Blog

  • Până şi bogaţi lumii au probleme financiare serioase. Banca Naţională a Elveţiei raportează cele mai mari pierderi din istoria băncii centrale

    Banca Naţională a Elveţiei (SNB) a raportat luni pierderi de 132,5 miliarde de franci elveţieni(141,5 miliarde de dolari) în 2022, în conformitate cu calculele provizorii pe care le-a anunţat în ianuarie.

    Aceste pierderi, cele mai mari din istoria de 115 ani a băncii centrale, au fost cauzate de prăbuşirea valorii investiţiilor SNB, din cauza scăderilor de pe pieţele de obligaţiuni şi de acţiuni de anul trecut.

    O întărire a francului elveţian a avut, de asemenea, un efect negativ, reducând deţinerile SNB şi randamentele din investiţiile străine atunci când acestea au fost convertite înapoi în franci elveţieni, scrie Reuters.

    Scăderea, care a urmat unui profit de 26 de miliarde de franci în 2021, înseamnă că SNB nu va face nicio plată către guvernele centrale sau regionale elveţiene şi nici nu va acorda dividende investitorilor, doar pentru a doua oară de la înfiinţarea sa în 1907.

    Cea mai mare parte a deficitului de anul trecut ar putea fi atribuită celor 131,5 miliarde de franci pierdute pe poziţiile valutare, iar deţinerile sale de obligaţiuni au pierdut 72 de miliarde de franci în valoare, iar portofoliul său de acţiuni a valorat cu 41 de miliarde de franci mai puţin.

    SNB, care urmează să prezinte următoarea actualizare a politicii monetare pe 23 martie, a refuzat să comenteze modul în care pierderea ar putea afecta viitoarea sa politică monetară.
    Analiştii nu cred că ar putea influenţa, SNB având capitaluri proprii de 66 de miliarde de franci, în ciuda pierderilor masive.

  • BRAND STORY. Cum îi urezi „Bun venit!” angajatului în noua eră a muncii

    Prezentă de cinci ani pe plan local, platforma de tranzacţionare online CAPEX.com şi-a dezvoltat o cultură axată pe expertiză, inovare, performanţă, învăţare continuă, ambiţie şi crearea unei comunităţi căreia angajaţii să simtă că îi aparţin. În sprijinul acestei strategii, compania a decis să apeleze şi la serviciile de employer branding şi employee experience oferite de Exploratist, având ca rezultat un proces de onboarding personalizat, care evidenţiază importanţa noilor membri ai echipei în primul rând ca OAMENI, şi nu doar ca resurse umane. Ce implică un astfel de program?

    „Prin programul de onboarding ne-am dorit să aducem împreună latura umană şi tehnologia, prin automatizarea taskurilor de rutină. Prin urmare, în prima săptămână le facilităm cunoaşterea – colegilor, managerilor, spaţiului de lucru, elementelor reprezentative pentru structura organizaţională, toate acestea cu ajutorul unui ghid (buddy) cu care noul nostru coleg face cunoştinţă în prima zi şi care îi va rămâne alături pe tot parcusul procesului de onboarding”, descrie Cătălina Bădici, Head of HR, CAPEX.com, prima etapă a acestuia.

    Ulterior, în săptămânile ce urmează, angajaţii noi sunt familiarizaţi cu tot ceea ce înseamnă sistemele şi programele de lucru ale companiei, inclusiv platformele pentru evaluare, compensations & benefits ori security training. „Ne dorim ca acest suport să acţioneze precum o busolă pentru fiecare angajat care face primii paşi în cadrul companiei noastre. Suntem conştienţi că pot exista greşeli sau neclarităţi la început, de aceea noi încurajăm activ adresarea întrebărilor: vrem să fim deranjaţi, ca să spun aşa, pentru că, până la urmă, doar aşa putem afla răspunsuri: întrebând.”

    Parteneriatul cu Exploratist a fost ales în baza unui set de valori comune. „Pentru noi, partenerul potrivit este unul care corespunde viziunii pe care o avem şi anume orientare către investiţia în angajaţi, tehnologie, educaţie şi muncă susţinută. Ne-am bucurat să regăsim în colaborarea cu echipa Exploratist toate aceste elemente, alături de expertiza necesară derulării unui proiect atât de ambiţios şi de amplu.” Cât priveşte echipa CAPEX.com, cu toate că în general sunt cooptaţi toţi membrii acesteia, pentru acest program organizatorii desemnaţi au fost reprezentanţii departamentelor de HR, Project Management, Operations, Customer Support şi Administrativ.

    „Pasiunea echipei CAPEX.com pentru performanţă şi inovaţie este un teren fertil pentru expertiza Exploratist şi ne-a oferit posibilitatea de a propune şi implementa idei noi, soluţii autentice şi originale, care să susţină o calitate a experienţei angajaţilor aflată în linie cu cultura companiei şi să creeze sinergiile necesare îndeplinirii obiectivelor tot mai ambiţioase ale organizaţiei”, spune Mirela Tănase, Senior Partner Enterprise and Strategic Accounts, Exploratist.

     

    „Pasiunea echipei CAPEX.com pentru performanţă şi inovaţie este un teren fertil pentru expertiza Exploratist şi ne-a oferit posibilitatea de a propune şi implementa idei noi, soluţii autentice şi originale, care să susţină o calitate a experienţei angajaţilor aflată în linie cu cultura companiei şi să creeze sinergiile necesare îndeplinirii obiectivelor tot mai ambiţioase ale organizaţiei.”

    Mirela Tănase, Senior Partner Enterprise and Strategic Accounts, Exploratist


    Baza performanţei: munca în echipă, competitivitatea, adaptabilitatea şi autonomia

    Cătălina Bădici spune că Employee Value Proposition-ul CAPEX.com a pornit, practic, din dorinţa de a sublinia cât mai bine valorile care definesc echipa. „Totodată, ne-am propus să încurajăm astfel o cultură ce implică aportul fiecărui angajat în parte. Ne dorim ca ideile lor, activităţile dar şi proiectele în care sunt angrenaţi să continue să aducă plusvaloare organizaţiei noastre, ca până acum. Challenge yourself, challenge the future este atitudinea şi stilul nostru şi nu doar un motto.” Potrivit ei, echipa CAPEX.com e propulsată de curiozitate, adaptabilitate şi rezilienţă, competitivitate, autonomie şi lucru în echipă, „şi tocmai de aceea ne-am decis să încurajăm un employee-experience cât mai apropiat acestor valori. Susţinem în mod continuu această experienţă prin programe work-life-balance orientate către posibilitatea lucrului de acasă, traininguri dedicate pentru pregătirea şi evoluţia în cadrul companiei cât şi evenimente periodice de wellcare”. Pentru echipa CAPEX.com, Cătălina Bădici spune că principalele elemente aşezate la baza EVP-ului companiei sunt munca în echipă, competitivitatea, adaptabilitea şi autonomia. „Acesta ar trebui să unească echipele, să elimine neclarităţile, nelămuririle, dubiile şi să facă loc unei comunicări clare şi directe între angajaţi.” Employee Value Proposition-ul companiei este structurat astfel pe patru piloni: Global Career Evolution, Professional Hyper Growth, Connecting & Belonging şi Reward & Recognition.

    „Când sunt conectate printr-o abordare holistică, sistematică şi creativă EVP-ul si procesul de onboarding devin instrumente strategice de employee experience şi de employer branding. Acestea contribuie în mod esenţial la crearea unui mediu de lucru pozitiv, la formarea în organizaţie a unei comunităţi bazate pe un sentiment de apartenenţă şi aderare la valori comune, cu efect asupra atragerii de talente, a retenţiei angajaţilor şi, implicit, asupra nivelului lor de implicare, creativitate şi dedicare”, susţine Mirela Tănase.

  • Women in real Estate. Cum se poate construi armonios o carieră în industria imobiliară şi la ce salarii pot ajunge femeile care aleg un astfel de parcurs profesional

    „O vizită la Expo Real, unul dintre cele mai mari târguri şi expozitii de real estate, care se desfăşoară anual la München în luna octombrie, îţi va reda din primele minute o realitate evidentă: industria europeană este una dominată de bărbaţi. Din miile de vizitatori ai evenimentului, abia zăreşti printre multitudinea de costume bărbăteşti închise la culoare câteva prezenţe feminine. Cu toate acestea, România este o piaţă atipică din acest punct de vedere. Şi asta pentru că prezenţa femeilor în roluri de management în cadrul companiilor imobiliare a devenit o constantă, acestea fiind remunerate pe măsură”, remarcă Despina Ponomarenco, Preşedintele BREC. Alături de ea şi de alte cinci reprezentante ale industriei imobiliare locale am aflat cum se poate construi armonios o carieră în acest domeniu, ce beneficii aduce şi cu ce provocări se confruntă femeile care aleg un astfel de parcurs profesional.

    „Anul trecut ne-am confruntat cu numeroase provocări: pe lângă restricţiile pandemice, războiul cu Ucraina a adus multă incertitudine şi o explozie de costuri. Femeile în funcţii de management din domeniul imobiliar au reuşit să gestioneze situaţia atât la nivel de business, cât şi uman, contribuind la o trecere lină în acest context dificil”, declară Despina Ponomarenco, preşedinte al Bucharest Real Estate Club (BREC). 

    Conform datelor BREC, cea mai mare organizaţie locală de profil, pe piaţa românească femeile ocupă roluri de management în companii din tot spectrul imobiliar, de la fonduri de investiţii, companii de dezvoltare imobiliară, bănci sau firme de administrare imobiliară. Totodată, femeile conduc businessuri antreprenoriale precum firme de avocatură, consultanţă sau arhitectură şi design interior.

    În ceea ce priveşte nivelul de venituri anuale ale femeilor în roluri de top management (CEO, COO, CFO), acesta se încadrează, potrivit aceeaşi surse, între 100.000 şi 120.000 de euro (venit net), la care se adaugă un cuantum de 3-5% din profitul anual al proiectelor pe care le gestionează (participare la „shared profits”). Cât despre rolurile de middle management (director de marketing, director comercial, legal manager), acestea sunt remunerate cu venituri între 40.000 şi 60.000 de euro, la care se adaugă bonusuri în funcţie de performanţă.

    Pe segmentul de brokeraj, un senior manager de departament este remunerat cu 35.000 până la 55.000 de euro anual, adăugându-se aici comisioane de 8 – 25% din veniturile pe care le generează pentru companie.  


    Cum pui bazele unei cariere în real estate?

    „Piaţa modernă de real estate din România este una tânără, unde profesioniştii s-au format cu suportul colegilor şi clienţilor internaţionali, prin ceea ce numim learning by doing”, spune Despina Ponomarenco. Astfel, „în contextul în care nu existau multe opţiuni de educare”, Bucharest Real Estate Club a lansat, în 2020, Real Estate Academy, primul program privat de educaţie, ce acoperă întreg spectrul imobiliar. Programul se derulează similar unui masterat, conţinând 12 module de studiu care acoperă cele mai importante subiecte de interes privind piaţa imobiliară: dezvoltare sustenabilă mixed-used, dezvoltare rezidenţială, clădiri şi parcuri de birouri, retail, parcuri logistice, investiţii imobiliare, hoteluri, finanţare imobiliară, legal real estate, brokeraj & consultanţă imobiliară, asset management, property marketing & comunicare.

    „Prin intermediul acestei iniţiative îi punem împreună pe cei dornici să activeze în real estate cu profesioniştii care au învăţat din experienţă şi pot transmite mai departe know-how-ul lor de zeci de ani”, explică Despina Ponomarenco.

    Printre lectorii ediţiei 2022-2023 ea îi aminteşte pe Tatian Diaconu, CEO, Nhood România, Antoanela Comşa, preşedinte Gran Via, Sînziana Pardhan, managing director pentru România – P3 Logistic Parks, Alina Alpaslan, finance director, Skanska Property Romania, Sebastian Mahu, head of asset management, Iulius, Luiza Moraru, head of asset services, CEE, CBRE, Cătălin Jalobă, head of real estate finance, BCR, David Canta, Principal, Romania & Czech Republic – Avison Young,  Andrei Văcaru, head of capital markets, JLL Romania, Mircea Drăghici, managing director – EST Hospitality Consulting, şi pe Răzvan Testa, partner, Ţuca Zbârcea şi Asociaţii.

    Programul este acum la cea de-a treia ediţie, urmând ca în septembrie 2023 să ia startul ediţia cu numărul 4. În cele trei ediţii, Real Estate Academy a avut un total de 70 de participanţi.

    Dar, dincolo de o pregătire propriu-zisă, e nevoie totodată şi de modele care să inspire la rândul lor, prin propriul exemplu, femeile ce doresc să urmeze o carieră în industria imobiliară. Vă prezentăm în continuare poveştile şi evoluţia a cinci femei care s-au evidenţiat în real estate-ul local, dar şi motivele care le-au împins spre această lume.  


    Un lider organizat

    Activă încă din anul 2007 în industria imobiliară, pentru Laura Bencze, director al departamentului Investment Properties al CBRE România, anul 2022 a adus cu sine cel mai vizibil proiect din portofoliul său de până acum: o tranzacţie record pentru România, prin care fondul de investiţii CA Immo a vândut întregul portofoliu de clădiri de birouri existent către compania cu capital integral românesc Pavăl Holding. „A fost o tranzacţie de aproape 400 de milioane de euro şi cea mai mare tranzacţie imobiliară realizată vreodată în România.” De asemenea, spune că îi sunt foarte dragi două procese de renovare, pentru Plaza România şi VIVO! Cluj-Napoca, „al doilea dintr-o funcţie de conducere a serviciilor de property management, un proiect de zeci de milioane de euro realizat în câteva luni”, adăugând că toate trei au influenţat piaţa imobiliară locală.

    De altfel, încă de mică îşi dorea să contribuie la o „schimbare la faţă” a centrelor comerciale. „Drumul meu înapoi spre casă de la şcoală trecea prin magazinul universal al oraşului Braşov (actualmente Star). Îmi doream foarte mult să stau în magazin după închidere ca să pot aranja magazinele şi marfa aşa cum îmi doream, să le ofer o ordine, o imagine de ansamblu mai plăcută, mai atractivă, să pun mai multe reclame în interior. Nu am reuşit asta în copilărie, am reuşit însă în viaţa de adult la alte două centre comerciale: Plaza România şi VIVO! Cluj-Napoca. Bucuria de atunci a fost ca şi cum aveam din nou 10 ani şi cred că e important să avem astfel de bucurii ca adulţi. Să îţi păstrezi pasiunea.” Firea organizată pe care a avut-o încă de atunci a ajutat-o şi peste ani. „În copilărie îmi doream să vorbesc în public, să negociez, să ghidez oamenii de lângă mine. Şi eram extraordinară la organizare, în special la organizarea timpului. Atunci nu îmi dădeam seama, dar acum înţeleg că abilitatea de a înţelege atât detaliile, cât şi perspectiva de ansamblu vine din copilărie. Cum s-ar spune văd pădurea în ansamblul ei, în timp ce văd şi scoarţa fiecărui copac”, povesteşte Laura Bencze.

    Şi în prezent, organizarea şi strategia fac parte negreşit din agenda sa zilnică. „Am multe întâlniri, fie fizice, fie virtuale, cu clienţi, avocaţi, parteneri în fiecare zi. Ceea ce îmi place foarte mult. Sunt întâlniri pe care încerc să mi le pregătesc cât mai bine, din care învăţ mereu câte ceva şi pe baza cărora construiesc sau organizez apoi.”

    Despre principalele provocări apărute de-a lungul timpului spune că acestea pot fi evidenţiate mai uşor împărţindu-le în viaţa de dinainte de a avea copii şi după. „Copiii ne învaţă atât de multe, inclusiv pe plan profesional – nu cred că ne dăm cu adevărat seama de asta, de legăturile dintre aceste două lumi din viaţă noastră, însă, cum spuneam, am obiceiul să văd pădurea într-un fel diferit. Before kids dificultatea era să îmi temperez aşteptările şi dorinţa de a face totul foarte repede. În viaţa cu copii, provocarea vine din a îmbina dorinţele din sfera profesională cu cele de a petrece timp de calitate în familie. Le-am rezolvat prin a face mai multe lucruri în acelaşi timp şi prin acţiune, împărţită în fapte mici care adunate aduc rezultate mari.”

    Despre prezenţele feminine din real estate-ul local spune că „avem nu doar foarte multe femei în industrie, şi în special în agenţiile de consultanţă imobiliară, însă avem şi multe femei în poziţii de conducere, care gestionează echipe foarte mari şi proiecte de zeci de milioane de euro”. Ea consideră că nu doar în imobiliare, ci peste tot femeile au nevoie să îmbine cu diplomaţie fermitatea cu blândeţea. „Mână de fier în mănuşă de catifea.”

    De ce le-ar recomanda şi altor femei să aleagă această industrie? „Pentru independenţă.” Real-estate-ul, spune ea, îţi oferă o libertate de acţiune, gândire, gestionarea timpului „cum cred că puţine alte industrii pot să o facă” şi este „foarte asemănător cu antreprenoriatul, unde brandul personal contează la fel de mult precum brandul serviciului sau produsului dezvoltat”. Sfatul său pentru tinerele aflate la începutul carierei în acest domeniu este să nu rămână în aceeaşi poziţie, ci să schimbe jobul sau departamentul, „ceea ce sună ciudat de la cineva care lucrează în aceeaşi companie de aproape 15 ani, dar unde totuşi am schimbat trei departamente: Research & Marketing, Property Management şi Investment”. Oferă această recomandare deoarece consideră că astfel ai ocazia să cunoşti mai mulţi oameni, să îţi faci relaţii, să înţelegi detalii pe care altfel nu ai cum să le înţelegi decât dacă eşti în mijlocul acţiunii. „Nu foarte des, însă o dată la 3-5 ani e bine să schimbi ceva.”  

     

    Carte de vizită

    Laura Bencze, Director al departamentului de Investment Properties, CBRE România

    Œ Lucrează în domeniul real estate din 2007, în companiile CBRE şi Anchor Grup;

     În anul 2022 a coordonat procese de vânzare pentru 12 proprietăţi office şi industrial, cu o valoare cumulată de piaţă de peste 560 de milioane de euro; printre acestea se numără şi cea mai mare tranzacţie imobiliară realizată vreodată în România – vânzarea portofoliului de birouri CA Immo către Pavăl Holding;

    Ž Înainte de experienţa actuală în Investment, a fost Account Director pentru portofoliul de retail al Immofinanz (CPI Romania) incluzând centre comerciale de top precum VIVO! Cluj-Napoca şi VIVO! Constanţa;

    De asemenea, a coordonat atât departamentul de Research CBRE România cât şi pentru întreaga zonă Central-Est Europeană.

     Recent, a absolvit un curs realizat de Universitatea Cambridge în materie de ESG, şi anterior a absolvit cursuri profesionale organizate de ICSC (International Council of Shopping Centers) şi Erudio;

     În plan personal este mama a doi băieţi de 8, respectiv 6 ani şi pasionată de călătorii cu autorulota. 

    Laura Bencze: „Schimbă jobul/schimbă departamentul! Cunoşti mai mulţi oameni, îţi faci relaţii, înţelegi detalii pe care altfel nu ai cum să le înţelegi decât dacă eşti în mijlocul acţiunii.  Nu foarte des, însă o dată la 3 – 5 ani e bine să schimbi ceva.”


    O profesie în continuă schimbare

    Încă de la vârsta de 12 ani, Alina Necula îşi dorea să devină avocată. „Cu acest gând în minte am ales liceul la care am dat şi de asemenea m-am pregătit ultimii doi ani de liceu pentru Facultatea de Drept, pe care am şi absolvit-o în 2004. Cred că alegerea mea a fost mult influenţată de filmele acelor vremuri şi de părinţi.” În imobiliare a ajuns la începutul anului 2007, şi îşi aminteşte cu claritate acel moment. „12 februarie 2007 a fost prima zi în care m-am alăturat dezvoltatorului de rezidenţial Adama. Acum am 16 ani de când activez în această industrie.”

    Provocările sau crizele apărute pe parcurs spune că au fost, de cele mai multe ori, declanşate de modul în care se raporta ea la problema respectivă. „Totul se poate tranşa sau rezolva cu multă răbdare, comunicare, implicare şi cu o atitudine pozitivă şi optimistă.”

    Deşi spune că nu are un proiect de suflet şi nici acea mare reuşită, are pe de altă parte multe proiecte dezvoltate, o creştere organică şi paşi făcuţi zilnic pentru acumularea de cunoştinţe şi îmbunătăţire. „Obiectivul meu a fost întotdeauna să construiesc echipe funcţionale, sudate şi potrivite proiectului la care lucrăm.” Prin urmare, stilul său de leadership spune că depinde mult de poziţia coordonată. „În cazul oamenilor cu o mai mare senioritate utilizez stilul participativ. Consider că poziţiile de entry level au nevoie de mai multă implicare din partea mea.”

    Alina Necula: „Le recomand şi altor femei să intre în această lume pentru că este o industrie în permanentă adaptare, dezvoltare – indiferent de asset classul de care te ocupi (rezidenţial, retail, office, logistică).  Nu este o profesie plictisitoare, o zi nu seamănă cu cealaltă, există o dinamică a pieţii şi a jucătorilor din piaţa care aduce mereu provocări.”

    Despre conceptul work-life balance este de părere că reprezintă un ciclu care se repetă toată cariera, în funcţie de evenimentele de la momentele respective. „Cred că fiecare se raportează diferit la acest concept în funcţie de cum am resimţit în copilarie acest echilibru şi ce ne dorim acum de la viaţă. În anumite momente reuşesc să ajung la această rutină, la o stare de echilibru între viaţa personală şi profesională, dar recunosc că este un efort continuu şi nu toate zilele arată la fel, de bine sau de rău.”

    Cât priveşte programul său zilnic, acesta începe dimineaţa devreme şi îmbină rolul de country manager cu cel de mamă. „Mă trezesc la ora 07:00 în fiecare dimineaţă, la ora 08:00 sunt în sala de sport, targetul fiind acela de a ajunge la 09:30 la birou. Ce nu lipseşte din agenda zilnică sunt discuţiile cu echipa şi clienţii. Ajung seara acasă, în jurul orei 20:00, dacă nu sunt evenimente sau cine la care trebuie să iau parte. Puţinul timp care îmi mai rămâne îl petrec jucându-mă cu fetiţa mea de 3 ani.”

    Alina Necula crede că în industria de real estate din România femeile sunt bine reprezentate – „în piaţă există destul de mulţi jucători care au femei în funcţii cheie sau de conducere”. Printre calităţile care nu trebuie să îi lipsească unei femei consideră că încrederea în sine şi empatia sunt demne de menţionat.

    Le recomandă şi altor femei să intre în această lume pentru că „este o industrie în permanentă adaptare, dezvoltare – indiferent de asset classul de care te ocupi (rezidenţial, retail, office, logistică). Nu este o profesie plictisitoare, o zi nu seamănă cu cealaltă, există o dinamică a pieţii şi a jucătorilor din piaţă care aduce mereu provocări”. Sfatul său pentru acestea e să muncească mult, să trateze cu seriozitate şi disponibilitate orice provocare profesională, să aibă curaj să greşească şi să le pese de oamenii cu care lucrează.   

     

    Carte de vizită

    Alina Necula, Country Manager, Lion’s Head România

    Œ Cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul imobiliar,  Alina Necula şi-a concentrat activitatea profesională în managementul activelor, management comercial şi dezvoltare imobiliară, s-a implicat activ în mai multe proiecte de birouri şi logistică  şi a coordonat unităţi strategice de afaceri în pieţele de retail şi rezidenţial;

     Din rolul actual, coordonează şi dezvoltă local strategia companiei; este, de asemenea, responsabilă de identificarea noilor oportunităţi de afaceri şi extinderea activităţii Lion’s Head Group;

    Ž Înainte de a se alătura companiei Lion’s Head, ea a făcut parte din echipele de management comerciale şi de asset management ale Globalworth şi Immofinanz;

     Deţine un EMBA de la Maastricht School of Management, precum şi o diplomă de licenţă în Drept şi Economie obţinută din partea Universităţii Bucureşti.


    Un parcurs fără devieri

    „Când eram copil îmi doream tot felul de bazaconii, iar când a venit momentul să iau o decizie cu privire la viitor, tata, care a fost judecător, a fost cel care m-a inspirat să aleg Facultatea de Drept. După absolvire şi intrarea în avocatura de business, cumva domeniul imobiliar a fost cel care m-a atras cel mai mult şi, odată intrată pe acest drum, se pare că nu au mai fost devieri de la el pentru mine”, îşi motivează Roxana Dudău, succint, alegerea acestei industrii pentru a-şi construi o carieră.

    Provocările apărute pe parcurs spune că au venit aproape întotdeauna dintr-un volum de muncă în continuă creştere, când s-au aglomerat foarte multe proiecte pentru clienţi diferiţi, toate importante, toate prioritare. Subliniază în acelaşi timp că singurul mod de a gestiona astfel de situaţii este întotdeauna cu calm, cerând ajutor şi delegând. „Am învăţat pe propria piele că, deşi e greu uneori să delegi, întrucât poate însemna o muncă dublă la final, doar aşa îţi poţi creşte o echipă capabilă să preia sarcini grele şi urgenţe când ai cea mai mare nevoie.” Ea ar recomanda oricui să aleagă industria imobiliară în primul rând pentru că o consideră o industrie care îţi aduce foarte multe satisfacţii palpabile, în sensul că munca ta se materializează la final cu o clădire, ceva pe care poţi pune mâna, în care poţi să intri şi să ai o anumită experienţă a spaţiului respectiv. „Faptul că ai contribuit la realizarea acelei construcţii îţi dă o satisfacţie specială. Cumva, rămâne ceva în urma ta, o anumită moştenire. Chiar şi în cazul meu, avocat fiind, deşi nu sunt în mod direct dezvoltator sau constructor, ajutând un dezvoltator sau un constructor pe partea legală (la achiziţia unui teren şi/sau edificarea unei construcţii, fie cu analiza situaţiei juridice a terenului, fie cu redactarea contractelor de achiziţie şi/sau de proiectare, de antrepriză etc., cu verificarea legalităţii autorizaţiilor de urbanism, de construire şi de funcţionare emise pentru acea clădire, fie cu toate acestea la un loc), am sentimentul că acea clădire îmi aparţine şi mie într-un mod aparte”.

    Roxana Dudău remarcă faptul că în ultimii ani sunt din ce în ce mai multe femei de succes în industria imobiliară, în poziţii extrem de importante. „În ceea ce priveşte avocatura de business şi avocaţii de real estate, aş spune că e o industrie poate chiar predominant feminină, sunt foarte multe femei avocat de succes care şi-au ales acest domeniu.” Sfatul său pentru tinerele aflate la începutul carierei în acest domeniu este să aibă încredere în ele, în intuiţia lor şi să pună pasiune şi ambiţie în ceea ce fac.

    Roxana Dudău: „Am învăţat pe propria piele că, deşi e greu uneori să delegi, întrucât poate însemna o muncă dublă la final, doar aşa îţi poţi creşte o echipă capabilă să preia sarcini grele şi urgenţe când ai cea ai mare nevoie.”

    În ceea ce o priveşte, lucrează alături de patru avocaţi dedicaţi exclusiv ariei de drept imobiliar şi construcţii şi, după caz, cu alţi colegi din departamente complementare, „când lucrăm la tranzacţii foarte mari sau la finanţări/refinanţări de portofolii imobiliare”. Despre stilul său de leadership ar spune că este mai degrabă unul incluziv, leading by example, pe principiul că „tragem toţi la aceeaşi căruţă”. „Pentru mine, transparenţa cu privire la volumul de muncă al fiecăruia din echipă şi complexitatea problemelor juridice şi a proiectelor la care lucrează fiecare, împărtăşirea cunoştinţelor între membrii echipei sunt foarte importante. Cea mai mare satisfacţie o am atunci când colegii mai puţin experimentaţi se simt inspiraţi de restul echipei să înveţe şi să aprofundeze chichiţele profesiei de avocat şi particularităţile domeniului imobiliar.”

    Roxana Dudău ne-a mai povestit că în fiecare zi îşi face timp să citească cel puţin un articol din Codul civil sau din legea construcţiilor ori din legea urbanismului, căci spune că nu poţi, ca avocat de real estate, să nu deschizi zilnic măcar o lege. „Mai în glumă, mai în serios, din rutina mea zilnică nu lipsesc legea şi cafeaua!” Ea este de părere că atunci când iubeşti ceea ce faci, munca nu mai este aşa împovărătoare. „Cum spunea Mark Twain: găseşte un job pe care să îl faci cu plăcere şi nu va trebui să munceşti nicio zi în viaţa ta! Dar da, cred în acest concept de work-life balance şi încerc pe cât posibil să calibrez munca şi viaţa personală şi îi încurajez şi pe toţi membrii echipei mele să facă acelaşi lucru. Acum, după pandemie, a devenit un standard pentru angajaţi să lucreze parţial de la birou şi parţial în sistem de home office, ceea ce mi se pare un mix foarte bun pentru a găsi un echilibru în această privinţă.”

    Despre proiectul său „de suflet”, spune că este format din zeci, „ca să nu zic peste o sută”, de proiecte mai mici: „Am avut şansa să lucrez, din calitatea mea de avocat extern, alături de departamentul de expansiune al celui mai mare retailer din România şi simt o bucurie specială când intru în fiecare magazin pentru care am făcut cel puţin un contract, un raport de due diligence sau am verificat o autorizaţie de urbanism sau de construire”. Pe viitor, îşi doreşte să fie implicată în cele mai mari tranzacţii de real estate din România.  

     

    Carte de vizită:

    Roxana Dudău, Partner, Wolf & Theiss România

    Œ Este un practician recunoscut în domeniul imobiliar, de-a lungul carierei sale oferind consultanţă investitorilor străini strategici, activi pe piaţa de retail şi construcţii cu privire la intrarea si extinderea lor pe piaţa din România;

     Are o experienţă vastă în domeniul dreptului imobiliar, în special în ceea ce priveşte dreptul urbanismului şi al construcţiilor (asistând investitorii cu privire la analiza valabilităţii legale a autorizaţiilor de urbanism şi de construire obţinute pentru proiectele acestora), precum şi în materia contractelor de închiriere de spaţii industriale, de birouri şi de retail, acţionând atât pentru chiriaşi, cât şi pentru proprietari;

    Ž De asemenea, a asistat o serie de bănci în cadrul unor proiecte de finanţare şi/sau refinanţare a unor importante portofolii de real estate, precum şi investitori importanţi (cu precădere din sectoarele auto şi aerospaţial) cu privire la investiţiile lor de tip greenfield în România, oferindu-le consultanţă cu privire la structurarea întregului proiect investiţional, acoperind toate etapele, de la procesul de securizare şi achiziţie a terenurilor, până la contractele de proiectare şi de antrepriză generală.


    Profesionist imobiliar: un obiectiv exigent dar plin de satisfacţii

    Deşi în copilărie îşi dorea şi era convinsă că ar trebui să studieze dreptul, deoarece pe atunci urmărea seriale care aveau ca subiect firme de avocatură şi/sau vieţile interesante ale avocaţilor şi „puteam anticipa destul de bine linia pe care avocaţii o vor urma în procese”, în final a abandonat ideea şi s-a orientat spre asistenţă socială, pentru a putea apăra drepturile copiilor, pe care le considera mereu neglijate, povesteşte Florentina Mitricoaia, leasing & asset manager în cadrul Raiffeisen Property Holding International (RPHI – compania care deţine Sky Tower, cea mai înaltă clădire din România, şi By Tower – n. red.), pentru BUSINESS Magazin. „Eram destul de hotărâtă  şi chiar am studiat pe cont propriu materii ce nu intrau în curriculumul liceului meu cu profil economic. Am intrat însă pe locurile bugetare în cadrul ASE şi decizia a fost luată de la sine.” Încă din timpul facultăţii şi-a dorit să adune experienţă pe domeniul de consultanţă, aşa că a ales să se angajeze part-time la o firmă de consultanţă în construcţii, „marcând astfel întâlnirea mea cu industria imobiliară”. Totuşi, deşi a ales un alt parcurs profesional decât cel plănuit, se implică în continuare şi în campanii care luptă să îmbunătăţească viaţă copiilor în România.

    La începuturile carierei sale în real estate spune că totul a fost o provocare, „pentru că totul era ceva nou, diferit de ce văzusem sau studiasem până să încep să lucrez într-o companie multinaţională iniţial, şi apoi în departamente comerciale din domeniul imobiliar”. Se declară însă fericită că a reuşit să înveţe rapid şi să se adapteze situaţiilor luând totul pas cu pas. „De la a învăţa cum să fac o vizionare până la a coordona negocieri şi chiar procese de due diligence am adunat constant abilităţi ce mă ajută să gestionez mai uşor şi mai eficient crizele din prezent.” În prezent lucrează în cadrul firmei RPHI (Raiffeisen Property Holding International), „o companie cu o organigramă destul de orizontală dar în care departamentul comercial coordonează şi restul departamentelor, cu preponderenţă departamentele de property management, tehnic şi marketing, care adună peste zece angajaţi”. Ea îşi descrie stilul de leadership drept unul participativ sau democrat.

    Florentina Mitricoaia este de părere că, indiferent că eşti la început de drum în acest domeniu sau doreşti să aduci o schimbare în viaţă profesională, industria imobiliară este o alegere foarte bună. „Este un domeniu important pentru economie, versatil, dinamic, care nu limitează şi care poate aduce multe beneficii atât personale cât şi societăţii. Carierele în domeniul imobiliar comercial pot include poziţii de analist financiar, management al proprietăţilor, management al activelor, agenţi de leasing, brokeri, evaluatori, manageri de active, marketing, contabilitate, dezvoltare, investiţii, creditare şi multe altele.” În plus, adaugă că nicio situaţie nu se aseamănă şi nici o negociere nu este la fel. „Lumea imobiliară este complexă şi a deveni un profesionist imobiliar poate fi un obiectiv exigent dar şi plin de satisfacţii.”

    Ea mai spune că, pe plan local, „în departamentele de leasing şi property management în special, cred că numărul femeilor a fost dintotdeauna majoritar, fiind mai ales departamente în care buna organizare şi coordonare au fost mereu esenţiale. Mă bucur să văd însă că în ultimii ani tot mai multe femei ocupă funcţii de conducere, setând chiar strategiile companiilor din domeniu”. În opinia sa, o femeie din domeniul imobiliar ar trebui să aibă o doză considerabilă de răbdare, creativitate dar şi determinare şi curaj de a-şi folosi vocea.

    În programul Florentinei Mitricoaia, nicio zi nu trece fără monitorizarea presei pentru a afla ultimele noutăţi, trenduri şi discuţii cu echipa pentru a analiza oferte comerciale, costuri asociate clădirilor din portofoliu, investiţiilor viitoare şi nivelul de satisfacţie al chiriaşilor existenţi.

    Cât despre work-life balance, spune că în ultimii ani şi-a impus ca acest concept să o ghideze. „Toate deciziile mele se bazează pe dorinţa de a menţine un echilibru în viaţa mea, de a mă simţi utilă şi competentă în viaţa profesională fără a uita de rolul important pe care îl am în viaţa fiicei mele şi fără a-mi neglija propriile nevoi. Totul s-a schimbat pentru mine de când am decis să îmi setez noi moduri de a gândi şi noi obiceiuri. Pentru mine, acest proces nu a fost uşor şi este încă work in progress dar îmi aduce constant tot mai multe satisfacţii.”

    Florentina Mitricoaia consideră că nu e niciun moment mai bun decât prezentul „şi acum, la RPHI, ocupându-mă de proiectele din portofoliul românesc şi în special de SkyTower, clădire emblematică în piaţa noastră, consider că mă bucur de recunoaştere profesională la un nivel superior”. Pe viitor, ea vrea să îşi continuie cariera în industria imobiliară şi să coordoneze tranzacţii tot mai mari şi mai interesante într-un mod care să îi onoreze şi alegerile personale.

    În încheiere, le transmite „tinerelor doamne, atât ca ani dar şi în spirit”, să nu se sperie de acest domeniu, căci este unul care poate aduce multe beneficii. „Este mereu în mişcare, mereu se adaptează noilor trenduri şi nevoi, fiind astfel o sursă continuă pentru a te putea dezvolta.” Totuşi, subliniază că e important ca acestea să nu uite că nu este niciun domeniu, nicio specialitate care să merite mai mult studiu şi analiză decât stăpânirea propriilor gânduri. „Odată ce ştim exact cine suntem şi ne acceptăm şi asumăm în totalitate, vom putea beneficia cu adevărat de toate oportunităţile vieţii. Atât în viaţă cât şi la birou, setaţi o direcţie, analizaţi dacă obiceiurile dumneavoastră se aliniază cu direcţia respectivă şi fiţi dispuse să faceţi schimbări în consecinţă. Sky is the limit.”  

     

    Carte de vizită

    Florentina Mitricoaia, Leasing & Asset Manager în cadrul Raiffeisen Property Holding International (RPHI – compania care deţine Sky Tower, cea mai înaltă clădire din România, Şi By Tower – n. red.)

    Œ Este absolventă a Academiei de Studii Economice din Bucureşti;

     Are peste 15 ani de experienţă în real estate, pe segmentele de consultanţă financiară, dezvoltare, pieţe de capital şi administrarea activelor, cu cea mai mare expunere în cadrul departamentelor de leasing şi dezvoltare;

    Ž Anterior a activat în companii precum AIG/Lincoln, JLL şi Atenor, acumulând experienţă în tranzacţii totale de peste 100.000 de metri pătraţi.

    Florentina Mitricoaia: „Odată ce ştim exact cine suntem şi ne acceptăm şi asumăm în totalitate, vom putea beneficia cu adevărat de toate oportunităţile vieţii.  Atât în viaţă cât şi la birou, setaţi o direcţie, analizaţi dacă obiceiurile dumneavoastră se aliniază cu direcţia respectivă şi fiţi dispuse să faceţi schimbări în consecinţă. Sky is the limit.”


    Determinare şi verticalitate

    „Când eram copil visam să călătoresc în jurul lumii, însă pe măsură ce am ajuns la vârsta maturităţii am revenit cu picioarele pe pământ”, îşi începe povestea Brînduşa Grama, head of asset management al grupului Square 7, care include Square 7 Properties, companie responsabilă cu dezvoltarea imobiliară, Squarebox, companie de property management, şi Switchboard, companie de facility management.

    Absolventă a Academiei de Studii Economice, după o serie de experienţe în diverse industrii (turism şi IT), şi-a început parcursul în real estate, care a debutat în departamentul de retail din cadrul echipei Colliers. „Revenind la visul din copilărie, nu l-am abandonat în totalitate. Călătoresc ori de câte ori am ocazia în diverse destinaţii, apropiate sau mai puţin apropiate.”

    Printre provocările apărute în ultimii ani, ea menţionează pandemia de COVID-19, restricţiile îndelungate care au afectat direct industria de retail, alături de războiul de la graniţă şi explozia costurilor. „Cele două luni de lockdown au fost cele mai provocatoare din viaţa mea profesională prin prisma negocierilor continue ce au avut loc. Cred că adaptabilitatea a reprezentat cheia în depăşirea acestor situaţii, dublată de răbdare şi empatie pentru nevoile clienţilor noştri.”

    În prezent, Brînduşa Grama coordonează o echipă de zece persoane într-un un stil de management participativ – transformaţional. „Îmi place să implic echipa în procesul decizional şi să le ofer încredere. Experienţa multidisciplinară a colegilor (tehnic, financiar, comercial şi administrativ) le creşte nivelul de responsabilitate şi implicare. Totodată, piaţa este într-o continuă transformare, fiind esenţial să ţinem pasul cu noile tendinţe în relaţia cu clienţii noştri.” Din agenda zilnică nu lipsesc aşadar scurtele şedinţe de coordonare cu colegii, dar nici listele zilnice şi săptămânale de „to do-uri”. Legat de echilibrul dintre planul profesional şi cel personal, consideră că balanţa va fi întotdeauna înclinată spre priorităţile din fiecare etapă, fie ele personale sau profesionale. 

    În opinia ei, sectorul imobiliar din România este un domeniu unde femeile sunt bine reprezentate în funcţii de top şi middle management, iar acest lucru spune că îl putem observa în toate ariile de activitate specifice acestei pieţe: investitori/dezvoltatori, companii de consultanţă, property & facility management. Ea este de părere că două dintre calităţile esenţiale de care o femeie are nevoie pentru a reuşi în această industrie sunt determinarea şi verticalitatea. „La fel de mult cred că este important să ai pasiune pentru ceea ce faci, documentare continuă în domeniu şi dezvoltarea capacităţii de rezilienţă.”

    Şi, pentru că „sectorul imobiliar reprezintă un domeniu dinamic, într-o continuă dezvoltare, care te păstrează conectat la realitatea economică şi socială”, le-ar recomanda şi altor femei să aleagă o carieră în această industrie, completând că „este totodată şi un mediu de lucru internaţional, oferind o deschidere către ce se întâmplă în Europa, precum şi în alte colţuri ale lumii”. Ea le sfătuieşte pe tinerele care aleg acest drum „să fie mereu deschise să cunoască oameni noi şi să fie conectate cu tot ce se întâmplă pe toate segmentele pieţei imobiliare”.

    Privind retrospectiv, dintre toate proiectele la care a contribuit de-a lungul timpului, Brînduşa Grama spune că Baia Mare Shopping Park îndeplineşte toate criteriile pentru a-l numi proiectul său de suflet. „Deschis în 2021, într-o perioadă marcată de restricţii pandemice, proiectul a beneficiat de un concept modern de arhitectură şi de un mix de chiriaşi competitiv. Proiectul în suprafaţă totală de 18.000 de metri pătraţi a fost inaugurat cu un grad de închiriere de 100%.” În ceea ce priveşte cel mai mare obiectiv pe care îl are pentru viitor, ne-a spus că marele său vis este să înfiinţeze o fundaţie care să ajute femeile defavorizate.  „Provin dintr-o familie echilibrată şi fericită. Părinţii ne-au învăţat pe mine şi pe sora mea să dăm înapoi din binele primit.”  

     

    Carte de vizită

    Brînduşa Grama, Head of Asset Management, Square 7

    Œ Se descrie drept o fire ambiţioasă şi dedicată şi este responsabilă pentru portofoliul de 26 de parcuri de retail pe care Square 7, grup cu o experienţă de 15 ani pe piaţa locală de retail, îl deţine alături de Mitiska REIM în România;

     Cu o experienţă de 7 ani în leasing, ea s-a alăturat grupului Square 7 în urmă cu patru ani în calitate de leasing manager; în septembrie 2022 a fost numită head of asset management;

    Anterior Square 7, ea a lucrat în cadrul biroului din România al Colliers International, una din cele mai mari firme de consultanţă şi brokeraj imobiliar la nivel mondial.

    Brînduşa Grama: „Două dintre calităţile esenţiale de care o femeie are nevoie pentru a reuşi în această industrie sunt determinarea şi verticalitatea.  La fel de mult cred că este important să ai pasiune pentru ceea ce faci, documentare continuă în domeniu şi dezvoltarea capacităţii de rezilienţă.”

  • De ce trebuie citită această carte

    Cea mai interesantă carte pe care am citit-o în 2022 a fost „Gorbaciov – viaţa şi epoca lui”, scrisă de William Taubman, un profesor american de ştiinţe politice. Am citit această carte cu ocazia, dacă pot să spun aşa, morţii lui Gorbaciov. Mai mult decât atât, am citit cartea, descoperită într-o librărie din Piaţa Romană, şi prin prisma războiului din Ucraina, ceea ce a făcut să fie şi mai interesantă. Războiul de lângă noi nu este altceva decât o istorie a prăbuşirii URSS, pe care Putin a denumit-o cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului trecut, şi a ceea ce a urmat, respectiv eliberarea ţărilor foste comuniste din lagărul influenţei sovietice şi trecerea de partea NATO şi a UE. Pentru generaţia mea, a decreţeilor, intrarea României în NATO şi UE în 2004, respectiv 2007, a însemnat totul, după ce în primul deceniu de după prăbuşirea comunismului am ratat aceste obiective şi credeam că am fost lăsaţi/vânduţi de americani încă o dată a ruşilor, ca în anii ’40, când s-au stabilit zonele de influenţă. Pentru generaţiile actuale, născute după ’90 şi mai ales după 2000, faptul că România este în NATO şi UE nu înseamnă nimic. Cariera lor profesională a început când eram deja în aceste blocuri occidentale, când graniţele erau deja deschise, când multinaţionalele şi investiţiile străine erau deja în România, deci nu ştiau cum a fost înainte. Pentru generaţia părinţilor mei şi chiar a bunicilor, intrarea României în NATO şi în UE a fost împărţită. Nu au beneficiat de deschiderea economică şi nici de intrarea investiţiilor străine pentru că, după primul deceniu extrem de dur, în care mulţi au fost daţi afară prin închiderea întreprinderilor comuniste, au devenit pensionari, cu pensii mici, şi nu mai puteau să recupereze nimic. Citind cartea, care prin descrierea evenimentelor cu elemente unice aduce puţină lumină în desfăşurarea evenimentelor ulterioare, aş putea trage câteva concluzii:

     

    1. Noi am beneficiat de o şansă unică prin căderea URSS şi a sistemului sovietic şi prin intrarea în NATO, pe ultima sută de metri. Dacă se mai întârzia „un an”, Putin nu ar mai fi permis acest lucru, aşa cum s-a întâmplat în 2008, cu încercarea Urainei de a obţine intrarea în NATO la celebrul summit de la Bucureşti. România nu este o miză pentru nimeni din punct de vedere politic, economic, astfel încât americanii, britanicii, francezii să se bată pentru noi. Decizia de a intra în NATO a fost luată la finalul anilor ’90, în perioada preşedintelui Emil Constantinescu, datorită războiului din Iugoslavia. Putin de-abia preluase puterea, aşa că nu era la masa discuţiilor.


    Războiul de lângă noi nu este altceva decât o istorie a prăbuşirii URSS, pe care Putin a denumit-o cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului trecut, şi a ceea ce a urmat, respectiv eliberarea ţărilor foste comuniste din lagărul influenţei sovietice şi trecerea de partea NATO şi a UE. Pentru generaţia mea, a decreţeilor, intrarea României în NATO şi UE în 2004, respectiv 2007, a însemnat totul, după ce în primul deceniu de după prăbuşirea comunismului am ratat aceste obiective şi credeam că am fost lăsaţi/vânduţi de americani încă o dată ruşilor, ca în anii ’40, când s-au stabilit zonele de influenţă.


    2. Căderea URSS, respectiv a sistemului sovietic, era doar o chestiune de ani, pentru că se prăbuşea din punct de vedere economic. Perestroika, modelul politic lansat de Gorbaciov, respectiv socialism cu faţă umană, trebuia să fie preluat de toate statele foste comuniste ca o supapă la tensiunile din blocul comunist şi la schimbarea de generaţii. Ceauşescu nu a înţeles acest lucru, iar după cum scrie William Taubman americanii nu aveau nimic împotrivă dacă ruşii invadau România ca să-l dea jos pe Ceauşescu. Marile puteri – americanii (Bush), britanicii (Margaret Thatcher), francezii (François Mitterrand) – îl lăsau pe Gorbaciov să extindă Perestroika în ţările foste comuniste ca o alternativă la sistemul politic de tip sovietic. Ideea era că trebuia să existe un singur partid, dar în interiorul acestuia să fie ceva mai multă democraţie politică, care să fie extinsă şi la nivel economic. Exact cum este modelul chinezesc actual. Nici vorbă ca americanii să impună modelul politic al ţărilor occidentale, aşa cum am crezut cu toţii că s-a luat decizia în anii ’80, odată cu alegerea unui papă polonez. Dar evenimentele au luat-o înainte şi toate ţările foste comuniste – Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România – s-au trezit peste noapte într-un capitalism pur şi într-o democraţie mai democrată decât în sistemul politic occidental. Aşa se face că marile puteri occidentale nu au fost pregătite din punct de vedere politic, social şi economic pentru deceniul ’90 în aceste state. FMI nu avea nicio idee cum să gestioneze prăbuşirea economică a ţărilor foste comuniste (într-o discuţie la BNR, Mugur Isărescu a spus acest lucru). Dar aceste ţări, în frunte cu cei care au preluat puterea, un amestec între comunişti-securişti-noii capitalişti, au reuşit cumva să treacă prin anii ’90 şi să se desprindă de URSS, care avea propriile probleme interne, mult mai mari decât ceea ce se întâmpla la Varşovia, Praga, Budapesta sau chiar la Bucureşti. A fost o şansă extraordinară, mai ales că ruşii nu s-au implicat militar, aşa cum cereau generalii vechi. Şi probabil cum ar fi făcut Putin dacă ar fi venit la putere mai devreme.

     

    3. Problema reunificării Germaniei trebuie privită în contextul actual. Americanii (Bush), britanicii (Margaret Thatcher), francezii (François Mitterrand) nu au fost de acord cu reunificarea Germaniei din motive istorice. Dar nu puteau ei să se opună public acestui lucru mai ales în contextul evenimentelor de atunci, în care toată lumea voia libertate, democraţie, un alt sistem politic. Aşa că i-au spus lui Helmut Kohl, cancelarul Germaniei, că dacă Gorbaciov este de acord cu retragerea trupelor sovietice din RDG, ei nu s-ar opune pe termen lung acestei reunificări, pentru că s-au gândit că niciodată ruşii nu vor fi de acord cu această idee, să plece militarii din Berlin. Dar Kohl a reuşit să-l convingă pe Gorbaciov în privinţa reunificării Germaniei, aşa că americanii, britanicii şi francezii s-au trezit în faţa unui fapt împlinit, pe care nu puteau să-l conteste public. Kohl a plătit peste 200 de miliarde de mărci germane ca preţ pentru reunificare, plus deschiderea către investiţiile tehnologice nemţeşti într-o economie rusească rămasă mult în urmă. Acest lucru a dus la cooperarea puternică între nemţi şi ruşi din punct de vedere economic, ceea ce a ridicat Germania, aducând-o la masa discuţiilor, punând-o faţă în faţă cu americanii.


    WILLIAM TAUBMAN este profesor emerit de ştiinţe politice la Colegiul Amherst. Biografia lui despre Hruşciov, apărută în limba română la Editura Meteor Publishing, a câştigat Premiul Pulitzer şi National Book Critics Circle Award. El trăieşte în Amherst, statul Massachusetts.


    4. Aripa militară din URSS, dar şi Gorbaciov nu au fost de acord cu independenţa Ucrainei şi a fostelor ţări sovietice parte din URSS. Gorbaciov s-a gândit că ucrainenii, pe care îi vedea sovietizaţi şi rusificaţi după deceniile de lagăr sovietic, nu vor susţine prin referendum independenţa Ucrainei. Dar votul copleşitor pentru acest lucru – peste 90% dintre ucraineni au votat pentru independenţă şi crearea unui stat propriu – a năruit  modelul politic sovietic. Aşa se explică de ce Putin a încercat şi încearcă să întoarcă istoria la anii ’90, atunci când Moscova controla Kievul.

     

    Chiar dacă această carte are 880 de pagini, merită să o citiţi.

    Repet, pentru noile generaţii, Gorbaciov, epoca lui şi deciziile luate atunci, catastrofale din punctul de vedere al ruşilor dar bune pentru fostele ţări comuniste, inclusiv pentru România, nu înseamnă nimic. Aşa că, din când în când, trebuie să scoatem la iveală această istorie, pentru a nu considera intrarea în NATO şi în Uniunea Europeană ca pe un dat. În orice moment lucrurile se pot schimba, iar istoria şi desfăşurarea evenimentelor să fie împotriva noastră. Dacă Putin ar fi ajuns la Kiev şi ar fi schimbat regimul politic şi militar, în mod cert ar fi încercat acelaşi lucru şi cu o ţară NATO. Măcar ca un test, ca să vadă până unde poate să meargă.  

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Ion Cristoiu: Comisia Europeană trimite pe cineva pentru a ne spune să ne băgăm minţile-n cap în cazul Bâstroe

    Ion Cristoiu: Duminică, 5 martie 2023, mai spre seară, presa noastră a anunţat, prin titluri vibrînd de mîndrie naţională că Scandalul Bîstroe va fi arbitrat de Comisia Europeană. Experţii UE vin luni la Bucureşti.

    Ion Cristoiu: Potrivit Comunicatului MAE din 17 iulie 2022, partea română şi-a dat acceptul tranzitării braţului Chilia a navelor sub pavilion terţ (nu se spun limitele pescajului şi data pînă la care funcţionează derogarea) sub semnul creării culoarelor de solidaritate cu Ucraina.

    Ion Cristoiu: Aşadar, cei de la Comisia Europeană vin în în zonă nu pentru a vedea plîngerile noastre, ci pentru a verifica dacă funcţionează liniile de solidaritate. Dacă funcţionează adică tranzitul pe Canalul ucrainean Dunăre-Marea Neagră, adîncit de ucraineni pînă la 8 metri ca să poată trece nave cu pescaj mare.

    Duminică, 5 martie 2023, mai spre seară, presa noastră a anunţat, prin titluri vibrînd de mîndrie naţională că Scandalul Bîstroe va fi arbitrat de Comisia Europeană. Experţii UE vin luni la Bucureşti.
    Sînt convins că mulţi cititori, după ce-au luat ţeapă cu titlurile on line (marea lor majoritate sînt în divorţ sîngeros cu conţinutul), dînd de un asemenea titlul s-au grăbit să vadă ce Mărie se ascunde sub o asemenea pălărie spectaculoasă. Informaţia a apărut pe site-ul Euronews România. Nu duminică, 5 martie 2023, cum ne-am fi aşteptat, ci joi, 2 martie 2023, ora 17.21. De fapt, e vorba de o actualizare a unei ştiri postate de acelaşi site marţi, 28 februarie 2023. Pe site-ul Euronews, pe care o luăm drept sursă iniţială, ştirea sună astfel:
    „«Pot confirma că oficialii Comisiei Europene vor veni luni în România, unde se vor întîlni cu autorităţile şi vor efectua o vizită de lucru. Nu vor face verificări tehnice, precum măsurători pe canale, dar vor colecta informaţii de la părţile implicate.
    Acestea vor urmări facilitarea dialogului dintre părţi, în vederea asigurării unei cooperări strînse între toate părţile şi a unei bune implementări continue a culoarelor de solidaritate», a declarat un purtător de cuvînt al Comisiei Europene.”
    Las la o parte prăpastia dintre acest text şi cele apărute duminică, 5 martie 2023, pe alte site-uri despre „Experţii Comisiei Europene care vor verifica dragările de pe canalul Bâstroe”, experţi care „vor ajunge luni, 6 martie pe canalul Bâstroe”, confundînd pur şi simplu la copiere ştirea despre Experţii Comisiei cu ştirea de vineri, 3 martie 2023 despre Experţii români, cărora cei ucraineni le-au promis că vor interveni mai Sus pentru a li se permite accesul pe teritoriul ucrainean. Îmi dau seama a nu ştiu cîta oară că mulţi dintre angajaţii plătiţi să posteze ştiri pe site-uri sînt nu numai analfabeţi, dar şi drogaţi, o dată ce nu găseşti, să dai cu tunul, în cazul evenimentului de luni, o minimă precizie. Analfabeţi, drogaţi, dar şi puturoşi. Ştirea a apărut pe site-ul Euronews joi, 2 martie 2023. De atunci au trecut trei zile. N-a catadicsit nimeni din presa noastră să contacteze Comisia Europeană sau măcar Ministerul Transporturilor de la noi ca să afle amănunte:
    Din cine e compusă Comisia, pentru ce vine în România, unde are loc întîlnirea, cu cine se întîlnesc oaspeţii.
    Lectura ştirii ne dezvăluie însă un amănunt stupefiant:
    Oficialii Comisiei Europene nu vor face verificări tehnice, măsurători pe canal.

    Pur şi simplu vor colecta informaţii de la ambele părţi.
    De ce?
    Pentru a facilita dialogul dintre părţi astfel încît părţile să coopereze strîns, astfel încît să se realizeze o mai bună implementare continuă a culoarelor de solidaritate.
    Potrivit Comunicatului MAE din 17 iulie 2022, partea română şi-a dat acceptul tranzitării braţului Chilia a navelor sub pavilion terţ (nu se spun limitele pescajului şi data pînă la care funcţionează derogarea) sub semnul creării culoarelor de solidaritate cu Ucraina, altfel spus a sacrificiilor făcute de România pentru ca Ucraina să-şi ducă în Europa cerealele şi prin canalul ucrainean Dunăre-Marea Neagră.
    Aşadar, cei de la Comisia Europeană vin în în zonă nu pentru a vedea plîngerile noastre, ci pentru a verifica dacă funcţionează liniile de solidaritate. Dacă funcţionează adică tranzitul pe Canalul ucrainean Dunăre-Marea Neagră, adîncit de ucraineni pînă la 8 metri ca să poată trece nave cu pescaj mare.
    Ceea ce-am dibuit eu din lectura ştirii e confirmat din plin de postarea de duminică seara pe facebook a jurnalistei Valentina Şerbănescu:
    „Minciunile au ajuns la un vîrf istoric.
    Acu’ au căşunat pe data de 15. Că Transporturile ar fi cerut această dată, că degeaba au fluturat bărcuţele, ca nu sînt pregătiţi…
    1. Ucrainienii au cerut data de 15.
    2. MT nu poate intra fără acord de la ucrainieni, prin intermediul MAE, pentru că Bîstroe se află pe teritoriu străin. Relaţiile transfrontaliere sînt prin MAE.
    3. Cel de la Mediu, liberalul, a auzit doar pe sărite ce s-a discutat, legătura nefiind prea bună. Întîlnirea a fost online.
    4. Ucrainienii insistă să însoţească navele româneşti, pe motiv de mine, explozii etc.
    5. Singurul minister care încurcă, amînă şi trage de timp este MAE. Românesc, cică.
    În plus:
    Marţi, 7 martie, ora 11.00, Orlovka.
    Ucrainienii, în tovărăşie cu cei de la Comisia Europeană – în frunte cu domnul Alain Baron, au decis să aibă o întîlnire în care să se discute despre liniile de solidaritate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Din 2.668 de miliardari, doar 12% sunt femei. De ce?

    Soţii, foste soţii, văduve, fiice (moştenitoare). Primele zece cele mai bogate femei din lume au primit statutul de miliardare prin prisma legăturilor de rudenie cu miliardarii de sex masculin. Dintr-un total de 2.668 de miliardari de pe glob, doar 327, adică puţin peste 12%, sunt femei (cifre valabile la nivelul anului 2022, potrivit indexului Forbes). L’Oréal, Victoria’s Secret, Rimmel London, Maybelline, MAC Cosmetics, Jolidon, Max Factor, Shiseido sunt fondate, toate, de bărbaţi.

    Nu am să vorbesc prea mult despre subreprezentarea femeilor în funcţiile de top-management/în rol de lideri, nici de numărul mic de femei CEO, nici de rata mai mică de angajare în rândul femeilor, căci cifre grăitoare găsiţi în infograficul de la mijlocul revistei. M-am întrebat doar: de ce suntem (încă) în această situaţie şi care sunt motivele pentru care există atât de puţine miliardare, iar şi mai puţine dintre acestea sunt self-made? Unele teorii spun că bărbaţii au mai mult testosteron, care îi ajută să aibă mai mult curaj în a-şi asuma riscuri. Altele, vociferate inclusiv de apropiaţi de-ai mei cu studii superioare şi care cunosc bine mediul de business, spun că pur şi simplu bărbaţii sunt mai pricepuţi să facă bani, să investească, deşi persoanele în cauză nu aduc argumente pentru aceste idei. Pe fondul cunoştinţelor pe care le aveam, în mare, despre diferenţele de gen, mi-am conturat însă câteva bănuieli proprii, pe care am decis să le verific cu ajutorul statisticilor. Concluzia? Femeile se învârt într-un cerc financiar vicios şi da, diferenţele de gen încă există la scară largă, iar luminiţa de la capătul tunelului nu e încă suficient de strălucitoare. Prin urmare, şi cele nouă zerouri sunt încă mai greu de obţinut de către femei decât de bărbaţi. Mai jos, câţiva factori pe care am reuşit să-i identific în spatele cifrelor:

    Diferenţele salariale. Să pornim cu un factor simplu: diferenţa salarială, pe baza căreia putem începe să construim celelalte teorii. Da, în România e mică – undeva la 2-3% (şi totuşi încă e, iar Mediafax cita, exact cu un an în urmă, un studiu al PwC conform căruia realitatea ar fi alta şi că prăpastia e de peste 20% la nivel de salariu de bază şi de circa 30% la nivel de bonusare), dar în multe alte state ajunge chiar şi la 40%, iar la nivelul UE era, în 2020, de 13%.

    Creditarea. Din diferenţa salarială se naşte şi o diferenţă de şanse când vine vorba de obţinerea unor credite, căci un nivel salarial mai mic înseamnă şi un credit mai mic, deci şanse mai slabe de a porni un business dacă, să zicem, acesta ar fi scopul obţinerii lui. Statistic, bărbaţii au limite de credit cu 4,5% mai mari decât femeile, potrivit economistwritingeveryday.com.

    Obţinerea finanţării. Cum mai poţi lansa afaceri? Cu ajutorul finanţării. Dar. Doar 2% dintre capitalul investit de fondurile de investiţii cu capital de risc din Statele Unite a fost oferit pentru a finanţa start-up-uri lansate exclusiv de femei, deşi acestea sunt „responsabile” de un procentaj de 14% din numărul de start-up-uri fondate în 2021, scrie Forbes. Când au un bărbat alături, lucrurile se schimbă – 20% dintre start-up-uri sunt cofondate de membri de sexe diferite şi afacerile astfel formate au primit aproape 15% din capitalul destinat finanţării.

    Cheltuielile mai mari. O altă piedică pe care am identificat-o în construirea de către femei a unor averi la fel de/mai mari decât ale bărbaţilor e reprezentată de cheltuielile mai mari. Şi nu, nu e de vină terapia prin shopping (necesară şi ea, pentru că femeile sunt mai stresate la locul de muncă decât bărbaţii – 68% dintre femei vs. 50% dintre bărbaţi sufereau anul trecut de burnout, potrivit unui studiu realizat de Kantar în State), ci de fapul că, doar în SUA, de pildă aproape 80% din cele aproximativ 11 milioane de familii monoparentale sunt conduse de mame singure, deci cheltuielile pentru întreţinerea copiilor sunt mai mari decât ale unei femei sau ale unui bărbat singuri, aşa că banii rămaşi pentru investiţii sunt, automat, mai puţini.

    Copiii. Când vine vorba de concedii de creşterea copilului, femeile clar sunt cele care renunţă – unele provizoriu, altele de tot – în număr mai mare la rolul de profesionist pentru a şi-l însuşi pe cel de mamă. Aproape jumătate dintre femeile chestionate într-un sondaj realizat de LinkedIn şi Censuswide au spus că au optat pentru extinderea concediului maternal şi peste o treime au recunoscut că au făcut asta deoarece era mai costisitor să găsească ajutoare pentru a avea grijă de copii cât lipseau pentru a lucra. În plus, faţă de 43% dintre bărbaţii care au renunţat să extindă perioada de stat acasă din teama de a nu-şi pierde jobul, sub 30% dintre femei au luat o decizie similară din acelaşi motiv. Mai mult decât atât, peste 60% dintre femei au întâmpinat dificultăţi odată cu reintrarea în câmpul muncii.

    Nevoia de stabilitate. O altă statistică interesantă pe care am găsit-o vine din lumea bursei, unde sub 10% dintre traderi sunt femei, potrivit datelor XTB, deşi aceeaşi sursă indică faptul că investiţiile făcute de femei se dovedesc câştigătoare în mai multe cazuri decât cele făcute de bărbaţi. Motivele? Dacă corelăm factorii de mai sus, reies o mai mare nevoie de stabilitate financiară, dar şi o putere financiară mai mică.

    Cu siguranţă, lista poate continua. Aş vrea să aflu şi ce cred femeile din businessul românesc, şi nu doar femeile, despre această discrepanţă. Care sunt, în opinia voastră, motivele pentru care miliardarele sunt, încă, în minoritate?  

    Andra Stroe este jurnalist, BUSINESS Magazin (andra.stroe@businessmagazin.ro)

     

  • Sectorul din Bucureşti care a scos tunurile grele împotriva parcărilor interzise: Peste 10.000 de amenzi doar luna trecută

    În ultima lună s-au dat peste 10.000 de amenzi sau au fost trimise comunicări pentru parcări în locuri interzise, precum pe treceri de pietoni sau în staţii STB, spune, sâmbătă, primarul Sectorului 1, Clotilde Armand.

    Clotilde Armand a transmis, sâmbătă, pe Facebook, că se dau amenzi serioase pentru cei care au impresia că „nesimţirea şi tupeul primează în faţa celor care vor TrotuareLibere şi un oraş unde bunul simţ să nu fie pe cale de dispariţie”.

    Astfel, spune primarul Sectorului 1, Poliţia Locală a intensificat în ultimele luni amenzile pentru parcările ilegale.

    „În ultima lună s-au dat peste 10.000 de amenzi/comunicări pentru parcari în locuri interzise (treceri de pietoni, staţii STB etc). Chiar dacă măsura de la Sectorul 1 este un record pentru Bucureşti eu sunt de părere că nu este suficient pentru câtă nesimţire au unii. Le vom răspunde pe măsură”, spune primarul Clotilde Armand.

    În perioada 2021-2022 au fost ridicate 4.250 maşini, faţă de 1.254 în perioada 2018-2019. Peste 320 de maşini au fost deja valorificate.

    Armand face apel la cetăţeni să semnaleze la telefonul 021.9540 prezenţa pe domeniul public a maşinilor vechi abandonate, care îngreunează atât traficul pietonal, cât şi cel rutier.

  • Surpriza din buget: Guvernul Ciucă a plătit dobânzi de 3 mld. lei în ianuarie 2023, dublu faţă de ianuarie 2022

    Cheltuiala cu dobânzile din 2023 continuă să crească şi dacă se păstrează ritmul din ianuarie, la final de an factura dobânzilor ajunge la 7,4 mld. euro (37 mld. lei).

    Execuţia bugetară din prima lună din 2023 arată că Guvernul Ciucă a plătit dobânzi în valoare de 3 mld. lei în ianuarie 2023, un nivel aproape dublu faţă de ianuarie 2022. România a plătit doar dobânzi în valoare de 137 mld. lei în ultimii 10 ani, adică circa 27 mld. euro, cât este valoarea totală a fondurilor din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), conform datelor istorice ale Ministerului de Finanţe. În 2023, dacă se păstrează ritmul cheltuielilor cu dobânzile, România va ajunge să plătească 37 mld. lei, adică 7,4 mld. euro. „România este pe ultima treaptă de rating recomandată investiţiilor, ceea ce înseamnă costuri de finanţare mai mari. Vedem că guvernul s-a împrumutat mult şi pieţele ştiu lucrul acesta. O cerere mare automat a dus şi dobânzile în sus. Dobânzile se pot duce în jos reducând puternic deficitul bugetar şi scăzând inflaţia”, spune Adrian Codirlaşu, vicepreşedintele CFA România, asociaţia analiştilor financiari.

  • Dragoş Dragoteanu, Euroest Invest: Se ”mişcă” piaţa imobiliară. După cutremurele din Oltenia, numărul caselor scoase la vânzare a explodat

        Conform datelor ANCPI, numarul tranzactiilor imobiliare finalizate in primele doua luni ale anului curent s-a redus spre jumatate fata de anul precedent. O reprezentanta a unui important site de anunturi cu vanzari imobiliare a confirmat recent ca, urmare a miscarilor seismice din sud-vestul Romaniei, oferta caselor scoase la vanzare, construite inainte de 1977, a crescut in ultima luna cu 40%. Numai in Bucuresti exista 400.000 de locuinte construite pana la cel mai mare cutremur din Romania.

        Fara doar si poate, cutremurul din Turcia i-a speriat pe multi romani. Miscarile telurice din Oltenia au pus pe jar proprietarii de case cu o vechime de peste 45 de ani, construite inainte de ultimul mare cutremur din 1977. Nu mai vorbesc de imobilele construite in perioada interbelica, care au atins deja ”onorabila varsta” de peste 80 de ani.

        Firmele de asigurari au fost asaltate de catre cei care nu le dadeau prea mare importanta. Toate la timpul lor, mai bine mai tarziu decat niciodata! Ceea ce nu au aflat inca romanii care vor sa-si asigure casele mai vechi si deteriorate structural este ca, in anumite situatii, acestea trebuie sa indeplineasca anumite conditii minime ca sa primeasca o polita de asigurare. Dar, despre asta in acest articol…

        De ce a crescut numarul locuintelor scoase la vanzare pe site-urile de profil? Oare, de ce se grabesc proprietarii sa vanda? Pai, cred ca logica acestor demersuri tine de bani. De afaceri imobiliare, pe ultima suta de metri. Pana cand si Parlamentul lucreaza la reglementarea acestor proprietati. Deja, este pe fluxul legislativ o prevedere care va interzice inchirierea imobilelor cu probleme de rezistenta (expertizate si dovedite cu deficiente de structura), inclusiv utilizarea acestora in orice activitati publice. 

        Sincer, desi o sa-mi iau iarasi un pachet de injuraturi, mi se pare normal acest demers. E dreptul tau sa risti locuind intr-un imobil cu probleme de constructie dar, de ce sa pui in pericol si viata altcuiva, care eventual nu stie la ce se expune? Tu stii, ca detinator al locuintei, ce probleme are imobilul in care stai. Beneficiarii temporari s-ar putea sa nu afle in timp util. Multi investitori din domeniul imobiliar au cumparat case vechi, in locatii ultracentrale, pentru a le inchiria in sistemul Airbnb. Ei sunt potentialii perdanti in viitorul apropiat.

        Cate astfel de apartamente aflate in orasele mari, turistice, au fost scoase la vanzare acum? Nu cred ca stie cineva exact, dar nu ma indoiec ca ele formeaza grosul ofertelor care au explodat in ultima vreme. Pana la urma este dreptul oricui sa-si incerce norocul si sa vanda cat mai scump, cat mai poate, daca gaseste un cumparator dispus sa preia riscurile aferente constructiei. Chiar si cu o lege nou promulgata, nu am dubii ca multi rentieri vor scoate proprietatile la inchiriere fara contract.

        Astfel, piata imobiliara a devenit ”efervescenta”, dar nu pe palierul caselor normale, noi sau (mai) bine construite. Din pacate, ceea ce asteptau ”expertii” imobiliari nu s-a intamplat. Inflatia nu a marit preturile caselor, din contra. Cererea de locuinte s-a diluat in fata creditelor prohibitive impuse de banci, cel putin pentru moment. In  consecinta, numarul de tranzactii s-a prabusit si nu se stie cand sau daca se va revigora prea curand. Intre timp si numarul autorizatiilor de construire emise in ianuarie 2023 a scazut cu aproape 20 %, comparativ cu luna ianuarie a anului trecut, conform datelor INS.

        Nu este mai putin adevarat ca domeniul imobiliar ramane in atentia investitorilor romani si straini. Interes exista, bani sunt, dar nu (prea) se fac tranzactii la nivelul preconizat, dorit de dezvoltatori si vanzatori. Ceea ce conteaza este ca economia tarii creste ”ca-‘n povesti”, cu imprumuturi masive ale statului, cu inflatie mare si speculand oportunitatile create de razboiul din Ucraina. Pe asta cred ca se bazeaza si proprietarii care si-au scos casele la vanzare. Daca Romania a ajuns la cel mai mare PIB in 2022, daca a inceput sa se cutremure pamantul de cum duduie economia, poate se va misca si piata imobiliara…

        

    Dragos Dragoteanu, Certified International Property Specialist

  • Prosumatorul, noua forţă din domeniul energetic. Unu din 10 consumatori de energie ar putea fi prosumator în 2030

    Fondurile destinate susţinerii prosumatorilor gestionate de Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) sunt anul acesta de 2 mld. lei, sumă dublă faţă de cea de anul trecut, putând fi susţinuţi cu aceşti bani 80.000 de viitori prosumatori. Dar pe lângă stat, băncile sunt dornice să finanţeze aceste proiecte.

    „Chiar dacă investiţiile în energie lipsesc, la nivelul prosumatorilor, nu. Acesta este un lucru îmbucurător. De ce peste jumătate din aceşti bani, 440 de milioane de euro, sunt bani privaţi, aceasta este o altă întrebare. Probabil că ceva nu funcţionează în mecanismul de sprijin de stat, iar aici este loc de îmbunătăţit”, a spus Adrian Vintilă, preşedinte al FEL (Future Energy Leaders) România, în cadrul unei dezbateri dedicate prosumatorilor, găzduită de ZF Power Summit 2023. FEL România este cea mai mare comunitate de tineri profesionişti din energie, obiectivul acesteia fiind, printre altele, creşterea gradului de angajabilitate şi prezenţa mai mare a tinerilor în poziţii de decizie.

    Specialiştii din piaţă spun că România nu trebuie decât să preia şi să aplice local modele deja implementate în alte state, nemaifiind nimic de inventat.