţi face dacă aţi fi în locul meu, dacă aţi putea da timpul înapoi? Alexandra se referea la antreprenoriat, având în vedere că are un business de spălat covoare. Fiecare dintre cei trei a dat un răspuns general, de exemplu: – M-aş uita să văd ce face concurenţa, Aş încerca să folosesc tehnologia, Aş încerca să văd ce vor clienţii etc.

    Eu am riscat un răspuns în locul lor: Nu ştiu ce ar face. Mulţi cred că dacă ai cunoştinţe, dacă ai acumulat knowledge într-un anumit domeniu, dacă eşti într-o poziţie executivă sau ai fost, dacă cunoşti multă lume, poţi să devii extrem de uşor antreprenor, poţi să transpui tot ce ştii peste noapte într-o afacere de succes. Nu cred, cred că mai degrabă ceea ce ştii te încurcă în a face un business de la zero pentru că întotdeauna te vei raporta la ceea ce ştii, la ceea ce ai făcut şi s-ar putea să nu fie valabil în businessul pe care vrei să-l faci. Este foarte greu să conduci un business de câteva milioane de euro, de zeci de milioane de euro, de sute de milioane de euro şi să te reduci după aceea la un business de câteva mii, zeci de mii sau sute de mii de euro. În primul rând nu ai bani de o secretară sau asistentă care să-ţi preia o parte din taskuri. Ca să fii antreprenor, cred că trebuie să ai o anumită doză de nebunie, curaj, să crezi într-o idee şi să ai mai multe certitudini că vei reuşi decât îndoieli că nu vei reuşi. Cred că mai degrabă cunoştinţele în detaliu despre un business te încurcă la început, pentru că cu cât ştii mai mult, cu atât ai mai multe îndoieli. Este mai important să ai capacitatea şi calităţile de lider să-i convingi pe alţi oameni să vină după tine, aceştia fiind cei care trebuie să aibă cunoştinţele tehnice, financiare, administrative necesare unui business. Foarte mulţi cred că a avea succes în business şi cu un business ţine de cunoştinţe, de şcoală, ţine de relaţii şi pe cine cunoşti. Cred că la început ţine mai mult de întâmplare, de întâmplări, de faptul că ai curaj să faci un lucru, de faptul că ai curaj să-ţi pui în aplicare ideea, fără să ai nicio idee unde vei ajunge şi dacă vei avea succes. După ce începi acea afacere, începi să vezi ce este un bilanţ, ce este un P & L, începi să acumulezi cunoştinţe mai în detaliu despre ideea ta. Foarte mulţi dintre cei care au avut o idee au ajuns să aibă succes printr-o întâmplare care a făcut ca produsul sau serviciul lor să fie descoperit. Spre exemplu, UiPath, cel mai valoros start-up din tehnologie pornit din România, care este şi cel mai valoros start-up de tehnologie care a pornit vreodată din Europa şi a ajuns pe Bursa de la New York, a beneficiat la început de o întâmplare care i-a adus primul contract cu un client, iar de acolo a pornit totul. Şi cariera fiecăruia ţine de întâmplări, chiar de noroc, de faptul că un şef te place şi îţi dă ceva de făcut, de faptul că ai întâlnit pe cineva care te-a tras după el, de faptul că ai nimerit întâmplător într-o companie etc. După ce obţii acea poziţie, ceea ce contează ţine apoi de cunoştinţe, de studii, de diplome etc.

    Dacă ai lua un executiv de succes care de multe ori a avut succes fără să ştie de unde a venit acel succes şi îl pui într-o altă situaţie, îl pui să dezvolte un business, s-ar putea să înregistreze un eşec glorios, la fel cum a fost succesul pe care l-a avut. Este foarte greu să-i spui cuiva care este la început de drum ce să facă mai aplicat, dincolo de anumite generalităţi universal valabile. Cu toţii au acces la cărţi de marketing, cu toţii au acces la cărţi de leadership, unii chiar au MBA-uri, dar s-ar putea să nu te ajute acest lucru într-un business aflat la început. Cum spunea Ana Dumitrache, cu o carieră de peste 20 de ani în industria imobiliară, ca să fii un agent imobiliar bun şi de succes nu trebuie neapărat să ai şcoală. Poţi să fii un antreprenor bun fără să ai o şcoală în domeniu. Nebunia şi curajul, determinarea şi ambiţia nu le înveţi la şcoală. Foarte mulţi executivi, când pleacă dintr-o poziţie, nu ştiu să facă altceva într-un alt domeniu sau fiind într-o altă situaţie. Se spune că poţi să ai succes doar o singură dată, fie în carieră, fie în business. Poţi să fii coach sau mentor, dar acolo asculţi şi poate vorbeşti din experienţă proprie, dar nu eşti tu cel care trebuie să faci ceea ce spui altuia că trebuie să facă. Cu toţii am acumulat cunoştinţe în cei 20-25-30 de ani, am văzut multe situaţii, am discutat cu mulţi oameni, dar s-ar putea să nu ştim ce să facem dacă am fi în locul unei studente care are un business de spălat covoare!  

    cristian.hostiuc@zf.ro

     

  • Trăim azi cu un pas în ziua de mâine

    Inteligenţa artificială este aici, indiferent că vrem sau nu, că alegem să o folosim sau nu, că profităm de oportunităţi sau beneficii. Cei mai mulţi dintre noi sunt reticenţi să folosească această unealtă pentru că se tem de riscuri, de schimbare, că nu le place noul. Dar este mai riscant să nu adoptăm modele şi tehnologii inovatoare. Acestea sunt doar câteva dintre concluziile conferinţei CÂT DE MULT INOVEAZĂ COMPANIILE DIN ROMÂNIA, ediţia 2023. Subtitlul ediţiei care s-a desfăşurat săptămâna trecută – Trăim azi cu un pas în ziua de mâine – se leagă de faptul că mi se pare că noutăţile din sfera inovaţiilor apar cu o viteză tot mai mare şi parcă trăim într-un scenariu din cărţile lui Jules Verne, evident, translatate în prezent. Pentru că, desigur, multe din ideile scriitorului francez au apărut deja. Mă întreb uneori cât va mai dura până vor deveni realitate diverse lucruri pe care ni le prezintă filmele SF de azi.

    Şi asta pentru că, în fiecare zi, aflu despre câte o… trăsnaie. De pildă: oamenii de ştiinţă au creat roboţi vii minusculi din celule umane care se pot deplasa într-un vas de laborator şi care, într-o zi, ar putea ajuta la vindecarea rănilor sau a ţesuturilor deteriorate, potrivit unei cercetări publicate recent în revista Advanced şi prezentate de CNN.

    Sau… Cercetătorii europeni se inspiră de la păsări, peşti şi chiar viermi pentru a dezvolta maşini care să exploreze locuri de pe Pământ unde oamenilor le este greu să ajungă. Păsările, de exemplu, sunt un model excelent pentru investigarea designului, potrivit dr. Raphael Zufferey, robotician la Institutul Federal de Tehnologie din Lausanne, în Elveţia. „Beneficiază de milioane de ani de evoluţie”, spune acesta. „Avem astfel ceva care s-a optimizat de-a lungul istoriei.” Zufferey conduce un proiect de cercetare care a primit finanţare din partea UE pentru a dezvolta roboţi cu aripi care flutură.

    Aşadar, într-o lume în care inovaţia pare că ne pândeşte după fiecare colţ, ne-am dorit să discutăm pe această temă. Dincolo de interesul stârnit de inovaţie, ca idee şi punerea sa în practică, este important de văzut cum se vede, simte şi aplică ea în viaţa de zi cu zi – de această dată, în sfera profesională. Să vedem ce se întâmplă cu inovaţiile în România.

    Conferinţa dedicată companiilor inovatoare este un proiect pornit în 2014, când redacţia Business MAGAZIN observa că, în pofida faptului că suntem consideraţi un Silicon Valley al Europei Centrale şi de Est, România este clasată de Eurostat în peisajul european drept singurul inovator modest alături de Bulgaria. Astfel, în 2014 cheltuielile de cercetare-dezvoltare au reprezentat 0,38% din PIB, din care pentru sectorul public 0,22% şi pentru sectorul privat 0,16%, potrivit INS. Lucrurile nu s-au dezvoltat prea mult de atunci, dacă ne gândim că în 2019, cheltuielile de cercetare-dezvoltare au reprezentat 0,48% din PIB, adică
    5,6 miliarde de lei, din care 0,28% generate de sectorul privat şi 0,2%, de sectorul public. La nivelul UE, investiţiile în cercetare şi dezvoltare s-au plasat la circa 2,18% din PIB, valoarea totală a cheltuielilor alocate acestui sector fiind de 295 de miliarde de dolari (în 2018); 1,45% din total a fost generat de sectorul privat, potrivit Eurostat. În 2021, România a alocat mai puţin de 0,5% din PIB pentru sectorul de cercetare-dezvoltare, la aproape acelaşi nivel ca în 2020, când alocarea a fost de 0,47% din PIB. Spre comparaţie, media europeană a fost de 2,27%.

    Şi în ciuda faptului că bugetele alocate domeniului de cercetare şi dezvoltare au crescut anul acesta cu 70%, conform lui Alexandru Andrei, secretar de stat în Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării. Iar ponderea acestor bugete în PIB este încă departe de 1%, nivel care reprezintă un deziderat actual. Cert este însă că inovaţii şi inovatori sunt şi în România, oricât de abuzat este cuvântul inovaţie, după cum semnala în cadrul evenimentului Cristian Munteanu, fondator şi managing partner, Early Game Ventures. Fireşte însă, trebuie să facem diferenţa între inovaţie şi noutate, între un lucru inventat de dragul de a fi inventat şi ceva util. Una dintre definiţiile inovaţiei care a reieşit în urma discuţiilor din cadrul conferinţei este că inovaţia reală, veritabilă, pleacă de la o nevoie stringentă, reuşind să răspundă unei nevoi reale.

    Bunicii noştri n-au visat cu gândul că din maşinile de spălat inteligente putem transfera rufele în uscătoare, că putem controla temperatura, lumina sau umiditatea din locuinţă de la kilometri distanţă şamd. „Where no man has gone before”, fraza consacrată de Star Trek, are desigur aplicabililitate, dincolo de călătorii, în sfera descoperirilor. Pentru că orice inovaţie este un teren nou. Eu una visez la paturile acelea medicale pe care le vedem în filmele SF, unde personajul se aşează bolnav, după ce este străbătut de raze laser (aş zice), este diagnosticat şi tratat pe loc. Voi la ce gadgeturi visaţi?

  • Povestea unei afaceri începute de două prietene, care a pornit de la o discuţie amicală despre arome şi culori

    Pe Alexandra Şerban şi Ioana Ene le leagă nu doar o prietenie îndelungată, ci şi o pasiune comună pentru arome şi o dorinţă puternică de a crea lumânări parfumate cu ingrediente naturale, din soia. Au început într-o seară de vară şi au ajuns să facă mai frumoase zilele şi serile din orice anotimp celor care aprind în casele lor o lumânare Artistic Flames.

    Brandul a luat naştere într-o discuţie despre idei creative, când Alexandra şi Ioana au ajuns la concluzia că le place să experimenteze cu arome şi culori. Pornind de la această idee, au început să producă lumânări artizanale într-un atelier din Valea Ursului, un sat situat la marginea municipiului Piteşti.

    „Deşi producţia noastră nu atinge în prezent cote exorbitante, dispunem de echipamente de calitate şi facilităţi de ultimă generaţie care ne permit să susţinem fără probleme o potenţială dublare a volumului de muncă. Lumânările artizanale pe care le producem au fost atent gândite pentru a înmiresma viaţa de la prima oră a dimineţii (cu arome de cafea) până la cina romantică în apus (cu arome de zambilă sălbatică). Creăm seturi de lumânări – tablete parfumate – în culori şi arome jucăuşe ce pot fi utilizate atât acasă, cât şi la birou”, povestesc cele două tinere.


    „Pentru că se apropie sărbătorile de iarnă, dorim să le oferim clienţilor posibilitatea de a crea o atmosferă minunată cu noile arome ce îmbină note de portocală, scorţişoară, merişoare, lemn de cedru, lemn de santal, ambră, pin, tei şi chihlimbar.“ – Alexandra Şerban şi Ioana Ene


    Produsele noastre se pot cumpăra de pe site-ul care poartă numele brandului, dar şi din câteva spaţii fizice – o ceainărie şi mai multe florării – din Piteşti şi Bucureşti. În plus, Alexandra şi Ioana participă la diferite festivaluri şi târguri dedicate produselor locale. În administrarea afacerii le este alături tot un prieten, Traian Sandu.

    „Artistic Flames este o întreprindere socială înfiinţată în anul 2022. Pentru finanţare am aplicat la un concurs de planuri de afaceri organizat în cadrul unui proiect POCU 2014 – 2020, finanţat prin programul «Sprijin pentru înfiinţarea de întreprinderi sociale în mediul rural».

    Ca urmare a participării la concursul de planuri de afaceri, am obţinut o finanţare nerambursabilă de 150.000 de lei, care ne-a permis să acoperim o serie de cheltuieli cu achiziţia de echipamente de producţie, materii prime şi alte cheltuieli necesare funcţionării şi astfel să începem să scalăm ceea ce până atunci fusese doar o pasiune.” Firma a fost înfiinţată în septembrie 2022, iar anul 2023 va fi primul exerciţiu financiar complet.

    Preţurile de la Artistic Flames pornesc de la 5 lei pentru o tabletă parfumată şi ajung până la 55 de lei pentru o lumânare parfumată în borcan Ambra cu capac.


    „Pentru că se apropie sărbătorile de iarnă, dorim să le oferim clienţilor posibilitatea de a crea o atmosferă minunată cu noile arome ce îmbină note de portocală, scorţişoară, merişoare, lemn de cedru, lemn de santal, ambră, pin, tei şi chihlimbar.” Tiparul clienţilor Artistic Flames este cel al oamenilor care găsesc bucurie în lucruri mici, simple, care au nevoie de relaxare şi răsfăţ într-o lume agitată.

    „Preţurile diferă în funcţie de produsul dorit. Pornesc de la 5 lei pentru o tabletă parfumată şi ajung până la 55 de lei pentru o lumânare parfumată în borcan Ambra cu capac.” Alexandra Şerban şi Ioana Ene mizează, pentru creşterea proiectului lor, pe conexiunea din interiorul echipei, dar şi pe cea cu clienţii lor, scopul comun fiind să ajungă în casele, birourile şi spaţiile dragi oamenilor. „Am învăţat că nu trebuie să renunţăm şi fiecare persoană care cumpără produsele noastre ne ajută să ne menţinem pe piaţă. Suntem conectaţi împreună şi nu putem unii fără alţii.”   

    Alexandra Şerban şi Ioana Ene mizează, pentru creşterea proiectului lor, pe conexiunea din interiorul echipei, dar şi pe cea cu clienţii lor.



    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Poke Me Up – localuri cu poke bowls (Bucureşti)

    Fondator: Sofian Giuroiu

    Investiţie iniţială: 12.000 de euro

    Prezenţă: Manasia Hub


    Kuko – atelier de prelucrare a lemnului (Afumaţi, jud. Ilfov)

    Fondatoare: Elena Muşat

    Prezenţă: naţională


    Toni Boni – ateliere muzicale (Bucureşti)

    Fondatoare: Manuela Slave

    Prezenţă: într-un spaţiu situat între Orăşelul Copiilor şi Sun Plaza, în Capitală


    Bisou – braserie (Iaşi)

    Fondatoare: Elena Păsălău

    Investiţie iniţială: 80.000 de euro

    Prezenţă: Iaşi


    Manieres – cursuri de bune maniere (Bucureşti)

    Fondatoare: Ştefana Mireţ

    Prezenţă: în şcoli de stat şi private



    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • O întrebare cheie: va fi anul economic 2024 mai bun decât 2023 astfel încât speranţa să se reîntoarcă?

    ♦ De această întrebare depind multe: depinde cum îşi va fundamenta guvernul bugetul, depinde cum îşi vor alcătui companiile calculele finale pe bugete şi, nu în ultimul rând, depinde cu câţi bani vor ajunge acasă angajaţii, mai ales că inflaţia nu se dă bătută.

    FMI a publicat la finalul săptămânii trecute, în urma vizitei anuale pe care fondul o face la Bucureşti, un raport în care arată că economia României s-a mişcat bine în 2023, în ciuda crizelor.

    Documentul anticipează că economia României va creşte în acest an cu 2,2% şi cu 2,7% în anul ce vine. „Economia României a evoluat relativ bine în vremuri grele. Creşterea economică, deşi a încetinit, rămâne destul de robustă şi mai mare decât la majoritatea ţărilor din jur.“

    În UE, estimarea de creştere este anul acesta, în medie, de 0,6% şi de 1,2% în anul ce vine. Dacă România va merge în acelaşi sens al prognozelor, având în vedere că 70% din exporturile ţării merg în UE, atunci şansele sunt semnificativ sporite ca 2024 să fie un an mai bun decât 2023.

    „Diferenţialul nostru de creştere faţă de media UE este pozitiv. Prin urmare, dacă nimic grav nu se întâmplă, economia ar putea creşte mai bine în 2024 decât în acest an“, spune economistul Laurian Lungu. Sunt, adaugă el, o serie de factori fundamentali care ar putea întări sau compromite această perspectivă.

    Pozitiv este că în România vor intra multe fonduri UE ce vor ajuta economia. Deja la nouă luni din an, INS arată că investiţiile au contribuit cu 2,8% la creşterea PIB de 1,4%, pe partea de utilizare. Aici banii de la UE au contribuit semnificativ.

    Negativ, din perspectiva evoluţiei PIB, ar putea fi măsurile fiscale ce intră în vigoare la 1 ianuarie 2024. Nu ştim cum va reacţiona economia la creşterile de taxe. Mai sunt şi alte necunoscute. Dincolo de măsurile deja dispuse, incertitudinea fiscală rămâne: ce se întâmplă cu pensiile, de pildă.

     

    „Cifrele nu se adună: nu poţi avea corecţii pe deficit şi, în aceeaşi vreme, să majorezi şi pensiile cu 40% şi salarii sau alte cheltuieli. Cred că va fi, totuşi, o creştere, de unu şi ceva la sută. Important e să nu se facă erori politice grave. Pentru că şi majorările de salarii şi de pensii pun presiune pe buget“, spune Laurian Lungu.

    Aşadar, există şi un risc macroeconomic mare. Dacă deficiul bugetar nu scade, situaţia atrage atenţia pieţelor externe şi agenţiilor de evaluare financiară. Costul de împrumut al statului pentru acoperirea deficitului şi a datoriei publice ar putea creşte, cu consecinţe severe pentru bugetul şi aşa şubred. FMI crede că şi anul viitor veniturile bugetului vor rămâne la 31,9% din PIB (ca şi anul acesta, aici intrând şi fondurile UE) în vreme ce cheltuielile vor scădea cu 0,9% la 37% din PIB. Deficitul bugetar ar fi de 4,8% din PIB, faţă de 5,6% în acest an.

    După păţania de la început de an când a prognozat o creştere economică de 2,8% (în baza căreia a şi fost fundamentat bugetul de stat) Comisia Naţională de Prognoză suflă şi-n iaurt. Prognoza de creştere a guvernului, pentru 2024, este de 2%, faţă de 2,2% a Comisiei Europene sau de 2,7% a FMI.

    Prognoza pentru creşterea economică a Raiffainsen Bank este de 2,8%, dar Ionuţ Dumitru, economist-şef al instituţiei, admite că este una optimistă.

    „Prognoza noastra este un pic optimistă. Economia României, ca de altfel economiile tuturora, depinde majoritar de contextul global – războaie, fluxurile comerciale. În plus, în 2024, pe plan intern, avem alegeri şi ele ar putea complica puţin lucrurile. Aşa că riscul este în jos – adică să nu putem ajunge chiar la o creştere de 2,8% cum estimăm noi astăzi“, spune economistul-şef al Raiffeisen Bank.

    Raiffeisen Bank are o prognoză de creştere economică pentru 2023 de 1,5%. Evindent că predicţia pentru 2024 de 2,8% este aproape dublă faţă de acest an, ceea ce înseamnă că aşteptările sunt ca anul ce vine să fie mai bun. „Şi efectul de bază va conta, pentru  că, dacă creşti cu doar 1% în acest an, anul viitor vei creşte mai mult. O creştere în plus faţă de acest an va fi însă. Cât de puternică va fi este prea devreme de spus. Depinde de prudenţa guvernului, depinde de cum economia va absorbi majorările de taxe ce vor intra în vigoare de la 1 ianuarie viitor“, spune Laurian Lungu.

    Dacă privim raportul FMI, lucrurile merg înspre bine. Potrivit economiştilor Fondului Monetar Internaţional, inflaţia rămâne prea ridicată, dar se retrage treptat. Datele Institutului Naţional de Statistică arată că creşterea de consum  slăbeşte. Avem o creştere de consum de doar 2%, la zece luni din 2023, deşi eram, în trecut, obişnuiţi cu creşteri de 12-15%. Asta se vede şi în reducerea importurilor – nu este rău că importurile scad pentru că, astfel, deficitele gemene se mai reduc. Dar este mai cu seamă semnul principal al reducerii consumului, nu al extinderii ofertei interne care să acopere cererea.

    La nouă luni din an, industria a contribuit negativ la creşterea economică, cu minus 0,6% la o creştere de 1,4%. Este semnul vulnerabilităţii economiei UE, unde România trimite 70% din totalul exporturilor sale. Dacă lucrurile continuă aşa, nu este bine pentru România, spune FMI.

    Dacă prognozele sunt cât de cât bune, iar UE trece de la o creştere anticipată în acest an de 0,6% la 1,2%, atunci economia României va creşte şi ea mai bine decât în acest an pentru că a crescut mereu mai bine decât media Uniunii Europene.

    Raportul citat al FMI observă acest lucru şi arată: „Convergenţa impresionantă către nivelurile de venit din Europa de Vest continuă.“

    În acelaşi timp, arată: Poziţia externă a României în 2022 a fost substanţial mai slabă decât rezultatele pe care economia le-a oferit.

    FMI anunţă şi riscuri considerabile: escaladarea războiului din Ucraina, o posibilă slăbire suplimentară a activităţii în Europa sau o încetinire globală bruscă ar putea submina creşterea şi fluxurile de capital către pieţele emergente, deci şi către România.

    Pe plan intern, creşterea puternică a salariilor ar putea prelungi agonia inflaţiei, iar anul electoral 2024 ar putea pune frână consolidării fiscale, spune raportul citat: „O poziţie fiscală slabă face România vulnerabilă. Capacitatea de răspuns la evoluţiile adverse este circumscrisă unui deficit bugetar structural cu mult peste nivelurile sustenabile. Abordarea acestei priorităţi este o urgenţă“.

  • Indicele ROBOR la 3 luni scade la 6,24%. Indicele IRCC pentru creditele retail noi: 5,96%

    Indicele ROBOR la 3 luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate de populaţie înainte de luna mai 2019, precum şi pentru creditele companiilor în lei, a închis săptămâna trecută în scădere, coborând la 6,24%, de la 6,25% joi.

    Indicele coborâse din 17 noiembrie la 6,25% şi apoi a staţionat. Anterior, indicele a închis luna octombrie la 6,34%, după câteva şedinţe de ajustare timidă venită în urma mai multor săptămâni de stagnare la 6,40%.

    Din 14 august şi până în 23 octombrie ROBOR la 3 luni rămăsese neclintit la 6,40%.

    În acelaşi timp, IRCC, noul indice de referinţă pentru calculul ratelor la bancă la creditele noi ipotecare şi de consum acordate după luna mai 2019, este la 5,96% (calculat pe baza datelor din T2/2023 şi valabil pentru T4/2023).

     

  • Doru Husarciuc, Dunca Expediţii: Semnalele din piaţă nu sunt bune, la majoritatea clienţilor comenzile sunt în scădere şi la fel vedem şi pentru T1/2024

    Pe intern am avut un volum de mărfuri în scădere cu 20%, iar decembrie se anunţă tot cu volum de mărfuri mai mic.

    Transportatorul rutier de măr­furi Dunca Expediţii, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa locală, estimează că va finaliza anul cu afaceri mai mici cu 10-12%, faţă de nivelul de 210 mil. lei înre­gistrat anul trecut, potrivit oficialilor companiei.

    „Am văzut o scădere pe volumele de mărfuri la majoritatea clienţilor cu care lu­crăm, pe materiale de construcţii, auto, bunuri de larg consum, mai ales pe băuturi. Decembrie se anunţă o lună sub cea de anul trecut ca volum de mărfuri. Semnalele nu sunt bune nici pentru T1 anul viitor“, a spus pentru ZF Doru Husarciuc, director general la Dunca Expediţii, una dintre cele mai mari companii de transport marfă de pe piaţa locală, la care deţine pachet majoritar din acţiuni familia Dunca.

    Compania are 500 de camioane şi 700 de remorci. Transportatorul a finalizat anul tre­cut cu afaceri de 210 milioane de lei, faţă de 193,3 milioane de lei anul anterior, potrivit mfinante.ro. Compania a reuşit să revină pe profit net anul trecut, de 323.000 lei, faţă de pierderi de 4,2 milioane de lei anul anterior, potrivit datelor publice de la mfinante.ro.

    „Cea mai mare scădere la mărfuri o ve­dem pe piaţa internă, minus 20% anul acesta până în prezent. Pe extern (importuri, ex­por­turi) scăderea a fost cu 10%. Noi am reu­şit să câştigăm clienţi noi dar vom finaliza cu afaceri în scădere cu 10-12% anul acesta“. Compania anunţa încă din prima jumătate a anului că semnalele din piaţă nu sunt bune şi că pe fondul scăderii volumului de mărfuri a redus activitatea şi a vândut din remorcile vechi, ajungând de la 1.000 de remorci la 700 de unităţi.

    Dunca Expediţii transportă circa 50% din mărfuri pe rute interne, iar 50% pe rute externe. Pe extern compania are cel mai mare volum de mărfuri pe importuri din toată Europa, potrivit ultimelor date. Volumul de mărfuri este direct proporţional cu preţul de transport, cum scad volumele cum scad preţurile.

    Transportatorul Dunca Expediţii este unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa locală şi are contracte cu clienţi din dome­niul auto şi al produselor de larg consum. Datele publice arătau că în portofoliul de clienţi al companiei se află Continental AG, Procter & Gamble Distribution, Star Food, Profi Rom Food şi Automobile Dacia şi alte companii.

    În 2018, compania a investit în reînnoi­rea flotei auto cu 30 de capete tractor Iveco şi un Ford, o investiţie de aproape 1,5 mili­oane de euro. Compania a făcut investiţii semnificative în înnoirea flotei şi în 2016, cumpărând 100 de camioane şi 140 de re­morci, luate parţial în leasing.

    Dacă în anii trecuţi, înainte de pande­mie, volumul cel mai mare de mărfuri era pe automotive, în pandemie ponderea cea mai mare este pe bunurile de larg consum, de la alimente, la sticle pentru vin sau bere.

    Măr­furile transportate de companie pentru sectorul auto mai generau anul trecut 35% din business, faţă de 70% înainte de pandemie.

    În acţionariatul companiei Dunca Expediţii se află firma Holian SA (28% din acţiuni), reprezentată de italianul Stefano Albarosa, cel care deţine grupul Cefin, cu activităţi în imobiliare şi auto (dealerul Iveco) şi a căror afaceri au fost afectate în perioada de criză. Romeo Dunca are 3% din acţiuni, Ioan Dunca deţine 50% din acţiuni, în timp ce Doru Husarciuc, din Dumbrăviţa (judeţul Timiş), figurează cu 16% din capitalul social iar Cosmin Liviu Daminescu cu 1,5% şi Ovidiu Ciprian Daminescu tot cu 1,5% din acţiuni, potrivit ultimelor date. Administratorii companiei sunt Romeo Dunca, Ioan Dunca şi Doru Husarciuc, potrivit ultimelor date.

    Datele de la ONRC arată că toate companiile care activează pe piaţa de transport rutier de marfă aveau afaceri totale de 67,6 miliarde de lei anul trecut. Pe piaţa locală de transport activau 45.592 de firme anul trecut, care aveau în total 156.000 de angajaţi, potrivit ONRC.

    Transporturile sunt singurul sector din economie, în afară de cel de IT, care au o balanţă pe excedent, un plus de 5,4 miliarde de euro anul trecut, această ramură fiind de altfel şi cel mai mare contributor la balanţa pozitivă a serviciilor, arată datele de la BNR.

  • Adrian Mihai, FAN Courier: Când am început, în 1998, le spuneam clienţilor că fac curierat, iar ei îmi cereau să le fac abonamente la ziare, pentru că ne confundau cu serviciile de poştă

    Astăzi, FAN Courier este liderul pieţei de curierat, cu afaceri de peste 1 miliard lei, un parc auto format din 5.000 de maşini şi 8.000 de angajaţi în toată ţara.

    Mediul actual de business este plin de incertitudini, iar companiile încearcă să afle încotro se îndreaptă, remarcă Adrian Mihai, cofondator şi CEO al businessului autohton FAN Courier. Compania pe care a fondat-o alături de Lucreţiu Pătrăşcanu şi Neculai Mihai a mai trecut prin asemenea etape, chiar şi începutul fiind unul cu provocări.

    FAN Courier, liderul pieţei de curierat din România, a început să facă business într-o perioadă în care termenul de „curierat“ nici nu era cunoscut şi înţeles pe piaţa locală, îşi aminteşte Adrian Mihai de la FAN Courier, o companie cu 25 de ani de existenţă, fondată în 1998. „Când am început, în 1998, era un haos total, aproape o junglă, cu foarte puţină in­for­maţie şi legislaţie. Mer­geam la clienţi, le spuneam că fac curie­rat, iar ei îmi cereau să le fac abo­namente la ziare, pentru că ne confun­dau cu ser­viciile de poştă. Piaţa s-a schimbat însă foarte mult, poate că nici nu ne dăm seama cât de mult“, a spus Adrian Mihai într-o ediţie spe­cia­lă a emisiunii ZF Live, cu ocazia ga­lei aniversare de 25 de ani a Ziarului Financiar.

    Astăzi, FAN Courier este liderul pieţei de curierat, cu afaceri de peste 1 mld. lei, un parc auto format din 5.000 de maşini şi 8.000 de angajaţi în toată ţara. În 2021, compania s-a extins în Republica Moldova, iar perspectivele arată o extindere şi pe pieţele din vestul Europei.

    În afară de a construi businessul din România, crede Adrian Mihai, antreprenorii au şi datoria de a pune umărul la creşterea mediului de business, de a-l face mai bun.

    “Noi am crescut de la zero un business care a ajuns la o cifră de afaceri importantă, suntem numărul unu în piaţa noastră. Cred că la un moment dat trebuie să întorci societăţii multe lucruri. Fiecare om de afaceri trebuie să facă asta, prin sponsorizări, prin a ajuta tinerii antreprenori. E important să împărtăşeşti cunoştinţe, experienţă, astfel încât să-i ajuţi şi pe ceilalţi să se dezvolte.”

  • Turismul de pe litoral se concentrează în proporţie de 65% în doar două luni, iulie şi august. Iuliana Tasie, Hotel Europa: „Este greu să convingi hotelierii să investească profitul în a crea facilităţi care să prelungească sezonul“

    Hotelurile care funcţionează în limita a 180 de zile pe an au o reducere a impozitului pe clădiri de 50%.

    Litoralul este zona din ţară cea mai afectată de sezonalitate. La fel ca în agricultură, operatorii din turism stau la mâna condiţiilor meteorolo­gice, ceea ce face ca 65% din busi­nessul hotelier de pe litoral să fie rea­lizat în doar două luni, iulie şi august, potrivit datelor de la Eurostat. Cu un sezon turistic atât de scurt, hotelurile sunt pline în cele două luni, însă şi preţurile sunt pe măsură.

    Mulţi hotelieri de pe litoral funcţio­nează doar în sezon, din iunie şi până în septembrie, iar în restul anului unităţile sunt închise. Există însă şi excepţii care reuşesc să ţină întreg anul deschis, însă pentru acest lucru au fost necesare investiţii în diferite facilităţi precum centre spa şi de tratament sau săli de conferinţe.

    Iuliana Tasie, general manager al hotelului Europa din Eforie Nord, controlat de ANA Hotels, spune că în extrasezon hotelierii ar trebui să se concentreze pe atragerea publicului de evenimente.

    „Nu e suficient doar spa-ul, dacă nu ai resurse să faci tratament nu poţi să ţii oamenii şase zile. Sunt hoteluri care au baze de tratament, oamenii îşi petrec mai multe zile acolo şi exis­tă un grad de ocupare destul de bun. Dacă ai doar spa şi relaxare, oamenii vin în weekenduri şi în timpul sărbă­torilor. Ceea ce lipseşte mult în zona litoralului în extrasezon sunt eveni­mentele“, spune Iuliana Tasie.

    Hotelul Europa este deschis pe întreg anul, iar principala atracţie în extrasezon este centrul de tratament Ana Aslan, unde oamenii vin să facă diferite tratamente balneare.

    Ea susţine că statul ar trebui să se implice mai mult în susţinerea hote­lie­rilor de pe litoral. Hotelurile care func­ţionează în limita a 180 de zile pe an au o reducere a impo­zitu­lui pe clă­diri de 50%, dacă depăşesc această pe­­­ri­oadă, hotelierii sunt nevoiţi să plă­­tească integral impo­zitul pe clădire.

    O soluţie pentru prelungirea se­zonului, astfel încât hotelierii să nu mai aibă încasări doar două luni din ani este să investească în anumite fa­cilităţi prin care să atragă şi turiştii în afara lunilor de vară, precum piscine încălzite, centre spa şi de tratament, centre de conferinţe, activităţi, eveni­mente şi altele.

    „Proprietarii nu sunt mulţumiţi de volumul mic de venituri pe care îl au în cele două luni de vară, este greu să îi convingi să investească. Ar trebui să existe proiecte clare care să susţină hotelierii de pe litoral, care îşi asumă, în condiţiile unei profitabilităţi scăzute din cauza sezonalităţii, să reinvestească profitul în a crea facilităţi“, explică Iuliana Tasie.

    Puţini hotelieri îşi asumă noi investiţii pentru a prelungi sezonul turistic prin oferirea diferitelor facilităţi turiştilor. Beneficiile unor astfel de investiţii se văd abia după mai bine de cinci ani, precizează Iuliana Tasie. Pe termen lung, hotelierii riscă să îşi piardă din turiştii români în detrimentul destinaţiilor externe, mai ales că litoralul nu este o zonă care atrage turiştii străini.

    Există însă hotelieri care au investit în astfel de facilităţi sau intenţionează. Mihaela Ichim directorul general al companiei THR Marea Neagră, are în plan, pe viitor, să schimbe modelul de business al companiei şi să poziţioneze hotelurile din administrarea THR pe segmentul de balneo maritim, pentru a creşte perioada sezonului estival. Mihaela Ichim a spus recent pentru ZF că fără investiţii în zona balneară, în special pe zona de prevenţie, activitatea hotelieră nu va putea fi prelungită, iar două luni şi jumătate de încasări pe an nu sunt rentabile pentru un business.

    Cu problema sezonalităţii se confruntă şi vecinii bulgari, având acelaşi timp de climă ca noi, însă turismul este unul dintre cele mai importante sectoare în economia Bulgariei, cel mai mult contribuind turismul de litoral. Bulgaria reuşeşte însă să atragă şi turiştii străini, o bună parte din cei care ajung în unităţile de cazare de pe litoral sunt străini, nu doar în lunile de vară, dar şi în primăvară şi toamnă.