BusinessMagazin

Blog

  • Un nou cutremur a avut loc în Turcia: clădiri deja avariate s-au prăbuşit

    Cutremurul de luni a fost centrat în oraşul Yesilyurt din provincia Malatya, a declarat agenţia de gestionare a dezastrelor din ţară.

    Primarul din Yesilyurt, Mehmet Cinar, a declarat pentru televiziunea HaberTurk că mai multe clădiri din oraş s-au prăbuşit, inclusiv o clădire cu patru etaje în care au fost prinşi un tată şi o fiică. Cinar a spus că cei doi intraseră în clădirea avariată pentru a-şi lua lucrurile.

    În altă parte în Malatya, echipele de căutare şi salvare scotoceau printre dărâmăturile unei alte clădiri care s-a prăbuşit peste câteva maşini parcate, a relatat HaberTurk.

    Malatya s-a numărat printre cele 11 provincii turceşti afectate de cutremurul cu magnitudinea de 7,8 care a devastat părţi din sudul Turciei şi nordul Siriei pe 6 februarie.

  • Raiffeisen Bank se trezeşte blocată în Rusia. Are profituri record dar nu le poate scoate din ţară. CEO-ul Johann Strobl: „Avem rezultate foarte, foarte bune, pe de o parte, dar, pe de altă parte, probleme enorme”

    Ani de zile, Raiffeisen Bank şi-a lăudat predictibilitatea business-ului în Rusia, pe măsură ce rivalii occidentali au venit şi au plecat, titrează Financial Times.

    La un an de la invazia Rusia în Ucraina, în timp ce companiile occidentale fug din ţară, temându-se de riscul reputaţional şi legal de a continua să facă afaceri acolo, Raiffeisen se trezeşte blocat.

    Uriaşa subsidiară rusă a băncii este prinsă în strânsoarea regimului lui Vladimir Putin, ale cărui politici îi permit să obţină profituri fără precedent, împiedicând în acelaşi timp aceste câştiguri să părăsească teritoriul rus.

    La începutul acestei luni, Raiffeisen – o bancă care datează din vremea Imperiului Austro-Ungar, omniprezentă în Europa de Est – a raportat că a realizat profit de 3,6 miliarde de euro în 2022, comparativ cu 1,4 miliarde de euro în 2021. Din această sumă, 2,2 miliarde de euro, mai mult de 60%, au fost atribuite afacerilor din Rusia şi Belarus, de patru ori mai mari decât în 2021.

    „Avem rezultate foarte, foarte bune, pe de o parte, dar, pe de altă parte, probleme enorme”, a declarat CEO-ul Johann Strobl.

    Piaţa şi-a exprimat clar punctul de vedere asupra dihotomiei: de la vârful din februarie înainte de invazie, acţiunile au scăzut cu peste 40%.

    Săptămâna trecută, îngrijorările lui Strobl au fost confirmate, când a apărut vestea că Trezoreria SUA cercetează pe Raiffeisen cu privire la afacerile sale ruseşti. Acest lucru semnalează că Raiffeisen este în vizorul autorităţilor de reglementare şi al politicienilor.

    Un director executiv a declarat pentru Financial Times că banca se ocupă acum de 40-50% din toate fluxurile de bani dintre Rusia şi restul lumii.

    „Nici o altă bancă occidentală nu este atât de profund încorporată în sistemul financiar rus”, a declarat Marcus How, head of research la compania de consultanţă VE Insight.

     

  • Warren Buffett respinge criticile privind răscumpărarea de acţiuni dând exemplu Apple şi American Express. „Când vi se spune că toate răscumpărările sunt dăunătoare pentru acţionari sau pentru ţară, sau sunt deosebit de benefice pentru directori generali, asculţi fie un analfabet economic, fie un demagog, personaje care nu se exclud reciproc.”

    Warren Buffett a apărat răscumpărarea de acţiuni în scrisoarea anuală a companiei Berkshire Hathaway, considerând practica benefică pentru toţi acţionarii, transmite CNBC.

    „Când vi se spune că toate răscumpărările sunt dăunătoare pentru acţionari sau pentru ţară, sau sunt deosebit de benefice pentru directori generali, asculţi fie un analfabet economic, fie un demagog, personaje care nu se exclud reciproc.”, a spus învestitorul în vârstă de 92 de ani în mult anticipata scrisoare lansată sâmbătă.

    Conglomeratul a cheltuit o sumă record de 27 de miliarde de dolari în răscumpărări în 2021, deoarece Buffett a găsit puţine alte oportunităţi.

    Activităţile de răscumpărare au încetinit în acest an la aproximativ 8 miliarde de dolari, deoarece miliardarul a început să cumpere acţiuni intens tranzacţionate. Berkshire a preluat şi compania de asigurări Alleghany pentru 11,6 miliarde de dolari.

    Răscumpărările de acţiuni au atras critici din partea politicienilor care consideră că firmele americane ar trebui să-şi folosească banii în alte moduri pentru a stimula creşterea pe termen lung, cum ar fi beneficiile angajaţilor şi cheltuielile de capital. Mulţi spun că răscumpărările oferă adesea un impuls incremental creşterii câştigului pe acţiune, iar când companiile încetează să facă asta, atingerea acestui obiectiv devine mai dificilă.

    Buffett consideră că răscumpărările sunt benefice pentru acţionari, deoarece oferă o creştere a valorii intrinseci pe acţiune.

    „Matematica nu este complicată: când numărul acţiunilor scade, interesul tău pentru numeroasele noastre afaceri creşte. Fiecare mic fragment ajută dacă răscumpărările se fac la preţuri care cresc valoarea”, a spus Buffett. „Câştigurile din răscumpărări cu valoare sporită, ar trebui subliniat, beneficiază toţi proprietarii – din toate punctele de vedere.”

    Legendarul investitor a evidenţiat Apple şi American Express, două din companiile în care Berkshire Hathaway deţine participaţii serioase. Buffett a spus în trecut că este fan al programului de răscumpărare de acţiuni al CEO-ului Tim Cook şi al modului în care acesta oferă conglomeratului o proprietate sporită pentru fiecare dolar din câştigurile producătorului de iPhone, fără ca investitorul să fie nevoit să ridice un deget.

     

  • Pfizer pregăteşte o nouă mutare: Gigantul farma intenţionează să cumpere compania americană de biotehnologie Seagan. Tranzacţia s-ar putea ridica la peste 30 de miliarde de dolari

    Pfizer Inc. se află în discuţii pentru a achiziţiona producătorul de medicamente Seagen Inc., potrivit unui raport citat de Reuters.

    Seagen are o valoare de piaţă de aproximativ 30 de miliarde de dolari, însă valoarea tranzacţiei ar putea depăşi acaestă sumă, a precizat raportul, adăugând că discuţiile dintre cele două companii se află în stadii preliminare.

    Pfizer a refuzat să comenteze raportul, în timp ce Seagen nu a răspuns imediat întrebărilor adresate de Reuters.

    Seagen a fost în discuţii avansate anul trecut pentru a fi achiziţionată de Merck, într-o tranzacţie care ar fi valorat în jur de 40 de miliarde de dolari, a relatat la vremea respectivă Wall Street Journal, dar cele două părţi nu au reuşit să ajungă la un acord.

  • Se apropie vânzarea uneia dintre cele mai mari reţele de supermarketuri din ţară. Ce se întâmplă cu magazinele Profi

    Se apropie momentul în care fondul de private equity Mid Europa Partners va face exit din afacerea Profi, o reţea de peste 1.600 de magazine, spun sursele din piaţă.

    ♦ Mid Europa Partners a făcut un exit similar în Polonia, iar ce s-a întâmplat acolo poate fi relevant şi pentru România.

    Se apropie momentul în care fondul de private equity Mid Europa Partners va face exit din afacerea Profi, o reţea de peste 1.600 de magazine, spun sursele din piaţă. Fondul a cumpărat retailerul local acum circa şase ani şi jumătate, plătind 533 mil. euro.

    Acum, în cazul unei vânzări, Mid Europa Partners are două soluţii – să cedeze businessul către un investitor strategic sau către unul financiar. Un strategic cumpără cu gândul de a sta în business pe termen lung, pe când un fond va căuta o soluţie ulterioară de vânzare.

    În ceea ce priveşte Profi, compania nu se află la prima tranzacţie, aşa că un nou fond ar trebui să vadă o soluţie profitabilă în următorii 4-6 ani. Pentru a înţelege ce s-ar putea întâmpla cu Profi, ZF a analizat o situaţie similară. Mai exact, Mid Europa Partners a făcut un exit asemănător în Polonia – reţeaua Zabka. Compania a fost fondată în 1998 de un antreprenor polonez. În 2007, businessul a fost preluat de fondul Penta Investment, care l-a vândut patru ani mai târziu către Mid Europa Partners. În 2017, într-o nouă tranzacţie, cumpărătorul era un alt fond – CVC Capital Partners.

    De la acest ultim acord, care a adus al treilea fond în businessul Zabka, au trecut circa şase ani, aşa că se vehiculează o nouă vânzare. Surpriza de această dată este potenţialul cumpărător – statul polonez.

     

  • (P) Edge computing stârneşte o (r)evoluţie în domeniul sănătăţii

    În mediul actual al sănătăţii, la nivel global dar şi la noi în ţară, tehnologia începe să aibă un impact semnificativ asupra modului în care furnizorii de servicii medicale îşi gestionează resursele şi centrele medicale. Abordarea problemelor precum siguranţa şi confortul pacienţilor, lipsa de personal calificat, uşurinţa de acces la date în timp real, securitatea fizică şi cibernetică şi disponibilitatea serviciilor atunci când ai nevoie de ele sunt toate considerente critice pentru spitale şi clinici.

    Din punct de vedere tehnologic, nevoia de a culege, consolida, stoca şi analiza date a crescut rapid. Proliferarea dispozitivelor IoT în domeniul sănătăţii, cum ar fi dispozitivele purtabile şi alte dispozitive mobile, generează date care determină nevoia de a distribui datele în mod eficient şi de a le menţine mai aproape de utilizator. Mai mult, pe perioada pandemiei, mulţi pacienţi şi medici au înţeles valoarea serviciilor şi consultaţiilor medicale online, noţiunea de telemedicină (telehealth) păstrându-şi relevanţa şi după încheierea oricăror restricţii de circulaţie.

    Din fericire, soluţiile tehnologice, cum ar fi edge computing, ajută furnizorii de asistenţă medicală să facă faţă acestor provocări, deschizând în acelaşi timp uşa către noi oportunităţi pentru o îngrijire mai bună a pacienţilor.

    În primul rând, edge computing permite digitalizarea operaţiunilor spitaliceşti. Sistemele locale de calcul edge pot stoca şi gestiona informaţiile generate de la multe dispozitive conectate, cum ar fi senzori, camere de securitate, echipamente medicale complexe şi controlere de mediu inteligente pentru încăperi. Această abordare îmbunătăţeşte înregistrările medicale electronice (EMR), telemedicina avansată, gestionarea medicamentelor, monitorizarea digitală a pacientului şi imagistica cu raze X şi multe altele.

    Implementarea soluţiilor edge computing în aceste medii aduce beneficii organizaţiilor din domeniul sănătăţii în două moduri importante:

    În primul rând, plasează puterea de calcul şi analiza mai aproape de locul unde sunt generate datele sursă, nu în cloud. Accesul la informaţii este mai fiabil şi mai puţin costisitor, deoarece costurile de transmitere a datelor către şi dinspre cloud sunt minime.

    În al doilea rând, prin evitarea problemelor legate de latenţa datelor, luarea deciziilor în timp real este acum posibilă.

    Latenţa scăzută a sistemelor locale de calcul edge îi ajută, de asemenea, pe furnizorii de servicii medicale să îmbunătăţească serviciile la numărul lor tot mai mare de unităţi de ambulatoriu pentru a face faţă popularităţii telemedicinei „virtuale” şi a găzdui sistemele digitale de control al accesului care ajută la consolidarea securităţii. Computingul şi stocarea edge locale sunt acum situate direct lângă un pat de spital şi lângă sisteme medicale inteligente, adică acolo unde se iau decizii în timp real.

    Se observă, de asemenea, o proliferare a numărului de dispozitive IoT în domeniul sănătăţii, deoarece companiile caută noi modalităţi de a reduce costurile de operare şi de a creşte eficienţa activelor. Beneficiile sunt enorme, dar la fel va fi şi cantitatea de date generată şi procesată. Edge computing este una dintre cele mai accesibile opţiuni pentru spitalele viitorului.

    Securitatea fizică a sistemelor IT de vârf este un alt domeniu pe care trebuie să îl abordeze furnizorii de servicii medicale. Atunci când echipamentele IT de vârf sunt plasate într-un spaţiu comun, cum ar fi o secţie a unui spital, protecţia este compromisă în comparaţie cu plasarea într-o cameră securizată dedicată. Oamenii pot accesa şi atinge echipamentele IT, ceea ce poate duce inclusiv la întreruperi deliberate sau accidentale. Este crucial să blocaţi carcasele care adăpostesc echipamentele şi să limitaţi accesul persoanelor la acestea. Echipamentele trebuie amplasate într-o locaţie discretă, monitorizată de camerele de securitate, chiar dacă poate fi încuiată şi securizată.

    Pentru multe instituţii de asistenţă medicală, sarcina de a gestiona ceea ce ar putea fi sute de aceste sisteme de vârf în reţelele lor poate părea descurajantă. Din fericire, descoperirile tehnologice recente permit gestionarea de la distanţă a unor astfel de sisteme fără a necesita personal IT la faţa locului. Companii precum Schneider Electric simplifică şi îmbunătăţesc managementul edge computing cu soluţii precum micro centrele de date sau software de monitorizare la distanţă. Dacă este necesar, un partener certificat din ecosistemul de parteneri poate oferi configurarea, monitorizarea, managementul performanţei, managementul energiei şi suportul de întreţinere necesare pentru implementarea cu succes a sistemelor de vârf.

     

  • Cei 3P ai unui rol bine jucat pe termen lung: Pasiune. Personaj. Persona.

     

    de Georgiana Gheorghe – colaborator – femeie de afaceri, pasionată de teatru

    Întotdeauna am avut emoţii când mi-am ales să merg să văd spectacole de genul one man/woman show. Spectacolele de genul ăsta sunt de obicei, foarte intense, intime, complexe, ca o bijuterie manufacturată de un alchimist, care în prealabil şi-a obţinut şi metalul preţios. Pentru că, acolo, pe scenă, artistul pune tot ce are el mai bun, se sprijină doar pe el, nu primeşte replica de la niciun coleg, nu are nicio altă pereche de ochi care să-l inspire, niciun alt corp care să-i echilibreze energia. El rămâne „în sufletul gol” şi se arată spectatorului în toată splendoarea nudităţii lui spirituale şi sufleteşti. Îi admir în mod deosebit pe actorii care pot duce o oră şi jumătate de spectacol singuri, ca lupii singuraticii pe pustii, care sunt în egală măsură maiestuoşi dar sălbatici, neliniştiţi şi înfometaţi.

    Cel mai recent spectacol cu un singur artist pe care l-am văzut a fost „Vivien Leigh – Ultima conferinţă de presă”, la Teatrul Naţional Bucureşti, care o are sub reflector pe Lamia Beligan, interpretând-o pe complicata actriţă britanică, cunoscută în mod special pentru rolul Scarlett O’Hara, din “Pe aripile vântului”. Am avut oportunitatea să văd pe scenă un recital de emoţii, o orchestră întreagă ce concertează într-un trup intens şi are rezonanţă în care fiecare nerv, în fiecare fibră a Lamiei. Şi ce “acustică” fantastică are Lamia în acest rol! Te poartă de la intrarea pe scenă şi până la ultimul acord prin toate stările confuze ale vieţii actriţei Vivien Leigh, care s-a stins prea repede, la doar 53 de ani, ca o lumânare aprinsă la ambele capete. Lamia Beligan  te poartă ca un fidel passpartout într-o călătorie năucitoare, prin cotloanele întunecate ale personalităţii bipolare a lui Vivien, pentru ca apoi, la finalul frazei, să ţi-o demonstreze în paroxismul ei artistic, de mare calibru. Poţi înţelege din jocul Lamiei frământările, ambiţiile, luptele intestine ale femeii Vivien Leigh, iremediabil şi pasional îndrăgostită de două lumini: Teatrul şi Laurence Olivier. Din păcate, niciuna dintre ele nu a reuşit să o salveze. Dragostea ei a degenerat spre manie, în finalul vieţii, şi ambele iubiri s-au întors împotriva ei. Şi dacă divorţul unui bărbat de o femeie este ceva destul de uzual, a te contopi până la confuzie cu unul dintre rolurile dintr-o dramă şi a nu reuşi să mai ieşi din pielea personajului nu este chiar un lucru care să nu te pună pe gânduri. Vivien Leigh nu a reuşit să se mai „decupleze” de personajul Blanche DuBois din piesa lui Tennessee Williams „Un tramvai numit dorinţă”. Ea se identifică cu personajul, cu dramele personajului, lucru ce i-a sleit sinele până la epuizare. Acesta din urmă mi se pare el însuşi un subiect foarte bun de discuţie. Am discutat cu Lamia Beligan despre tehnicile prin care actorii lasă personajele lor dragi în cabină şi redevin oamenii care sunt de fapt. Mi se pare foarte important pentru noi toţi să reuşim să lăsăm la birou, în vestiare, în culise, măştile societale şi să lăsăm adevăratul sine să se scuture de încordarea rolului şi să se relaxeze în afara acestuia, cu picioarele pe tavan. Am o povestioară senzaţională în minte, spusă de o bună prietenă, bancher. Vizitată de un celebru avocat din lumea afacerilor, pentru o problemă legată de contul său, acesta a avut o intervenţie absolut memorabilă. „Doamnă, în acest moment, dumneavoastră nu mai sunteţi director la bancă, iar eu nu mai sunt avocatul X. Eu sunt un bărbat, iar dumneavoastră o femeie şi doresc să vă spun că sunteţi o femeie a naibii de frumoasă şi inteligentă şi de mult nu am mai avut o conversaţie atât de bogată cu cineva. Vă mulţumesc! Şi acum ne putem întoarce în rolurile noastre.”

    De câte ori ai jucat spectacolul „Vivien Leigh –  Ultima conferinţă de presă”?

    Lamia Beligan: Joc acest spectacol din ianuarie 2016, deci cu aproape doi ani înainte de premiera de la TNB. A fost primul meu proiect independent şi când a fost preluat de TNB, spectacolul avea deja o biografie. Fusesem cu el la mai multe festivaluri importante din ţară, apoi l-am jucat la Paris, în Sala Bizantină a Palatului Béhague, la invitaţia Excelenţei Sale  Ambasadorul Luca Niculescu, şi apoi la Londra, în cadrul Spaţiului Teatral din Belgrave Square, la invitaţia directorului ICR Londra din acea perioadă, domnul Dorian Branea.  Pe 17 octombrie 2017 am avut primul spectacol cu „Vivien…” la TNB şi de atunci l-am tot jucat. Să fiu sinceră, nu am numărat câte reprezentaţii am avut până acum, dar sper să-l joc încă mulţi ani de-acum înainte.

    Cât ţi-a luat pregătirea rolului?

    Ideea spectacolului s-a născut cu mult înainte să încep lucrul propriu-zis, adică repetiţiile. În anul 2010 căutam o piesă care să mă seducă, cu care să rezonez, un text care să mă provoace, să-mi depăşesc limitele şi să arăt acele faţete mai puţin cunoscute ale personalităţii mele artistice. O coincidenţă fericită a făcut ca exact în acea perioadă să se joace această piesă la Londra, având-o protagonistă pe actriţa Marcy Lafferty, care este şi autoarea piesei. Tatăl meu a reuşit să facă rost de text, mi l-a dat şi a spus: „Trebuie neapărat să joci acest rol, e un rol pentru tine”.  Pasul următor a fost să traduc textul şi apoi să găsesc regizorul care să aibă curajul să pornească cu mine în această aventură. Am muncit o vară întreagă la ridicarea spectacolului, în mansarda regizoarei Liana Ceterchi. A fost o muncă imensă de documentare pentru a o descoperi pe această femeie şi actriţă extraordinară care a fost Vivien. I-am citit biografiile, am vizionat  filmografia ei integrală, am lucrat pe text – esenţializând – şi apoi a urmat munca cu mine, care a fost cea mai mare provocare. În momentul în care eşti singur pe scenă, nu poţi conta decât pe tine însuţi, cu propriile resurse spirituale şi fizice, mobilizate într-un efort amplu de reconstrucţie a personajului care, pentru a trăi, pentru a căpăta consistenţă şi pentru a convinge publicul, trebuie să se reinventeze la fiecare replică şi cu fiecare gest, dăruindu-se complet, fără să precupeţească niciun efort. A fost o provocare să duc un spectacol de una singură, neavând la îndemână decât resorturile propriei fiinţe pe care, oricât de paradoxal ar părea, le recapeţi pe măsură ce înveţi să le dăruieşti publicului.  Cred că într-un asemenea gen de spectacol un actor îşi dă cu adevărat măsura. Fireşte, în adolescenţă văzusem  celebrul film „Pe aripile vântului” şi eram fascinată de frumuseţea ei fizică dar, mai ales, de intensitatea şi modernitatea jocului ei.  Erau însă foarte multe lucruri din biografia ei pe care nu le cunoşteam. Să evoci o personalitate de o asemenea anvergură nu e uşor. O personalitate puternică, cu un destin pe măsură. O legendă modernă care nu a fost niciodată eclipsată de ravagiile bolii care i-a pricinuit atâta ruşine. Tulburarea bipolară cu care a trebuit să lupte toată viaţa şi pe de altă parte tuberculoza nu au afectat strălucirea, talentul şi umorul ei extraordinar, care îi făcea pe toţi să o ierte pentru momentele în care era atât de greu de suportat. Magnetică, inteligentă, cultivată, cu o determinare şi o ambiţie ieşite din comun, Vivien a pendulat continuu între pasiunea ei pentru teatru şi pasiunea ei pentru Laurence Olivier. Viaţa lui Vivien Leigh a fost o mare poveste de dragoste. O fascinantă, tumultuoasă şi tragică poveste de dragoste. Merita să vorbesc lumii despre ea. Merita pariul cu mine însămi. Merita să-mi adun tot curajul de care sunt în stare şi să pornesc în această aventură artistică. Trebuie să spun că munca la acest proiect independent (până la un moment dat) care, într-o primă fază, a presupus chiar şi producţia spectacolului, adică cumpărarea elementelor de decor şi a costumelor, a fost cea mai importantă experienţă profesională pe care am trăit-o până în acel moment.

    Te leagă ceva în mod deosebit de Vivien Leigh?

    Mă leagă multe lucruri de Vivien Leigh. O înţeleg şi o iubesc. Dar dacă ar fi să menţionez ceva care mă leagă în mod special de ea este faptul că avea credinţa că ea nu este un star de cinema, ci o actriţă. Diferenţa este enormă. Considera că a fi un star de cinema reprezintă o viaţă falsă, trăită doar pentru false valori şi pentru publicitate. Era o actriţă extrem de muncitoare şi de disciplinată, preocupată obsesiv să-şi diversifice, să-şi rafineze şi să-şi perfecţioneze mijloacele artistice. Într-un interviu din 1935, pentru Theatre Illustrated Quarterly, spunea: „Filmele nu mă vor confisca niciodată în detrimentul scenei. Întâlnirile directe şi personale cu publicul înseamnă pentru mine mult mai mult decât toate întâlnirile mijlocite de peliculă, oricât ar cântări ele în bani sau în notorietate”. Asta spune mult despre felul în care gândea artista Vivien Leigh. Este cunoscut faptul că Vivien Leigh nu a reuşit să se mai decupleze sută la sută de personajul Blanche din „Un  tramvai numit dorinţă” de Tennessee Williams.

    Vorbeşte-mi puţin despre tehnica aceasta prin care actorii trebuie să lase personajul în culise pentru a redeveni ei înşişi.

    În ceea ce o priveşte pe Vivien în relaţia cu personajul Blanche, situaţia este puţin diferită.  Vivien şi-a dorit  să joace acest personaj care îi semăna foarte tare. Dacă fragilitatea şi disperarea lui Blanche i se păreau poetice, nebunia personajului rezona în ea ca o premoniţie.  Când autorul piesei a văzut-o jucând Blanche în montarea lui Olivier a spus: „Blanche, în interpretarea lui Vivien, a fost unul dintre cele mai sfâşietoare lucruri pe care le-am văzut vreodată în teatru. Încercând să-mi sfâşie inima, a sfârşit prin a-şi sfâşia propria inimă.” Actorul John Gielgud a implorat-o pe Vivien să înceteze să joace acest rol, dându-şi seama că nebunia lui Blanche nu făcea decât să potenţeze nebunia lui Vivien. Aşadar, acest caz este cu totul excepţional. Acum, revenind la a doua parte a întrebării tale, trebuie să spun că teatrul – tehnic vorbind – este o convenţie. Este o convenţie, o înţelegere între mine şi spectator că eu, actorul, sunt personajul cutare. În mod evident, spectatorul ştie asta tot atât cât o ştiu şi eu. Dar capacitatea noastră de fantazare, în braţele căreia ne lăsăm atât cât ţine spectacolul, face să se întâmple acea unică magie de-o seară, în care actorul şi personajul se contopesc. Dar nu trebuie să uităm că personajul este o construcţie raţională care pleacă de la un text scris cândva de un dramaturg, filtrat de regizor şi întruchipat prin mijloacele proprii de actor. Şi aici există mai multe posibilităţi care ţin de fiecare actor în parte: poate să-ţi placă un personaj, poate să-ţi repugne sau să-ţi fie indiferent. Deci, implicarea ta este dozată dintru început de propriul subiectivism. Dar nici atunci când eşti atras de rol în mod precumpănitor nu se pune nicio clipă semnul egal între tine şi personaj. Poţi să îi semeni, se poate să ai un istoric similar. De altfel, situaţiile biografiei personale te pot ajuta să îţi construieşti personajul. Dar asta nu înseamnă că eşti personajul. Personajul te poate bântui în perioada de căutare a resorturilor artistice pentru întruchiparea lui, există un fel de comuniune cu el, dar nu ţi se substituie niciodată, iar după o vreme, relaţia ta cu el se normalizează. După fiecare spectacol, personajul se retrage singur până la o nouă întâlnire a ta cu el şi a lui cu publicul.

    Neliniştile pe care ţi le dă actoria nu sunt aceleaşi cu cele pe care ţi le oferă orice altă meserie. Eşti supus altor presiuni care ţin de creaţie şi care nu sunt niciodată aceleaşi. Nu este o meserie de rutină, iar când intervine rutina în teatru – dispare şi arta.

    În rest, viaţa mea în afara scenei este cât se poate de importantă pentru mine. Casa, familia, omenii pe care îi iubesc, relaxarea în natură, lecturile şi nu în ultimul rând relaţia cu Dumnezeu sunt repere esenţiale pentru mine, fără de care nu aş avea resorturile interioare pentru a fi creativă în profesia mea.

    Ce alte proiecte ai în lucru, unde te mai pot vedea spectatorii?

    În prezent, mai joc în spectacolele „Bolta cerească” de Lucy Kirkwood, în regia lui Gelu Colceag, în „Două pe faţă, două pe dos” de Theresa Rebeck, în regia lui Ion Caramitru la TNB, şi în „Spiritul de familie” de Eric Assous, în regia lui Radu Beligan, spectacol care se joacă deja de 11 ani la Teatrul de Comedie.

    În încheiere, mi-aş dori din suflet ca toţi cei care încă nu au văzut spectacolul „Vivien Leigh” să vină la Teatrul Naţional, pentru o oră şi jumătate de magie. Le promit un spectacol dinamic, surprinzător, emoţionant, un omagiu adus iubirii, teatrului şi nemuritoarei Scarlett O’Hara.    

    VIVIEN LEIGH de Marcy Lafferty

    Traducerea: Lamia Beligan

    Regia şi scenografia: Liana Ceterchi

    Următorul spectacol va avea loc sâmbătă, 4 martie 2023, ora 20.00

    Bilete online: https://www.bilet.ro/eveniment/vivien-leigh-ultima-conferina-de-presa-10698

    Erată: În ediţia printată a Business MAGAZIN, numărul 877, a intervenit o eroare de paginare, iar ca urmare a acesteia, un paragraf din textul „Cei trei P ai unui rol bine jucat. Pasiune. Personaj. Persona”, de la pagina 58 aparţinea unei recenzii apărute anterior în revistă, pentru spectacolul „O casă de păpuşi”, în regia lui Alexandru Mihail.

  • Citatul săptămânii. Alexandru Reff, la Deloitte CFO Summit 2023: efectele cele mai puternice ale războiului din Ucraina par a fi fost absorbite şi încep să se profileze şi nişte oportunităţi legate de viitoarea reconstrucţie a ţării, unde România ar putea juca un rol important

    „Sunt semne că ce a fost mai rău pare a fi trecut. De exemplu, efectele cele mai puternice ale războiului din Ucraina par a fi fost absorbite şi încep să se profileze şi nişte oportunităţi legate de viitoarea reconstrucţie a ţării, unde România ar putea juca un rol important. Inflaţia dă semne de încetinire şi pare a fi chiar un consens că va fi adusă sub control. Iarna a fost uşoară şi situaţia energetică este mai bună decât se aştepta”

     


     

     

  • Escrocii au trecut la nivelul următor: LinkedIn a fost luat cu asalt. Sute de milioane de dolari s-au pierdut în urma înşelătoriilor

    Platforma LinkedIn se confruntă cu o creştere semnificativă a schemelor sofisticate de înşelătorie, pe măsură ce tot mai mulţi escroci caută să profite de pe urma trendului privind munca la distanţă şi a disponibilizărilor pe bandă rulantă din sectorul tech. În 2022 peste 92.000 de escrocherii au fost puse în mişcare, provocând pierderi de 367 mil. dolari, scrie Financial Times.

    „Există cu siguranţă o creştere a complexităţii schemelor lansate de escroci. Au început să apară site-uri web false şi numere de telefon în spatele căruia se află de cele mai multe ori un operator aparent pofesionist care răspunde în numele companiei fictive şi oferă mult mai multă credibilitate întregului sistem”, a declarat Oscar Rodriguez, vicepreşedinte al departamentului de gestionare al produselor de la LinkdIn.

    Avertismentul vine în contextul în care compania deţinută de Microsoft a declarat că a încercat să blocheze zeci de milioane de conturi false în ultimele luni, în timp ce autorităţile de reglementare din SUA avertizează cu privire la o creştere a escrocheriilor legate de locurile de muncă.

    Luna trecută, compania de securitate cibernetică Zscaler a dezvăluit o înşelătorie care viza persoane aflate în căutarea unui loc de muncă şi o duzină de companii americane, în cadrul căreia escrocii au abordat persoanele prin intermediul funcţiei de mesagerie directă InMail a LinkedIn.

    Escrocii au identificat şi au ales businessuri care deja făceau angajări. Ulterior, site-uri asemănătoare celor originale ale companiilor au fost create. Cu ajutorul acestora, cei din spatele schemei de înşelătorie au intrat în posesia unor informaţii personale ale celor căutau un job, înainte de a îi invita să participe la un interviu de angajare fals.

    Cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă au oferit escrocilor inclusiv bani pe care aceştia îi pretindeau pentru cursuri de formare.

    La problema escrocilor cibernetici se mai adaugă şi problema dezvoltării inteligenţei artificiale, de care aceştia se folosesc pentru a genera texte şi imagini foarte covingătoare care să le susţină planul.

    „În ultimul an, aceştia s-au folosit de inteligenţa artificială pentru a crea fotografii de profil care pot păcăli destul de uşor”, a mai spus Rodriguez.

    Inclusiv tehnologii AI de tipul ChatGPT s-au transformat într-un instrument important din arsenalul escrocilor.

    Experţii sunt de părere că munca de la distanţă a jucat un rol foarte important în dezvoltarea apetitului celor care rulează scheme de înşelătorie în online.

    „Înainte, problema principală a celor care lansau astfel de atacuri era interviul faţă în faţă. În prezent există un proces de recrutare complet digital. În general, cei care-şi caută de muncă sunt supuşi unui interviu online. Această schimbare oferă foarte mult spaţiu de manevră”, a declarat Keith Rosser, preşedinte JobsAaware, un ONG britanic care studiază problema escrochieriilor online.

  • Moldova, atacată de Rusia la primăvară? Maia Sandu: “sabotori ruşi deghizaţi în civili provoacă tulburări interne”

    Preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a acuzat Rusia că foloseşte „sabotori” deghizaţi în civili pentru a stârni tulburările pe fondul unei perioade de instabilitate politică, făcând ecou avertismente similare din partea preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski.

    Temerile că Putin ar putea încerca să atragă republica separatistă Transnistria în războiul împotriva Ucrainei printr-o nouă ofensivă pregătită pentru primăvară au crescut.

    Între timp, preşedintele rus Vladimir Putin a acuzat fără temei Kievul că plănuieşte un atac asupra Transnistriei, un teritoriu pro-rus din Moldova unde se află amplasate trupe ruseşti.

    Temerile că Putin ar putea crea un pretext pentru o anexare în stil Crimeea au crescut.
    Preşedintele american Joe Biden s-a întâlnit pe preşedintele Sandu la finalul călătoriei sale la Varşovia de săptămâna trecută, marcând aniversarea unui an de la invazia Rusiei. Casa Albă a spus că a reafirmat sprijinul pentru „suveranitatea şi integritatea teritorială” a Republicii Moldova.
    La începutul lunii februarie, Zelensky a avertizat că serviciile de informaţii ucrainene au interceptat un plan rusesc de destabilizare a instituţiilor politice din Moldova.

    Demisia recentă a prim-ministrului ţării a urmat unei perioade de criză în desfăşurare, marcată de creşterea preţurilor la gaze şi de o inflaţie vertiginoasă. Noul prim-ministru al Republicii Moldova, Dorin Recean, a continuat eforturile guvernului pro-european,  dar proteste activiştilor pro-ruşi şi membrii unor partide pro-ruse au pus foc pe paie la Chişinău
    Moldova se străduieşte să găsească noi surse de energie de la jumătatea lunii octombrie după ce rachetele ruseşti în Ucraina au afectat infrastructura electrică ucraineană care furniza aproape o treime din importurile de energie electrică.

    Pe fondul tensiunilor, Preşedintele Republicii Moldova Sandu a emis o acuzaţie directă că Rusia caută să profite de situaţie.
    Maia Sandu a declarat toamna trecută  că guvernul a prevenit  „o serie de acţiuni violente organizate de sabotori care aveau pregătire militară şi erau deghizaţi în civili asupra clădirilor guvernamentale, aceştia plănuind să ia ostatici”.
    „Este clar că aceste ameninţări din partea Rusiei şi apetitul de a escalada războiul faţă de noi este foarte mare”, a declarat pentru CNN Iulian Groza, fostul viceministru de externe al Republicii Moldova şi acum director al Institutului pentru Politici şi Reforme Europene din Chişinău.
    „Moldova este cea mai afectată ţară după Ucraina de războiul Rusiei”, a spus el. „Suntem încă o ţară mică, care are încă o economie subdezvoltată şi asta creează multă presiune”.
    În ciuda pledoariilor de nevinovăţie ale Moscovei, acţiunile sale cu privire la Moldova seamănă izbitor cu măsurile pe care le-a făcut înaintea anexării Crimeei în 2014 şi a invaziei sale pe scară largă a Ucrainei anul trecut.
    Marţi, Putin a revocat un decret de politică externă din 2012 care a recunoscut parţial independenţa Moldovei, potrivit Reuters .
    Apoi, joi, Ministerul Apărării al Rusiei a acuzat Ucraina că „pregăteşte o provocare armată” împotriva regiunii separatiste pro-ruse a Moldovei, Transnistria, „în viitorul apropiat”, a informat presa de stat TASS.
    Dar afirmaţia i-a pus pe liderii occidentali în alertă, venind la aproape exact un an după ce Putin a făcut afirmaţii similare, neîntemeiate, că ruşii pe care îi proteja erau atacaţi în Donbas de trupe ucrainene neonaziste, ceea ce l-ar fi determinat să înceapă operaţiunea militară specială pentru autoapărare.

    Moldova, transmite CNN,  este o ţară aflată la o răscruce între est şi vest. Guvernul său şi majoritatea cetăţenilor săi doresc legături mai strânse cu UE, iar ţara a obţinut statutul de candidat anul trecut. Dar găzduieşte şi o facţiune separatistă al cărei sentiment Moscova a căutat cu nerăbdare să-l enerveze.

    Moldova, transmite CNN,  este o ţară aflată la o răscruce între est şi vest. Guvernul său şi majoritatea cetăţenilor săi doresc legături mai strânse cu UE, iar ţara a obţinut statutul de candidat anul trecut. Dar găzduieşte şi o facţiune separatistă al cărei sentiment Moscova a căutat cu nerăbdare să-l enerveze.

    A fost un punct de foc la periferia invaziei Ucrainei de către Rusia în ultimul an, cu rachete ruseşti traversând spaţiul aerian moldovenesc de mai multe ori, inclusiv la începutul acestei luni.
    O serie de explozii în Transnistria în aprilie anul trecut a stârnit îngrijorarea că Putin caută să atragă teritoriul în invazia sa.
    Oicialii din Moldova au avertizat Occidentul că ţara lor ar putea fi următoarea pe lista lui Putin.

    În cazul în care Rusia lansează o ofensivă de primăvară care se concentrează pe sudul Ucrainei, ar putea căuta din nou o modalitate să se strecoare spre Odesa şi apoi să se conecteze cu Transnistria, creând, în esenţă, un pod terestru care străbate sudul Ucrainei şi se apropie şi mai mult de teritoriul NATO.