Blog

Chick lit si lad lit

Lansata in Statele Unite de catre newyorkeza Candace Bushnell (foto), autoarea aventurilor cu si despre femei din Totul despre sex, asa-numita chick literature – prescurtat chick lit sau in traducere libera literatura pentru puicute – a invadat Europa prin portile ei occidentale (Franta si Anglia) si apoi s-a raspandit rapid spre est.

Pe scurt, ar fi vorba despre o literatura fara complexe, decrispata, libera si libertina, spumoasa, plina de umor, destinata tinerelor (intre 20 si 30 de ani, dar si peste aceasta limita): celibatare haioase care nu isi regreta trecutul, mame fara probleme si fara traume, pustoaice cochete, tinere angajate de succes. Chick lit reprezinta o varianta cu haz si gadgeturi impregnate de modernitate, daca doriti, a romanului sentimental de pe vremuri.

Intrat exploziv pe piata noastra prin colectia Chic, a editurii Polirom, acest tip de roman a devenit recent colectie si la editura Humanitas (seria Cocktail). Pe masura continutului sunt si copertele: cromatica fluorescenta, fuste scurte, personaje elegant filiforme, trendy, tineresti. Despre gustul acidulat al Cocktail-ului, Iustina Croitoru, coordonatoarea seriei, spune: Fetele si femeile devoratoare de cultura pop urbana vor adora romanele «chick lit», de un umor in care se vor regasi cu siguranta. Iar noutatea absoluta a colectiei o reprezinta aducerea pe piata romaneasca a literaturii cu, pentru si despre barbati, care face furori in Occident sub numele de «lad-lit» si care ii are in vizor pe tinerii moderni si aventurile lor in hatisurile vietii cotidiene.

Iata primele patru titluri:

– Melissa Bank, Ghid de vanatoare si pescuit pentru fete. Este povestea lui Jane Rosenal, o fata frumoasa, desteapta, independenta, dar cu o viata amoroasa data peste cap si nevroze demne de Ally McBeal.

– Iain Hollingshead, Douazeci si ceva. Jack Lancaster are 25 de ani si nenumarate probleme: s-a saturat de slujba plicticoasa dintr-o banca londoneza, i se pare ca se ingrasa si cheleste, se cearta cu amicii.

– Chris Manby, Casatorie din interes. Cand superbele surori Grosvenor isi fac aparitia in oraselul Little Elbow din Hamptons, toata suflarea masculina e subjugata.

– David Nicholls, Cine stie castiga. Brian Jackson, tanar, haios, mare fan al muzicii pop si al chefurilor, scapa in sfarsit de acasa si pleaca la universitate. Lumea intreaga e a lui si nimic nu-i rezista. Pana ce o cunoaste pe Alice, o colega cu ifose de actrita in devenire.

Colectia Cocktail, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

June 12, 2007
Noutati

Pe propria piele

Ne aflam in statul american Missouri, in oraselul Wind Gap, unde toata populatia a intrat in stare de soc: in acest loc pasnic unde, cu vreme in urma, nu se intampla nimic a disparut din nou o fetita. Cu exact un an inainte, o alta micuta fusese rapita, iar politia a gasit-o strangulata si cu dintii scosi. Tanara ziarista Camilla Preaker, care a copilarit chiar pe ulitele din Wind Gap, este trimisa la fata locului ca sa relateze despre acest lant de intamplari sumbre, pentru ca directorul jurnalului la care lucreaza este convins ca aceasta familiaritate cu scena crimei o pune intr-o situatie privilegiata. Din pacate, intoarcerea in trecut inseamna pentru Camilla desteptarea unor amintiri dureroase. In vremea adolescentei, neputand sa faca fata nebuniei mamei sale si traumatizata de moartea bizara a surorii sale mai mari, Camilla si-a incrustat pe piele suferintele pe care a fost silita sa le ascunda in suflet.

Gillian Flynn, Obiecte ascutite,

Editura Tritonic, Bucuresti, 2007

Nascut (si crescut) in URSS

Autoarea, Olga Grushin, este fiica unui filosof rus exilat in Republica Ceha, o eleva eminenta care, in 1989, a fost cea dintai studenta din Rusia care a obtinut bursa in Statele Unite. Acolo a reusit sa ajunga interpreta personala a lui Jimmy Carter si sa obtina o catedra la Harvard. Viata din visele lui Suhanov, povestea unui aparatcik modest al partidului comunist sovietic, este cartea cu care a facut valva, care a facut-o sa fie prezenta in Top 10 Best Books 2006 al Washington Post si i-a atras recunoasterea revistei Granta, unde Grushin figureaza in lista celor mai buni prozatori americani ai anului trecut. Este, de fapt, o paralela intre viata unui om care si-a vandut aspiratiile artistice si elanurile tineresti in schimbul confortului si cea a maretei Patrii Sovietice: doua destine care isi schimba cursul in mod neasteptat (in cazul URSS, e vorba despre perestroika).

Olga Grushin, Viata din visele lui Suhanov,

Editura Leda, Grupul Editorial Corint, Bucuresti, 2007

June 12, 2007
Inca 25 de hoteluri si gata

Omul de afaceri Radu Enache a intrat intr-un parteneriat cu fondul ceh de investitii PPF Investments pentru finantarea celui mai mare plan de dezvoltare de pe piata hoteliera romaneasca. La sfarsitul investitiei care va duce la extinderea lantului Continental Hotels cu 220% in urmatorii patru ani, pana la 3.700 de camere, Radu Enache spune ca orice este posibil, inclusiv vanzarea intregului lant si retragerea din afaceri.

La 57 de ani, omul de afaceri Radu Enache se pregateste de startul in cel mai ambitios plan de investitii pe care l-a avut vreodata. Vrea sa isi tripleze numarul de camere si sa faca din Continental Hotels un lant hotelier international de talie medie, la nivelul Danubius din Ungaria sau al Jolly Hotels din Italia. Mai precis, dupa ce a dezvoltat in 16 ani pas cu pas o retea de 11 hoteluri in toata tara, Radu Enache a semnat cu fondul de private equity ceh PPF Investments intrarea intr-un parteneriat pentru dezvoltarea a 25 de hoteluri in patru ani.

Emotii? Nici una: Am cumparat aproape toate terenurile, am pregatit planurile de constructie, am luat prima transa de credite pentru a putea incepe dezvoltarea, spune Radu Enache. Ba, mai mult, a facut si o evaluare a lantului hotelier cand investitia de 150 de milioane de euro va fi gata: In 2010-2011, Continental Hotels va avea 3.700 de camere si va valora minim 250 de milioane de euro. Atunci pot sa fac ce vreau, cum ar fi sa il listez, sa il vand si sa ma retrag.

Pana la retragere, Radu Enache are insa de urmarit investitiile de 150 de milioane de euro, care prevad constructia a minim sapte hoteluri care vor fi afiliate la Ibis, zece hoteluri de doua stele si alte sapte hoteluri de trei si patru stele.

Planul de investitii, facut inca din prima parte a anului trecut, a stat pe hartie pana cand Radu Enache si ceilalti actionari ai Continental Hotels (SIF Transilvania cu 8,7%, Academia Romana – Fundatia Familiei Menachem H. Elias cu 7,5%, Andrei Pop cu 1,9%, SIF Banat-Crisana cu 1,2% si alti actionari cu sub 1%) au decis care e cea mai buna varianta de finantare: In intreaga politica de afaceri a familiei mele, dupa ce am achizitionat actiunile de la Fondul Roman Post-Privatizare (FRPP), a fost evidenta nevoia de a avea un partener strategic cu care sa continuam dezvoltarea, spune Radu Enache.

FRPP a iesit din actionariatul Continental Hotels in toamna anului trecut, dupa ce si-a vandut pachetul de actiuni de 20%, pentru 10 milioane de euro, firmei RED Group, controlata de Radu Enache. Tranzactia a fost finantata partial printr-un credit contractat de RED Group de la Raiffeisen Bank. Pachetul de actiuni detinut de FRPP era controlat indirect de Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), Fundatia Post-Privatizare si GED Capital Fund I. FRPP ar fi trebuit sa iasa din actionariatul Continental Hotels odata cu listarea la bursa a companiei, care era anuntata inca din 2005.

In 1998, cand am negociat si am semnat intrarea FRPP in actionariatul Continental, am discutat despre principalele modalitati prin care acestia isi puteau marca investitia: prima varianta era listarea la bursa, iar a doua era obligatia mea de a rascumpara pachetul lor de actiuni la un pret prestabilit, daca aprecierea Continental la bursa ar fi fost nesatisfacatoare, povesteste omul de afaceri.

Iar reactia bursei a fost nesatisfacatoare. La momentul in care Radu Enache a inceput discutiile pentru listare, a angajat trei brokeri: BRD Securities, Alpha Finance si Raiffeisen Capital Investment, care au propus pentru listare o valoare de 40 de milioane de euro pentru intregul lant Continental Hotels la nivelul anului 2006: O valoare ridicola, care nu acoperea nici o treime din valoarea activului net contabil, spune omul de afaceri, care presupune ca formularea valorii respective a fost influentata de faptul ca se stia ca FRPP era presat sa iasa din actionariat. Enache precizeaza ca valoarea activelor Continental se ridica acum la 80 de milioane de euro. Sau poate chiar mai mult, dat fiind ca Enache tocmai a facut un sales & lease back pentru trei hoteluri (Continental Arad, Ibis Parlament si Ibis Constanta), iar acestea i-au fost evaluate la 33 de milioane de euro.

Dat fiind ca FRPP trebuia sa iasa din actionariatul Continental Hotels, deoarece urma sa fie lichidat, Radu Enache a achizitionat pachetul de 20%, iar in acelasi moment a concentrat in RED Group si alte participatii: cea a fiului sau, Daniel Enache, si a socrului sau, Ioan Mirea.

In momentul in care s-a facut oferta publica initiala, Radu Enache tocmai lansase pe piata doua investitii de 22 de milioane de euro – hotelurile din Bucuresti si Constanta care au fost afiliate Ibis. Ma asteptam ca brokerii sa vada valoarea actuala a bunurilor Continental, nu cea din rezultatele financiare, deloc stralucite in 2005, deoarece investisem foarte mult, spune Radu Enache, care se mai gandeste daca acum sa mai incerce din nou. Acum cred ca piata e mult mai matura ca sa aprecieze o societate de real estate la adevarata ei valoare, spune Enache, care va discuta la o AGA extraordinara in iulie cu actionarii Continental Hotels daca este cazul sa se mai gandeasca acum la listare sau mai tarziu, cand lantul va ajunge la 36 de hoteluri.

Cand a achizitionat actiunile FRPP, imaginea in piata a fost ca vrea sa concentreze actiunile in familie. Dimpotriva, sustine Enache, noi chiar am incercat sa le transferam la un alt fond de investitii, dar nu se putea, deoarece FRPP era fond al BERD.

Dupa retragerea FRPP, Enache a inceput, asadar, cautarea unei variante pentru a-si finanta investitiile: Am sondat piata de fonduri interesate de investitii in acest domeniu in Romania si am constatat ca sunt foarte multe, astfel ca am facut o licitatie, lucrand cu Raiffeisen Capital Investment si doua case de avocatura: Vilau & Mitel si Bostina si Asociatii, pentru constructia unei oferte, la care s-au inscris 12 fonduri.

Din partea Continental Hotels, negociatorul a fost fiul lui Radu Enache, Daniel, care a intrat in companie cu doi ani in urma, la terminarea studiilor, ca administrator. Daniel a fost liderul echipei in cautarea de aliati pentru dezvoltare si va fi in continuare omul-cheie in tot acest parteneriat, spune Radu Enache. Desi Radu Enache afirma ca lantul hotelier pe care il conduce si il controleaza este acum mai mult o corporatie decat o afacere de familie, principalii pioni din companie sunt el insusi, sotia lui, ca arhitect-sef si director de dezvoltare, si fiul sau, ca administrator.

Dintre cele 12 fonduri selectate, grupul Enache a intrat in negocieri finale cu patru: Mid Europa Partners (fond maghiaro-polonez de investitii cu active de 1,1 miliarde de euro, preponderent in telecomunicatii, care a avut actiuni la MobiFon), Patron Capital (fond de investitii britanic de 800 de milioane de euro, care a avut investitii hoteliere in Slovacia si Spania si care a intrat in Romania anul trecut cu achizitii de terenuri), Colony Capital (fond de investitii american cu 1,1 miliarde de euro capitalizare, dintre care mai mult de jumatate sunt hoteluri si imobiliare) si PPF Investments.

Dintre acestea au ramas doi finalisti: Colony Capital, cel mai puternic fond din aceasta competitie, si PPF Investments: Fiecare dintre cele doua avea plusuri si minusuri. Principalele plusuri ale Colony Capital erau dimensiunea fondului si experienta in hoteluri, iar ale PPF erau prezenta pe piata romaneasca si faptul ca nu au pus conditii. Insa cele doua aveau si dezavantaje: PPF nu are experienta in hoteluri, iar plusurile Colony s-au intors pana la urma impotriva omului de afaceri: Colony Capital a refuzat sa fie minoritar; a vrut sa fie stapanul inelelor si a propus ca eu sa am 28,14% si ei 71,83%. Eu nu am fost de acord cu aceasta varianta.

Dat fiind ca Radu Enache a refuzat, Colony a plusat si a facut Continental Hotels o oferta de 140 de milioane de euro de achizitie a intregului grup, plus planurile de investitii si terenurile achizitionate pentru construirea noilor hoteluri: A fost cea mai buna oferta pe care am primit-o pana acum – si am primit multe. Dar aceasta era mai mult o oferta viitoare, mai apropiata de valoarea pe care o va avea lantul dupa realizarea primei parti din planul de investitii. Radu Enache a refuzat-o si pe aceasta: Este departe de ce sper sa obtin in 2011-2012, cand vom termina planul de investitii; nu avea rost sa vand o afacere care abia acum se dezvolta cu adevarat.

Enache spune ca incepand cu 2011- 2012, cand planul de investitii va fi realizat, va putea alege din mai multe posibilitati: Tindem spre acel moment pentru a lua o decizie, dat fiind ca atunci as putea vinde profitabil: un numar mare de camere e un portofoliu intotdeauna interesant, plus ca vom putea vinde si pe segmente (de exemplu, lantul de doua stele) sau ne vom uita mai atent daca ne intereseaza listarea sau vinderea portofoliului de hoteluri si continuarea ca operator hotelier sau colaborarea cu alte lanturi hoteliere.

In schimb, PPF Investment a acceptat sa fie minoritar. Cu PPF, nu exista nicio conditie, nu va exista implicare, ci doar monitorizare, si am preferat sa intram cu un fond mai mic, dar mai dornic de noi experiente, spune Radu Enache. PPF detine 28,14% din Conti Hotel Investment, compania nou-infiintata in cadrul careia se vor derula investitiile programate pentru anii urmatori, iar Crossbrook Limited, care este societatea-vehicul a lui Enache, detine 71,83% din actiuni. Cu fiecare fond am negociat o structura diferita de participare; cu PPF am ales varianta de a construi o societate comuna in care ne vom materializa participatia prin doua societati cipriote, pentru a ne pune la adapost o parte din castigul obtinut, spune Enache.

Suma cu care PPF Investments va intra in actionariatul Conti Hotel Investment nu a fost data publicitatii de catre cei doi investitori, dar este estimata la 30 de milioane de euro, dat fiind ca familia Enache va intra in aceasta afacere cu toata participatia sa de la Continental Hotels, adica in jur de 50-55 de milioane de euro. Conti Hotels Investment concentreaza 73% din Continental Hotels, asadar PPF este indirect actionar la Continental Hotels, spune omul de afaceri.

Radu Enache spune ca suma pe care o va aduce PPF Investment in Conti Hotels Investments va fi suficienta pentru a porni finantarea planului de investitii: Este exact acea cifra care permite bancilor sa ne asigure orice tip de finantare. Iar finantatorii vor fi partenerii traditionali ai grupului lui Radu Enache, adica BRD si Raiffeisen Bank: Ne intereseaza foarte mult acum ca cele doua banci sa actioneze ca un consortiu in relatia cu noi si poate vom reusi sa atragem si Alpha Bank in aceasta colaborare. Pentru inceput, Radu Enache a contractat un credit de 26 de milioane de euro pentru dezvoltare si un alt credit, tot de 26 de milioane de euro, pentru rascumpararea a doua dintre hotelurile vandute in sale & lease back, mai precis Continental Arad si Ibis Parlament.

Planul de investitii pentru care Radu Enache s-a asociat cu PPF Investments presupune nu doar dezvoltarea grupului hotelier, dar si o noua organizare a lui, dupa modelul grupurilor hoteliere occidentale, care isi construiesc un standard de calitate si un brand pentru fiecare segment (de exemplu, Intercontinental Hotels & Resorts foloseste brandul Intercontinental pentru segmentul de lux sau cinci stele plus, Crowne Plaza pentru segmentul superior sau de patru stele plus, Indigo pentru mediu superior sau patru stele, Holliday Inn pentru economy hotel sau trei stele si Holiday Inn Express, Staybridge si Candlewood Suites pentru hotelurile tip budget sau doua stele).

Asadar, hotelurile din cadrul Continental Hotels nu se vor mai chema Continental, deoarece Radu Enache le va rebrandui la inceputul anului viitor, astfel incat fiecare standard (doua, patru sau cinci stele) sa aiba un nume diferit. Singurul brand care va ramane in picioare va fi cel de trei stele, pentru care exista deja un parteneriat de management pana in 2020 pentru brandul Ibis cu grupul francez Accor Hotels. Este mult mai bine asa, hotelurile de trei stele tip trafic sunt cel mai greu de pozitionat si un brand puternic ajuta foarte mult, spune Radu Enache, care nu este inca sigur daca numele Continental va mai aparea in denumirea vreunui standard. Pana atunci, cea mai apropiata lansare, din septembrie anul acesta, va purta tot numele de Continental si va fi deschis la Sibiu, in cladirea concesionata de Radu Enache de la Patriarhia Romana.

Primele hoteluri din planul de dezvoltare pentru care Radu Enache a semnat cu PPF vor iesi pe piata in 2008, incepand cu standardul de doua stele: Primul hotel va fi cel de la Gara de Nord, langa actualul Ibis, care se ridica acum si va fi lansat in aprilie 2008 si va fi urmat la scurt timp, in doua-trei luni, de cel de la Arad, care este in curs de proiectare, apoi, tot la doua-trei luni, de cel de la Oradea, care este tot in curs de proiectare, si probabil ca simultan va aparea cel de la Timisoara, spune Enache. Hotelurile de doua stele, zece la numar in planul de investitii al Conti Hotel Investments, vor avea un concept de bed & breakfast si vor atrage 40 de milioane de euro din bugetul de investitii programat, adica in jur de 3-4 milioane de euro de hotel, cu tot cu achizitia terenului. Acestea vor avea in total 1.100 de camere (cam 100-120 de camere de hotel in provincie si 144 cel din Bucuresti) si vor fi construite si operate extrem de pragmatic, cu oameni putini si proceduri exacte, explica Enache.

Situarea celor patru hoteluri pe granita de vest, respectiv la Gara de Nord, are legatura atat cu afluxul mare de trafic din aceste zone, dar este mai ales legata de existenta cate unui hotel Continental, respectiv Ibis in acelasi perimetru: Am incercat sa le pozitionam acolo unde avem deja hoteluri, pentru a crea sinergii cu cele existente deja. Enache explica faptul ca pozitionarea a doua hoteluri unul langa altul reduce din costurile atat cu personalul, dar si cu utilitatile, putand fi negociate tarife competitive datorita consumului mai mare generat de doua hoteluri.

Acelasi model va fi urmat in mai multe orase, unde Radu Enache vrea sa intre cu mai multe standarde hoteliere. Cel mai extins complex va fi la Timisoara, unde vor fi un hotel de patru stele, un Ibis de trei stele si un hotel de doua stele. Iar urmatoarele sinergii se vor crea prin adaugarea cate unui hotel Ibis la Continentalurile in curs de proiectare de patru stele de la Brasov, Cluj si Iasi.

In scopul crearii de complexuri hoteliere, Radu Enache a gandit din start achizitii de terenuri spatioase, pentru a putea incapea o constructie mai mare sau doua. Insa astfel de terenuri in orase nu au fost usor de gasit, iar investitia bugetata pentru achizitiile de terenuri a ajuns la 12 mil. euro: Impactul terenului este foarte mare in investitii si corectam lunar studiile de fezabilitate, din cauza cresterilor, spune Enache, care a achizitionat deja mare parte din terenurile necesare. El da ca exemplu Iasiul, unde a cumparat un teren intr-o zona cu ritm bun de crestere (in cartierul Pacurari, langa Fabrica de Bere Zimbru), dar, dupa negocieri de doi ani, valoarea lui s-a dublat. Terenurile spatioase, care totalizeaza momentan peste 30.000 mp, au si un alt scop: In planul nostru, pe aceste terenuri se va adauga treptat si o componenta de real estate nonhotel si anume spatii de birouri si locuinte.

Radu Enache spune ca, in cautarea de terenuri, a primit si alt tip de oferte de colaborare: Am urmarit orice posibilitate care a aparut si am primit oferte de la proprietari de hoteluri din Piatra-Neamt, Brasov, Timisoara, Bacau si Iasi de a ne vinde, respectiv concesiona un hotel al lor. Enache este deschis la oferte, asa cum a fost si in 1991, cand, in functia de consilier pentru privatizare, nu a reusit sa gaseasca un investitor strain care sa cumpere cele cinci hoteluri Continental scoase la vanzare si le-a cumparat el. A investit in acestea 7 mil. dolari prin majorari repetate de capital, dupa cativa ani a prins gustul si a continuat cu achizitii, iar dupa anul 2000 si cu constructii. Daca planul merge dupa grafic, Enache va adauga, la 20 de ani de la achizitia primelor hoteluri, un zero in plus la numarul de camere de atunci.

June 12, 2007
16 ani

Din 1991, cand a achizitionat primele hoteluri (Bucuresti, Targu-Mures, Sibiu si Cluj), Radu Enache a cumparat si a construit hoteluri la intervaluri de doi-trei ani. Momentan, portofoliul Continental Hotels este de 1.490 de camere in 13 hoteluri.

1997: Dacia din Oradea, Parc si Portile de Fier din Turnu-Severin

1998: Astoria din Arad

1999: Arcasul din Suceava si cabana Putna

2001: primul Ibis din Bucuresti sub management Accor

2003: Gaiser din Timisul de Sus

2003: vanzarea Vilei Continental din Cluj

2005: vanzarea hotelului Continental Cluj si inaugurarea a doua hoteluri Ibis, unul in Constanta cu 154 de camere si unul in Bucuresti cu 161 de camere

2006: a fost inchis Hotelul Continental Bucuresti pentru renovare

June 12, 2007
Plan de investitii

Radu Enache intentioneaza sa inceapa din acest an constructia a 25 de hoteluri (dintre care trei vor fi pe structuri vechi), urmand ca noile structuri sa intre pe piata din prima parte a anului viitor.

DOUA STELE. Standardul de doua stele va fi introdus in 10 noi hoteluri a cate 100-120 de camere si 3-4 milioane de euro investitie fiecare.

TREI STELE. Cele sapte hoteluri de trei stele, care vor purta marca Ibis, sunt cele mai mari din grup ca numar de camere (intre 120 si 193 de camere) si vor solicita o investitie de 50 de milioane de euro.

PATRU STELE. Primele hoteluri din cele sapte prevazute sa atinga standardul de patru stele vor fi deschise la Sibiu, Timisoara, Brasov si Iasi.

CINCI STELE. Singurul hotel din proprietatea lui Radu Enache programat pentru standardul de cinci stele este hotelul Continental de pe Calea Victoriei, care a fost inchis la inceputul lui 2006 pentru renovare; pana acum nu au inceput inca lucrarile, deoarece nu a fost obtinut avizul primariei.

June 12, 2007
Castigatorul

PPF Investments este unul dintre cele mai mari fonduri de private equity specializat pe Europa Centrala si de Est si a investit deja prin vehiculele sale de investitii mai mult de 600 de milioane de dolari in companii din domeniul financiar, din telecomunicatii, energie si mass-media.

CAPITAL. PPF are un capital de 1,8 miliarde de euro si isi desfasoara activitatea prin intermediul birourilor sale din Marea Britanie, Cehia, China, Rusia si Ucraina.

PLANURI. Michael Susak, CEO al PPF, declara in toamna anului trecut ca vrea sa investeasca 77 de milioane de euro in Romania in sectoare precum productia de energie electrica, managementul serviciilor de reciclare si sectorul imobiliar.

INVESTITII. PPF Investments este prezent in Romania prin mai multe investitii, cea mai cunoscuta fiind cea de la Romexterra Bank, iar cele mai recente fiind achizitia pachetului majoritar din societatea de asigurare Ardaf in martie si a intregului pachet de actiuni al RAI (Romania Assurance International) in februarie.

June 12, 2007

Bani de renovari

Investitiile realizate in perioada 1991-2004 s-au ridicat la circa 50 de milioane de dolari, care au reprezentat in mare parte investitii in renovarea hotelurilor, multe dintre acestea fiind destul de vechi. In perioada 2004-2005 s-au investit 18,5 milioane de euro (25 de milioane de dolari) pentru constructia primelor doua hoteluri Ibis: Constanta si Bucuresti Parlament.

Achizitie/constructie	An	Investitii
Bucuresti	1991	4 mil. dolari
Sibiu	1991	4,1 mil. dolari
Targu-Mures	1991	1,2 mil. dolari
Oradea	1997	5,5 mil. dolari
Cluj	1991	10.000 dolari
Portile de Fier	1997	3 mil. dolari
Turnu Severin	1997	450.000 dolari
Constanta*	1998	3 mil. dolari
Bucuresti Nord (Ibis Gara de Nord)	2001	14,5 mil. dolari
Suceava	1999	465.000 dolari
Arad	1998	4,7 mil. dolari

* Investitia a reprezentat achizitia unei structuri neterminate, unde a fost construit ulterior Ibis Constanta

June 12, 2007

Cum s-a schimbat la fata cititul cartilor

O treime din romani au cel mult 20 de carti in casa, iar peste 14% nu au nici una. Totusi, numarul titlurilor publicate este in crestere, iar pentru generatia de cititori aparuta dupa 2000, lectura si conversatiile despre ultimele carti citite au devenit o masura a integrarii sociale. Acestea sunt fatetele comertului cu carte in Romania, o afacere de (numai) 60 de milioane de dolari.

Imi doresc sa avem librarii mari, unde cartile sa fie aranjate pe domenii – SF/fantasy, thriller/mistery, fictiune si domeniile aferente non-fictiunii – iar acolo autorii sa fie expusi in ordine alfabetica. Pentru ca fiecare cititor sa aiba acces direct la cartile care il intereseaza, spune Michael Haulica, redactorul-sef al editurii Tritonic. Dorinta sa este justificata, din perspectiva unui editor, dar nu prea realizabila: chiar si la recentul targ Bookfest, incheiat duminica, cartile au stat, de cele mai multe ori, in aceeasi devalmasie colorata cu care ne-am obisnuit din librarii.

Pentru inceput, nu putem sa nu remarcam ca Bookfest a trecut, la Romexpo, din pavilioanele marginase in pavilionul central, miscare ce poate fi interpretata drept un castig in importanta si impact pentru targul national de carte. Sigur ca se poate, la fel de bine, sa fie vorba numai de simpla organizare, de o ruleta locativa fara culoare castigatoare; oricum, la centru sau la margine, piata romaneasca a cartii urca in fiecare an. Asociatia Editorilor din Romania estimeaza pentru 2006 vanzari de carte de peste 50 de milioane de euro, iar estimarile unor edituri ajung la 60 de milioane de euro.

Intre cei doi Brown – Sandra, ce tinea capul de afis al vanzarilor cu zece ani in urma si Dan, care cu Codul lui Da Vinci a tinut capul de afis al actualelor vanzari – ce s-a modificat, ce se cauta, ce se citeste? Cu siguranta este o evolutie, greu de spus daca este un castig. Exista in momentul de fata public pentru toate genurile editoriale si literare. Evident, doar cateva sunt cele care fac succes de piata. Dintre acestea, genurile SF si thriller conduc detasat, spune Teodora Ivan, PR manager la editura Nemira.

Ca peste tot in lume, se citeste ceea ce are parte de promovare si de publicitate, spune Lucian Pricop, director editorial la editura Paralela 45. Romania, adauga Pricop, a cunoscut o foarte interesanta evolutie a publicului cititor de carte. Perioada comunista ne-a lasat mostenire si o foarte mare nevoie de evadare. Daca imediat dupa Revolutie ea se rezolva prin lectura, in timp lucrurile s-au schimbat, astfel incat din 1995 pana in 2000 numarul de cititori a scazut dramatic. Dupa 2000 s-a nascut insa o noua generatie de cititori. Mai precis s-a modificat raportarea la actul lecturii. Cititorul trebuie sa fie informat, sa poata dialoga cu colegii, sefii, prietenii pe teme ce tin de spatiul cultural. Fara a exagera lucrurile, cititul a devenit o moda pentru omul de lume, spune Lucian Pricop.

Adaptarea tirajelor la noul tip de cititor a fost prima masura de adecvare la noua piata; numarul de exemplare dintr-o editie a scazut de la sute de mii sau milioane de exemplare in anii ’90 la un tiraj mediu sub 5.000 de exemplare, iar pentru echilibrarea balantei, editorii au crescut numarul de titluri publicate si numarul de colectii care grupeaza cartile. Astfel, editura Nemira a publicat anul trecut 138 de titluri si in 2007 isi propune sa depaseasca 200 de aparitii, iar Tritonic tinteste in acest an 100 de titluri. La Bookfest, editura Polirom a venit cu 850 de titluri, iar Cartea Romaneasca cu 150, din care 50 au fost noutati.

Daca vanzarile sunt insotite si de o primire favorabila din partea comentatorilor de carte, critici sau bloggeri, editorul nu poate fi decat multumit… Sandra Brown si Dan Brown au fost exceptiile perioadei de dupa 1990, «tunurile» editoriale. Acum se citeste foarte multa fictiune contemporana, a trecut vremea recuperarilor din anii 90. Lucru imbucurator, prozatorii romani sunt intr-o tendinta ascendenta in referintele cititorilor, spune Michael Haulica. In privinta celor doi autori de succes, o nuanta introduce Lucian Pricop: Romanul lui Dan Brown – ca si cele ale Sandrei Brown – nu este doar o carte de succes. El face parte din conventiile sociale mondiale. Daca vrem sa fie europeni, trebuie sa citim ceea ce citesc toti europenii.

Ce citesc, de fapt, europenii? Datele pot fi comparate cu rezultatele Barometrului cultural pentru 2005 si 2006, prezentate de Ministerul Culturii si Cultelor. In Uniunea Europeana cu 15 state (inainte de extinderea din 2004), 6% din populatie nu avea nici o carte in casa, in timp ce in cele 10 state candidate, in 2003 media era de 17% (Cehia 1%, Estonia 1%). In Romania anului 2005, cei fara carti in casa reprezentau 12% din populatie, iar in 2006 procentul urca la 14,5%. Sub 25 de carti in gospodarie aveau 17% din cetatenii UE 15, respectiv 28% din populatia celor 10 state candidate (Estonia 7%). In aceasta situatie se aflau, in 2005, 18% dintre romani.

Pe de alta parte, 9% din cetatenii UE15 aveau mai mult de 400 de carti in casa, peste media de 6% a celor 10 state din valul mare al aderarii si sub procentele din Estonia (19%), Letonia (17%) si Ungaria (16%). In Romania, datele din Barometrul cultural spun ca 6,3% din cetateni aveau biblioteci cu peste 500 de carti (fata de 5% in 2005). Uneltele de lucru intelectual, enciclopediile si dictionarele se aflau in 65% din locuintele din UE 15, in 49% din cele zece state candidate si intr-o treime din casele romanilor.

Conform aceluiasi Barometru, 45,5% dintre respondentii romani declara ca s-au uitat anul trecut la televizor in fiecare zi timp de peste trei ore. Acelasi interval il petreceau pe Internet in zilele de lucru 5,8% din respondenti, iar in weekend-uri 7,3%; 26,7% ascultau muzica, 23,5% ascultau radioul, 2,2% jucau jocuri video si 2,5% citeau carti, articole, reviste de specialitate. Interesant este ca procentul celor ce declara ca nu citesc decat o data pe luna sau mai rar este de 11,5%, in timp ce pentru toate celelalte activitati enumerate mai sus, ponderile pentru acest interval nu trec de 5%.

Pentru a completa tabloul, mai trebuie spus ca 8,5% dintre romani nu au putut numi, pentru ultimul Barometru cultural, niciun autor de literatura roman si 37% niciun strain, peste 76% dintre romani nu au mers niciodata la teatru si peste 74% nu au pasit intr-un cinematograf.

Cartea a fost afectata, ca tot ceea ce reprezinta Gutenberg, dar nu in masura care speram acum cativa ani sa nu se intample. Cred ca socul impactului cu Internetul a fost depasit; putem spune, sau macar putem sa ne amagim ca pana la urma cartea va supravietui. In anumite conditii, Internetul poate fi chiar un aliat al industriei de carte, spune Teodora Ivan de la Nemira.

Probabil ca editorii care refuza adaptarea la noile media vor iesi de pe piata, dar aceasta nu inseamna ca Internetul si celelalte forme de comunicare electronica vor inlocui brusc formatul material, cartea traditionala. Etapele trecerii vor fi urmatoarele: intai instrumentele de lucru – enciclopedii, dictionare, lexicoane, apoi lucrarile stiintifice cu adresabilitate exacta si in cele din urma fictiunea. Nu sunt corecte previziuni de tipul «in 10 sau 50 ani cartea va disparea»! Dintr-un singur motiv, cel de substanta: lectura nu tine cont de suportul pe sau prin care se face transferul dinspre editor sau producator spre cititor, adauga Lucian Pricop de la Paralela 45.

Migrarea spre Internet si formele electronice ale lecturii trebuie sa tina cont si de limitarile tehnice: In Romania, formele de editare alternativa, cum sunt cartile electronice sau audio, sunt de-abia la inceput. Pentru cartile audio nu avem «autostrazi» suficiente, iar pentru cele electronice nu avem inca suficiente instrumente de citit, la preturi care sa le faca de larga utilizare. Personal, nu cred ca vor disparea cartile in forma cunoscuta azi. Dar cred ca se va gasi un inlocuitor al hartiei care sa ofere o sansa si copacilor, adauga Haulica.

Pana atunci insa, exista in continuare carti care in toata lumea se vand foarte bine. Asa cum au fost Codul lui Da Vinci sau seria Harry Potter sau romanele scrise de Agatha Christie (Zece negri mititei, cu 100 de milioane de exemplare vandute, sta mai bine decat Codul lui Da Vinci, cu 65 de milioane de exemplare vandute). In mod curent, listele de bestseller-uri sunt intocmite pe varii categorii de carti, de fictiune sau nonfictiune, cartonate sau de buzunar, pentru copii sau pentru adulti, dar in mare, masura unui succes inseamna vanzari intre 4.000 si 25.000 de volume pe saptamana, in Marea Britanie, iar in Canada de 5.000 de exemplare saptamanal. Listele de bestsellers cuprind in mod uzual intre 10 si 150 de titluri. In Romania, pragurile succesului sunt peste 2.000 de exemplare vandute pentru autori romani si peste 10.000 pentru autorii straini, spune Lucian Pricop de la Paralela 45. Teodora Ivan pare sa ridice un pic stacheta, dar numai putin: Tot ce depaseste 5.000 de exemplare vandute poate fi considerat un succes, insa un titlu cu adevarat bine vandut este cel ce depaseste 10.000 de exemplare.

In general autorii sunt dornici de a fi publicati in Romania, chiar daca nu se imbogatesc din asta, spune Michael Haulica. Probabil face bine la CV. Am remarcat amabilitatea lor, calitatea lor de a fi cooperanti, de a face tot ce se poate pentru a ajuta la promovarea cartii. In ceea ce priveste sumele pe care se obtine un contract, acestea difera de la un autor la altul, in functie de cota (fara a generaliza insa), de succesul de moment, dar in general nu sunt mari. In Romania nu se poate vorbi de contracte semnate pentru sume cu sase cifre, nici macar cu cinci, spune Haulica.

Pe o piata concurentiala, editorii se bat pe putinii autori care reprezinta in sine garantia succesului si liciteaza sume din ce in ce mai mari, avansurile contractuale fiind de mii de euro, iar in final drepturile platite unui autor pe o carte pot depasi 10.000 de euro. Pentru o piata saraca, asa cum este cea din Romania, cifrele incep sa devina consistente, adauga Teodora Ivan.

Un studiu de caz ofera Lucian Pricop. Dupa scandalul generat de filmul documentar despre mormantul lui Iisus, Simcha Jacobovici si Charles R. Pellegrino au publicat cartea The Jesus Family Tomb: The Discovery, the Investigation and the Evidence That Could Change History. La cateva ore dupa aparitie, mai multe edituri romanesti s-au aratat interesate de publicarea cartii. A urmat o licitatie extrem de dura, care a durat cateva saptamani, iar dupa 40 de zile cartea a ajuns in librariile din toata Romania. In cazul expus, sumele de copyright sunt pe masura investitiei pe care a avut-o proiectul in afara, iar succesul din Romania este asigurat de aditionarea catorva circumstante favorizante: tema generoasa, publicitatea internationala si, nu in ultimul rand, dezbaterile despre functia bisericii in societatea romaneasca.

O editura de succes este o mixtura de autori cunoscuti, de colectii bine alese, de succes de piata si teme sociale la zi. Totusi, si cu autori necunoscuti, dar bine promovati se poate face treaba. As mai adauga redactorii de carte, traducatorii si, ceva mai putin cuantificabil, flerul celui care alege cartile, explica Michael Haulica. De multe ori, adauga Lucian Pricop, volumul unui autor putin cunoscut publicului poate ajunge un bestseller, in vreme ce autori de notorietate internationala nu depasesc cote minime de vanzare. Trebuie sa fie o explicatie logica. Pentru ca nimic, aproape nimic nu tine de hazard, de noroc, zice Pricop. Nimic mai adevarat: in 2004, Didier Somette, profesor de geofizica la UCLA, a creat, folosind datele furnizate de Amazon.com privind rezultatele vanzarilor unui volum imediat dupa aparitia acestuia, un model matematic de predictie a aparitiei unui bestseller.

June 12, 2007
Romania, piata cartii in 2006
- Valoare: cca 60 de milioane de euro
- Edituri: 200, din care in jur de 60 au activitate constanta
- Bucuresti: 35-40% din totalul vanzarilor de carte
June 12, 2007
O afacere excelenta pentru Cadbury

Cel mai mare producator mondial de dulciuri, Cadbury Schweppes, a cumparat la sfarsitul saptamanii trecute Kandia Excelent, cea mai importanta companie romaneasca de profil. Cele aproape 100 de milioane de euro platite pe 93,3% din actiuni inseamna insa doar primul pas al strategiei britanicilor pentru Romania.

Conferinta de presa, cu subiectul tinut in mare secret, anuntata de Kandia-Excelent (KEx) pentru joia trecuta a fost anulata, iar evenimentul reprogramat pentru vineri a intarziat vreme de aproape o ora. Desi subiectul transpirase in piata, intarzierile au lasat loc unei intregi serii de presupuneri – de la anularea tranzactiei si pana la schimbarea valorii tranzactiei sau varii neintelegeri ce-ar fi putut interveni in negocieri.

In ultima runda inainte de semnarea contractului, negocierile au tinut la masa discutiilor vanzatorii si cumparatorul vreme de 24 de ore neintrerupt, declara Bernhard Huber, non-executive chairman al Julius Meinl Industrieholding, unul dintre vanzatorii pachetelor de actiuni (9,16%) detinute la KEx. Actionarul majoritar al KEx a fost fondul de investitii Axis Investment Limited, cu o participatie de 84,16%, care si-a vandut integral pachetul de actiuni catre Cadbury. Valoarea vanzarii (99,5 de milioane de euro) este de peste doua ori mai mare decat cifra de afaceri estimata pentru anul in curs de KEx, plasata in jurul valorii de 43 de milioane de euro.

Dar runda finala a fost cel mai dificil moment, pentru ca negocierile au durat doar trei luni din momentul in care Cadbury si-a manifestat interesul pentru producatorul roman. Compania de origine britanica, ce detine o cota mondiala estimata de reprezentantii sai la 10% din piata mondiala a dulciurilor, urmareste piata romaneasca de mai bine de cinci ani, a declarat pentru BUSINESS Magazin Ignasi Ricou, managing director pe zona Europa de Sud la Cadbury. N-am fost insa in discutii cu nicio alta companie romaneasca, iar negocierile cu Kandia-Excelent au inceput anul acesta, sustine Ricou.

Punctele forte care au atras atentia celor de la Cadbury au fost puterea marcilor, echipa de conducere si potentialul pietei locale. Suntem foarte activi pe segmentul de fuziuni si achizitii, iar anul trecut am avut cam 40 de tranzactii, spune Ricou. Dovada si faptul ca, doar cu o zi inainte de anuntarea oficiala a tranzactiei de pe piata romaneasca, Cadbury a facut publica o alta achizitie: Intergum, companie turca producatoare de guma de mestecat. Valoarea de vanzare a companiei turce (332 de milioane de euro) este insa de peste trei ori mai mare decat achizitia de pe piata romaneasca.

Daca n-ar fi fost vorba de Cadbury, sustine Huber, reprezentantul vanzatorilor, nici n-am fi vandut, pentru ca eram in plina desfasurare a procesului de listare la Bursa de la Viena. Prin urmare, compania ar fi urmat sa adune capitalul necesar pentru investitii de pe piata austriaca de capital daca reprezentantii Cadbury nu si-ar fi declarat intentiile in urma cu trei luni.

KEx, care a parcurs in ultimii ani cateva etape de transformare, a devenit una dintre cele mai performante companii de profil din Europa si una dintre cele mai interesante tinte pentru un investitor strategic, declara Sorin Alexandrescu, director general al KEx. Managerul roman a preluat fraiele companiei de aproape sapte ani, iar despre momentul in care a preluat conducerea spune ca Excelent era intr-o situatie dificila. De atunci, KEx a parcurs trei etape mari de transformare prin care a ajuns atractiva pentru un cumparator de talia Cadbury. Primul pas a fost preluarea, in urma cu peste doi ani, a companiei timisorene Kandia si fuziunea dintre cele doua firme producatoare. O alta etapa a fost marcata de aplicarea unui program masiv de investitii – 15 milioane de euro – ce a transformat platforma de productie in una dintre cele mai eficiente fabrici din Europa, spune Alexandrescu. A treia etapa de transformare a fost preluarea, la finalul anului trecut, a marcilor Silvana si Sugus de la Kraft Foods Romania, principalul competitor de pe piata romaneasca. Tranzactia, evaluata la 10 milioane de euro, este o actiune unicat, cel putin pe piata romaneasca, prin faptul ca o companie de talie nationala a preluat marci din portofoliul unui grup international, puncteaza directorul KEx.

N-a contat nici cat de international este Cadbury (pe gustul vanzatorilor) si nici cat de dorita a fost KEx (singura companie romaneasca ofertata de Cadbury), pentru ca momentul semnarii finale a fost intarziat mai mult decat ne asteptasem, spune Huber.

Motivul nu a fost pretul, tine sa precizeze Alexandrescu, care nu a vrut insa sa dezvaluie nici el cauza exacta a tergiversarilor. Pretul platit de cumparator pe actiune a fost de 2,9 lei, iar la inchiderea sedintei de vinerea trecuta, pretul ajunsese la un maxim istoric de 3,7 lei pe actiune. De la inceputul anului, actiunile KEx au crescut de circa patru ori, fiind cel mai profitabil plasament de la Bursa de Valori Bucuresti (BVB).

La conducerea companiei preluate de Cadbury va ramane Alexandrescu in continuare, Ricou afirmand in repetate randuri ca managementul este unul dintre punctele forte ale companiei. Managerul roman se declara foarte multumit de contractul pe care il are in acest moment pentru managementul KEx si, mai mult, spera sa-si continue cariera in cadrul grupului multinational. Alexandrescu, a carui noua titulatura in cadrul Cadbury va fi de country manager pentru Romania, va cumula, cel putin temporar, si functia de presedinte al consiliului de administratie, ocupata pana la momentul tranzactiei de Huber. Dupa ce va fi ales consiliul de administratie, vom stabili si cine va face parte din board.

Fost broker la Bursa in anii 90, Alexandrescu nu a dorit sa precizeze care este pachetul de actiuni pe care il detine din KEx, dar sustine ca volumul de actiuni pe care il detine nu trece de 2%. Nu am nicio veriga indirecta cu actiunile companiei, sustine el, referindu-se la faptul ca niciun alt membru al familiei sale nu are actiuni in companie. Am fost implicat in domeniul Bursei si stiu regulile.

Pentru cele 6,7% din actiuni ce nu au fost preluate de compania britanica, Alexandrescu se asteapa ca in perioada urmatoare Cadbury sa lanseze o oferta publica de preluare. Despre delistarea de la BVB sau orice alta miscare ulterioara – fie investitii, rebrandingul companiei sau completarea portofoliului de produse – Ignasi Ricou nu a dorit sa ofere niciun detaliu, sustinand ca este prea devreme. Desi pentru distributia produselor din portofoliul international Cadbury a semnat deja un contract cu Interbrands Marketing & Distribution, cea mai mare companie de distributie pe piata romaneasca, Ricou a declarat ca deocamdata vom pastra termenii contractului. Ulterior, a completat el, ar urma sa se stabileasca daca Interbrands va asigura distributia si pentru produsele KEx.

Ricou a adaugat ca vom optimiza capacitatea de productie, fara a preciza daca marcile internationale vor fi fabricate pe plan local sau vor fi doar importate. Indiferent de care dintre cele doua variante va fi aleasa, in final, competitia de pe piata romaneasca e deja in garda. Un jucator de un asemenea calibru, spune Massimo Palumbo, director general la Heidi, are un mare potential de investitii, prin urmare se pot intampla multe. Va fi foarte stimulant, cu siguranta.

Palumbo se asteapta ca strategia prin care Cadbury isi va face simtita prezenta pe piata sa includa o orientare mai accentuata pe segmentul de praline, mai mult decat ce a facut Kandia pana acum. Palumbo estimeaza ca fata de alte companii de pe piata, intrarea Cadbury va avea un impact mai mic asupra Heidi, pentru ca Excelent-Kandia este puternica pe segmentele mediu si economic, in timp ce noi ne axam pe produse premium. Compania, ce are in portofoliu 25 de produse permanente si inca pe atatea sezoniere (pentru Paste, Craciun si Sf. Valentin) a realizat anul trecut o cifra de afaceri de 13 mil. euro, in crestere cu circa 20% fata de 2005. Previziunile pentru anul in curs se refera la un plus de 35% fata de rezultatele inregistrate de Heidi anului trecut.

Cristian Stanciu, director de marketing in cadrul Supreme Chocolat, ce ocupa locul al treilea pe piata romaneasca de ciocolata, detinand (conform propriilor declaratii) o cota de 23-24% din segmentul tabletelor de ciocolata in 2006, crede ca pasii pe care urmeaza sa-i faca pe piata romaneasca Cadbury vor urma tiparul experientei din Polonia. Multinationala a cumparat insa liderul pietei poloneze, cu marci nationale puternice pe care le-a si pastrat in portofoliu, chiar daca a adus si branduri din portofoliul international.

Dar in Polonia Cadbury a cumparat marca numarul unu ca notorietate, in timp ce puterea marcilor KEx este clar inferioara celor poloneze, e de parere Stanciu. Totusi, adauga el, pe piata romaneasca Cadbury s-ar putea readapta, in sensul de a aplica o strategie diferita fata de piata poloneza. In timp ce piata poloneza greul l-au dus marcile locale, brandul Cadbury fiind prezent prin importuri, in Romania nu este exclus un accent pe productia directa a produselor din portofoliul international.

Supreme Chocolat, ce are in portofoliu marcile Novatini, Primola si Anidor, a inregistrat o cifra de afaceri de 19 milioane de euro anul trecut, in scadere cu aproximativ 9% fata de valoarea din 2005. Stanciu considera ca segmentul tabletelor de ciocolata se stabilizeaza, pentru ca pe piata apar tot mai multe categorii noi de produse. Or, consumatorul are nevoie de aceeasi cantitate de zahar, pe care o imparte pe mai multe categorii de produse. Tendinta este sustinuta de dezvoltarea comertului prin magazine mari, care permite expunerea unei game mai variate de produse decat magazinele traditionale, in care tabletele de ciocolata detin partea leului. Conform companiei de cercetare a pietei MEMRB, tabletele detineau in intervalul mai 2006-aprilie 2007 peste 64% din volumul si peste 56% din valoarea intregii piete de ciocolata. Cei mai mari cinci producatori – Kraft, KEx, Supreme Chocolat, Master Foods si Heidi – detin circa 86% din volumul si aproape 82% din valoarea pietei.

Prin achizitia de pe piata romaneasca, Cadbury si-a adjudecat primul loc pe piata de produse zaharoase si o pozitie considerata de oficiali drept puternica pe piata de ciocolata. Conform estimarilor BUSINESS Magazin, cota de piata a KEx pe piata tabletelor de ciocolata se plaseaza intre 20% si 25%, liderul pe acest segment fiind Kraft Foods Romania, care nu a dorit sa comenteze pana la ora inchiderii editiei. Vanzarile de produse de ciocolata au crescut anul trecut cu peste 20%, valoarea pietei depasind 180 de milioane de euro. Locul al doilea s-ar putea dovedi insa nesatisfacator pentru liderul pietei mondiale de dulciuri. Desi Ricou nu a dorit nici sa confirme, nici sa infirme interesul pentru alte companii de pe piata romaneasca de profil, o alta achizitie pe piata romaneasca n-ar fi exclusa. Din punct de vedere strategic, pentru Cadbury ar putea prezenta interes Supreme Chocolat (locul 3) sau Heidi (locul 4). Cristian Stanciu nu a dorit sa comenteze pe marginea ofertelor primite de Supreme Chocolat, in timp ce Palumbo a spus doar ca primeste pentru Heidi cel putin doua oferte pe an. Heidi este ca o afacere de familie si nu ne gandim sa vindem. Dar nu se stie niciodata.

Cum in Romania discutiile despre vanzarea companiilor autohtone sunt la ordinea zilei, nu e de mirare nici ca sunt ofertate firme de mici dimensiuni, cel mai adesea interfata discutiilor fiind auditori veniti pentru evaluare. In vizita merg de ani buni auditori si la Romana Prod, fabrica de ciocolata si produse zaharoase de la Roman, detinuta de grupul austriac Agrana, cel mai mare de pe piata zaharului. Romana si-a crescut in ultimii doi ani productia de ciocolata cu circa 20-30%, estimeaza Emilian Dobrescu, director general al Agrana, dar si piata ciocolatei a crescut foarte mult in acest interval si noi am tinut, practic, pasul cu dezvoltarea ei. In acelasi interval, productia de rahat, ce constituie principalul punct de interes al fabricii, a crescut cu 5-6%. Fabrica de la Roman a realizat anul trecut o cifra de afaceri de 3-4 milioane de euro.

In opinia lui Dobrescu, cel mai important aspect al acestei tranzactii se traduce in faptul ca de la o companie de talie nationala, Kandia-Excelent va ajunge, cu ajutorul Cadbury, un jucator regional, primele zone de actiune urmand sa fie Bulgaria, Moldova si Grecia.

Pana la planurile de viitor ramane insa bilantul tranzactiei: la momentul potrivit, KEx s-a ales cu petitorul dorit, iar Cadbury a cumparat din prima incercare o companie locala. Mai devreme, KEx n-ar fi fost la fel de interesanta in ochii Cadbury, iar vanzatorii n-ar fi primit 99,5 milioane de euro. Si poate si detaliile din spatele usilor inchise, pentru care cele doua tabere au negociat 24 de ore nonstop, vor fi avut rostul lor.

June 12, 2007