BusinessMagazin

Blog

  • De fapt, doar primele 7.500

    Studiul companiei de publicitate Chitika arata faptul ca primele 50.000 de bloguri din lume dupa popularitate au incasat anul trecut 500 de milioane de dolari. In realitate, cea mai mare parte din suma a fost realizata de primele 7.500 de bloguri din lume.

    • Primele 500 de bloguri, reprezentand 1% din total, si-au adjudecat 20% din suma – 100 de milioane de dolari.
    • Primele 2.500 de bloguri (5% din cele 50.000 de bloguri) au incasat 50% din total – 250 de milioane de dolari
    • Primele 5.000 de bloguri (10% din total) au luat 80% din suma – 400 de milioane de dolari
    • Primele 7.500 de bloguri (15% din total) au inregistrat venituri in proportie de 90% din suma totala – 450 de milioane de dolari

  • e-Government de lemn

    Cata vreme administratia publica inca mai solicita raportari pe discheta si mizeaza pe formate proprietare, societatea informationala e departe, iar e-Government ramane doar un cuvant care suna bine.

     

    Banca al carei client sunt de multi ani mi-a pus la dispozitie anul trecut un sistem de e-Banking. Aceasta a fost vestea buna. Vestea proasta a fost ca sistemul nu functiona decat sub anumite versiuni de Internet Explorer, care la randul lor rulau doar sub Windows. La vremea respectiva obisnuiam sa folosesc in mod curent mai multe sisteme de operare, dar nici unul nu corespundea cerintelor. Serviciile bancare prin Internet sunt extrem de utile, asa ca am fost pus intr-o ciudata dilema: schimb sistemul de operare sau schimb banca? Banca fiind un jucator comercial pe o piata concurentiala, am avut din fericire si cea ce-a doua alternativa. Ce se intampla insa in situatia in care institutii ale administratiei statului imi impun conditii privind tehnologiile pe care aleg sa le folosesc? Evident, aici nu prea pot opta pentru o alta administratie, asa ca nu-mi raman decat doua variante: sa ma conformez sau sa protestez. Admit ca orice institutie poate sa-si aleaga solutiile informatice pe care le considera cele mai potrivite si ca aceste institutii pot utiliza pentru a comunica intre ele formatele si protocoale asupra carora au cazut de acord, insa daca un organism public vrea sa comunice cu mine folosind formate proprietare, atunci situatia se schimba. Nu doar ca astfel imi impune sa cumpar anumite programe, limitandu-mi libertatea de alegere si influentand piata, dar este si o chestiune de respect si de o oarecare „corectitudine politica“. Or, administratia publica de la noi nu pare inca preocupata de aceste aspecte.

     

    Exista doua directii ale schimburilor de date intre administratie si societate. Cred ca administratia are obligatia de a furniza societatii informatiile publice in forme care sa corespunda unor standarde deschise, astfel incat sa poate fi utilizate in sistemele informatice. Din pacate, inca nu se intampla asa. Mai intai, persista o paguboasa secretomanie, astfel incat pana si unele nomenclatoare si codificari sunt fie de negasit, fie sunt furnizate in formate de prezentare (PDF sau HTML). De exemplu, rezultatele recensamantului din 2002 sau codificarile medicale CIM. Spre comparatie, informatiile similare sunt disponibile in cele mai multe tari in formate diverse, de la cele mai simple (CSV) pana la cele mai detaliate. Doriti coordonatele geografice ale localitatilor din Romania? Le veti gasi pe un sit american, earth-info.nga.mil, desi datele sunt cu siguranta furnizate de administratia romaneasca. Nomenclatorul postal a fost furnizat pe CD, dar intr-o baza de date protejata, insotita de un program opac care permite doar cautari. Exemplele pot continua.

     

    Directia inversa, de la societate spre administratie, este inca si mai problematica. Desi s-au facut unele progrese – unele institutii accepta acum si CD-ROM-uri, nu doar dischete – pana la e-Government calea e lunga. Un prim aspect este utilizarea pe scara larga a formatelor proprietare (in multe cazuri DBF), cu consecintele pe care le-am evocat mai sus. Pe de alta parte, o mare parte din administratie nu pare sa fi aflat ca imensa majoritate a agentilor economici utilizeaza sisteme informatice de evidenta, asa ca furnizeaza cu generozitate programe (doar Windows, evident) pentru culegerea manuala a datelor ce trebuie raportate. De cele mai multe ori fara nicio posibilitate de import si, in unele cazuri, necesitand utilizarea unor componente de software proprietar (cum s-a intamplat in cazul Casei Nationale de Pensii, unde programul furnizat necesita biblioteci Visual FoxPro). Un exemplu recent ofera Ministerul Sanatatii, care a furnizat un program de raportare pentru programul national de evaluare a starii de sanatate. Perfect opac si fara posibilitati de import de date, asa ca centrele medicale angajate in program au consumat resurse importante pentru a culege date de pe mii de buletine de analize, desi datele se aflau in sistemele informatice proprii. Insa chiar si posibilitatea de import (promisiune neonorata inca de Ministerul Sanatatii) este inoportuna, cata vreme datele ar fi putut fi raportate direct, intr-un format simplu si precis.

     

    Un pas inainte a facut Ministerul Muncii, care a ales solutia corecta pentru evidenta salariatilor: raportarea online in format XML. Ca aplicarea a fost defectuoasa, incepand de la specificarea incorecta a formatului, e alta poveste. Daca administratia publica vrea cu adevarat sa comunice eficient si civilizat cu o societate din ce in ce mai informatizata, trebuie sa adopte standarde si formate publice si deschise.

  • Pe Internet, negrul e verde

    Cantitatea de energie pe care o consuma de la priza un monitor depinde intr-o mare masura de culorile afisate. Negrul este de departe preferatul ecologistilor.

     

    O campanie a ecologistilor condusa de Mark Ontkush, autointitulat evanghelist pentru calculatoarele cu consum redus de energie, sustine ca atentia la culorile afisate de site-uri ar duce la o crestere substantiala a eficientei energetice. Cu cat culorile sunt mai inchise, cu atat monitorul consuma mai putina energie pentru a afisa o pagina de Internet. Ontkush a venit chiar cu ideea conform careia daca cel mai utilizat site din lume, motorul de cautare Google, ar trece de la albul imaculat care predomina acum la un negru inchis, s-ar economisi sute de MWh pe an. La scurt timp, mai multi dezvoltatori web au lansat versiuni ale cunoscutului motor de cautare in negru intens si le-au botezat Blackle, BlackWebSearch.com sau Darkoogle.

     

    Oricare dintre ele este complet functional si ofera aceleasi rezultate pe care le ofera si originalul. Raspunsul Google a venit doar in august, dar fara ca albul caracteristic sa fie inlocuit. Unul dintre managerii Google, responsabil de politica „verde“ a companiei, a publicat pe blogul oficial un articol din care rezulta ca studiile proprii spun ca monitoarele LCD, cele care predomina acum in Statele Unite, nu reduc consumul la afisarea nuantelor inchise, dar ca reducerile de consum sunt reale in cazul monitoarelor de generatie veche, pe tub catodic. Aceasta pentru ca monitoarele CRT (cathode ray tube) afiseaza culori in functie de intensitatea cu care campuri de electroni sunt proiectate pe sticla. Atunci cand niciun electron nu este proiectat, culoarea ecranului este neagra si de aici rezulta un consum redus in medie cu 10,8 wati pentru pagina aproape integral neagra a Google fata de cea standard. Pe de alta parte, monitoarele LCD au un alt principiu de functionare, ce nu influenteaza semnificativ consumul de energie. Chiar daca acum Google va ramane de aceeasi culoare, lobby-ul facut de Ontkush a influentat o parte a comunitatii de designeri web, care recomanda acum clientilor sa isi faca site-urile in culori sumbre. Iar o alta metoda pentru reducerea consumului este alegerea unui monitor cu o diagonala cat mai mica. Insa de departe cea mai „verde“ alegere, fara a apela la studii de specialitate, este de a scoate pur si simplu din priza monitorul, pentru cresteri de eficienta cu 100%.

  • Atat de putine porturi

    Majoritatea isi conecteaza la portul USB al calculatorului mouse-ul si tastatura. Clientii unui magazin online isi alimenteaza insa in acest fel si acvariul, aragazul miniatural sau setul de tobe.

     

    Alin Lopadat (23 de ani) spune ca ideea de a deschide un magazin online care sa vanda exclusiv articole conectabile prin USB i-a venit privind la multitudinea de magazine online de electronice si gadget-uri. Pe langa Emag.ro, cel mai mare magazin, care a vandut anul trecut de mai bine de 30 de milioane de euro, mai exista un esalon secund de site-uri cu vanzari considerabile si o majoritate care traiesc in instabilitate financiara, cu vanzari infime. Asa ca a intrat pe o nisa. Nu cautati pe USBmania.ro cele mai recent lansate laptopuri sau camere de fotografiat. Nu veti gasi decat maruntisuri electronice din cele mai diverse, care pot fi folosite din amuzament sau pot fi facute cadou. In prezent exista in jur de 200 de astfel de produse: lista cuprinde un model de tabla de sah care odata conectata la calculator poate face din acesta adversar, iar rezultatele sunt trimise pe Internet prietenilor, un dispozitiv care tine calda cafeaua in cana, un purcel-radio FM si chiar un odorizant USB pentru aromoterapie. Site-ul a fost lansat luna aceasta de doi tineri din Craiova cu o investitie de doar cateva mii de dolari si pana acum au avut cateva zeci de articole vandute. Livrarea se face prin curier rapid a doua zi si costa 10 lei pentru clientii din Craiova si 15 pentru cei din restul tarii. Lopadat, coproprietar al firmei Blue Neon, prin care sunt derulate tranzactiile, spune ca lucreaza direct cu producatorii, trei companii asiatice, iar numarul lor va creste in functie de produsele pe care le au in catalog.

     

    „Incercam sa gasim produse interesante, asta e criteriul pe care il avem“, spune Alin Lopadat. Tot sub aceeasi firma mai are un serviciu de livrari de flori la domiciliu, FloriInCraiova.ro si asigura servicii de optimizare a site-urilor si de prelucrare de date pentru companii straine. Din experienta magazinului online de flori, Lopadat spune ca nu s-a grabit sa lanseze si varianta de plata prin card, pe Internet, numarul tranzactiilor operate astfel reprezentand doar 10%. Totusi, reprezinta un segment de clienti pe care un magazin de nisa nu-si poate permite sa-i piarda, asa incat de saptamana viitoare va exista si acesta posibilitate, prin intermediul procesatorului de plati Epayment. Daca lucrurile merg conform planului, craiovenii vor mai lansa pana la sfarsitul anului alte cinci magazine online de nisa.

  • Branding din fasa

    S-au dus vremurile cand lista cu prenume pentru copii se limita la John, Mary sau George; sub presiunea marketingului si a spiritului antreprenorial, alegerea numelor a inceput sa fie o adevarata stiinta, sustinuta de informatica si chiar de numerologie.

    Sociologii si cercetatorii sustin ca parintii din Occident au ajuns la un nivel de stres fara precedent atunci cand vine vorba sa aleaga prenumele copiilor. Pe masura ce numele comune sau cele cu simbolistica religioasa pierd teren, parintii ajung chiar sa apeleze la consiliere platita pentru a capata ajutor. Statele Unite si Marea Britanie au dat tonul in materie de vanatoare de nume.

    Metodele pe care le aplica viitorii parinti sunt cat se poate de variate: unii verifica datele de la evidenta populatiei pentru a se asigura ca alegerile nu sunt prea comune, altii apeleaza la consultanti care sa ii ajute sa se decida sau pur si simplu aloca timp si efort ca sa adune idei din carti sau de pe Internet.

    Californianca Denise McCombie, 37 de ani, care asteapta cel de-al doilea copil in septembrie, a cheltuit 475 de dolari (peste 350 de euro) pentru ca un numerolog sa testeze prenumele preferat de ea, Leah Marie, ca sa vada daca are conotatii pozitive. Ramane de vazut totusi daca viitoarea nou-nascuta se va numi Leah Marie, pentru ca inainte sa ajunga la numerolog, McCombie a scris 16 dintre numele favorite pe cartonase si i-a rugat pe prieteni sa aleaga, iar atunci prenumele castigator a fost Anna Irene.

    Alti americani, cuplul Sean si Dawn Mistretta din Charlotte, au evaluat toate posibilitatile timp de cinci luni inainte sa apeleze la consultanti – niste autori de carti despre alegerea prenumelor pentru copii, care au realizat o lista cu sugestii, pentru care au incasat 50 de dolari. In urma unei teleconferinte de 30 de minute, consultantii au ales in functie de elemente de fonetica, de etimologie, dar si de popularitatea prenumelor si le-au trimis celor doi o lista de 15 pagini cu variante. Atunci cand fiica lor s-a nascut, cei doi au ales unul dintre prenumele de pe lista – Ava – dar numai dupa ce au realizat un sondaj in randul doctorilor si al asistentelor de la spitalul unde s-a intamplat evenimentul.

    Madeline Dziallo (36 de ani) din Illinois, mama a doi copii, Ross si Natalie, a apelat la consultanti si pentru primul, si pentru al doilea. Consultantul, Maryanna Korwitts, are un tarif de 350 de dolari pentru un pachet care include trei ore si jumatate de consultari telefonice si un manual unde se descriu istoria numelor, etimologia si trasaturile de personalitate indicate de un nume sau altul.

    Chiar si parintii care sunt consultanti profesionisti in domeniu spun ca decizia poate fi uneori dificila. Burt Alper spune ca el si sotia sa, desi ei insisi ii consiliaza pe altii, au simtit „tone de presiune” atunci cand a fost vorba de alegerea prenumelui pentru copiii lor. Dupa luni intregi de deliberari la final au numit-o pe fiica Sheridan, pentru ca prenumele se despartea foarte usor in silabe, iar fiul lor a fost numit Beckett pentru ca, in opinia lor, un astfel de prenume da impresia de stabilitate.

    Altii, chiar si dupa luni intregi de deliberari, nu ajung la niciun rezultat. Karen Markovics a petrecut luni intregi citind carti si navigand pe Internet inainte sa se decida asupra prenumelui fiicei, Nicole Josephine. Acum, dupa patru ani de la nasterea fetitei, spune ca ii pare rau, pentru ca numele este mult prea popular si se gandeste chiar sa il schimbe.

    Specialistii spun ca motivul principal pentru tot acest fenomen este ca exista mult prea multa informatie pe piata. In ultimii trei ani s-au publicat 80 de carti cu prenume pentru copii, conform Bowker, o baza de date despre industria editoriala, comparativ cu 50 cate s-au publicat intre 1990 si 1996. In plus, au aparut peste 100 de site-uri specializate care ofera de la baze de date pana la sondaje online si acces la consultanti.

    Reprezentantii BabyNames.com spun ca site-ul are aproximativ 1,2 milioane de vizitatori unici pe luna, cu 50% mai mult decat anul trecut, iar 3.000 de clienti au folosit serviciul personalizat oferit de ei, care listeaza 12 variante pentru 35 de dolari. Incepand cu luna iunie, site-ul a lansat un nou serviciu de consultanta telefonica de 30 de minute, care se plateste cu 95 de dolari.

    Motorul de cautare Google are o contributie importanta la amplificarea stresului. Julie Stuart din Marea Britanie a vrut sa verifice cat de comune sunt prenumele sale preferate, Zoe si Rose, dar rezultatele obtinute la o cautare pe Google i-au schimbat alegerea. Stuart a trebuit sa inceapa sa caute un alt prenume pentru copila ei dupa ce a aflat ca Zoe Rose era numele unui star porno britanic, care aparea printre primele rezultate la cautarea pe Google. Si celebritatile contribuie la cresterea presiunii, prin alegerea unor nume cel putin neobisnuite: Gwyneth Paltrow si-a numit fiica Apple, iar cuplul Angelina Jolie-Brad Pitt si-a botezat fetita Shiloh.

    Insa dincolo de toti acesti factori, principalul vinovat este marketingul, care a transformat societatea occidentala intr-una foarte constienta de importanta brandingului, care se extinde acum si la prenumele nou-nascutilor. „Traim intr-o societate orientata spre marketing“, spune Bruce Lanky, fost director in publicitate si autorul a opt carti de specialitate, inclusiv „100.000 de prenume de copii“. „Cei care inteleg valoarea brandingului stiu ca, atunci cand alegi un nume potrivit, ii oferi copilului tau un prim avantaj pe piata“, sustine Lanky.

    Statisticile americane arata ca s-a produs o schimbare vizibila in modul in care sunt botezati copiii. In 1880, datele aratau ca 41% dintre baieti si 23% dintre fete primeau 10 dintre cele mai obisnuite nume la un moment dat. Pentru comparatie, in 2006 doar 9,5% dintre baieti si 8% dintre fete primeau numele cele mai obisnuite. Astfel, un nume comun precum Mary a cazut de pe locul 1, pe care l-a ocupat in cea mai mare parte a anilor 1950, pe locul 84 in 2006. Iar numele mai ciudate castiga teren. De exemplu, Nevaeh („Heaven“ scris invers) ocupa locul 43 in topul celor mai populare 1.000 de nume din Statele Unite in 2006, iar 224 de baieti au fost botezati Zayden, o alta creatie recenta.

    Aceasta schimbare e departe de a fi vazuta drept pozitiva. Albert Mehrabian, profesor de psihologie la universitatea californiana UCLA, crede ca a-i da copilului un nume care iese in evidenta este ca si cum l-ai trimite la scoala cu parul vopsit in albastru: „Este adevarat, poti iesi in fata cu un lucru bizar, dar asta nu inseamna ca este si bine“.

    Dincolo de toate aceste presiuni ale epocii de azi, alegerea numelor copiilor a fost din toate timpurile un lucru dificil pentru parinti. In perioada coloniala, parintii deschideau Biblia si alegeau un nume la intamplare – o practica ce a creat nascociri precum Notwithstanding Griswold sau Maybe Barnes. Mai mult, in unele tari alegerea numelor este reglementata de guvern. Franta a dat o lege la inceputul anilor 1800 prin care interzicea alegerea altor nume decat cele de pe o lista intocmita de stat. In Germania, guvernul inca interzice numele inventate sau cele care nu exprima clar sexul copilului. Suedia si Danemarca interzic numele despre care oficialii considera ca ar putea fi subiect de ironii. Autoritatile suedeze au respins nume precum Veranda, Ikea sau Metallica.

    O serie de specialisti spun insa ca preocuparea parintilor de a le oferi copiilor prenume „de succes“ si interesul recent pentru prenume ciudate va creste. Hitwise, o firma care monitorizeaza traficul pe Internet, spune ca „nume de copii“ a fost in top zece al denumirilor generice cautate pe Internet in 2006, primul an in care compania a monitorizat astfel de date. Altii, punand in evidenta popularitatea unor nume traditionale precum Sophie, Hannah, Violet si Emma, previzioneaza o intoarcere la clasic. Chiar si Julia Roberts, care a luat decizia radicala de a-si boteza gemenii Phinnaeus si Hazel, si-a numit ultimul nou-nascut Henry.

  • Venetia 75/64

    Cu 75 de ani de istorie in spate si 64 de editii, Festivalul de film de la Venetia este cel mai venerabil dintre festivalurile de gen din Europa si cu siguranta cel mai interesant localizat. Cu magia exercitata de celebra laguna, n-ar fi deloc de mirare daca iubitorii de film ar lasa goale salile de cinema de pe insula Lido pentru a hoinari in voie prin Venetia.


    Lucru destul de greu de facut, totusi, avand in vedere cat de variata este selectia de anul acesta. 22 de filme se bat pentru mult-ravnitul Leu de Aur, iar cele nesemnate de vreun nume celebru sau fara vreun star in distributie se pot numara pe degetele de la o mana. Tendinta comuna marilor festivaluri, organizatorii au inceput sa renunte la avangardism in favoarea unui glamour tot mai pronuntat si a unui intreg alai de vedete, care transforma cele 11 zile ale festivalului intr-o rafala de lovituri mediatice.


    Dar sa revenim la filmele din competitie, atat de variate incat n-au cum sa nu satisfaca toate gusturile. E bine de stiut ce se poate vedea la Venetia, din simplul motiv ca mai bine de jumatate din filmele din competitie au toate sansele sa ajunga pe marile ecrane din lumea intreaga si, prin urmare, si in Romania, avand un potential urias de box-office. Din cele 22 de filme prezentate anul trecut, la Venetia 63, zece au putut fi deja vazute in Romania, ultimul fiind premiera de saptamana trecuta – „Bobby“, precedat in saptamana anterioara de marele castigator, „Still Life“. Nici anul acesta nu o sa faca exceptie, pronosticul meu fiind ca cel putin 15 din filmele prezentate in premiera mondiala in Palazzo del Cinema de pe insula Lido vor ajunge si in Romania. Care sunt marile atractii? In prima seara, pe 28 august, va fi prezentat filmul de deschidere, mult-asteptata ecranizare a romanului „Atonement“ al lui Ian McEwan. Filmul reuneste echipa surprinzatorului „Mandrie si prejudecata“ (2005): regizorul Joe Wright si actrita Keira Knightley se aventureaza pe un teren periculos, pentru ca nu exista critic de film care sa fi citit cartea lui McEwan si sa n-o considere dificil de ecranizat. Prin urmare, asteptarile sunt mari, pentru ca pelicula are toate sansele sa impresioneze juriul condus de chinezul Zhang Yimou. Si, dupa o nominalizare la Oscar acum doi ani, Keira Knightley ar putea, la cei 22 de ani ai ei, sa obtina primul premiu important din cariera, dupa o multime de alte premii de popularitate.


    Concurenti la Leul de Aur si Leul de Argint (oferit pentru regie) sunt destui. Sa nu uitam ca 2007 reprezinta revenirea catorva dintre marile nume din cinematograful mondial: Ang Lee, al carui „Brokeback Mountain“ a castigat acum doi ani, revine cu o drama de epoca, „Lust, Caution“, din Shanghai-ul anilor ‘40, cu Tony Leung si Joan Chen in rolurile principale, iar Nikita Mihalkov, premiat in 1991 pentru „Urga“, de-abia asteapta sa ne arate al sau „12“, remake „r la russe“ al celebrului „12 oameni furiosi“ (Sidney Lumet, 1957).


    Un alt remake, de aceasta data cu sanse mai mari la premiul pentru cel mai bun actor principal – prin  Coppa Volpi – este „Sleuth“, in regia lui Kenneth Branagh. Cu Michael Caine si Jude Law in rolurile principale, „Sleuth“ este un thriller de camera (inspirat dintr-o piesa de teatru), ecranizat prima oara in 1972, cu Laurence Olivier si Michael Caine in rolurile principale. Spumoasa confruntare intre orgoliile a doi barbati, unul avand ca aliati inventivitatea scriitorului de romane politiste si orgoliul matur al aristocratului, celalalt sarmul, tupeul si nonsalanta tineretii, scapa de sub control intr-un extrem de elaborat dialog, foarte ofertant pentru posibilitatile actoricesti ale interpretilor.


    Unul dintre cele mai interesante filme din competitie este „I’m Not There“, in regia lui Todd Haynes. Cu ajutorul a sase actori (printre care Cate Blanchett si Richard Gere), regizorul realizeaza o neconventionala biografie a lui Bob Dylan, acesta fiind interpretat pe rand de toti cei sase, in functie de varii aspecte din viata cantaretului. Cu niste imagini facute publice acum ceva vreme, filmul are un imens potential, desi nu este deloc genul cu succes la marele public. Daca va castiga unul dintre cele opt premii principale, probabil il vom putea vedea si pe marile ecrane din Romania.


    Anul acesta organizatorii au introdus un nou premiu, Queer Lion. Acordat filmelor care, dupa cum au declarat organizatorii, „trateaza cu acuratete“ teme legate de preocuparile minoritatilor sexuale, premiul exista de ani de zile in cadrul festivalului de film de la Berlin. Acolo se numeste Teddy Bear (Ursuletul – gluma la adresa principalului trofeu, Ursul de Aur) si se acorda unui film tematic din festival, indiferent de sectiunea in care a fost inclus. Cu cel putin zece filme tematice acum la Venetia, cu siguranta batalia pentru noul trofeu va fi interesanta. Unul dintre candidati este in competitie si reprezinta una din principalele sanse ale Italiei la un premiu: este vorba despre „Nessuna qualit  agli eroi“, in regia lui Paolo Franchi. Al doilea lungmetraj al italianului este o complicata analiza a crizei varstei a doua, centrata pe un barbat care ramane fara repere cand afla ca nu poate avea copii. El ajunge sa acorde mai multa atentie decat doreste unui tanar, intr-o situatie care degenereaza si-i afecteaza pe toti apropiatii celor doi.


    Cu Ken Loach (Palme d’Or anul trecut), Brian de Palma, Takashi Miike, Eric Rohmer, Wes Anderson, Peter Greenaway si Paul Haggis (Oscar anul trecut pentru „Crash“) in competitie, aceasta editie a festivalului de la Venetia ii da clasa pana si festivalului de la Cannes. Vom afla castigatorii pe 8 septembrie.

  • Sex, sampanie si hohote de ras

    O carte despre vacanta, pentru vacanta si intitulata chiar „Vacanta“. Este cea mai noua aparitie din spumoasa colectie „Rasul lumii“ a editurii Humanitas, coordonata cu fler si neobosita pofta de haz de catre prozatorul Radu Paraschivescu.

     

    Romanul ii apartine lui Guy Bellamy, unul dintre cei mai cititi romancieri comici din Marea Britanie. „Vacanta“, roman scris in 1995, este graitor pentru stilul autorului: o actiune atractiva, desenata simplu, personaje superficial tratate psihologic care, atunci cand nu sunt simpatice, reusesc sa fie antipatice la modul delectant si, mai ales, o suma de descrieri si consideratii de subsol pline de umor si ironie subtire. Exista in aceasta delicioasa aventura estivala o destinatie unica – Cannes, sase personaje – trei barbati si trei femei – si o singura preocupare: desfatarea simturilor. Toate cele sase personaje, impartite initial in trei cupluri, isi schimba cu vesela inconstienta partenerii si traiesc experiente sexuale inedite. Andrew Marner este un magnat de presa atractiv, un armasar neimblanzit, in ciuda faptului ca nu mai e tocmai tanar, care viseaza mai sus decat ii ingaduie conditia: sa primeasca un titlu nobiliar. Ambitiile lui sunt insa simple capricii pe langa demonii care o bantuie pe Kimberley Neal, amanta cu care a venit sa-si petreaca trei saptamani in sudul Frantei. Jurnalista si romanciera veleitara (tocmai scrie, printre sicomorii de pe Coasta de Azur, un roman pornografic intitulat „Belinda“), ea este „mereu disponibila“. Intr-atat incat „ar trebui sa i se puna un cod de bare pe frunte“. Bruce Kerwin, proaspat somer, nevrotic din vocatie, ale carui placeri sunt „mereu triste“, este insotit de sotia sa Frances, tanara, apasata de complexe, dar, mai ales, foarte grabita sa scape de ele. In sfarsit, Roger Blake: „Experienta lui profesionala era atat de vasta, incat ar fi putut candida cu succes la titlul de Maestru in Nimic“. Cunostintele dobandite de el in urma studiilor „ar fi putut incapea pe spatele unui timbru de mici dimensiuni“. Iar asta o spune chiar Esme, partenera lui, cu care dialogurile se poarta asa: „- Dragule, nu-i bine sa te imbeti. E bine sa fii in forma, bronzat si sexy. – Nu se poate sa fiu in forma, bronzat, sexy si beat? Intotdeauna am fost adaptabil“. Pentru o lectura pe plaja este tot ce va puteti dori.

     

    Guy Bellamy, „Vacanta“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

  • Noutati

    Londra exotica

    Nascut la Londra din tata pakistanez si mama englezoaica, Hanif Kureishi a studiat filozofia la King’s College, a semnat scenarii de succes si a izbutit, gratie romanului sau „Intimacy“, sa devina un autor de prestigiu international (romanul a ajuns film sub bagheta regizorala a lui Patrice Chéreau si a castigat in 2001, la Berlin, Ursul de Aur). „Buddha din suburbie“, un roman-cult al lui Kureishi, ne lasa sa intrevedem un chip necunoscut al Angliei contemporane. Ne aflam la Londra, la sfarsitul anilor ’70. Haroon Amir, dandy indian de suburbie, le preda buddhismul unor neofiti cu pofta uriasa pentru orice forma de exotism. Experientele sexuale, culturale si halucinogene se amesteca exploziv, spre marea placere a lui Karim, fiul lui Buddha. Tanarul este insa continuu marcat de dubla sa origine, indo-musulmana si britanica. Pe de-o parte se balaceste in comunitatea „paki“, populata de copii din familii pakistaneze ce nu se pot integra, de cealalta se afla familia sa englezeasca.

     

    Hanif Kureishi, „Buddha din suburbie“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

     

     

    Cocktail de crime

    Un nou tentacul al literaturii cu marca „chick“ loveste piata romaneasca de carte: de aceasta data este vorba de „crime chick“, un sortiment de roman politist garnisit cu toate nestematele Swarovsky si delectarile frivole ale genului vacantier pentru puicute trendy. Autoarea, Lauren Henderson, s-a nascut la Londra si a visat sa devina actrita, dar a ajuns sa faca jurnalism. Plina de spirit si vioiciune, ea face naveta intre New York si Italia, iar atunci cand nu scrie, degusta vinuri bune. „Margarita cu gheata“ („Freeze My Margarita“) este un sequel al romanelor sale cu Sam Jones („Too Many Blondes“ sau „The Black Rubber Dress“, inca netraduse la noi), care o aduce pe simpatica si neortodoxa detectiva in situatia de a se alatura unei trupe de actori care monteaza o versiune avangardista a „Visului unei nopti de vara“.

     

    Lauren Henderson, „Margarita cu gheata“,

    Editura Polirom, Iasi, 2007

  • Cele mai nastrusnice hoteluri

    Pentru unii, hotelurile de lux obisnuite au devenit deja plictisitoare, iar pentru altii e mai importanta decat luxul dorinta de avea ceva deosebit cu care sa se laude la intoarcerea dintr-o excursie. Hotelierii si-au adaptat oferta, oferind locuri de cazare mai putin obisnuite.

     

    WINVIAN: Hotel de lux din Connecticut, unde cazarea pe o noapte costa si 2.000 de dolari, iar oaspetii pot alege sa stea intr-un elicopter scos din uz al Pazei de Coasta, transformat acum intr-o casuta confortabila.

     

    AL MAHA DESERT RESORT AND SPA: Statiune din desert, la 45 de minute departare de Dubai, Emiratele Arabe Unite. Turistii pot trage aici langa o rezervatie in care traiesc gazele, vulpi ale desertului si diverse alte specii de animale specifice zonei.

     

    NGONG HOUSE: Preferat in special de cei care merg in Kenya la safari, hotelul ridicat in apropiere de Nairobi sub forma unor casute in copaci ofera toate dotarile de lux celor ce indraznesc sa incerce cazarea de aici.

     

    ANATOLIAN HOUSES: Este vorba despre un hotel din regiunea Capadochia din Turcia, construit in cinci pesteri vulcanice alaturate.

     

    JULES’ UNDERSEA LODGE : Un hotel tematic, al carui nume a fost inspirat de celebra carte „20.000 de leghe sub mari“ a lui Jules Verne, construit in Key Largo, Florida. Este subacvatic si nu se poate ajunge la el decat cu ajutorul echipamentului de scufundare.

     

    ICEHOTEL: Situat in tara lui Mos Craciun, in Laponia, hotelul este construit in fiecare an din 30.000 de tone de zapada si 10.000 de tone de gheata limpede precum cristalul.

     

    KUBE HOTEL: Ridicat in arondismentul 18 al Parisului, are o receptie sub forma de cub mare transparent, ce aduce aminte nu numai de un cub de gheata, dar si de piramida de la Luvru a arhitectului chinez Ieoh Ming Pei. In hotel exista si primul bar de gheata din Franta, construit din 22 de tone de gheata.

     

    TREE HOUSE LODGE: Pentru cei ce vor sa fie cat mai aproape de plaja pe durata sejurului e potrivit acest hotel de pe plaja Punta Uva din cadrul rezervatiei Gandoca-Manzanillo din Costa Rica. Turistii au la dispozitie doua camere de oaspeti si o baie cu dus, construite intr-un arbore sangrillo in varsta de 100 de ani.

  • Credite la toata familia

    Pentru cei pe care nu-i tine punga sa ia creditul pe care si-l doresc, bancherii au gasit o solutie: rate ce se calculeaza cumuland veniturile unei intregi familii – cu rude de gradul doi, trei sau chiar si patru. In unele cazuri, banca nici nu mai socoteste gradul de rudenie drept criteriu de asociere la un credit.

     

    In ochii bancherilor de la Volksbank Romania, una dintre cele mai agresive banci pe segmentul de retail in ultimii doi ani, chiar si promisiunea unei inrudiri viitoare intre coplatitorii unui credit este considerata suficienta pentru a accepta ca acestia sa-si puna in comun veniturile atunci cand solicita un imprumut. In cazul cuplurilor care urmeaza sa se casatoreasca si care locuiesc deja la aceeasi adresa se pot cumula veniturile, permitand astfel accesul la un credit de valoare mai mare, afirma Alina Ferseta, senior marketing and PR officer al Volksbank Romania. In plus, banca accepta in calitate de coplatitori si rude de gradul doi, trei sau patru cu solicitantul creditului, cu conditia ca acestia sa locuiasca la aceeasi adresa.

     

    Volksbank este una dintre bancile care au primit avizul Bancii Nationale a Romaniei pentru a credita clientii de retail dupa norme proprii care permit rate de pana la 65% din venituri, dar si o relaxare in privinta veniturilor ce se pot lua in calcul la stabilirea gradului de indatorare. De la introducerea noilor conditii la inceputul lunii iulie, cele mai multe solicitari din partea clientilor sunt pentru creditele de consum cu garantii imobiliare, spune Ferseta, astfel ca volumul acestora a ajuns la finele lunii august la 850 de milioane de euro, dintr-un total al creditelor de retail de 1,2 miliarde de euro.

     

    Relaxarea la criteriul privind tipurile de venituri luate in calcul atunci cand calculeaza capacitatea de indatorare a unui client este o tendinta intalnita la cele mai multe dintre banci, mai ales atunci cand este vorba de imprumuturi garantate cu ipoteca pe un imobil. Banca Comerciala Romana, spre exemplu, accepta pentru imprumuturile garantate cu garantii reale (imobile) pana la patru coplatitori externi, respectiv persoane care nu locuiesc impreuna cu solicitantul, dupa cum spune Cornel Cojocaru, director executiv in directia de comunicare a bancii. Si BCR aplica norme proprii de creditare, avizate de BNR inca din luna iunie, care permit un grad maxim de indatorare de 65% din venituri, fata de 35% anterior. La finele primului semestru din 2007, BCR avea in portofoliu credite de retail de 11,7 miliarde de lei (circa 3,7 miliarde de euro), in crestere cu peste 19% fata de decembrie 2006.

     

    Pentru bancherii de la BRD, institutie ce aplica la randul sau norme proprii de creditare de la inceputul lunii iunie, coplatitorii unui credit pot fi chiar si rude de gradul al patrulea. Rude care nici macar nu trebuie sa locuiasca la aceeasi adresa, potrivit lui Lucian Cojocaru, directorul departamentului comercial al retelei BRD, adaugand ca aceasta relaxare a conditiilor a venit odata cu aplicarea noilor norme de creditare. Conform acestora, gradul de indatorare poate urca pana la 70% din veniturile nete eligibile, unul dintre cele mai ridicate din randul bancilor ce au primit avizul BNR. La finele lunii iulie, spune Cojocaru, volumul creditelor de retail era de peste 11 miliarde de lei (3,5 miliarde de euro), dintre care 54% erau reprezentate de imprumuturi pentru consum (cu sau fara garantii imobiliare), 23% de credite imobiliare, 12% de credite auto si restul de alte tipuri de credite.

     

    Pana in prezent, opt banci au primit avizul BNR pentru normele proprii de creditare (Alpha Bank, BRD, Volksbank, BCR, Banca Transilvania, ATE Bank Romania, CEC si Bank Leumi), ce le permit sa ofere clientilor conditii de creditare mai putin restrictive. Rezultatele nu au intarziat sa se vada in portofoliile de credite, Alpha Bank si BRD anuntand deja vanzari duble sau triple de imprumuturi ipotecare.

     

    La fel de adevarat, in aceeasi masura in care asocierea mai multor coplatitori pentru un credit are avantajele ei, exista si un revers al medaliei – fiecare coplatitor „costa“. Toate bancile ce aplica norme proprii de creditare iau in calcul si un cos de subzistenta, respectiv o suma ce reprezinta cheltuielile minime ale unei familii, care diminueaza veniturile eligibile si care creste proportional cu numarul de membri ai familiei. Spre exemplu, la Volksbank cosul minim luat in calcul este de 100 de euro pentru o persoana, iar pentru fiecare membru al familiei in afara de solicitant se adauga inca 75 de euro (altfel spus, 175 de euro pentru o familie formata din doua persoane, 250 de euro pentru o familie formata din trei persoane etc.). La Banca Transilvania, care a inceput recent sa vanda credite „relaxate“, la care gradul de indatorare poate sa fie intre 45% si 70%, cheltuielile minime de subzistenta luate in calcul sunt de 245 de lei pe membru de familie, pentru primii trei membri ai familiei, iar incepand cu a patra persoana se considera 150 de lei pe membru de familie. La creditele de consum garantate numai cu cesiune de venituri, Banca Transilvania ia in considerare veniturile pe familie (sot si sotie), iar la creditele de consum garantate cu ipoteci si la creditele ipotecare/imobiliare, veniturile pe familie pot sa le cuprinda si pe cele obtinute de copii, frati si surori, dar si pe cele ale parintilor celor doi soti.

     

    La Alpha Bank si BRD, valoarea cosului de subzistenta este de 735 de lei pentru o familie de trei persoane, in timp ce BCR a ales sa diferentieze aceasta valoare in functie de profilul regional si de tipul localitatii de resedinta a clientului. ATEbank Romania permite un grad maxim de indatorare de 60% si practica un cos minim de subzistenta de 700 de lei pentru o familie formata din doua persoane adulte. Din septembrie vor incepe vanzarea de credite „relaxate“ si Bank Leumi (cu un grad de indatorare de pana la 70% si un cos de cheltuieli de cel putin 350 de lei pentru o persoana, care creste insa in functie de venituri, si minim 250 de lei pentru fiecare membru suplimentar) si CEC, care va practica un grad maxim de indatorare de 65%. Revenind insa la solutiile pe care bancherii le ofera celor ce nu pot lua singuri un credit – sau nu unul pe masura dorintelor/nevoilor lor  -, Anamaria Rotar, chief operating officer al brokerului de credite Gemini Capital Consult, mai semnaleaza o noutate. Exista banci, spune ea, care accepta drept codebitori si persoane care nu sunt rude cu solicitantul. Rotar da ca exemplu un dosar pe care il are in lucru, unde trei prieteni cumuleaza veniturile spre a contracta un credit imobiliar de achizitie a unui teren care va fi in proprietatea tuturor in cote indivize. Si in acest caz se ia insa in calcul cosul de subzistenta, iar daca doua persoane care se asociaza sunt casatorite, valoarea cosului creste in consecinta (considerandu-se ca veniturile solicitantului de credit sunt diminuate de cheltuielile intregii familii). Cu toate acestea, posibilitatea exista. Si nimic nu mai sta in calea doritorilor sa se asocieze cu vecinul de bloc, cu amicii, cu colegii de munca sau cu oricine altcineva pentru a lua un credit. Unul cat mai mare, care ii va multumi si pe ei, dar si pe bancheri, care castiga proportional.