BusinessMagazin

Blog

  • Solidaritate de silicon

    Ce au in comun inundatiile din Romania cu uraganul Katrina, alegerile prezidentiale din Statele Unite cu fotbalul sau rasismul cu bisexualitatea? Raspunsul e mult mai simplu decat ati putea crede: o simpla bratara! 

     

    Liviu Stefan e student la medicina si poarta tot timpul o bratara galbena din silicon, pe care e inscriptionat mesajum LiveStrong. O face nu pentru ca ii place in mod neaparat cum ii sta sau pentru ca al fi ultimul racnet in materie de accesorii, si nici macar pentru ca e produsa de o firma cu care se poate mandri. Nu-l intereseaza nici macar faptul ca e unul dintre putinii romanii care poseda o astfel de bratara. De altfel, recunoaste ca, pana acum, nu a mai purtat vreun accesoriu si nici nu se gandea ca o va face vreodata.

     

    Totusi, a decis sa poarte bratara pentru a transmite un mesaj: s-a implicat in lupta impotriva cancerului. I-a fost trimisa din Franta de un prieten, dupa ce l-a batut la cap mai bine de jumatate de an sa-i faca rost de una. “Din momentul in care l-am vazut pe Lance Armstrong purtand una in Turul Frantei, mi-am dorit si eu o bratara identica”, spune Stefan. In acel moment, nu stia nimic despre semnificatia acelei bratari sau despre popularitatea ei in Statele Unite si in Franta. Dupa o jumatate de ora insa ii aflase toata istoria.

     

    Dupa ce a fost depistat cu cancer testicular, ciclistul Lance Armstrong a infiintat o fundatie caritabila de lupta impotriva cancerului. Spera ca intr-un an sa stranga cel putin 5 milioane de dolari, iar pentru a reusi a incheiat o colaborare cu producatorul de echipamente sportive Nike, incepand sa vanda bratari galbene, cu mesajul LiveStrong, exact denumirea fundatiei pe care o infiintase. Pe piata au intrat in luna mai a anului trecut, la pretul de un dolar, iar producatorii se asteptau ca macar sportivii sa cumpere una.

     

    Insa, in mai putin de un an, printre purtatorii bratarilor LiveStrong au inceput sa apara personalitatii precum presedintele Statelor Unite George W. Bush, contracandidatul acestuia la alegerile de anul trecut John Kerry, Pamela Anderson, printul William, Angelina Jolie sau Bruce Willis. In total, pana in luna august 2005, conform un raport prezentat de concernul Nike, s-au vandut peste 50 de milioane de bratari, de doua ori numarul locuitorilor Romaniei.

     

    Insa numarul purtatorilor de bratari LiveStrong este mult mai mare, deoarece, in scurt timp, s-a dezvoltat si comertul ilegal cu astfel de bratari. Luna trecuta un tribunal din New York inchidea o companie si ii condamna pe proprietarii acesteia la plata a 115.000 de dolari despagubiri, pentru ca produceau bratari contrafacute, identice cu cele lansate de Armstrong.

     

    Succesul urias al acestor bratari in Statele Unite nu e greu de inteles. In “Lumea noua” Armstrong e privit ca un erou, dupa ce a luptat si castigat in fata unei boli care ucide sute de mii de oameni anual. Mai mult, dupa ce a invins cancerul a rescris istoria ciclismului, devenind singurul rutier al lumii care a castigat de 6 ori consecutiv Turul Frantei. Pe de alta parte, nici recentele controverse legate de faptul ca, la una din editiile Turului Frantei, Armstrong s-ar fi dopat nu au sters vreun pic din priza la clienti a bratarilor. Imediat dupa aparitia ipotezei dopajului, intr-un articol din publicatia New York Times se mentiona ca acest aspect nu are cum sa “erodeze” semnificatiile bratarilor LiveStrong, deoarece acestea sunt asociate cu victoria lui Armstrong in fata unei boli si cu nu victoriile ciclistului din Turul Frantei.

     

    Dar ce e uimitor e faptul ca, odata cu LiveStrong, moda bratarilor colorate din silicon vandute in scop caritabil s-a extins la scara mondiala. Ba chiar se poate spune ca bratara a devenit unul dintre cele mai cautate acesorii. Un posibil motiv: e una dintre cele mai elegante modalitati de a arata ca purtatorul sustine o cauza. Care anume? Depinde de culoare. Bratara alb cu negru face parte dintr-o campanie internationala de lupta impotriva rasismului in fotbal, sustinuta de Nike si promovata de Ronaldinho si Thierry Henry. Bratara alba reprezinta lupta mondiala impotriva saraciei, cea roz e asociata sustinatorilor campaniilor de prevenire a cancerului la san, iar cea rosie e caracteristica luptei anti-fumat sau HIV.

     

    Acestora li se mai adauga bratari portocalii, gri, verzi sau aurii. O alta bratara foarte populara este si cea albastra – in timpul alegerilor din Statele Unite, era purtata de toti cei care doreau sa voteze anti-Bush, pe cand fanii acestuia purtau bratari rosii. Pe langa optiunile politice bratara albastra e specifica si sustinatorilor campaniilor impotriva brutalitatii sau a cancerului la prostata.

     

    Mai nou bratara albastra are o semnificatie si pentru romani. Televiziunea Romana, impreuna cu Patriahia Romana, a scos la vanzare in cadrul campaniei “Invinge apele”, pentru ajutorarea persoanelor sinistrate in urma inundatiilor din Moldova, bratari albastre inscriptionate cu numele actiunii.

     

    De la sfarsitul lunii august, oricine le poate cumpara din reteaua de farmacii Sensiblu din toata tara, la pretul de 5 lei noi. Banii stransi din vanzarea acestora vor fi folositi pentru constructia unor case in zonele afectate de inundatii. Andreea Voicu, specialist PR in cadrul Directiei de Marketing a Televiziunii Romane spune ca a vazut deja pe strada oameni care poarta aceste bratari. “Romanii dovedesc ca sunt solidari si suntem convinsi ca vom strange multi bani din aceasta actiune”, spune Voicu. Intr-o saptamana de la comercializarea acestora s-au vandut, conform lui Voicu 11.000 de bratari, cea ce inseamna 55.000 lei noi.

     

    Inainte de lansarea acestei capmanii, moda bratarilor colorate nu era, totusi, o necunoscuta pentru romani, insa era “abordata” dintr-un alt unghi. Unele cluburi din Bucuresti impart de cativa ani buni astfel de bratari la intrare. Exista voci care spun despre acestea ca ar avea conotatii stric sexuale, iar purtatorul arata printr-o bratara rosie, galbena sau albastra cat e de disponibil pentru o relatie. Pe de alta parte, altii ceva mai “pragmatici” sunt de parere ca scopul bratarilor e doar acela de a evita ca vizitatorii clubului sa plateasca inca o data intrarea, daca vor sa paraseasca incinta si sa se intoarca dupa un anumit timp.

     

    In opinia lui Alexandru Banu, redactor la revista Playboy, in Romania, bratarile sunt mai mult o moda, conceptul de implicare sociala nefiind inca asociat cu acestea. Banu poarta o bratara alb cu negru, cea din campania internationala de lupta impotriva rasismului. I-a adus-o un prieten din Germania si marturiseste ca o poarta “la fel ca ceilalti”, fara sa acorde cine stie ce importanta sinbolisticii ei.

     

    De altfel, aceasta pare sa fie o “caracteristica” si a tinerilor din alte tari. Un studiu al BBC, bunaoara, arata ca doar 25% dintre tinerii londonezi care poarta bratari colorate o fac din solidaritate cu cauza pe care acestea o reprezinta, in timp ce 60% poarta una doar pentru ca e la moda sau pentru ca astfel pot sa-si faca prieteni noi.

     

    Dincolo de toate astea, un fapt ramane indiscutabil: bratarile de acest gen incep sa fie purtate de tot mai multi romani. Pe forumul site-ului Computer Games cativa tineri isi aratau dezamagirea ca stocul de bratari LiveStrong de pe EastBay.com fusese epuizat. Printr-un intermediar, prezent pe forum sub pseudonimul de “shavy”, “unul la care se poate apela cu incredere”, dupa cum il caracteriza un alt personaj ce lua parte la intalnirea on-line, se vorbea de achizitia a 100 de astfel de bratari. E adevarat, insa, ca discutia era concentrata mai degraba pe faptul ca trebuie sa ai antebratul nici prea gros, nici prea subtire ca sa poti purta una. In toata aceasta “febra” a achizitiilor, aspectul caritabil nu-si avea locul. Dar, cine stie, nimic nu e mai schimbator decat moda.

  • iPod – marul discordiei

    Mai subtire decat un pachet de tigari si cu o rotita alba in centru, playerul digital iPod este deocamdata o curiozitate pentru romani. Iar muzica digitala pur si simplu i-a innebunit pe americani, “febra” intinzandu-se si in Occident – Anglia, Germania, Franta, Italia. In est, pe de alta parte, liniste absoluta. Sau aproape.

     

    “Spre deosebire de tari in care rata detinatorilor de playere muzicale digitale este de 1 la 10 (cazul Statelor Unite) sau 1 la 15 din populatie, in Romania rata este de 1 la cateva sute”, spune Catalin Patrasescu, asociat al companiei de consultanta IT SmartPoint.

     

    Diferenta este uriasa. Care ar fi motivele? Sa fie romanii mai putin impresionati de placerea de a putea asculta, oriunde s-ar afla, o colectie de cateva sute de melodii favorite? Sau sa fie vorba, la fel ca si in alte situatii mai mult sau mai putin similare, in principal de bani?

     

    Intr-adevar, pretul playerelor este ceva mai piperat decat ar fi putut sa fie, din cauza taxelor vamale. “Este o situatie asemanatoare cu ceea ce se intampla in cazul camerelor digitale inainte, cand erau accizate”, este de parere Patrasescu. Iar acest lucru, la care se adauga o putere de cumparare destul de scazuta, face ca romanii sa se gandeasca de doua ori inainte sa dea banii pe un player de muzica digitala.

     

    Pe de alta parte, o ureche exersata ar simti insa imediat ca vibratia muzicii digitale se transmite, chiar daca aproape imperceptibil pentru moment, si catre tarile din estul Europei. Chiar si catre Romania. “Ceea ce se poate spune acum este ca piata din Romania cunoaste o rata de crestere exceptionala. Este drept insa ca se si porneste de la o baza de referinta modesta”, afirma Catalin Boaru, manager de marketing al companiei I.R.I.S., distribuitor al produselor Apple pe piata locala.

     

    Ca si pe alte piete, insa, ramane adevarata ideea conform careia cresterile sunt mai importante decat valorile absolute. Cel putin in ce priveste playerele iPod ale Apple, vanzarile au crescut de 10 ori in prima jumatate a acestui an, in comparatie cu perioada similara a anului trecut, a spus el, fara sa dea insa si cateva cifre concrete. Din cate estimeaza Patrasescu, piata din Romania ar putea “inghiti” anul acesta peste 13.000 de playere muzicale digitale (cu memorie flash si cu hard disk, exclusiv playerele MP3 cu CD), de trei ori mai mult decat vanzarile de anul trecut.

     

    Deocamdata, nu este foarte clar cine domina piata locala. Primul venit, producatorul Creative din Singapore, este probabil numarul unu, crede Patrasescu. Alte nume importante la nivel mondial, Sony si Samsung, de pilda, sunt si ele bine reprezentate in Romania. “Apple este si el in top, dar nu domina piata asa cum o face in multe tari”, este de parere analistul de la SmartPoint. Unul dintre motive? “Probabil faptul ca politica Apple nu prevede adaptarea pretului pe o piata sensibila la acest factor, asa cum este Romania”, adauga el. Cel mai ieftin model din gama iPod, Shuffle, se vinde in Romania cu 109 euro, adica cu 10 euro mai scump decat la Amsterdam, de pilda.

     

     Desi in Romania reprezinta inca o conditionare, pretul playerelor nu pare sa fie o problema pentru pietele dezvoltate. Liderul la nivel mondial, Apple, a vandut de la lansarea gamei iPod in octombrie 2001 peste 22 de milioane de playere cu preturi intre 100 si 400 de dolari, numai in ultimul an fiind comercializate peste 18 milioane. Dupa unele surse, Apple detine peste 80% din piata mondiala, si are o cota de 75% pe piata extrem de concurentiala din Statele Unite. Clientii sai sunt atat de devotati incat despre ei se spune, exagerand, ca indeplinesc definitia unei secte.

     

    Argumente? Exista fani ai Apple care se rad in cap doar ca sa semene cu silueta din reclamele la iPod. Exista tatuaje Apple, iar un oarecare John Charlton calatoreste prin intreaga lume si isi face peste tot poze tinand in mana un vechi PDA (computer de buzunar) produs in trecut de Apple, numit Newton. Pozele le publica apoi pe site-ul sau, vizitat de alti fani Apple, iar acolo pot fi vazute fotografii de oriunde, incepand cu America si sfarsind cu Munchen sau Lisabona.

    Greu de incadrat de specialisti intr-un anumit curent cultural, sociologic sau psihologic, “fenomenul Apple”, este pe cat de interesant, pe atat de profitabil pentru compania condusa de Steve Jobs. In aceste conditii, e de inteles cat de greu ii vine oricarui concurent sa tina piept playerului iPod.

     

    Si totusi, acest lucru se intampla. Unde? In Japonia, unde lider este Sony. Explicatia ar putea fi gasita in traditionalismul japonezilor, spune Catalin Patrasescu. Insa nu se stie cat timp va mai rezista “fortareata” nipona la atacurile incapatanatului iPod. Nu mai devreme de luna trecuta, Apple a dat o prima lovitura – in doar patru zile de la lansarea magazinului virtual de muzica digitala iTunes, a vandut 1 milion de melodii. In Japonia, iTunes este mai ieftin decat majoritatea serviciilor similare, cu un pret de 1,35$ pe melodie. 15 case de discuri japoneze au semnat deja acorduri cu Apple.

     

    La nivel mondial, principalul urmaritor (aproape descurajat?) al Apple este Creative, cu aproximativ 10% din piata, conform datelor detinute de SmartPoint. Lasand la o parte cei 80% proprietatea lui Apple, restul de 10% sunt foarte fragmentati, spune Patrasescu. Si-i impart companii precum Sony, Samsung sau Philips. Unul dintre concurentii cu potential este compania sud-coreeana Samsung, este de parere analistul. Dupa ce a lansat in aceasta primavara o noua gama de playere digitale, Samsung pare hotarata sa-si respecte planul de a cuceri 10% din piata mondiala. “Iar ei de regula reusesc cand isi propun ceva de genul asta. Uitati-va de exemplu la piata de telefoane mobile”, continua Patrasescu. Coreenii au 12,8% din piata de telefoane mobile si si-au propus sa vanda anul acesta 100 de milioane de mobile. Dupa 6 luni, erau in grafic cu 50 de milioane de bucati vandute.

     

    Razboiul playerelor se duce si pe planuri mai putin conventionale. Fideli parca legii lui Murphy “Daca nu poti sa-i invingi, ameteste-i”, cei de la Creative au intrat recent in ceea ce se numeste “razboiul patentelor” cu Apple si Microsoft. Dupa ce Steve Jobs si Bill Gates s-au contrat, fiecare sustinand ca a fost primul care a avut ideea unui software de administrat melodii digitale pe un player dedicat (disputa care ar putea fi impinsa in justitie, pentru ca momentan Microsoft detine brevetul respectiv, iar Apple risca sa ajunga sa-i plateasca o suma de bani pentru fiecare iPod vandut), Creative a intrat si ea in “hora”. Acum doua saptamani, oficialii companiei au spus ca institutia americana de reglementare din domeniu le-a acordat un brevet de inventie care acopera inclusiv tehnologia folosita de Apple la fabricarea iPod-ului. Este inca neclar ce va face Creative in continuare – analistii spun ca e posibil sa ceara daune de la Apple, insa va fi foarte greu sa le si obtina, pentru ca incalcarea drepturilor care decurg dintr-un brevet este extrem de greu de dovedit.

     

    Daca playerul digital al momentului, iPod, starneste atatea pasiuni, este cu atat mai interesant cum vor arata playerele viitorului. Se vor limita la functia de baza – redare de melodii – sau vor urma calea indicata in prezent de unele modele (si, in principal, tot de iPod), adica multifunctionalitatea? Mai exact, un player multifunctional este acel aparat care, pe langa “datoria” sa de baza, aceea de a “rula” melodiile digitale, mai face si alte lucruri, cum ar fi faptul ca afiseaza pozele personale ale utilizatorului sau chiar reda filme. Insa nebunia absoluta a prezentului este reprezentata de asa-numitele “podcasturi”, fisiere audio care pot contine practic orice (de la jurnalul personal pana la stiri si comentarii din diverse domenii) si care se pot descarca de pe Internet pe playerul portabil, pentru a fi ascultate oriunde doreste utilizatorul.

     

    Pentru a intelege dimensiunile la care a ajuns fenomenul, este suficienta observatia ca organizatorii turneului de tenis de Grand Slam US Open, incheiat pe 11 septembrie, au pus pe site-ul turneului, zi de zi, cate doua mini-comentarii de tip podcast, iar cei mai avangardisti dintre politicienii americani au trecut si ei la acest nou mod de a comunica pentru a-si influenta electoratul.

     

    Astfel ca intrebarea ramane. Vor prefera utilizatorii in viitor playerele digitale simple, care stiu sa cante muzica si atat, sau se vor indrepta catre gadgeturile complexe pentru care muzica va fi doar un accesoriu, alaturi de conexiunea la Internet, colectia de filme si, probabil, legatura la reteaua de telefonie mobila?

    “Ar fi de dorit ca un asemenea dispozitiv sa ofere cat mai multe functionalitati, dar este esentiala respectarea unor conditii de baza”, este de parere Catalin Boaru, reprezentantul distribuitorului Apple in Romania I.R.I.S.

     

    Ca un argument in favoarea directiei de evolutie se poate mentiona intentia anuntata de Apple, care va produce impreuna cu Motorola primul telefon mobil cu iTunes instalat. “Astfel de idei vor primi sprijinul – poate chiar entuziasmul – operatorilor de telefonie mobila, care vor descoperi un nou mod de a creste venitul mediu pe utilizator”, a mai spus oficialul SmartPoint.

    Ce va aduce viitorul, ramane de vazut. Pentru moment, cifrele indica fara gres ca piata mondiala de playere digitale inregistreaza o adevarata explozie. Si in Romania semnele sunt bune, insa deocamdata mai asteptam sa arda fitilul.

  • Antipaticul Google

    Silicon Valley a visat ani de-a randul la o companie destul de puternica sa bata Microsoft. A aparut, in sfarsit, un astfel de competitor. Unul cu o fenomenala popularitate: Google. Dar acum multi sunt iritati de dimensiunile si de forta companiei si nu mai vad in Google un jucator care lupta de aceeasi parte a baricadei cu ei.

     

    Cei care au rezerve fata de Google sunt ingrijorati ca tocmai acele atuuri care au facut din Google un fenomen pentru cautarea online indeparteaza compania de cultura antreprenoriala care a creat-o, transformand-o intr-o amenintare. La un an de la listarea la bursa oamenii Google invata, cu amaraciune, ce inseamna sa fii seful haitei intr-o cultura care-i sprijina de obicei pe outsideri.

    Azi, cand se aduna in Silicon Valley, fondurile cu capital de risc, antrepronorii si inginerii se trezesc frecvent criticand Google si plangandu-se de orice, de la faptul ca racoleaza cei mai buni ingineri pana la felul in care se poarta cu partenerii sau cu potentialii parteneri. Iar cuvantul “aroganta” e des folosit.

     

    “Cu siguranta ca incep sa am resentimente”, spune Max Levchin, fondator al PayPal, serviciul de plati online care apartine acum eBay. “Acum Google e o companie mare, care face lucruri la care oamenii nu se asteptau.” Lavchin, care a fondat anul trecut la San Francisco o companie multimedia numita Slide, spune ca “Google inca mai are mult capital de bunavointa de risipit”, dar adauga: “Dar sunt surprins cat de repede se schimba reputatia companiei.”

     

    Nu cu mult timp in urma, Google domnea deasupra Silicon Valley. Era compania care pornise de la zero si care nu putea face nimic rau. Acum, multi din cei care lucreaza “in Vale” incep sa traseze paralele intre Google si Microsoft – compania le care toti adora s-o deteste.Si Bill Gates vede si el asemanari intre Google si propria sa creatie. In primavara, intr-un interviu acordat revistei Fortune, presedintele Microsoft spunea ca “Google e mai asemanatoare cu noi decat orice alta companie cu care am fost vreodata in competitie.”

     

    Succesul Google a fortat deja Microsoft sa-si creeze propriul motor de cautare (un proiect cu numele de cod Underdog). Dar Google are legiuni de ingineri care lucreaza pentru o serie de alte proiecte care, daca vor reusi, ar putea da un branci Microsoft din pozitia dominanta pe care o ocupa inca din anii ”80.

     

    Fireste, Silicon Valley a mai creat si in trecut pretendenti la tron. Multi sperau ca Netscape, care s-a listat la bursa acum zece ani, si browserul sau, Navigator, vor detrona Microsoft. Intre timp, Netscape a iesit din afaceri. Si in vreme ce Google e pe cai mari, cei care urmaresc ii urmaresc atent evolutia avertizeaza ca poate fi cu greu considerata invincibila – are un pret umflat al actiunilor, o apetit prea mare de a lupta simultan pe mai multe fronturi sau pur si simplu prea multa aroganta, spun acestia.

     

    Asemanarile dintre Google si Microsoft par evidente pentru antreprenorii locali, printre care se numara si Steven I. Lurie, care a lucrat pentru Microsoft intre 1993 si 1999, ori Joe Kraus, fondator, in anii ”90, al motorului de cautare Excite. “E aceeasi atitudine de <suntem cei mai tari> fata de piete si oportunitati”, spune Lurie, care a fost in campusul Google din Mountain View de mai multe ori pentru a-si vizita prietenii care muncesc acolo. “O putem numi aroganta, dar e o incredere oarba pe care o au ca pot face orice si pot intra in orice domeniu pe care vor sfarsi prin a-l domina.”

     

    Kraus ofera o mica lectie de istorie. In anii ”90, spune el, IBM era perceput in Silicon Valley drept un “gigant timid”, cu care puteai deveni usor partener, in vreme ce Microsoft era perceputa drept “o companie de temut, una foarte competitiva, care isi propunea sa intre in toate afacerile in care putea bazandu-se pe talente ingineresti care-i permiteau sa implementeze orice eficient.”

    Acum, din punctul de vedere al lui Kraus, “Microsoft se transforma in IBM si Google se transforma in Microsoft.” Kraus e director si fondator al JotSpot, un start-up din Silicon Valley care vinde catre corporatii programe de blogging si de self-publishing.

     

    Microsoft a fost perceputa, de-a lungul anilor, drept o companie bogata, agresiva, mereu in cautare de talente. Asa incepe sa fie vazuta si Google – start-up-urile de Internet din Silicon Valley se plang ca practic de fiecare data cand incearca sa angajeze un programator bine pregatit, acesta spune ca deja are o oferta de la Google.

    “Google aduce acum mai multe prejudicii inovatiei in Valley (Silicon Valley – n.r.) decat a adus vreodata Microsoft”, spune Reid Hoffman, fondator a doua companii de Internet, dintre care una e Linkedln, un site de business-networking. “Asta in principal pentru ca angajeaza atat de multi oameni talentati si pentru ca  lucreaza la atat de multe proiecte diferite. E greu pentru un start-up mai sa faca ceva interesant acum.”

     

    Google, spune Hoffman, e responsabila pentru “o crestere de 25-50% a salariilor inginerilor din Silicon Valley” – sau cel putin a salariilor celor care primesc oferte. Orice programator bun se asteapta acum sa castige peste 150.000 de dolari anual.

    Si misiunea start-up-urilor care incearca sa atraga bani pentru proiecte e ingreunata de Google. In a doua jumatate a anilor ”90, antreprenorii se plangeau frecvent ca “spectrul Microsoft” plutea deasupra oricarei discutii pe care o purtau cu fondurile cu capital de risc. Azi acelasi lucru se spune despre Google.

     

    “Cand ma intalnesc cu cei de la fondurile cu capital de risc sau cand port o discutie despre un posibil parteneriat cu cineva, intrebarea inevitabila este: <Dar de ce nu pot face cei de la Google ceea ce vrei tu sa faci?>” – povesteste Craig Donato, fondator si director general al Oodle, un site de cautari online rapide printre anunturile de mica publicitate.

    “Raspunsul este <pot, si probabil ca se gandesc la asta, dar nu le pot face pe toate deodata si sa le faca si bine>”, explica Donato. “Sau cel putin sper ca nu pot sa faca.”

     

    Google a adaugat deja popularului motor de cautare e-mail gratuit, mapping, agregator de stiri, instrumente de management al fotografiilor digitale – intrand in concurenta, pentru fiecare, cu cel putin doua companii rivale. Are si un proiect de mesagerie instant. Iar anunturile privind o noua emisiune de actiuni alimenteaza speculatiile ca se pregateste sa intre si pe alte piete, de la servicii pentru utilizatorii de telefonie mobila pana la sisteme de plata online – unde vor concura cu PayPal.

     

    Sa adaugam la aceasta lista si un sistem de telefonie prin internet si mai multe produse care vor fi create pentru competitia directa cu Microsoft, inclusiv un browser Google si o oferta software care va concura cu Microsoft Office. “Daca exista perceptia ca exploram mai multe domenii diverse, dintre care multe s-ar putea sa nu aiba legatura cu domeniul nostru principal, care este cautarea online, atunci aceasta perceptie e corecta”, spune David C. Drummond, vicepresedinte pentru dezvoltare corporatista al Google. “E in ADN-ul nostru sa inovam si exploram numeroase domenii diferite.”

     

    Poate ca un recul al Google e inevitabil, daca ne raportam la entuziasmul si bunavointa cu care presa a tratat compania ani de-a randul. Sau poate ca toate reprosurile sunt reactia fireasca fata de o companie care a avut atata succes, incat e imposibil sa nu-si fi ranit colegii din industrie, fie si accidental.

     

    “Aroganta e o problema pentru fiecare dintre companiile din Silicon Valley care au succes”, spune Peter Thiel, fondator al PayPal, care a investit in ultimii ani in circa 15 start-up-uri de Internet. “Nu stiu daca situatia e mai rea la Google decat la alte companii performante.”

    Microsoft, fireste, tine in mana “lumea Windows”. In acelasi timp, a-ti schimba motorul de cautare e la fel de simplu ca a schimba pagina web – in cazul in care o alta companie va deveni pentru Google ceea ce Google a fost pentru unii dintre primii lideri ai cautarii online, AltaVista si Excite.

     

    Pentru moment, cel putin, Google tinteste catre cea mai dorita formula din lumea tehnologiei: o platforma care, asemeni sistemului de operare Windows, sa devina atat de populara incat programatori din afara companiei sa scrie programe pentru ea iar dezvoltatorii web sa creeze noi servicii care sa aiba la baza Google, astfel incat pagina Google sa fie indispensabila in ecosistemul computerului personal.

     

    “Inainte, auzeai ca Microsoft e un imperiu al raului, in special in Sillicon Valley”, spune Brian Lent, presedinte al Medio Systems, un start-up din Seattle. “Google este noul imperiu al raului, pentru ca se afla intr-o extrem de puternica pozitie de control. Are un control aproape monopolist asupra accesului la informatie.”

     

    c. 2005 New York Times News Service

  • Un pret-surpriza

    Desi asteptata, vanzarea Sicomed, anuntata saptamana trecuta, a luat prin surprindere lumea financiara – nu atat prin numele cumparatorului, cat prin valoarea tranzactiei. Nu multi ar fi evaluat compania la 200 de milioane de dolari. De ce a oferit Zentiva un asemenea pret?

     

    In 1991 a venit pentru prima data in Romania. A vizitat doi producatori de medicamente, Antibiotice si Biofarm. “Nu m-am gandit atunci ca peste ani voi ajunge sa conduc o fabrica de medicamente din Romania”, spune Klaas Postema.

     

    In perioada 1996-1997, a avut un contact mai strans cu piata romaneasca ca director regional pentru România, Bulgaria, Ungaria si statele fostei Iugoslavii al companiei farmaceutice japoneze Yamanouchi. Dar in august 2002, Postema – care era atunci tot regional manager al Yamanouchi, dar pentru Asia si Africa – a fost numit director executiv al fabricii bucurestene.

     

    La acea data, Sicomed valora cam 25 de milioane de dolari, isi aminteste Postema. “Ne-am propus ca pana in 2006 sa crestem valoarea companiei de patru ori”. Saptamana trecuta, producatorul ceh de medicamente Zentiva a ajuns la un acord cu actionarii majoritari ai Sicomed, prin care vor prelua pachetul de 50,98% pentru 101,96 milioane de dolari. Astfel, Sicomed este evaluata de oferta Zentiva la 200 de milioane de dolari (164 de milioane de euro). Adica de opt ori mai mult decat la venirea lui Postema.

     

    “Este o crestere fantastica”, spune el. Pentru multi, suma pe care este dispusa sa o plateasca Zentiva a fost o surpriza. Valoarea acordului este cu 25% mai mare decat capitalizarea bursiera din ziua in care s-a anuntat tranzactia si cu 37% mai mare decat media din ultima luna.

    “Pretul pe care l-am platit are la baza beneficiile pe care Zentiva se asteapta sa le genereze achizitia Sicomed”, a declarat pentru BUSINESS Magazin Vera Kudynova, PR manager al companiei cehe.

     

    Din punctul de vedere al beneficiilor financiare, Zentiva asteapta o crestere a profitului pe actiune inca din primul an si o impulsionare a cresterii profiturilor ulterior. “Credem ca vom imbunatati marjele de profit ale Sicomed pana la nivelurile pe care le obtine acum Zentiva in urmatorii trei ani”, adauga Kudynova.

     

    Potrivit Reuters, Zentiva a anuntat ca oferta sa evalueaza Sicomed la de 9,9 ori EBITDA (Earning Before Interests Taxes Depreciation and Amortization – profit inainte de plata dobanzilor, taxelor, deprecierii si amortizarii).

     

    In plus, Zentiva estimeaza sa obtina din combinarea celor doua afaceri economii de costuri in valoare de 6 milioane de dolari anual.

    Analistii considera ca pretul mare platit de producatorul de medicamente din Cehia se poate explica si prin prezenta in portofoliul Sicomed a marcii Gerovital.

     

    Fabrica bucuresteana este singura companie care detine dreptul de a produce farmaceutice sub aceasta marca, pe care a relansat-o in acest an. Gerovital, dezvoltat in prima jumatate a secolului trecut de catre Ana Aslan, este una din cele mai cunoscute marci de medicamente folosite in tratamentul impotriva imbatranirii, fiind foarte popular pe piete ca Statele Unite sau Japonia.

    “Gerovital este un brand puternic, mai ales la export, care are potential inca nedezvoltat”, remarca Robert Luke, director general al GED Capital (firma care administreaza Fondul Roman Post Privatizare – FRPP, unul dintre actionarii vehiculului de investitii Venoma Holdings, care detine pachetul majoritar al Sicomed). Totusi, Vera Kudynova de la Zenitva spune ca “marca Gerovital nu a fost un factor esential in decizia de a cumpara Sicomed”.

     

    O alta explicatie pentru pretul obtinut este si portofoliul imobiliar pe care il detine fabrica din Bucuresti. Sicomed este amplasata la iesirea catre Autostrada Bucuresti-Constanta si detine terenuri insumand 40 de hectare, acoperite partial de foste capacitati de productie dezafectate, ramase in urma procesului de restructurare. Zentiva intentioneaza sa vanda activele imobiliare, conform Reuters.

     

    Oficialii companiei din Cehia spun ca decizia de preluare a Sicomed are la baza patru motive esentiale: imbunatatirea accesului la o piata farmaceutica in crestere rapida, faptul ca Sicomed are o retea de distributie care ii va permite sa maximizeze potentialul comercial al produselor din portofoliul Zentiva pentru a se dezvolta pe segmentul asistentei medicale primare. “In plus, achizitia trebuie sa fie pozitiva din perspectiva estimarilor noastre privind profiturile”, considera Kudynova. Ambele companii sunt producatoare de generice – medicamente a caror durata de protectie a expirat, dar echivalente cu produsul original.

     

    Surse apropiate tranzactiei spun ca Zentiva a inceput discutiile pentru achizitia Sicomed la inceputul lunii august, negocierile desfasurându-se rapid. “Zentiva ne-a abordat”, spune Luke, care nu a dorit sa spuna cat au durat discutiile, dar a precizat ca Venoma Holdings (detinut in proportii egale de FRPP si Global Finance) nu a mai negociat cu alti potentiali cumparatori vanzarea Sicomed.

     

    “Nu am cerut un pret. Zentiva ne-a pus pe masa o oferta, pe care am apreciat-o ca fiind corecta si ne-am inteles asupra pretului”, povesteste managerul GED Capital.

    Dar pentru a ajunge la o valoare de 200 de milioane de dolari, Sicomed a parcurs un drum anevoios, presarat cu dispute, probleme financiare si chiar schimbari de management.

    Istoria Sicomed a inceput in 1962, cand a fost infiintata Uzina de Medicamente Bucuresti. In 1990, fabrica trece la actuala denumire. Ulterior, a inceput si procesul de privatizare: mai intai programul de privatizare in masa. In 1998, Sicomed este listata la categoria a II-a a Bursei de Valori Bucuresti (BVB), in urma unei oferte publice de vanzare initiata de fostul Fond al Proprietatii de Stat (FPS), care si-a diminuat pachetul de la 40% la 15,17%.

     

    O propunere de majorare a capitalului social a agitat apele in acei ani, dat fiind ca unul dintre actionarii de la acea vreme, fondul de investitii Broadhurst – unul dintre cei mai mari investitori straini din Romania – s-a opus. Spre sfarsitul anului 1999, scandalul s-a stins, Broadhurst si-a vandut actiunile, dar si capitalul Sicomed a fost marit.

     

    In urma acestor tranzactii, pachetul majoritar a fost preluat de vehiculul de investitii Venoma Holdings, care avea ca actionari mai multe fonduri de investitii. Pentru cele 50,98% din actiuni, Venoma Holdings a platit circa 13 milioane de dolari, spune Robert Luke.  La inceputul acestui an, Venoma si-a diminuat participatia pana la putin sub 51%.

    Iar din 1999 a inceput un amplu proces de restructurare, care a presupus investitii importante pentru atingerea standardelor GMP (Good Manufacturing Practice – bune practici de fabricatie), dar si modificarea portofoliului de produse, precum si impulsionarea activitatii de marketing.

    Incercarile de eficientizare au dus la un nou scandal, de data aceasta pe tema preturilor.

     

     In vara anului 2001, Sicomed a solicitat Ministerului Sanatatii permisiunea de a majora preturile la o serie de produse injectabile. Dupa ce a fabricat sase luni in pierdere respectivele medicamente, conducerea Sicomed a decis oprirea productiei pana la acceptarea majorarilor. Problema a fost rezolvata in final, dar s-a soldat in anul urmator cu schimbari la nivelul managementului: la solicitarea unei parti a actionarilor, Vassilis Alexakos, directorul general din acea perioada, a fost inlocuit cu un Consiliu Director, in timp ce conducerea Consiliului de Administratie a fost preluata de Robert Luke.

     

    Luke spune acum ca schimbarea managerilor a fost provocata de diferentele de viziune. Un manager are o strategie pe termen lung, pe cand fondurile de investitii gandesc pe un termen mai scurt, deoarece trebuie sa-si pregateasca exit-ul, afirma administratorul FRPP. “Procesul de transformare era mai lent decat ne doream”.

    In aceste conditii, la conducerea Sicomed a ajuns Klaas Postema. Prima impresie despre Sicomed? “E mare si aici trebuie sa se intample multe lucruri”.

     

    Noul director a trebuit sa rezolve problemele cauzate de subfinantarea sistemului de sanatate, care au creat probleme financiare tuturor producatorilor de medicamente prezenti pe piata romaneasca, dar si pe cele ridicate de concurenta din ce in ce mai puternica.

    Cea mai buna decizie a fost, in opinia lui Postema, crearea unei strategii pe termen lung, care lipsea in acel moment companiei. Apoi, schimbarea viziunii. “Cand am preluat conducerea, se investise puternic in tehnologii si tot accentul pica pe activitatea de productie. In primele patru luni, am incercat sa schimb macazul spre marketing si vanzari”, spune Postema. Pe de alta parte, directorul executiv al Sicomed spune ca a creat o organizatie si o echipa de management puternica. Acesta este, dupa parerea lui, unul dintre punctele forte ale Sicomed, alaturi de cota de piata, marcile din portofoliu si facilitatile moderne de productie.

     

    Sicomed are o cota de aproape 5% ca valoare din piata romaneasca a medicamentelor, insa este numarul 1 in privinta numarului de unitati vandute. Un sfert din produsele farmaceutice comercializate in Romania sunt fabricate in incinta de pe bulevardul Theodor Pallady.

    De asemenea, Sicomed detine – pe langa Gerovital – cateva dintre cele mai cunoscute marci de medicamente de pe piata, precum Algocalmin, Antinevralgic, Dicarbocalm, Sicovit sau Distonocalm.

     

    Ce urmeaza acum? In primul rand, este nevoie de aprobarea actionarilor Zentiva pentru ca achizitia sa aiba loc. Insa aceasta va fi, probabil, mai mult o formalitate; planurile de viitor sunt deja facute.

    Va urma obtinerea acceptului autoritatilor si o oferta de preluare a restului de actiuni, la acelasi pret care va fi platit pentru actiunile Venoma Holdings.

     

    Dupa ce tranzactia se va incheia, Zentiva se va concentra pe trei activitati, detaliaza Vera Kudynova: integrarea celor doua companii si “in special, pe crearea uneia dintre cele mai puternice si eficiente forte de vanzari din Romania”, inregistrarea unor produse ale companiei cehe in Romania, “care vor fi mototrul cresterii noii entitati”, si obtinerea sinergiilor. Unul dintre atuuri este ca portofoliile celor doua companii sunt complementare, existand foarte putine medicamente care sa fie produse de ambele firme.

     

    Tinta companiei cehe este de a deveni producatorul numarul unu in Europa Centrala si de Est, iar dupa achizitia Sicomed ar mai putea urma si alte preluari.

    De cealalta parte, dupa sase ani in care s-a ocupat de restructurarea Sicomed, Venoma Holdings preda stafeta catre Zentiva. Predarea se face insa cu un profit excelent pentru GED Capital si Global Finance. “Este un pret foarte bun”, spune Robert Luke, fara a preciza insa valoarea exacta a randamentului adus de investitia in Sicomed.

     

    Pentru Sicomed, epoca fondurilor de investitii – sau a restructurarii – s-a incheiat. La conducere a trecut acum investitorul strategic. Urmeaza etapa consolidarii si integrarii in piata europeana. La capatul acesteia vom vedea daca producatorul roman a meritat pretul platit.

  • Showroom-ul bate benzinaria

    Criteriile pe care le luam in calcul atunci cand ne cumparam masina sunt diverse, iar consumul masinii nu pare sa se numere printre prioritati. Dar daca litrul de benzina la ajunge la 1,20 de euro? Vor mai vinde la fel de multe masini importatorii?

     

    Pretul petrolului pe pietele internationale a luat-o razna si, dupa parerea acceptata de majoritatea analistilor economici, nu e exclus ca pana in iarna sa ajungem la un pret de 100 de dolari pe baril. In acest caz, spun operatorii petrolieri, pretul la pompa al unui litru de benzina va ajunge pe piata romaneasca in jurul echivalentului a 1,20 euro.

     

    Pentru un automobilist care face circa 30.000 de kilometri pe an, la un consum mediu de 8 litri de benzina la suta de kilometri, acest lucru se traduce prin faptul ca va trebui sa scoata din buzunar, anul viitor, 2.880 de euro. Adica 240 de euro pe luna. Sa presupunem ca euro va ramane la un curs de circa 3,5 lei (35.000 lei vechi). Credeti ca salariile vor creste intr-un ritm care sa ne permita sa cheltuim 840 de lei (8,4 milioane de lei vechi) pe luna pentru combustibil auto?

     

    Asadar, exista printre dumneavoastra cineva care isi doreste sa fi cumparat o masina cu consum mai mic? Sa luam de pilda cazul celei mai ieftine masini de pe piata romaneasca Dacia Logan. E justificat ca acum clientii sa astepte pana in toamna si sa scoata din buzunar intre 500 si 1.000 de euro in plus (in functie de echipare) pentru noua varianta diesel a Loganului, care promite un consum mai redus?

     

    In ultimii ani, preferintele romanilor in materie de achizitii auto au inceput sa semene tot mai mult cu cele ale europenilor din Vest. Desigur, doar salariile nu seamana. Din totalul pietei auto pe primele sapte luni, 23,2% dintre modelele vandute au fost cu motorizari diesel, reiese din statisticile Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile (APIA). Fata de anul trecut, numarul acestora este in scadere.

     

    Explicatia acestei diminuari a dieselurilor vandute este cauzata de incetarea comercializarii modelului Solenza, care avea si o varianta pe motorina. Dar, daca ar fi sa luam in calcul doar autoturismele din import, atunci peste jumatate din numarul vanzarilor, adica 54,5%, au fost variante pe motorina. Ca si in Vest, cine are bani de o masina de import prefera un diesel. Pe langa faptul ca acesta consuma mai putin, in Romania de multe ori motorina este mai ieftina decat benzina.

     

    Ati conduce insa un BMW pe motorina mai degraba decat unul pe benzina? Dar un coupe diesel? Cel putin in cel de-al doilea caz, chiar alaturarea intre ideea de coupe, adica o masina cu valente sportive, si cea de motorizare diesel pare fortata. Si, in cazul motoarelor diesel, mai putin inseamna, de fapt, mai mult. Acest tip de motorizare este mai scump, in toate cazurile, decat varianta echivalenta ca performante pe benzina. Dar unii platesc. In cazul marcilor Skoda sau Volkswagen, peste 70% din modelele vandute au motoare diesel. Totusi, unii cred ca investitia intr-un model mai scump, dar care consuma mai putin nu este justificata.

     

    “In conditiile din prezent nu cred ca diferenta de pret dintre autoturismele diesel si cele pe benzina este o investitie justificata pentru client”, crede Adriana Ichim, directorul executiv al Tiriac Auto, importatorul cu cele mai multe marci, in numar de 10, comercializate pe piata romaneasca.

    “Tinand cont de actualul pret al combustibililor, dar si de intretinerea si performantele motoarelor, putem spune ca diferenta de pret se justifica numai pentru proprietarii care depasesc 60.000 de kilometri rulati pe an”, adauga ea.

     

    Dar atunci care sa fie alternativa? Din cele zece marci comercializate de dealerii Tiriac Auto, cele mai cumparate sunt cele care au motorizari mici, pe benzina. “Cred ca motorizarea cu un grad bun de vandabilitate este cea de 1,3 litri, cu 1.255 de unitati vandute in 2004 si 1.445 de unitati vandute in primele sapte luni ale anului 2005”, spune Adriana Ichim. “Desi este vorba de motoare pe benzina, aceste volume de vanzari se datoreaza consumului relativ redus si pozitionarii bune de pret a modelelor respective – Hyundai Accent, Ford Fiesta, Mitsubishi Colt”. In toate cele trei cazuri este vorba despre autoturisme mici, din clasa B.

     

    Nu exista automobilul perfect, spun producatorii. Nu poti sa ai un automobil care sa fie si mare, si ieftin, sa consume putin, dar sa aiba performante de masina de curse. In alegerea automobilului trebuie sa selectezi criteriile care sunt mai importante. Daca vine vorba de piata romaneasca, factorii considerati cei mai importanti de catre Adriana Ichim atunci cand vine vorba de alegerea unui automobil sunt, in ordine, imaginea de marca, pretul, fiabilitatea modelului si serviciile oferite de dealer.

     

    In opinia importatorilor, aceasta categorie, cea a serviciilor, va conta pe viitor din ce in ce mai mult in economia achizitiei unui automobil, devenind la fel de importanta ca si pretul de achizitie sau consumul. Pentru ca, pe langa bugetul lunar necesar combustibilului, mai trebuie calculat si cati bani vei da pe aceste servicii in cursul anilor in care vei rula automobilul. Nu toti dealerii ofera insa un pachet complet de servicii. In acesta categorie ar trebui sa intre serviciile post-vanzare (service-ul, reviziile, comercializarea de piese de schimb), conditiile speciale de finantare (leasing, discount-uri, rate), asigurarea si serviciile de buy-back. Fiecare dintre acestea, atunci cand sunt oferite chiar de dealerii care vand masina, sunt mai ieftine decat atunci cand pentru ele se apeleaza la un tert.

     

    Deocamdata insa, pe piata romaneasca, pretul unui autoturism pare a fi factorul decisiv in alegerea clientului. Faptul ca Dacia ocupa, pe primele sapte luni, o cota de piata de 46%, in crestere cu 5 procente fata de cota detinuta pe primele sase luni, intareste ideea ca pretul mai mic conteaza mai mult decat consumul. Care, in cazul Logan, nu este de ignorat, fiind de peste 9 litri de benzina la suta de kilometri, in medie.

     

    In urmatorii ani, cumparatorul roman va fi atras de modelele din clasa mica sau de modelele compacte, de oras, care imbina pretul mai scazut cu performantele unor motorizari medii si cu dimensiunile reduse, adaptate traficului aglomerat.

    “In urmatorii ani vor ramane categoric in atentia cumparatorilor segmentele B si C, segmente care si in prezent au o pondere insemnata, raportat la totalul vanzarilor de pe piata auto”, considera directorul executiv al Tiriac Auto.

     

    In vest insa, automobilele hibrid au inceput sa faca cu ochiul cumparatorilor, pe fondul cresterii pretului combustibililor. Modelele cu propulsie mixta, benzina-motor electric, devin din ce in ce mai performante. Toyota si Honda au succes cu asemenea automobile pe cea mai mare piata din lume, cea a Statelor Unite. Paradoxal, europenii, care trebuie sa scoata din buzunar, in unele tari, aproape dublu fata de un american pentru o cantitate echivalenta de combustibil, par mult mai reticenti in a cumpara un automobil cu motor electric.

     

    Poate si pentru faptul ca acestea sunt inca ceva mai scumpe fata de un model comparabil, chiar si cu motorizare diesel. Sau, poate pentru ca adrenalina este pompata in sangele unui automobilist nu numai de viteza cu care ruleaza ci si de sunetul motorului turat, dat si de arderea combustibilului in cilindri.

    La noi, importatorii nu se arata inca ingrijorati de cresterea pretului petrolului. “Nu prevedem un recul al vanzarilor din aceste motive”, spune Adriana Ichim.

    In ciuda benzinei mai scumpe, vom cumpara in continuare masini, in acelasi ritm ca pana acum. Chiar daca, probabil, ne vom plimba mai putin cu ele.

  • Hai sa va cumparam

    “Mai diversificat, deci mai bine”, pare sa-si fi spus Octavian Radu, patronul RTC, in momentul in care si-a marit portofoliul grupului prin achizitia, la inceputul lunii, a trei companii: un retailer IT, un distribuitor de jocuri si un integrator de sistem. Logica preluarilor: cresterea volumului de vanzari pe fondul unei profitabilitati reduse.  

                                                     

    Teo Paduraru, directorul general si actionar al distribuitorului de jocuri electronice si console Best Distribution, la care RTC a devenit actionar majoritar, isi aminteste cum au inceput discutiile cu Octavian Radu: “Initial, Best trebuia sa deschida niste puncte de prezenta in magazinele Diverta (parte din RTC – n. r.). In timp ce colaboram pe acest proiect, patronul de la RTC ne-a zis <hai sa va cumparam!>”. Dupa aproximativ o luna de la propunere, tranzactia s-a semnat.

     

    Ce presupune deal-ul dintre RTC si Best? Diverta, retailerul din cadrul RTC, a cumparat integral Best Computers (care detine un lant de 11 magazine IT, localizate mai ales in Bucuresti) si 60% din Best Distribution, importator si distribuitor de jocuri si console.

    Pe langa cele doua companii din grupul Best, Octavian Radu a mai luat in vizor si compania clujeana Sistec, un integrator de sistem la care a devenit actionar majoritar cu 60%. In vreme ce afacerea cu Best a fost perfectata, semnarea tranzactiei cu Sistec se afla, la sfarsitul saptamanii trecute, in faza finala.

     

    Ce aveau cele trei companii si nu avea Diverta? Lantul detinut de Octavian Radu numara aproximativ 80 de magazine cu acoperire nationala. La capitolul produse multimedia (muzica, film, video), carte si papetarie, Diverta exceleaza, fiind numarul unu din Romania. Cu toate acestea, marjele de profit sunt mici. La nivelul intregului grup RTC, cifra de afaceri pe 2004 a fost de 105 milioane de euro, iar profitul de 3 milioane de euro, ceea ce inseamna o rata de 2,8%. Cat despre lantul Diverta, performantele arata si mai modest: compania de-abia a ajuns la break-even (profit operational zero), cu venituri de 20 milioane euro. Chiar la produsele cu marja mare, cum este cartea (40%), profiturile au fost tot mici, din cauza rulajului redus.

     

    La polul opus, magazinele Best Computers “au, pe suprafete mai mici si cu un personal mai restrans, performante mai bune”, potrivit lui Teo Paduraru. Asta inseamna ca, desi competitia pe piata e mare, Best Computers a reusit sa obtinut un profit bun diminuand costurile. Anul trecut, a avut venituri de 10 milioane de euro si un profit de circa 800.000 de euro – chiar daca marjele sunt mici la computere, acestea sunt bune la accesorii si componente.

     

    Octavian Radu recunoaste aceasta realitate: “Pe un spatiu de 400 mp in care vand carte, nu aveam performantele Best pe spatii de 200 mp.” Iar acesta a fost unul dintre motivele pentru care Best Computers a fost interesanta pentru RTC. De altfel, Diverta – parte a RTC – vindea echipamente IT si inainte, insa nu era recunoscuta ca un brand de calculatoare. “Aveam zone pe IT, dar oamenii nu ne stiau ca brand. Vrem sa comunicam ca nu suntem buni doar pe carte”, explica Octavian Radu, de la RTC. Noul proprietar va pastra brand-ul Best Computers atat in magazinele cumparate, cat si in cadrul retelei Diverta.

     

    “Pe langa magazinele deja existente, Best va avea puncte de prezenta in toata reteaua Diverta, ceea ce ne va propulsa de pe locul patru pe locul unu sau doi in piata”, estimeaza Teo Paduraru.

    Dragos Simion, CEO Flamingo Computers – numarul unu in retail-ul IT si competitor al noii entitati – crede ca, teoretic, extinderea Best este posibila, insa “mai trebuie si pusa in practica.” Insa Simion nu crede ca tranzactia Diverta – Best Computers schimba in vreun fel configuratia pietei. “Totusi, nu ignoram aceasta miscare. Ideea de a integra IT-ul de la Best cu entertainment-ul furnizat de Diverta (muzica, film, jocuri) este buna. Clientii vor gasi alaturi de continut si hardware-ul necesar”.

     

    Intre Diverta si Best Computers complementaritatea este, asadar, evidenta – acelasi lucru se poate spune si despre “infratirea” Diverta – Best Distribution, cea de-a doua companie preluata de RTC. Best Distribution – companie specializata pe importul si distributia de jocuri si console – a fost infiintata in urma cu cinci-sase ani de cei doi actionari ai Best Computers, Teo Paduraru si Robert Coman, care au cooptat un al treilea asociat, pe Dan Custura. Best Distribution este lider pe piata distributiei de jocuri. Or, prezenta produselor multimedia in reteaua Diverta “se pupa” cu specializarea companiei de distributie din cadrul Best. Iar din perspectiva profitabilitatii jocurilor, Octavian Radu, actionarul majoritar, se poate declara multumit pentru ca, fata de retail – unde marjele de profit sunt reduse (sub 10%) – comertul cu jocuri este mult mai rentabil (profituri de 20-30%).

     

    Cat despre cea de-a treia companie vizata de RTC, Sistec, aceasta ii ofera lui Octavian Radu acces la alta piata: clientii business. Sistec este o companie clujeana infiintata in 1994, cu activitate in software, servicii si integrarea de sistem, unul din clientii sai fiind Banca Transilvania. Unul din actionarii companiei a declarat pentru BUSINESS Magazin ca Sistec cauta mai demult un partener, “fie un fond de investitii, fie o alta companie cu care sa fuzioneze”.

     

    In septembrie 2005, intra in scena RTC, care e pe cale de a cumpara 60% din companie, restul actiunilor ramanand in proprietatea vechilor actionari. Ce cauta o companie de software si integrare de sistem intr-un grup cu afaceri in papetarie si computere? Octavian Radu cocheta mai demult cu serviciile si software-ul, activitati mai profitabile decat “vanzarea de cutii”. De altfel, intergatorii romani sunt de la inceputul anului pe listele de achizitii ale multinationalelor, care au facut deja doua investitii importante pe piata romaneasca in primavara, cand Siemens Business Services a preluat Forte Company, iar Ness Technologies a preluat compania Radix. Integratorii sunt atractivi datorita dinamicii cifrei de afaceri (de exemplu, Sistec a avut din 2002 un ritm de crestere de 50% pe an) si, mai ales, a potentialului de crestere a segmentului de servicii, aflat inca intr-o faza putin dezvoltata.

     

    Detaliile tranzactiei fac intotdeauna deliciul analistilor. Concret, RTC Holding BV, detinut de Octavian Radu, a achizitionat integral firma Best Computers si a preluat 60% din Best Distribution si Sistec. Achizitia Best Computers nu a avut componenta cash, constand in schimb de actiuni. Cei doi actionari ai companiei cumparate, Teo Paduraru (50%) si Robert Coman (50%) au primit cate 10% din Diverta, fiecare. Totodata, Robert Coman, directorul de la Best Computers, a devenit CEO la Diverta. Avand in vedere ca Diverta are profit zero, valoarea celor 20% din actiunile Diverta nu reprezinta, acum, mare lucru, insa e de asteptat ca dezvoltarea intregii afaceri cu ajutorul Best Computers sa imbunatateasca performantele companiei.

     

    Tranzactia cu compania de distributie a grupului Best a avut, insa, o componenta cash, surse din piata evaluand valoarea celor 60% din Best Distribution, cumparate de RTC Holding BV, la doua milioane de euro. Proprietarii Best vor primi acesti bani esalonat, potrivit acelorasi surse, cu conditia ca performantele companiei sa corespunda estimarilor. In actionariatul Best Distribution, Teo Paduraru si Robert Coman erau asociati cu Dan Custura – “finantistul” grupului. Cei trei si-au diminuat ponderea prorata (proportional): inainte de tranzactie, Paduraru si Coman aveau fiecare cate 42,5% din actiuni, iar Dan Custura detinea 15%; acum, cand 60% dintre actiuni au fost preluate de RTC, restul de 40% se redistribuie intre cei trei proportional cu detinerile anterioare.

     

    Cat despre preluarea Sistec in proportie de 60%, aflata in faza de finalizare, investitia RTC Holding BV ar putea fi estimata dupa rezultatele financiare ale firmei. Sistec a avut un ritm de crestere a cifrei de afaceri de 50% pe an, din 2002 pana in prezent, veniturile companiei pe 2004 fiind de 14 milioane de dolari (11,5 milioane de euro) cu o marja de profit de circa 3%. Cu aceste rezultate, valoarea Sistec ar putea fi estimata la 4-6 milioane de euro. Asadar, pachetul de 60% ce urmeaza a fi preluat de RTC ar putea fi estimat la circa 2,5-3,5 milioane de euro.

     

    Daca Sistec cauta deja un investitor strategic sau financiar, patronii Best nu se gandeau la vanzare. “Cand am fondat cele doua companii impreuna cu asociatul meu, Robert Coman, nu ne-am gandit sa vindem, ci sa ne dezvoltam business-ul”, spune Teo Paduraru, director general Best Distribution si coactionar al grupului de firme Best. Teo Paduraru a fondat Best Computers in urma cu opt ani, impreuna cu un fost coleg de armata, Robert Coman.

     

    Dupa ce si-a “adjudecat” cele trei firme, Octavian Radu asteapta acum rezultatele. Concret, doreste o dublare a vanzarilor pe 2005. La inceputul anului, el si-a propus sa aloce afacerilor 100% din timp, dupa o cariera de parlamentar extrem de scurta. La alegerile din noiembrie 2004, Octavian Radu a fost ales pe listele Aliantei D.A., insa la scurt timp dupa ce a intrat in Parlament, cand a fost pus in situatia de a opta intre politica si afaceri, a iesit din parlament pentru a se ocupa de business.

     

    Si se va ocupa, pentru ca politica de achizitii a lui Octavian Radu nu se opreste aici. Mai vrea sa cumpere o companie de distributie prepay si o firma specializata in service-ul echipamentelor IT. Vrea servicii mai bune decat concurenta, pentru a se diferentia. Aceeasi miza ca si la tranzactiile deja realizate: cresterea volumului.

  • A crescut vanzarea de seminte

     

    Sambata trecuta, presedintele Traian Basescu s-a intors din Statele Unite. La aeroport, obisnuitele declaratii cu temele arzatoare ale tarii: situatia autostrazii Transilvania, cu firma americana Bechtel, contractul de privatizare a Petrom cu OMV si posibilitatea organizarii unui referendum national pentru introducerea parlamentului unicameral. Trei subiecte, trei controverse.

     

    Daca in privinta autostrazii nu era nimic nou, iar chestiunea Petrom data deja de cateva saptamani, referendumul a aparut peste noapte. Un prilej in plus pentru declaratii politice si un motiv nou de disputa intre putere si opozitie. Este bine ce vrea presedintele? Stiu romanii ce implica un parlament unicameral? Conform perceptiei majoritatii romanilor despre parlamentari, chiar Parlamentul ar trebui sa dispara. Iar daca se trece asta pe un buletin de vot, adio for legislativ. Subiectele lansate de presedinte sunt numai bune de tocat, zi de zi, pana la finalul anului.   

     

    Din pacate, presedintele nu a avut ce sa spuna in fata camerelor de luat vederi despre vreun contract economic castigat in America de o companie romaneasca pentru care a facut el lobby sau despre vreo investitie americana pe care a reusit sa o atraga in Romania. La capitolul SUA, pe partea economica stam destul de prost.

     

    In sapte luni, investitiile straine au crescut cu numai 7%, pana la 1,13 miliarde de euro, dupa un inceput de an dezastruos din acest punct de vedere. Romania a pierdut in jumatate de an cel putin trei investitii straine importante – Montupet, MAN si Electrolux. Vicepremierul George Copos ar putea spune ca a compensat aceste pierderi cu o investitie majora a Renault. Dar, intr-o economie care incepe sa piarda din viteza, orice investitie conteaza. Ce este pierderea ta e intotdeauna castigul altuia.

     

    In trimestrul al doilea am avut cea mai redusa crestere economica din ultimii trei ani. Dupa cum arata datele, romanii au lasat munca deoparte si au inceput sa comenteze mai mult disputa dintre presedinte si premier. Din pacate, tema alegerilor anticipate nu se pune in statistica. Poate doar ca timp pierdut. Si probabil au crescut vanzarile de seminte.

     

    In noua luni de mandat prezidential nu l-am vazut pe presedinte luptandu-se ca sa aduca investitori straini si sa tina capul de afis al presei internationale pledand pentru mediul de afaceri din tara. Vocea lui groasa nu se aude in nici un birou al unei multinationale explicand de ce ar trebui sa aleaga acestia Romania si nu Polonia sau Slovacia. Nu l-am vazut implicat in discutiile cu Asociatia Investitorilor Straini sau cu Asociatia Oamenilor de Afaceri in incercarea de a-i convinge pe antreprenori sa cheltuiasca mai mult in afaceri productive.

     

    Nu l-am vazut pe presedinte sustinand firmele romanesti in regiunea balcanica, piata care va creste cel mai mult in urmatorii ani. Nu l-am vazut pe Traian Basescu cerandu-i fostului presedinte Ion Iliescu sa-i faciliteze intalnirea cu varfurile politice ale Chinei, pe a carei piata se bate toata lumea acum, dar unde Romania lipseste cu desavarsire. Nu l-am vazut pe presedinte multumind oamenilor de afaceri ca au grija sa-i plateasca salariul, lui si celor care lucreaza la stat.

    In schimb l-am vazut pe presedinte pledand din rasputeri pentru alegeri anticipate si pentru schimbarea premierului.

     

     L-am vazut pe presedinte intrand intr-o disputa cu directorul cotidianului Ziua, pe tema daca l-a amenintat la telefon sau nu. L-am vazut pe presedinte aratand cu degetul spre “grupurile de interese” sau spre cei trei oameni care i-ar fi schimbat premierului decizia de a demisiona. L-am vazut pe presedinte punand la indoiala contractele cu Bechtel pentru autostrada sau cu OMV la Petrom, dar dincolo de declaratiile politice, populiste, nu am vazut nimic concret. 

     

    Cand spui ca ceva nu e bun, trebuie sa vii si cu ceva ce sa pui in loc. Altfel discutam degeaba si nu se schimba nimic. Tot nu avem autostrada. Fiecare guvern stia cel mai bine cat de prost era contractul facut de predecesori, care sunt rutele europene importante, iar dupa 15 ani tot la coada clasamentului autostrazilor suntem.

     

    Pana acum, in aproape zece luni de mandat am vazut din partea presedintelui si a guvernului numai vorbe. In afara de cota unica nu am vazut nimic concret care sa ne ridice un loc in statisticile economice sau sa ne scoata in lume pe harta investitiilor.

    Daca o tine tot asa presedintele, va acoperi “din vorbe” deficitul de cont curent, scaderea cresterii economice sau un numar mai mare de locuri de munca.  Poate nu ar fi rau ca la referendumul pentru votul uninominal si parlamentul unicameral, o intrebare sa se refere si la reducerea saptamanii de lucru. Asa, ca sa existe unanimitate.

  • Sa se rupa Alianta? Primesc!

    De ce ti-e frica nu scapi. Scriam, in urma cu ceva timp, despre necesitatea ca PNL si PD sa accepte realitatea – nu vor fuziona vreodata – si sa purceada din timp, cu grija si respect reciproc, spre un divort civilizat, pentru a nu repeta scandalurile cu farfurii sparte si poale date peste cap ce au premers spargerii CDR.

     

    N-a fost sa fie. Dupa toate indiciile, ne asteapta din nou un spectacol de prost gust, presarat cu rufe murdare spalate in presa, lovituri pe la spate si injuraturi de mama.

    Nu stiu cat timp le trebuie liderilor celor doua formatiuni politice pentru a realiza un adevar simplu: aliantele politice nu sunt casatorii, ci prietenii de conjunctura. Cand dragostea sau interesul dispar, e gata. Nu are nici un rost sa o mai lalai, in speranta ca poate maine ne vom iubi din nou ca-n prima zi.

     

    Mai bine accepti ca “fuse, fuse si se duse” si fiecare isi vede de drum, lasand, civilizat, loc de buna-ziua. Amanarile nu fac decat sa prelungeasca agonia si sa murdareasca bruma de amintiri frumoase. Degeaba. Fermitatea atat de des invocata in campania electorala s-a risipit ca negura diminetii, iar liderii Aliantei D.A. par incapabili de a se elibera de blestemul lui Moromete. Cum care “blestemul lui Moromete”? Pai acela conform caruia timpul are intotdeauna rabdare, asa ca lasa pe maine ce nu poti face azi, ca poate poimaine nu mai trebuie facut defel.

     

    Ei bine, nici timpul si nici Traian Basescu nu par sa mai aiba rabdare. Zvonurile conform carora, dupa raportul de tara, PD isi va retrage ministrii de la guvernare, provocand alegeri anticipate, devin din ce in ce mai credibile. Ezitarile eterne ale premierului Tariceanu cuplate cu obedienta lui Boc fata de Cotroceni formeaza un amestec exploziv. Pe de o parte, in interiorul PNL nemultumirile fata de atitudinea impaciuitoare a primului ministru incep sa atinga punctul critic.

     

    Pe de alta parte, PD se dovedeste incapabil de supremul gest al trecerii la maturitate – uciderea, simbolica, a tatalui, continuand, practic, sa ciuguleasca disciplinat din mana presedintelui. In aceste conditii, ceea ce altfel ar fi reprezentat un proces firesc, perceput ca atare de catre electorat, se transforma rapid intr-un spectacol penibil, in care toata lumea asteapta cu sufletul la gura sa vada daca presedintele s-a trezit sau nu cu fata la cearceaf.

     

    S-ar parea ca dreptul la initiativa in viata politica a tarii a devenit exclusiv o prerogativa prezidentiala. Iar asta chiar si cand e vorba de aberatii – precum ideea parlamentului unicameral, lansata de Mircea Geoana, dar impusa agendei publice de catre presedinte tocmai din S.U.A… Nu voi mai reveni asupra pleiadei de argumente impotriva propunerii – m-am ocupat mai in detaliu de asta saptamana trecuta. Doua observatii referitoare se impun, totusi.

     

    ALIANTELE POLITICE NU SUNT CASATORII, CI PRIETENII DE CONJUNCTURA. CAND DRAGOSTEA SAU INTERESUL DISPAR, E GATA

     

     

    Prima e legata de ridicolul situatiei. Traian Basescu vorbeste de inutila “dublare” a parlamentului european cu cel national, taman in fieful Licuriciului cel Mare, unde atat legislativul federal (spre deosebire de cel european), cat si (cu rare exceptii) cele ale statelor membre sunt bicamerale si nimeni nu vorbeste de o “inutila povara”.

     

    A doua observatie se inscrie si ea in logica renuntarii la camera superioara (a carei existenta presupune exact controlul excesului de populism) si a prea-des invocatei “intoarceri spre mase”. Cand locul legislativului e luat de catre referendumuri, ne aflam in situatia unei tari condusa “de la crasma”, in care toata lumea isi da cu parerea despre orice.

     

    Din nefericire, contra-argumentele de bun simt aduse de premierul Tariceanu risca sa cada in urechi surde. Populismul a fost dintotdeauna mai atractiv pentru mase. Iar spectacolul jalnic oferit in ultimele zile de catre parlamentari in incercarea de schimbare a presedintilor celor doua camere nu este nici el de natura a schimba perceptia deplorabila a electoratului fata de legislativ. In aceste conditii, s-ar putea spune ca soarta PNL in confruntarea fatisa cu PD este pecetluita. O solutie, totusi, exista – si anume preluarea initiativei de catre liberali. Propunerea lui Puiu Hasotti, de rupere a protocolului Aliantei, s-ar cuveni luata in consideratie, cu toata seriozitatea, la varful PNL.

     

    Obisnuiti mereu cu jocul ofensiv, Basescu (si, implicit, Boc) s-ar trezi peste noapte intr-o pozitie defensiva. Tehnica “albul muta si castiga” ar trebui revizuita peste noapte. Atat PD, cat si Basescu, s-ar vedea nevoiti sa explice electoratului de ce o alianta atat de frumos prezentata in timpul alegerilor s-a destramat dupa doar cateva luni de coabitare. De ce un PNL altminteri atat de ingaduitor a ajuns, intr-un interval atat de scurt de timp, la capatul rabdarilor? Si cum se face ca un Tariceanu atat de ezitant s-a decis sa rupa pisica, jucandu-si cariera politica pe o singura carte?

     

    Pentru ca miscarea, ca orice mutare decisiva, comporta, desigur, si riscuri considerabile. Secondati indeaproape de Basescu, democratii ar putea izbuti sa arunce, din nou, intreaga vina a divortului in capul PNL. Batalia va fi una de impunere a mesajului, o tehnica la care liberalii, pana acum, nu s-au dovedit nici pe departe straluciti. De pierdut, insa, nu prea mai au ce pierde. O pierdere onorabila, pe campul de lupta, e preferabila unei sufocari lente, in genunchi.

     

    Ca in orice divort, avantajat va fi cel care isi ia primul jucariile si pleaca

  • Nerabdare si tutun

    Cu aerul ca sunt pe punctul de a descoperi roata, politicienii se intrec in a oferi alternative de incasari mai mari la buget cu scopul de a mentine TVA la actualul nivel de 19%. Cea mai la indemana propunere e marirea accizei la tigari mai repede decat era programat. Dar este aceasta masura atat de sigura si de simpla?

     

    9 septembrie: presedintele Traian Basescu spune, la o dezbatere organizata la Camera de Comert si Industrie a Romaniei, ca ar trebui majorate accizele la tutun si alcool, urmand ca sumele incasate sa fie dirijate catre fondul de Sanatate. “Daca la energie am liberalizat piata cu un an in avans, nu vad de ce am astepta pana in 2010 sa accizam la nivel european consumul de tigari. Pentru vanzarile de tigari avem perioada de tranzitie pana in 2010. Eu va propun sa reducem, sa depasim planul la tranzitia la tigari si acciza crescuta sa fie indreptata catre fondul de Sanatate. De ce sa asteptam pana in 2010 sa trecem catre o acciza europeana?”

     

    13 septembrie: noul ministru al Finantelor, Sebastian Vladescu, spune ca ministerul pe care il conduce are in proiect majorarea accizelor la tutun, alcool, produse petroliere si jocuri de noroc, dar si al gradului de colectare a taxelor si contributiilor, pentru cresterea veniturilor bugetare. Ca urmare, “probabil ca pachetul de tigari va fi mai scump anul viitor, pana la o dublare a preturilor”.

    Intentiile sunt laudabile. Dar sunt ele si realiste?

     

    Reprezentantii industriei avertizeaza ca riscurile sunt mari, cresterea accizelor urmand sa duca imediat – spun ei – la cresterea contrabandei si a contrafacerii, care sunt deja la un nivel ridicat dupa ultimele ajustari de accize. Pentru ca in urma cu mai putin de 6 luni – la 1 aprilie – MF a impus cresterea accizelor peste calendarul stabilit cu 13,5%. Piata romaneasca este dominata acum de trei mari jucatori internationali – British American Tobacco, Philip Morris si Japan Tobacco International, dar pe buzunarul fumatorului roman se lupta si Gallaher si SNTR.

     

    Cat de intemeiate sunt avertismentele producatorilor de tutun? Au ei dreptate sau incearca doar sa faca presiuni asupra administratiei? Fenomenul migratiei fumatorilor dinspre piata legala spre cea ilegala e previzibil, fiind intalnit si in tarile occidentale. Desi cetatenii UE au salarii mari comparativ cu cei ai Romaniei, pretul unui pachet de tigari – de 4-5 euro – este considerat prea mare chiar si de catre ei – de aici si migratia catre tigarile de contrabanda.

     

    Cresterea accizelor la tigari loveste insa cu mai multa putere in bugetele fumatorilor din tarile candidate decat in cele deja membre ale UE. In 2008, din cauza cresterii accizelor, fumatorii din tarile candidate vor plati pentru tigarete de circa patru ori mai mult decat consumatorii din tarile UE: 2,6% din venitul net anual in Romania (chiar daca se respecta calendarul agreat cu UE pentru cresterea accizelor, peste 5% daca-l credem pe ministrul Sebastian Vladescu), fata de 0,9% in Germania – la un venit de 3.040 USD, comparativ cu 22.326 USD in Germania.

     

    Si cu cat vor fi romanii mai putin dispusi sa-si dea banii pe tigari tot mai scumpe, cu atat va creste si piata neagra. Consecintele sunt numeroase: tigarile de contrabanda sunt mai proaste, deci vor afecta si mai mult sanatatea fumatorilor, incasarile bugetare vor scadea, pentru ca vor scadea si vanzarile legale – ceea ce-i va afecta, inevitabil, si pe producatori.

     

     

    Sa revenim la buget. Piata romaneasca a produselor din tutun este estimata la 1 miliard de euro pe an. Numai din accize, in 2004, s-au incasat la bugetul de stat 640 de milioane de euro – cam cat a capatat Ministerul Sanatatii de la buget pentru intregul an 2005.

    Reorientarea consumatorilor catre tigari de pe piata neagra costa bugetul nu mai putin de 23 de milioane de lei noi (cam sase milioane de euro) pentru fiecare procent de piata care aluneca in zona neagra, ilegala.

     

    Anul trecut, datorita deciziei guvernului maghiar de a majora accelerat accizele, mai devreme decat se stabilise prin calendar, pretul unui pachet de tigarete a ajuns la doi euro. Rezultatul a fost spectaculos in sens negativ, piata legala cazand cu 22,5%, cu impact direct asupra bugetului statului si asupra producatorilor. Ca urmare, acelasi guvern a hotarat inghetarea accizei pentru 2005. Dar poate ca, pentru a combate piata neagra, ministerul roman de finante are cateva arme secrete, nedescoperite in tari ca Ungaria, Germania sau Spania.

  • Despre buna guvernare

    E ceva nelinistitor in auto-suficienta si indolenta Americii de azi – ceva ce Katrina a scos in evidenta, ceva ce a fost remarcat de oamenii care traiesc in tari in care legile gravitatiei inca se mai aplica. Acel ceva i-a facut sa-si piarda firea, asa cum ti-o pierzi cand iti vezi parintele stingandu-se.

     

    Acesta e, cu siguranta, sentimentul pe care l-am avut urmarind potopul Katrina de la capatul celalalt al lumii, din Singapore – un oras-stat care, daca intr-adevar crede in ceva, atunci crede in buna guvernare. Se poate ca buna guvernare sa se manifeste aici prea devreme dimineata pe trotuare – sau sa te amendeze daca iti scuipi pe strada guma de mestecat. Dar daca ar fi sa alegi o tara din Asia in care sa te afli atunci cand taifunul loveste, atunci Singapore ar trebui sa fie aceasta. Credeti-ma, aici seful apararii civile nu e doar vreun oarecare, eventual fostul tau coleg de camera din colegiu.

     

    Intr-adevar, Singapore crede cu atata convingere ca trebuie sa-i ai in pozitiile importante din guvern pe cel mai bine pregatiti si cel mai putin coruptibili dintre oameni incat premierul primeste un salariu de 1,1 milioane de dolari anual. Singapore isi plateste ministrii si judecatorii de la Curtea Suprema de Justitie doar cu ceva mai putin de 1 milion de dolari anual, iar pe judecatori si pe functionarii publici de rang inalt la fel de bine – proportional, pe cale ierarhica.

     

    Buna guvernare a contat inca din primii ani ai statului Singapore, pentru ca partidul de guvernamant a fost prins, pentru a cuceri mintile si sufletele oamenilor, in lupta cu comunistii, perceputi atunci drept necorupti si grijulii cu nevoile oamenilor – iar statul trebuia sa fie la fel ca ei. Si chiar mai mult decat ei.

     

    Chiar si dupa ce imaginea comunistilor a inceput sa paleasca, Singapore a pastrat traditia bunei guvernari, pentru ca o tara de patru milioane de oameni, care nu avea nici un fel de resurse naturale, putea supravietui doar prin istetimea ei. Singapore a trebuit sa-si conduca economia si scolile in asa fel incat sa scoata maximum din fiecare cetatean al sau.

     

    “In zone care sunt critice pentru supravietuirea noastra – ca apararea, finantele si ministerul de interne – ii cautam pe cei mai talentati”, spune Kishore Mahbubani, decan al scolii de politici publice Lee Kwan Yew. “Voi pierdeti New Orleans, dar mai aveti alte 100 de orase asemenea. Dar noi suntem un oras-stat. Daca pierdem Singapore, nu ne mai ramane nimic… Asa ca standardele de disciplina sunt foarte inalte. Avem un grad foarte inalt de control public in Singapore.”

    In cazul tunelului de metrou, aflat in faza de constructie, care s-a prabusit in 2004, omorand patru muncitori, o ancheta guvernamentala a concluzionat ca cei de la conducerea companiei de constructii trebuie ori amendati, ori condamnati la inchisoare.

     

    DACA AMERICA SE DOVEDESTE ATAT DE DEZLANATA CAND LUCRURI RELE SE PETREC IN PROPRIA SA OGRADA, CUM SI-AR PUTEA EA INDEPLINI ROLUL DE LIDER AL LUMII?

     

     

    Disciplina pe care Razboiul Rece a impus-o Americii pare, dimpotriva, sa se fi muiat. Anul trecut, am redus bugetul National Science Foundation, tolerand in schimb in scolile noastre teorii creationiste absurde si adoptand legi privind energia si transportul in mijlocul unei crize energetice.

     

    Am lasat familiile victimelor de la 11 septembrie sa ne reformeze serviciile de informatii, iar presedintele si Congresul au tinut la miezul noptii o sedinta despre starea de sanatate a unei singure femei, Terri Schiavo, ignorand in acelasi timp criza in care se afla 40 de milioane de oameni care nu au asigurari de sanatate. Guvernul american a lansat un razboi in Irak fara sa aiba un plan adevarat pentru “dimineata de dupa” si a redus taxele in mijlocul razboiului, trimitand factura generatiilor viitoare.

     

    Vorbind despre Katrina, Sumiko Tan, comentator al editiei de duminica a ziarului singaporez The Straits Times, scria: “Am fost socati de ceea ce am vazut. Moartea si distrugerea provocate de dezastre naturale sunt aceleasi peste tot. Dar fotografiile cu trupuri neinsufletite, ramase pe strazi, cu oameni inarmati jefuind magazine, cu  supravietuitori asteptand disperati sa fie salvati, cu diviziuni rasiale – toate astea nu se potrivesc cu ceea ce ne imaginasem ca ar fi pamantul celor liberi, chiar daca am intalnit, in vizitele noastre acolo, si oameni fara adapost, si violenta… Daca America se dovedeste atat de dezlanata cand lucruri rele se petrec in propria sa ograda, cum si-ar putea ea indeplini rolul de lider al lumii?”

     

    Janadas Devan, coamentator la Straits Times, a incercat sa le explice cititorilor sai cum se schimba Statele Unite. “Conservatorii de azi”, scria el, “sunt diferiti de conservatorii de ieri intr-un aspect esential: cei de ieri credeau in guvernul minimal – dar credeau, de asemenea, ca o tara trebuie sa plateasca pentru toate acele structuri guvernamentale de care are nevoie”.

    “Conservatorii de azi nu cred in nici un fel de guvern, si prin urmare ajung la concluzia ca nu e nevoie ca o tara sa plateasca nici macar pentru guvernul pe care il are… Dar nu doar guvernul e cel care nu se mai arata atunci cand structurile sale sunt secatuite de resurse si golite de orice semnificatie. Nu se mai arata nici comunitatile, nici spiritul de sacrificiu, nici solidaritatea.”

     

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer, doua pentru “international reporting” si unul pentru comentariu. Friedman, care a fost ales anul acesta in Pulitzer Prize Board, este si autor al volumelor “From Beirut To Jerusalem” (1989), “The Lexus and the Olive Tree” (2000) si “The World Is Flat: A Brief History of the Twenty-first Century” (2005).

     

    C.2005 NEW YORK TIMES NEWS SERVICE; TITLUL APARTILE REDACTIEI.