BusinessMagazin

Blog

  • Un nou inceput

    Anul 2004 a marcat sfarsitul unui ciclu pentru activitatea fondurilor de investitii pe piata romaneasca. Administratorii acestora s-au grabit, pe de-o parte, sa iasa din afaceri in care intrasera in 1997-1999, iar pe de alta parte, au incercat sa ridice bani pentru infiintarea unor noi fonduri.

     

    Pentru anul viitor, de altfel, sunt asteptate intrari puternice de capital, atat din partea fondurilor de investitii, cat si a investitorilor strategici, ceea ce va mari competitia pe „dealurile“ bune. Cele mai importante tranzactii din 2004 au fost exituri (retragerea fondurilor din actionariatul unei companii) din afacerile IRIDE, Topway, Sanex sau Comcereal, in timp ce „vedetele“ in privinta atragerii de capital au fost companiile de electrocasnice – Flanco si Domo.

     

    Danube Fund a iesit din actionariatul retailerului de electrocasnice Flanco si al celei mai mari companii locale specializate in credite de consum – Credisson, firme la care detinea indirect circa 33% din capital. Ulterior, in actionariatul Flanco a intrat un alt fond, DBG Eastern Europe II.

     

    Pe de alta parte, Enterprise Investors, administratorul Polish Enterprise Fund, a anuntat ca a cumparat, cu 9 milioane de euro, 41% din actiunile Credisson, precizand ca are disponibile fonduri de 30-50 milioane de euro pentru piata romaneasca. Tot in domeniul comertului cu electrocasnice, un alt fond, Romanian American Enterprise Fund (RAEF), a gasit o oportunitate. Pentru 10 milioane de euro, RAEF a devenit actionar al Domo Retail, compania care detine reteaua Domo. Fondul detine 20% din actiunile Domo Retail, dar tranzactia a implicat si un imprumut convertibil. In plus, RAEF si Domo Retail au lansat si societatea de consumer finance Estima Finance.

     

    Doua exituri a realizat in acest an si Fondul Roman Post-Privatizare (FRPP), administrat de GED Capital, care si-a vandut participatiile la parcul industrial IRIDE si providerul de Internet PCNET. IRIDE, care era detinut de doua companii italiene – BPD Property Development si Finest -, FRPP si BERD, a fost cumparat de Immofinanz, cel mai mare fond austriac de investitii imobiliare, pentru o suma estimata la 35-40 de milioane de euro.

     

    PCNET a fost preluat de grupul RCS& RDS pentru o suma estimata la 10 milioane de dolari, tranzactia urmand sa se finalizeze anul viitor. Chiar la inceputul anului, fondul de investitii Broadhurst Investments a vandut gigantului american Cargill participatia de 71,1% din capitalul Comcereal Alexandria, intr-o tranzactie de aproape 20 de milioane de dolari.

     

    De altfel, Broadhurst, care este unul dintre primele fonduri de investitii intrate pe piata romaneasca, a anuntat ca a obtinut in acest an un randament al plasamentelor de 20% in dolari, la investitii totale de peste 200 de milioane de dolari. Printre companiile detinute de Broadhurst se numara producatorul de panificatie Vel Pitar, compania de constructii IMSAT, magazinele Romarta si Winmarkt, societatile UMEB si Anticoroziv, iar oficialii companiei spun ca fondul isi va mari, in urmatorii ani, expunerea pe piata romaneasca.

     

    Intrat in afacerea Topway in 1999 printr-o majorare de capital de 9,5 milioane dolari, fondul Baring Central European Fund (BCEF) a inceput procesul de exit in 2002 si l-a finalizat in cursul acestui an. In 2002, Topway a vandut divizia de margarina si ketchup a companiei catre grupul norvegian Orkla Foods. La sfarsitul lui 2003, Topway Industries a vandut una din cele trei fabrici de ulei ale sale – Ultex Tandarei – catre omul de afaceri roman Vasile Nitescu. In acest an, Doru Ioan Stanescu, un alt actionar al Topway, a rascumparat pachetul de 41,2% detinut de BCEF, vanzand ulterior compania catre americanii de la Cargill.

     

    Un alt exit important a avut loc in industria materialelor de constructii, unde grupul austriac Lasselsberger a achizitionat pachetul majoritar de actiuni al producatorului de placi ceramice si obiecte sanitare Sanex Cluj, prin preluarea vehiculului de investitii Goodison Holdings BV, care detinea 67,4% din capitalul social al companiei romanesti. Romania&Moldova Direct Fund, proprietarul Goodison Holdings, a incasat din aceasta tranzactie circa 15 milioane de euro, potrivit unor surse apropiate afacerii.

     

    Tranzactia anului viitor ar putea fi vanzarea Astral Telecom. Fondul de investitii AIG New Europe Fund, principalul actionar, a investit 20 de milioane de dolari in Astral acum cinci ani. Cinci potentiali cumparatori – patru fonduri de investitii mari si un investitor strategic – sunt interesati de achizitia unuia dintre cei mai mari operatori de cablu de pe piata romaneasca. Valoarea tranzactiei s-ar putea ridica la 200- 250 de milioane de dolari.

  • Bani noi pentru Romania

    In acest an, mai multe institutii si-au anuntat intentia de a finanta sau administra noi fonduri de investitii destinate tarilor din Europa Centrala si de Est:

     

    ENTERPRISE INVESTORS a lansat un nou fond de investitii, denumit Polish Enterprise Fund V, cu un capital initial de 300 mil. Euro

     

    ING a lansat unul dintre cele mai mari fonduri de investitii dedicate in exclusivitate sectorului imobiliar central-european, cu o finantare de 600 mil. euro.

     

    CAJA MADRID, una din cele mai importante banci spaniole, si grupul financiar austriac Bank Austria Creditanstald vor finanta ridicarea unui fond de investitii de pana la 100 mil. euro, in special pentru Romania si Bulgaria.

     

    ADVENT II Fond de investitii cu o valoare de 300-350 mil. euro, succesor al Advent Central&Eastern Europe, lansat in 1998.

     

    EUROPOLIS II BERD si Investkredit Bank AG au lansat un al doilea fond Europolis, cu un capital de 300 mil. euro, care va finanta afaceri imobiliare din Romania si alte piete din regiune.

     

    RAEF Romanian American Enterprise Fund va lansa un al doilea fond pentru Romania, cu o capitalizare de 50 mil. euro.

  • REAL ESTATE: Vin americanii!

    In 2004, fondurile de investitii si-au extins prezenta pe piata imobiliara, cumparand cele mai bune proiecte de pe piata, pentru circa 150 de milioane de euro. Anul viitor va aduce alte tranzactii de mare amploare, proiecte inovatoare, intrarea unor noi jucatori pe piata. Si, in premiera, investitori americani.

     

    Creatorii“ pietei imobiliare autohtone sunt investitorii israelieni, fie mari grupuri internationale cu activitati in domenii variate, fie persoane fizice care s-au asociat pentru a construi un imobil de mai mici dimensiuni. In cei 10 ani de consolidare a pietei, dominatia israeliana a fost intrerupta doar de cateva consortii europene, precum Bouygues, Vinci sau Immoconsult, implicate fiecare in doua-trei proiecte de anvergura.

     

    Inceputa de la sfarsitul anului 2003, o noua tendinta s-a manifestat din plin in 2004: cele mai bune proiecte au fost cumparate de fonduri de investitii austriece. Acestea vor avea insa o viata grea in anii care urmeaza. Piata romaneasca este tatonata, spun analistii, de importante fonduri de investitii americane, care au strategii mult mai flexibile de investitii. Potrivit Wall Street Journal, compania americana GE Commercial Finance Real Estate este interesata de piata imobiliara romaneasca de patru ani, a afirmat Karim Habra, directorul regional al companiei. Un alt concern care a urmarit evolutia din ultimii ani este TrizecHahn, care are in vizor mai multe proiecte in Romania.

     

    Pe de alta parte, nici austriecii nu vor sa-si piarda pozitia si au pus deoparte, in vederea plasamentelor pe piata romaneasca, capitaluri de peste 300 milioane euro. Immofinanz, cel mai mare fond de investitii imobiliar din Austria, si Europolis (finantat de banca austriaca Investkredit si de BERD), au dominat in acest an lupta pentru proiecte imobiliare. Din toamna, pe piata au intrat Immorent, care apartine tot unei banci austriece – Erste Bank, si Meinl European Land Limited, care a cumparat Militari Shopping Center. La toate acestea se adauga si CA Immo, divizie a grupului HVB – Bank Austria, care a „acaparat“, inca din 2003, doua dintre cele mai bune centre de afaceri bucurestene – Opera Center si Charles de Gaulle Plaza.

     

    „Pe piata apar tot mai multe fonduri de investitii, ca si developeri profesionisti, care au un rol semnificativ in maturizarea pietei imobiliare“, spune Ionut Dumitrescu, director general al companiei imobiliare Eurisko. Romania ofera un randament al investitiilor mai mare decat in tarile din regiune, iar riscul a scazut constant. Cea mai mare investitie de pe piata imobiliara autohtona a fost amanata de alegeri. Compania ungara TriGranit Development Corporation a depus singura oferta calificanta pentru proiectul de parteneriat public-privat Esplanada, in valoare de circa 1,3 miliarde de dolari, insa semnarea parteneriatului a fost amanata pentru perioada post-electorala.

     

    Nu numai segmentul investitiilor a cunoscut o evolutie spectaculoasa, chiar daca situatia din alte sectoare ale pietei imobiliare s-a mai calmat, apreciaza analistii. „Piata imobiliara din Romania este inca in faza de crestere, pe fondul unei cereri importante, care se va manifesta si in anii urmatori“, apreciaza Dumitrescu. „In 2003, pretul cladirilor rezidentiale a crescut cu 40-50%, pe cand in acest an, cresterea a fost de «doar» 15%“, spune Radu Zilisteanu, presedintele companiei de consultanta imobiliara Intermedias. Potrivit acestuia, piata spatiilor de birouri a ramas stationara ca numar de tranzactii, pe fondul unei cereri peste oferta, motiv pentru care si aici chiriile au crescut cu 15-20%.

     

    Vedeta tranzactiilor pe piata imobiliara a fost, in acest an, terenul agricol. „La nivelul acestui an, daca preturile de pe restul pietei imobiliare s-au majorat cu 15%, terenurile s-au scumpit, in medie, cu 25%, pentru ca cererea a fost foarte mare“, a adaugat Zilisteanu. In 2004, veniturile companiilor imobiliare au explodat, anuntandu-se dublari, triplari sau chiar cresteri de 500% ale cifrei de afaceri.

  • Estimari pentru 2005

    Anul viitor, ca si 2006, va sta sub semnul aderarii la UE. Ca urmare, analistii cred ca piata va avea doar o singura directie: in sus.

     

    VEDETA: Piata spatiilor industriale (de depozitare si productie) va deveni principalul punct de atractie pana in 2007, datorita intrarii pe piata romaneasca a unui numar din ce in ce mai mare de companii straine.

     

    TURISM: Piata hoteliera va inregistra o dezvoltare spectaculoasa.

     

    SCHIMBARI: Diferentierea jucatorilor de pe piata, in functie de calitatea serviciilor si a produselor oferite.

     

    NOU-VENITI: Pe langa fondurile de investitii austriece, in 2005 sunt asteptate intrarile pe piata ale investitorilor institutionali americani.

     

    PRETURI: Preturile vor continua sa creasca pe fondul unei cereri ridicate, neacoperita in totalitate de oferta, insa 2005 ar putea fi primul an de relativa stabilitate.

  • Materialele de constructii, in mainile strainilor

    Efervescenta din ultimii ani de pe piata romaneasca a constructiilor atrage tot mai multe companii straine, care investesc in productia de materiale de constructii. Anul 2004 a fost unul foarte activ din punct de vedere al investitiilor in fabrici de materiale de constructii. Dar si al cresterilor succesive de preturi.

     

    Cand, la inceputul acestui an, constructorii au decis sa incheie contractele de executie a diverselor lucrari la preturi ferme, in euro, au crezut ca vor fi scutiti de orice surpriza neplacuta. Realitatea le-a infirmat sperantele: in 2004, pretul materialelor de constructie a crescut masiv, in valuta. Astfel, potrivit ARACO, otelul-beton s-a scumpit cu 50%, produsele laminate cu 25%, caramida cu 30%, in timp ce pretul cimentului a urcat cu „doar“ 13%.

     

    Furnizorii de otel-beton dau vina majorarii pretului pe scumpirile de la nivel mondial, generate de oferta saraca de pe piata. Ei spun ca aceasta este consecinta faptului ca exista cereri foarte mari venite din China. Asta in cazul fierului, pentru ca la ciment, de exemplu, explicatia pretului mare, de 80 de euro/tona, dublu fata de media europeana, rezida in faptul ca doar trei companii impart aceasta piata si, in consecinta, isi permit sa dicteze regulile.

     

    Mentinerea preturilor ridicate la ciment de catre Lafarge, Holcim si Carpatcement i-a determinat pe unii constructori sa cumpere, in acest an, ciment mai ieftin din import. Importurile de ciment, in special cele din Ucraina, au o ascensiune puternica pe piata romaneasca de profil, atingand in acest an o cota de 6%. Constructorii asteapta inca de anul trecut decizia Consiliului Concurentei, care are deschise in acest moment mai multe dosare importante spre investigatie pe pietele de ciment.

     

    Concentrarea productiei se face simtita si pe alte piete, cum ar fi, de exemplu, placile ceramice. Grupul austriac Lasselsberger, una dintre cele mai mari afaceri de familie de pe piata materialelor de constructii din Europa, a achizitionat in numai cinci luni, in acest an, toti cei trei mari producatori de placi ceramice din Romania. Dupa achizitia Sanex Cluj si a Mondial Lugoj, austriecii au reusit, in luna septembrie, sa preia controlul grupului ungar Zalakeramia, care este proprietarul Cesarom Bucuresti, al doilea producator de placi ceramice din Romania.

     

    Un alt investitor puternic in domeniu este compania Wienerberger Sisteme de Caramizi, subsidiara din Romania a producatorului austriac de materiale de constructii Wienerberger, care a achizitionat in primavara acestui an o fabrica de caramizi la Sibiu, valoarea totala a tranzactiei fiind de noua milioane de euro. Wienerberger detine deja o fabrica de caramizi langa Targoviste, reprezentand o investitie de 18 milioane de euro.

     

    Setea investitorilor straini si locali pentru o extindere rapida pe piata materialelor de constructii pentru case – tigle, caramizi, gips-carton, BCA – este explicabila, avand in vedere faptul ca cel mai dinamic segment al pietei constructiilor este cel rezidential.

     

    Tocmai de aceea, tendinta pe piata in acest an a fost ca importatorii de materiale de constructii noi sa treaca in tabara producatorilor. Daca dupa 1990, materiale de constructii precum termopanul, spumele poliuretanice, gips-cartonul sau membrane de impermeabilizari erau practic necunoscute pe piata de materiale de constructii din Romania, fiind importate din strainatate, in ultimii ani au aparut primele fabrici de profil.

     

    Una din afacerile de acest gen apartine firmei Arcon Elintech Sfantu Gheorghe, care a investit 5,5 milioane euro intr-o fabrica de izolatii printr-un parteneriat cu firma italiana  Pluvitec SpA Italia. Suedezii de la Lindab, elvetienii de la Swisspor, britanicii de la British PlasterBoards, la care se adauga alte companii straine si locale, deruleaza sau se pregatesc sa faca investitii de zeci de milioane de euro, toti mizand pe cresterea cererii de materiale de constructii de pe piata romaneasca.

     

    Geamul termopan, un material de constructii practic necunoscut la noi pana in 1990, a facut de la zero, in numai 10 ani, o piata cu vanzari de aproximativ jumatate de miliard de euro. Piata de profil are o rata de crestere de aproximativ 20% pe an. O alta piata cu un ritm important de crestere este cea a gips-cartonului. Dupa ce au studiat ani buni regiunea Europei Centrale si de Est, britanicii de la BPB s-au decis sa amplaseze proiectul de construire de la zero a unei fabrici in Romania, valoarea investitiei depasind 20 de milioane de euro.

  • Piata constructiilor creste o data cu preturile

    Pentru prima oara in ultimii 15 ani, piata constructiilor a depasit pragul de cinci miliarde de euro. La aceasta crestere a contribuit si scumpirea cu 20% a lucrarilor de constructii.

     

    Productia mare de capsune din Spania si ritmul accelerat al constructiilor din aceasta tara sau din vecina sa, Portugalia, se numara printre principalii vinovati de scumpirea din acest an a caselor din Romania.

     

    Practic, din aceasta toamna, nu doar locuintele nou-construite, ci toate genurile de constructii s-au scumpit, in medie cu 20% fata de anul trecut. Principalele motive sunt scumpirea materialelor de constructii, a serviciilor, dar si a manoperei. „Faptul ca se poate pleca mult mai usor decat in anii trecuti la munca in strainatate i-a facut pe muncitorii ramasi aici sa-si creasca pretentiile salariale.

     

    Ne paste o mare criza a fortei de munca in constructii“, spune Dan Ioan Popp, presedintele companiei de constructii Impact. Din acest motiv, cresterea din acest an a pietei constructiilor s-a resimtit mai mult in valoare decat din punct de vedere al volumului. Cea mai mare dinamica a avut-o constructia de locuinte, care a crescut cu 40% fata de anul trecut, cand au fost date in folosinta circa 28.000 de unitati locative.

     

    Cu toate acestea, cladirile rezidentiale influenteaza inca destul de putin dinamica pietei in general, avand o pondere scazuta, de doar 12%. Romania este la acest capitol, al cladirilor rezidentiale noi, departe de media europeana, dar tocmai aceasta distanta este cea pe care mizeaza investitorii straini.

     

    Pe de alta parte, dezvoltarea creditului ipotecar pe piata romaneasca a impulsionat constructia de ansambluri rezidentiale, formate din case, vile si, mai nou, apartamente in blocuri private. Doar in acest an s-au deschis in marile orase din Romania santiere pentru constructia a cateva mii de apartamente in blocuri private, peste 90% dintre acestea fiind de lux. Anul 2004 este cel mai bun de dupa ‘89 si primul in care piata constructiilor va depasi valoarea de cinci miliarde de euro, potrivit estimarilor Asociatiei Romane a Antreprenorilor de Constructii (ARACO).

     

    O evolutie accentuata au avut-o in acest an si lucrarile de infrastructura majora – constructia de autostrazi, modernizarea drumurilor nationale, precum si infrastructura urbana – alimentari cu apa, canalizari, reabilitarea centralelor termice, gropi ecologice, retele de gaze.

     

    Tot in acest an au inceput lucrarile de constructii la zeci de hoteluri in intreaga tara, precum si la cladiri de birouri insumand zeci de mii de metri patrati. Un alt lucru pozitiv care a inceput sa prinda contur in acest an este intrarea pe piata a unora dintre marii jucatori din strainatate, chiar daca nu ca developeri, inca, ci ca achizitori de cladiri deja existente. „Bat la portile Romaniei marile fonduri de investitii care, in urmatorii ani, vor incepe sa construiasca de la zero“, crede Popp de la Impact.

     

    „Printre aspectele negative in sector se numara ponderea foarte mare a lucrarilor de infrastructura incredintate fara licitatie firmelor straine, care are ca prim-efect pretul mare de constructie“, considera Liviu Daschievici, omul care a condus ARACO mai mult de sase ani si care s-a retras din functia de director general al asociatiei la inceputul lunii decembrie.

     

    El spune ca marea problema in acest caz este ca, pana la urma, tot firmele romanesti construiesc ca subantreprenori aceste lucrari, doar ca profitul „pleaca afara“. O alta mare problema a sectorului de constructii, care s-a mentinut si chiar s-a amplificat in acest an, este munca la negru. Constructorii dau vina, in acest caz, pe fiscalitatea excesiva.

     

    Cu sau fara munca la negru, se poate spune ca anul acesta a fost unul de varf in constructii. Sau, asa cum a rezumat acest an Niculae Dinulescu, branch manager la Tiab, companie specializata in lucrari de instalatii-montaj: „Este foarte mult de lucru. E piata! Se construieste in draci…“.

  • Toate drumurile duc la straini

    DUBLU. Chiar daca in acest an, numarul kilometrilor de autostrada romaneasca s-au dublat, Romania a ramas tot in coada Europei. Pentru ca una este sa dublezi un numar de mii de kilometri de autostrada si cu totul altceva este sa mai construiesti 100 de kilometri in plus. Este vorba de nou-inaugurata autostrada Bucuresti-Constanta, de fapt de portiunea din ea cuprinsa intre Bucuresti si Drajna.

     

    PANA LA DRAJNA. Primele doua tronsoane, Bucuresti-Fundulea si Fundulea-Lehliu, au fost inaugurate in iunie. Primul tronson a fost construit de catre firma italiana Ital Strade si compania romaneasca CCCF, iar consortiul turc Yuksel Makimsan Ener a inceput lucrarile al doilea tronson. Cel de-al treilea tronson din aceasta autostrada, care leaga localitatile Lehliu si Drajna, a fost deschis circulatiei in luna noiembrie a acestui an si a fost construit de catre compania franceza Colas.

     

    BECHTEL. Tot in acest an, in iunie, in Romania a inceput cel mai mare proiect de infrastructura rutiera al momentului din Europa: constructia de catre grupul american Bechtel a autostrazii Brasov-Bors, in urma unui contract de 2,2 miliarde de euro. Autostrada, care va avea 415 kilometri lungime, va deveni functionala in anul 2012.

  • Preturi medii in constructii

    Preturile de constructie sunt inca mai mici in Romania fata de Europa de Vest, datorita mainii de lucru ieftine. Vestea proasta este ca, in urmatorii ani, vor tinde sa se alinieze la cele din UE.

    Tip cladire

    Pret mediu de constructie (euro/mp)

    Cladire de birouri clasa A

    500-700

    Hale industriale, hypermarketuri

    350-550

    Locuinte

    400

    Hotel 3-4 stele

    600

     

  • De fapt, doar una privata

    Statul roman a transferat Petrom statului austriac, Electrica Banat si Dobrogea, statului italian, iar Distrigaz Sud, statului francez. Doar Distrigaz Nord a fost preluat de o companie privata germana – E.ON. 

     

    Sectorul energetic romanesc a crescut, in 2004, cu peste doua miliarde de euro. Responsabili pentru aceste cifre au fost investitorii straini care au cumparat cele mai importante societati din energie, incepand cu Petrom, distributiile de gaz si terminand cu distributiile de electricitate.

     

    Efectele intrarii capitalului strain se vor simti anul viitor, cand preturile utilitatilor vor creste in functie de costurile de productie si de investitiile facute in companii. Privatizarea energiei nu s-a incheiat insa. Statul urmeaza sa vanda, in 2005 alte societati de distributie a electricitatii si de productie a energiei electrice si termice.

     

    Gratie privatizarilor din 2004, bugetul statului s-a majorat cu circa un miliard de euro. Cum metoda folosita pentru privatizare a fost o combinatie intre achizitia de actiuni si majorarea de capital, amintitele companii romanesti s-au ales si ele cu investitii de 1,2 miliarde de euro. Este mult, este putin? Aici taberele sunt impartite. Guvernantii si toti cei implicati in privatizarea din energie sunt de parere ca, in actuala conjunctura mondiala, era imposibil sa obtinem mai multi bani. Marile companii din energie ar fi fost „zgarcite“ cu investitiile, in conditiile in care pretul mondial al titeiului a crescut la cele mai mari niveluri din istorie sau consumul de energie s-ar fi situat sub asteptarile firmelor.

     

    Mai exista, insa, o tabara: a celor care critica ritmul „hei-rupist“ in care s-au vandut societatile din electricitate, petrol si gaze. Asa s-ar explica si pretul mic obtinut de autoritati. Investitorii veniti in Romania (grupul petrolier austriac OMV, compania italiana de energie ENEL si societatile de gaz Gaz de France – Franta, si E.ON Ruhrgas – Germania) au castigat, in schimb, teren pe o piata importanta din Europa de Est, chiar inainte de aderarea acesteia la Uniunea Europeana.

     

    Lasand la o parte criticile, MEC a reusit sa atraga investitii importante in companiile din sectorul energetic, investitii pe care cea mai mare parte a companiilor privatizate nu ar fi reusit sa le asigure nici din surse proprii, nici din imprumuturi.

     

    „Am privatizat cinci societati importante: Petrom, distributiile de gaz si doua distributii de electricitate. In felul acesta, au fost intrari de valuta in Romania in valoare de 2,2 miliarde de euro“, a declarat, pentru Business Magazin, Dorin Mucea, presedintele Oficiului Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie (OPSPI). Anul viitor, Mucea sustine ca „se vor continua privatizarile distributiei de electricitate, dar si unitatilor de productie“.

     

    Cum s-a desfasurat procesul de privatizare? De departe cea mai importanta vanzare de actiuni a fost cea de la Societatea Nationala a Petrolului (SNP) Petrom. Procesul de privatizare a inceput in august 2003, cand a fost publicat anuntul pentru vanzarea Petrom. Nu mai putin de 15 investitori au depus scrisori de interes. Printre acestia, nume mari din industria petroliera, precum OMV Austria, ENI Italia, MOL Ungaria, TNK-Rusia, BP-Marea Britanie, Gazprom – Rusia, Conoco Phillips – SUA.

     

    Ministerul Economiei si Comertului a considerat ca cea mai buna oferta a fost facuta de grupul petrolier austriac OMV, cu care a continuat negocierile. Finalul negocierilor a insemnat obtinerea unui pret de 1,49 miliarde euro pe pachetul majoritar de actiuni, din care 669 de milioane euro reprezentau pretul pachetului de 33% din Petrom, iar restul majorare de capital.

     

    La mijlocul lui decembrie, OMV a achitat cei 1,49 miliarde euro, intrand in proprietatea Petrom. Cel putin la nivel oficial, restructurarea SNP va insemna crearea de societati separate, precum rafinaria Arpechim sau statiile nemodernizate ale companiei. Ramane de vazut cum va rezolva OMV alte aspecte delicate, precum reducerea numarului de angajati, recuperarea creantelor sau scumpirea carburantilor.

     

    Aceasta din urma chestiune pare deja rezolvata, principalii actori din sectorul petrolier romanesc asteptandu-se la liberalizarea pietei, concretizata prin majorarea preturilor la carburanti pana la aproximativ un euro pe litru.

     

    Cine este noul proprietar al Petrom? Circa 35% din actiunile grupului sunt detinute de statul austriac, 19,6%, de fondul de investitii petrolier IPIC din Abu Dhabi (Emiratele Arabe Unite), iar restul de 45,4% este listat pe bursa. Grupul are peste 6.000 de angajati si capacitati de rafinare de peste 18 milioane de tone pe an. Grupul a castigat, in urma privatizarii, 40% din piata romaneasca de distributie a carburantilor si a reusit sa isi tripleze rezervele de titei.

     

    Privatizarea distributiilor de gaz se situeaza pe locul al doilea din punctul de vedere al importantei si al sumelor atrase. Pentru Distrigaz Nord si Distrigaz Sud, suma totala platita de noii proprietari a fost de 615 milioane de euro, din care la stat au ajuns 253 de milioane de euro, restul fiind investiti in companii, sub forma de majorare de capital social. Desi, initial, in cursa pentru preluarea distributiei de gaz se inscrisesera companii precum Gazprom – Rusia, sau ENEL – Italia, ofertele acestora au fost considerate nesatisfacatoare de Ministerul Economiei.

     

    Asa se face ca Distrigaz Nord este singura societate din sectorul energetic romanesc preluata de o fima privata: E.ON – Ruhrgas. Distrigaz Sud a intrat in proprietatea Gaz de France, care este detinut de statul francez. Ca si in cazul Petrom, salariatii celor doua companii romanesti vor putea cumpara mai putin de 10% din actiuni.

     

    Privatizarea distributiei de gaz a stabilit noua formula de calculare a tarifelor. Aceasta are o componenta fixa: 11,6%, reprezentand rata anuala de recuperare a investitiei. Ea se aplica doar la tariful de distributie a gazului, avand un impact de cateva procente asupra pretului final.

     

    Cea mai slaba tranzactie din energie pare sa fie privatizarea filialelor de distributie a electricitatii Electrica Banat si Dobrogea. Pentru unitatile amintite, statul a obtinut un pret total de 112 milioane de euro, din care actiunile au reprezentat 36 de milioane de euro. Afacerea nu tocmai buna s-ar putea explica prin aceea ca a existat un singur ofertant: grupul energetic italian ENEL, dupa ce Public Power Corporation (Grecia), BKW (Elvetia) si EVN (Austria) s-au retras.

     

    Asa se face ca distributiile Banat si Dobrogea au intrat in proprietatea statului italian, care detine pachetul majoritar de actiuni la ENEL. Sistemul de privatizare ales a fost similar cu cel pentru Petrom si distributiile de gaz: circa 25% din actiuni cumparate de italieni, care au facut majorare de capital pana la 51% din companii. Si de aceasta data a fost modificata metodologia de calcul a pretului kilowattului, care sa permita o rata de recuperare a investitiei de 12% pe an.

     

    Aceleasi probleme raman in suspensie: eventuale datorii neachitate de clienti si numarul mare de angajati.

    Privatizarea Electrica a facut si „victime“. Dupa ce a recunoscut ca negocierile cu ENEL au fost purtate sub presiunea organismelor internationale si ca au fost stabilite clauze nu tocmai avantajoase pentru partea romana, Lucian Boghiu, directorul general al societatii, si-a dat demisia.

  • Nume grele

    Privatizarea celor mai importante societati din sectorul energetic a adus peste doua miliarde de euro. Nume grele din Europa au preluat unitatile scoase la vanzare de Ministerul Economiei.

     

    Petrol: Grupul austriac OMV a preluat pachetul majoritar de actiuni la Petrom, platind 1,49 miliarde euro, din care 669 milioane euro au ajuns la stat.

     

    Gaz: Compania germana E.ON a cumparat Distrigaz Nord cu 304 milioane euro, iar societatea franceza Gaz de France, Distrigaz Sud, cu 311 milioane euro.

     

    Electricitate: Grupul italian ENEL a preluat Electrica Banat si Dobrogea contra sumei de 112 milioane euro.