BusinessMagazin

Blog

  • Autobuze fără aer condiţionat, stilouri de 1.300 de lei bucata pentru membrii CA al RATB

    Guvernul va sesiza Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) asupra unor posibile fapte de natură penală identificate în activitatea Regiei Autonome de Transport Bucureşti (RATB) în perioada 2010-2012, descoperite de Corpul de Control în urma unor verificări efectuate la solicitarea primarului general.

    Solicitarea de efectuare a unui control a fost transmisă premierului Victor Ponta în luna noiembrie a anului trecut de către primarul general Sorin Oprescu.

    În nota de control, finalizată în această săptămână, se arată, printre altele, că reprezentanţii RATB din perioada cercetată au acoperit pierderi de 12,1 milioane lei din fondurile destinate serviciului de transport public sub­venţionat, prin schimbarea destinaţiei banilor, şi au comis nereguli în atribuirea unor contracte de achiziţii, ceea ce poate întruni elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

    RATB, care în 2010 şi 2011 a raportat un profit contabil zero, a efectuat cheltuieli de protocol de 450.967 lei, din care 299.119 lei pentru produse de la cantină, de patiserie, băuturi şi cafea penru conducerea regiei, iar alte 10.530 lei au fost cheltuite pentru 6 stilouri cu peniţe de aur şi platină tip Mont Blanc, la un preţ de circa 1.700-1.300 lei/bucata, pentru membrii Consiliului de Administraţie al RATB.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Din 82 de companii mari, puţine au aplicaţii sau site-uri pentru mobil

    O mare parte dintre cele mai mari companii din România, lideri de piaţă în diferite segmente ale economiei, nu au încă o aplicaţie dedicată pentru smartphone-uri sau tablete, sau, în unele cazuri, nici măcar o variantă adaptată pentru asemenea echipamente mobile a paginii web, arată o analiză realizată de ZF.

    Decizia de a dezvolta o pagină web dedicată şi / sau o aplicaţie pentru smarTphone sau tabletă pare a fi una luată individual de fiecare companie în parte, puţine industrii fiind caracterizate de strategii unitare – de a face sau nu aceşti paşi. Dacă multe companii private nu au pagini web dedicate pentru echipamente mobile, o surpriză este faptul că societăţile de stat CFR şi Poşta Română au hotărât să dezvolte site-uri uşor accesibile de pe telefoane sau tablete.

    Datele din monitorizarea ZF, care a exclus în mod intenţionat operatorii de telefonie mobilă – companii care au interesul de a populariza şi extinde utilizarea aplicaţiilor sau site-urilor mobile -, arată că Apple şi Google sunt platformele software preferate pentru aplicaţii, în timp ce Microsoft rămâne un mare absent.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Cemacon Zalău estimează afaceri mai mari cu peste 40%

    Producătorul de cărămizi Cemacon Zalău (CEON) estimează că va înregistra în acest an afaceri de circa 50 de milioane de lei, în creştere cu peste 40% faţă de 2012, când rulajul a fost de 34,5 milioane lei.

    Compania a lansat, la Cluj-Napoca, o serie de produse, anunţând totodată schimbarea identităţii vizuale a companiei.

    „Cemacon trece prin­tr-un amplu proces de rea­şe­zare pe piaţă. (…). Este o com­panie româ­nească ce aco­peră deja peste jumă­tate de ţară şi are potenţial de creştere la nivel na­ţio­nal. Am fost ne­voiţi să ne relansăm pen­tru că vechea imagine nu mai ţinea pasul cu ni­velul la care a ajuns com­pania“, a declarat di­rec­torul ge­ne­ral al Cema­con, Liviu Stoleru.

    Cemacon acoperea anul trecut 27 de judeţe, cu 150 de distribuitori şi 115 anga­jaţi, şi va deschide, înce­pând de săptămâna viitoa­re, cinci centre de distri­buţie proprii, în Timişoara, Bra­şov, Bacău, Suceava şi Iaşi.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Managerii români cred în afaceri mai mari, dar cu costuri tot mai mici

    Aproape jumătate dintre managerii companiilor din Ro­mânia cred că vor avea afaceri în urcare în acest an, însă majo­ritatea vor continua programele de reducere a costurilor şi vor căuta parteneriate şi alianţe strategice, potrivit unui studiu al PwC.

    Directorii de companii din România sunt optimişti cu privire la perspectivele pe termen scurt ale companiilor pe care le conduc, 42% dintre aceştia declarând că sunt foarte încrezători în capacitatea companiilor lor de a obţine venituri în creştere în următoarele 12 luni.

    Rezultatele studiului Global CEO Survey pentru România arată, în schimb, că pe termen mediu şi lung perspectivele de creştere economică din România par foarte atrăgătoare pentru manageri, 60% dintre aceştia declarând că sunt foarte încrezători în potenţialul companiilor lor de majorare a veniturilor în următorii trei ani.

    În ceea ce priveşte identificarea surselor potenţiale de creştere, 33% dintre directorii din România au declarat că principala oportunitate este creşterea organică pe piaţa locală, pe poziţia secundă fiind indicată lansarea de noi produse sau servicii (29%). De asemenea, 18% au identificat ca sursă de creştere fuziunile şi achiziţiile, parteneriatele şi alianţele strategice.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • România s-a alăturat celor mai mari economii europene în lupta contra evaziunii

    Uniunea Europeană a făcut un pas important spre un acord asupra combaterii coordonate a evaziunii fiscale şi spălării de bani după ce România, Polonia, Belgia şi Olanda au hotărât să se alăture unui proiect iniţiat de Germania, Franţa, Italia şi Marea Britanie privind schimbul informaţiilor despre conturile constituite la băncile din aceste state.

    „Văd o fereastră clară de opor­tunitate. Având în vedere voinţa politică puternică, cred că ne vom descurca“, a declarat comisarul eu­ropean pentru taxe Algirdas Semeta după reuniunea miniştrilor de finanţe şi guvernatorilor băncilor centrale din UE de la Dublin.

    Proiectul este inspirat după pro­gramul american de schimb de in­formaţii FATCA, scrie Bloomberg. Grupul de ţări nu a precizat câte şi ce detalii vor fi făcute cunoscute.

    „Cu acordurile care au fost semnate de unele ţări, precum FATCA, avem noi standarde internaţionale“, a spus ministrul de finanţe al Marii Britanii George Osborne. „Vreau ca Marea Britanie să aibă un regim al taxelor foarte, foarte competitiv, dar vreau şi ca afacerile să-şi plătească taxele“, a menţionat el.

    Iniţiativa de a rezolva o problemă care, potrivit estimărilor Comisiei Europene, produce ţărilor europene pierderi din venituri din taxe de 1.000 miliarde euro vine într-o perioadă în care guvernele UE fac eforturi pentru reducerea deficitelor bugetare. Iniţia­tiva absoarbe energie şi din lumea politică, în special de la cea din Franţa, unde popularitatea preşedintelui Fran­çois Hollande a atins minime record după ce ministrul pentru buget a demisionat şi a recunoscut că are bani ascunşi în străinătate.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Ce este de urmărit pe bursă săptămâna aceasta

    Marţi, 16 aprilie, se închide oferta publică de vânzare a 15% din acţiunile Transgaz şi va fi anunţat preţul de ofertă. Investitorii instituţionali au putut subscrie acţiuni Transgaz la preţuri cuprinse între un minim de 171 de lei şi 230 de lei, iar pe baza ordinelor lor se va stabili preţul de închidere a tranzacţiei. Investitorii de retail au avut şi ei alocate două traşe în care au putut subscrie la preţul fix de 230 de lei, dar în final vor plăti acelaşi preţ ca şi investitorii instituţionali. Mai mult, investitorii de pe tranşa mică, unde au fost acceptate subscrieri de până la 1.000 de acţiuni, care au subscris în primele trei zile ale ofertei, vor primi un discount de 5% faţă de preţul de ofertă.

    Miercuri, 17 aprilie, este ultima zi în care investitorii pot cumpăra acţiuni SIF Moldova (SIF2) pentru a beneficia de dividende. Joi, 18 aprilie, dividendele expiră (data ex-divided). Dividendul brut pe acţiune la SIF Moldova este de 0,24 lei/acţiune, iar randamentul este de 16,8%, raportat la preţul de vineri, de 1,425 lei/acţiune. Joi, acţiunile SIF2 se vor corecta cu o valoare apropiată de cea a dividendului. Plăţile încep în termen de 60 de zile de la publicarea hotărârilor AGA în Monitorul Oficial.

    Joi, 18 aprilie, sunt adunările generale ale acţionarilor de la BRD şi Biofarm (BIO). La Biofarm, consiliul de administraţie a propus un dividend de 0,013 lei/acţiune (5,64% din preţul acţiunilor). BRD nu distribuie dividende deoarece a avut pierderi în 2012.

    Vineri, 19 aprilie, sunt adunările generale ale acţionarilor la Broker Cluj (BRK) şi SIF Oltenia (SIF5). Miza mai mare este la SIF Oltenia, unde va fi ales un nou consiliu de administraţie pentru următorii patru ani, însă cel mai probabil AGA se va ţine sâmbătă, la a doua convocare. Tudor Ciurezu, preşedintele CA, şi candidaţii propuşi de omul de afaceri Florin Pogonaru sunt favoriţi la câştigarea alegerilor.

    Sâmbătă, 20 aprilie, este convocată adunarea generală a acţionarilor la SIF Transilvania (SIF3). Şi aici miza este ridicată, deoarece pe ordinea de zi este alegerea unui nou consiliu de administraţie. Preşedintele SIF3, Mihai Fercală, a mai propus şi trecerea la un sistem de conducere dualist, cu directorat şi consiliu de supraveghere, propunere ce va fi dezbătută în AGA extraordinară.

    Alte AGA: Sinteza Oradea (STZ, 16 apr.), Farmaceutica Remedia Deva (RMAH, 17 apr.), Vrancart Adjud (VNC, 17 apr.), Comelf Bistriţa (CMF 18 apr.), Alumil Rom Industry (ALU, 19 apr.), Electroaparataj Bucureşti (ELJ, 20 apr.)

    Toate stirile sunt pe zf.ro

     

     

  • Tarom redeschide cursa sezonieră Bucureşti – Nisa

    Compania aeriană Tarom redeschide cursa Bucureşti – Nisa – Bucureşti, la preţuri începând de la 185 euro pentru un bilet dus – întors, cu toate taxele incluse. Cursa va fi operată cu aeronave de tip Boeing 737, în perioada 30 mai – 29 septembrie 2013, în zilele de joi şi duminică. Compania precizează că pentru tariful de 185 euro locurile sunt limitate.

    „Cursa Bucureşti – Nisa- Bucureşti revine în programul de vară al companiei Tarom. (…) Nisa este unul dintre oraşele preferate ale celor ce iubesc soarele, marea, istoria şi distracţia“, a declarat într-un comunicat Christian Heinzmann, directorul general executiv al companiei.

    La Tarom, în preţul biletului de avion este inclus şi transportul gratuit al bagajelor având o greutate totală de 33 de kg: 23 kg în cală şi 10 kg în cabină, arată compania. Aproximativ 20.000 de turişti români se cazează în fiecare an în hotelurile de pe Coasta de Azur, potrivit reprezentanţilor autorităţii locale de turism, iar în zonă au reşedinţa în jur de 1.000 de români.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Citind Biblia în bordel

    Povestea este cam aşa: Andor Jakab, un blogger din Ungaria, a scris în vara anului trecut textul cu pricina. Acolo, cu argumente logice, cu tabele şi cu grafice, precum şi cu o serie de calcule amănunţite, autorul detaliază de ce nu crede că poate reuşi într-o afacere – legislaţia muncii care protejează excesiv categorii anume de angajaţi, cum sunt mamele sau cei peste 50 de ani (reţineţi că autorul este din Ungaria, deci este vorba de legile de acolo),  din cauza impozitelor, de teama concurenţei care lucrează în zonele gri/negre, din cauza cheltuielilor mari  sau din cauza corupţiei. Am citit textul, preluat de bloggeri români, cumva în diagonală şi, repet, iniţial m-a enervat.

    Poate din cauza zodiei, am un simţ al dreptăţii cumva deformat şi mă înfurie chestiunile care mi se par aiurea; trecând peste abordarea cam abruptă din text, omul s-a dovedit prea pedant şi prea detaliat, chiar dacă în final a ajuns la o concluzie cât se poate de normală: „Şi-aş da de muncă doar dacă: 1) Te pot concedia atunci când vreau eu; 2) TVA-ul ar scădea la cel mult 20% sau chiar 15%; 3) Statul ţi-ar lua „doar„ 30% din bani; 4) Venitul mai mare nu este impozitat exponenţial; 5) Statul pedepseşte corupţia în locul companiilor decente… Până ce statul nu elimină corupţia sub toate aspectele ei, nu voi porni o afacere şi nu voi crea locuri de muncă„. Cât se poate de corect, nu?

    Dar i-am spus lui Jakab, în gând, că sunt mii de oameni care nu gândesc atât de în amănunt şi care se aruncă, berbeceşte, în aventura antreprenoriatului. {i obţin rezultate şi câştiguri împotriva concurenţei neloiale, a suprataxării, a corupţiei sau a cheltuielilor mari. {i că ar fi bine ca relaţiile pe care le-ar stabili cu angajaţii să nu se rezume la „ţi-aş da„ sau „îţi dau„, ci să stabilească parteneriate adevărate cu angajaţii săi. Şi să fie conştient că o companie are drept obiectiv suprem nu profitul, nu câştigul de bani, ci bunăstarea pe care o produce în societate.

    Ştiu că asta sună mai degrabă a teorie plicticoasă cu accente lirice, în comparaţie cu argumentaţia plină de cifre a bloggerului, dar gândiţi-vă că acum tragem ponoase nemeritate tocmai din cauza unor inşi care nu au avut alt ţel decât banii şi care nu se întreabă nicio secundă, de exemplu, cum va arăta în curând lumea în care ei vor avea mulţi bani sau pe ce or să îi mai cheltuie?!

    Gary Hamel, profesor de management stategic la London Business School, un expert în strategia afacerilor, vorbeşte într-o scriere a sa de o viaţă corporatistă eminamente profană, mecanică, banală şi materialistă; orice încercare de a-i adăuga o notă spirituală pare a fi nelalocul ei, „ca şi când ai citi Biblia într-un bordel„. {i mai spune că în general companiile au un deficit de iubire.

    Personajul din tablou este un necunoscut celebru, pictat de un olandez, Frans Hals, descris drept unul dintre cele mai strălucitoare exemple de artă barocă. I se spune „Cavalerul care râde„, deşi este un soi de Monă Lisă masculină, adică nu râde, ci are mai degrabă un zâmbet ghiduş, accentuat de mustaţa răsucită.

    Nu se ştie cine este cavalerul, i se cunoaşte doar anul naşterii, înscris într-un colţ al tabloului, iar experţii au descoperit o întreagă simbolistică – flăcări, trifoi cu patru foi, insecte, un caduceu, un trident – în decoraţiile de pe mâneca hainei, ceva ce s-ar traduce prin „plăcerile şi chinurile iubirii„. Eu cred că frumosul cavaler care pare că ne zâmbeşte este un fel de mesager al lui Hals.

    Pictorul a trăit într-o perioadă tulbure, ţara sa era ocupată de rigizii spanioli – Inchiziţia şi restul, iar mesajul unui ins mai aplecat spre cele lumeşti este simplu, să nu ne risipim umanitatea, să nu înlocuim iubirea cu nimic altceva.
    Cum ziceam, teorie plicticoasă cu accente lirice
     

  • Telefonul Facebook este soft

    Zvonurile privind intenţiile celor de la Facebook de a proiecta un smartphone sub brand propriu circulă de vreo patru ani. S-a aflat (sau poate s-a inventat) şi numele intern al proiectului, Buffy, şi s-au făcut glume cu vampiri pe seama sa. În urmă cu un an şi jumătate, când am abordat acest subiect, chiar şi prestigiosul sit AllThingsD era prins de această poveste şi pretindea că Facebook a negociat cu Samsung şi HTC, iar cel din urmă ar fi fost ales pentru a fabrica ipoteticul „divais„. Mai mult, unii pretindeau că ştiu deja şi platforma software: o linie derivată din Android, cu funcţionalităţi Facebook integrate.

    Era absolut logic ca Facebook să-şi îndrepte atenţia spre zona mobilă: tot mai mulţi utilizatori accesau reţeaua prin aplicaţii disponibile pe majoritatea platformelor. În plus, Google Plus era deja lansat şi era de aşteptat ca acest „strat social„ să se integreze adânc în Android şi să sporească atracţia utilizatorilor pentru reţeaua rivală. Însă un telefon sub brand Facebook ar fi fost greu de impus pe o piaţă dominată de iPhone şi Android. La acel moment am fost de acord cu Roger McNamee că dacă Facebook se vrea în zona telefoanelor, atunci trebuie să mizeze pe software şi să furnizeze producătorilor uneltele necesare pentru a integra ei înşişi funcţii echivalente celor din versiunea pentru PC. {i chiar mai mult decât atât.

    Era varianta rezonabilă şi mă mir că a durat atât de mult: abia zilele trecute Mark Zuckerberg a prezentat Facebook Home. {i toată lumea a fost de acord că e o mişcare importantă, cu implicaţii majore atât în piaţa dispozitivelor mobile, cât şi în zona reţelelor de socializare.

    Tehnic vorbind, Facebook Home este o aplicaţie Android ceva mai specială, care se plasează între nivelul sistemului de operare şi cel al aplicaţiilor obişnuite şi schimbă practic interfaţa telefonului cu una centrată pe Facebook – e un fel de „skin„.

    Aplicaţiile standard rămân accesibile, însă centrul scenei este controlat de Facebook, care îşi afişează fluxurile chiar şi pe ecranul de deblocare (lock screen), iar de pe ecranul de intrare (launcher sau home screen) dispare obişnuita bară de căutare Google şi celelalte elemente standard pentru a fi înlocuite de o interfaţă Facebook. În plus, conversaţiile prin chat sau SMS sunt unificate şi accesibile din orice aplicaţie – se cheamă „chat heads„, pentru că apar cu „avatarele„ prietenilor afişate în partea de sus a ecranului.

    În esenţă, telefonul sau tableta se transformă într-un soi de terminal Facebook, dar este de notat că nu este vorba de o variantă modificată (un fork) a sistemului de operare: pur şi simplu, Android (Jelly Bean) permite aplicaţiilor să schimbe interfaţa, iar Facebook s-a folosit de această libertate. Aplicaţia vine preîncărcată împreună cu Instagram pe noul telefon HTC First şi este compatibilă (deocamdată) cu o serie de telefoane de la HTC (gama One) şi Samsung (gama Galaxy S).

    Operatorii par încântaţi, însă Apple şi Microsoft s-ar putea să nu fie, având în vedere că platformele lor nu oferă libertatea pe care o oferă Android, aşa că au fost lăsaţi pe dinafară. La întrebarea explicită despre o eventuală versiune pentru iOS adresată de Steven Levy în Wired, Zuckerberg a răspuns foarte evaziv: „That’s above my pay grade to answer that„. Adică atâta vreme cât Apple vrea să controleze totul pe platforma lor, răspunsul este nu.

    Pe de altă parte, nu prea se ştie ce crede Google despre această mişcare. Parmy Olson explică în Forbes că Google ar avea posibilitatea să vină cu o interfaţă concurentă, centrată pe Google Plus şi comunicaţii
    prin Hangouts, Google Voice şi Talk, aşa cum a
    făcut-o în telefoanele Nexus, dar nu a inclus nativ această integrare. Google nu vrea să altereze caracterul deschis al platformei Android, chiar dacă asta înseamnă să-şi favorizeze concurentul din zona reţelelor de socializare. Ar putea fi posibil (dar improbabil) ca Google să modifice termenii licenţei Android, dar asta ar supăra companii precum Samsung, care produce peste 60% din telefoanele Android şi, dacă se decide să-şi deriveze propria versiune, ar prelua controlul platformei. Grea dilemă pentru Google.
     

  • Câţi bani pierd sau câştigă românii care vor să se îmbogăţească peste noapte

    Pe vremuri o industrie luxoasă, cu mulţi bani şi tentaţii pentru pasionaţi, dar mai ales dependenţi, la orice pas, jocurile de noroc s-au lovit, odată cu criza economică, de sărăcia românilor şi de taxele tot mai multe şi mai mari, ajungând acum la jumătate faţă de perioada de vârf. Cum arată radiografia uneia dintre cele mai bănoase şi totodată disputate afaceri din România?

    Au apus vremurile în care Bucureştiului i se mai spunea şi micul Las Vegas. Domeniul jocurilor de noroc, unde intră cazinourile, pokerul, aparatele electronice, pariurile sportive şi loteria de stat şi care a însemnat anul trecut o afacere de peste 1,3 miliarde de euro, s-a diminuat în ultimii ani nu doar în Capitală, dar mai ales în provincie. Iar şansele să se întoarcă la perioada de glorie scad şi ele văzând cu ochii.

    Banii puţini din portofelele oamenilor, legislaţia ambiguă şi apăsătoare, dar şi piaţa neagră calculată la circa un miliard de euro au dus nu doar la împuţinarea cazinourilor, dar şi la falimentul multor competitori din zona jocurilor electronice concomitent cu scăderea încasărilor şi profiturilor. Extravaganţa şi luxul unei industrii în plină ascensiune, care nu părea să mai poată fi atinsă de ceva, a pălit în ultimii ani. Acum mai există 456 de organizatori de jocuri de noroc de orice fel, dintre care 422 de jocuri tip slot machine, 16 case de pariuri, 7 cazinouri şi 14 săli de bingo, conform datelor oficiale, cei mai mulţi grupaţi într-o serie de asociaţii (două pentru cazinouri, două a operatorilor de aparate de joc şi una a pariorilor).

    Chiar şi aşa, jocurile de noroc sunt în continuare privite ca o vacă de muls, după cum spune Cristian Pascu, preşedintele executiv al Asociaţiei Organizatorilor şi Producătorilor de Jocuri de Noroc din România. Asta pentru că în acest moment, doar 3-4% din populaţia ţării joacă vreun soi de joc de noroc, pe când în alte ţări ponderea e mai mare, după estimarea lui Sorin Constantinescu, preşedintele Asociaţiei Cazinourilor din România, dar şi pentru că statul încasează încă bani buni la bugetul de stat de pe urma acestei industrii şi sumele au toate şansele să se mărească – numai taxele şi impozitele pentru jocurile de noroc sunt de aproximativ 160 de milioane de euro, la care se adaugă şi contribuţiile la stat pentru cele câteva zeci de mii de angajaţi, din care 30.000 numai în domeniul sloturilor, conform lui Dan Iliovici, executive manager al Romslot. Impactul în economie al industriei jocurilor de noroc este însă chiar mai mare – „afacerea se multiplică pe orizontală de cel puţin câteva ori prin chirii pentru spaţiile unde se desfăşoară jocuri de noroc, utilităţi, taxe şi contribuţii sau parcuri auto”, spune Iliovici.

    FATA MORGANA JOCURILOR DE NOROC. Un tânăr care nu pare să aibă mai mult de 30 şi ceva de ani, o doamnă trecută probabil de 50 de ani şi un domn cărunt, cu siguranţă dincolo de vârsta pensionării, joacă într-o seară obişnuită de weekend la ruletă în Platinum Casino, cazinoul din incinta hotelului Radisson din Capitală. Bine îmbrăcaţi, la o primă vedere destul de înstăriţi, relaxaţi şi fără să trădeze vreo temere atunci când pierd, nu seamănă deloc cu jucătorii care vin de obicei în cazinouri. Descoperim că formează o familie. Ea, doctoriţă de profesie, vine destul de des în cazinou, iar fiul său, Mihai, care lucrează în domeniul IT şi are, pe lângă serviciu, şi propria firmă, o urmează de cele mai multe ori. „Pentru noi, cazinoul e un soi de activitate de familie”, explică tânărul, aşa cum alte familii ies în parc în weekend sau merg la teatru.

    „E mai interesant la cazinou decât la restaurant sau în alte locuri„, mai spune Mihai. Ei joacă de patru-cinci ori pe lună şi o fac pentru distracţie, dar şi pentru a rotunji banii pe care vor să-i cheltuie, părinţii pentru casa lui Mihai, iar el pentru un Porsche şi poate chiar o motocicletă şi o barcă. Şi deşi nu joacă sume foarte mari, câştigă cam 3.000 de lei în fiecare lună. Asemenea jucători sunt însă destul de rar întâlniţi în cazinouri, mai ales în ultimii ani, când criza şi-a pus puternic amprenta asupra domeniului, poate cel mai afectat din întreaga industrie a jocurilor de noroc. Odată cu împuţinarea veniturilor şi implicit a bugetelor disponibile pentru asemenea activităţi, în cazinourile din România au început să meargă din ce în ce mai puţini oameni.

    Mihai şi părinţii lui fac parte din categoria jucătorilor de noroc care înlocuiesc distracţia de la restaurant, pub sau bowling, de pildă, cu o seară în cazinou. Cheltuie sume similare, niciodată foarte mari, se distrează şi, spre deosebire de o ieşire în oraş, au şansa să plece acasă şi cu bani în plus. Sunt însă destul de puţini, la fel cum se întâmplă şi cu jucătorii din rândul oamenilor de afaceri şi al vedetelor sau al persoanelor publice care vin la cazinou pentru adrenalina unui joc şi pentru care câştigurile sunt prea puţin importante. Cea mai vastă categorie este compusă, în opinia lui Sorin Constantinescu, preşedintele Asociaţiei Cazinourilor din România, din jucătorii atraşi de perspectiva îmbogăţirii peste noapte, care joacă mult, se împrumută şi mulţi devin dependenţi de jocuri de noroc, o dependenţă mai periculoasă decât cea de alcool sau droguri, pentru că în jocuri este greu să depistezi şi să tratezi un dependent.