BusinessMagazin

Blog

  • Cu 25% mai mult

    Investitiile nete de publicitate au crescut cu aproximativ 26% anul trecut fata de 2004, aceasta evolutie fiind determinata de apropiata integrare a Romaniei in UE.

     

    Concluzia este prezentata in cea de-a noua editie a „Media Fact Book“, ghid realizat de Initiative Romania. Potrivit lui Octav Popescu, Managing Director Initiative Romania, piata media romaneasca a fost caracterizata in 2005 de dinamism si dezvoltarea mediului de afaceri, mai ales in domeniile telecomunicatii, financiar-bancar si farmaceutic. „In plus, au fost lansate numeroase ziare, posturi de radio si televiziuni noi, fragmentarea fiind un raspuns firesc la marirea si diversificarea bugetelor de publicitate“, a spus Octav Popescu citat de Mediafax.

     

    „Media Fact Book“ arata ca si anul trecut presa scrisa a ramas in urma televiziunii in privinta pietei publicitatii. Nivelul investitiilor in publicitatea pe print a crescut cu 10%, in timp ce televiziunile au atras bugete nete de publicitate mai mari cu peste 37% fata de 2004. Potrivit ghidului, s-au remarcat tendinta de trecere a ziarelor de la format mare la format tabloid si o serie de campanii de improspatare a imaginii, a graficii sau a continutului editorial. In ceea ce priveste piata radio, specialistii Initiative arata ca investitiile nete in publicitatea pe acest mediu au crescut cu 15%. Numarul de licente radio a ajuns la 629, dintre care doar 77% sunt active. Cea mai spectaculoasa crestere a fost inregistrata de Internet, care a incasat cu 53% mai mult din publicitate in 2005 fata de 2004. Desi greu de previzionat din cauza lipsei de metode de calcul, investitiile in publicitatea online sunt estimate in 2005 la peste doua milioane de euro, dupa ce in 2003 ele insumau 600.000 de euro. Astfel, in doi ani, bugetele publicitare online au crescut de peste trei ori. Ghidul arata ca in 2005 au aparut peste 24.000 de site-uri noi, iar vanzarile de calculatoare au ajuns la 600.000 de unitati, cu 40% mai mult decat in 2004.

     

    Si publicitatea outdoor a evoluat semnificativ in 2005 si a cumulat o crestere a investitiilor de 25%, fata de 2004. Locatiile de top au devenit din ce in ce mai putine si s-a implementat un sistem al rezervarilor in avans, precizeaza specialistii Initiative. Pe 2006, Octav Popescu spune ca va continua cresterea in volum a investitiilor in media, alimentata de maturizarea pietei bancare si de declansarea unei competitii reale, precum si de cresterea competitivitatii pe pietele de telefonie, auto si retail. In plus, potrivit lui Popescu, va creste ponderea investitiilor din partea companiilor cu actionariat autohton. „Estimez valoarea pietei la cca. 320 milioane de euro, in crestere cu aproape 30% fata de anul anterior“, a mai declarat Popescu.

  • My Space TV?

    Faptul ca mediile online reprezinta un concurent pentru televiziunea traditionala s-a confirmat la targul international de continuturi audiovizuale Mipcom de la Cannes, unde unul dintre actorii importanti ai internetului, MySpace, a anuntat ca isi va incerca norocul in domeniul televiziunii. MySpace – cea mai mare comunitate online din lume, cu circa 110 milioane de membri – a reusit sa creeze un spatiu online unde a reunit utilizatori de internet cu interese si pasiuni comune.

     

    „Am inceput cu muzica, urmatoarea etapa se va concentra asupra filmului, iar televiziunea este si ea parte a planurilor noastre de viitor“, a declarat David Fischer, director al diviziei europene a MySpace. MySpace nu este singura companie online care vrea sa se impuna in domeniul televiziunii, in conditiile in care si AOL, divizia online a gigantului de media american Time Warner, si-a multiplicat numarul de continuturi de televiziune rulate online, in special in ceea ce priveste programele pentru copii. Unele posturi TV importante din SUA, cum ar fi NBC Universal sau ABC, au sesizat potentialul internetului si s-au aliniat noilor tendinte. Astfel, NBC a creat reteaua iVillage, orientata catre femei, si ABC si-a creat propriul spatiu pe Internet. Analistii prezenti la Cannes au subliniat ca publicul vrea sa aiba puterea sa isi faca cunoscute opiniile si sa isi creeze uneori propriile continuturi de divertisment.

     

    „Continuturile audiovizuale trebuie sa respecte anumite standarde, indiferent daca sunt realizate de noi sau de consumatori“, a declarat Mark Goldman, directorul canalului TV si al site-ului CurrentTV, infiintate de fostul vice-presedinte american Al Gore.

  • Tooble

    1,65 miliarde de dolari. Atat a platit Google pentru site-ul de continut video YouTube, achizitie care le-a dat serios de gandit competitorilor celui mai mare motor de cautare. Google vrea acum titlul de lider si pe continut video pe Internet, dar asta nu inseamna ca a facut mutarea decisiva.

     

    Dintre toti pretendentii YouTube, printre care si gigantii Microsoft, News Corp., Yahoo! si Viacom, victorios a iesit Google, care, in urma unor negocieri deloc usoare, a scos din buzunar cea mai mare suma de bani platita vreodata pentru un site de continut multimedia.

     

    Dar de ce atata graba si ce au cumparat, de fapt, cei de la Google? Cofondatorii YouTube  – Chad Hurley (29 de ani), care este si directorul executiv, si Steve Chen (27 de ani) – au venit cu ideea de a crea un portal care sa le ofere utilizatorilor nu doar clipuri video „home made“, ci si posibilitatea de a-si posta intr-un mod simplu si rapid propriile creatii.

     

    „Creierul“ a fost insa un al treilea actionar, care a preferat sa ramana in umbra. Este vorba despre Jawed Karim, 27 de ani, nascut in Germania de Est, un intreprinzator care a mizat nu o data pe afacerile online. Jawed Karim s-a implicat activ in YouTube pana in momentul in care compania a inceput sa functioneze pe cont propriu, dupa care s-a retras  de bunavoie pe pozitia de consultant, pentru a se putea concentra asupra studiilor. 

     

    Domeniul „YouTube“ a fost activat in 15 februarie 2005, portalul propriu-zis fiind dezvoltat in lunile urmatoare. Un prim preview a fost facut public in mai 2005, pentru ca sase luni mai tarziu YouTube sa-si faca debutul oficial in lumea continutului video.

     

    Astazi, ascensiunea YouTube este considerata de analisti de-a dreptul fulminanta, avand in vedere cei peste 50 de milioane de utilizatori si faptul ca, asa cum au anuntat oficialii companiei la mijlocul lunii iulie, a stocat in baza sa de date peste 100 mil. clipuri video. La fel ca si Google, YouTube s-a dezvoltat intr-un garaj. Lucrurile s-au schimbat, insa, in noiembrie 2005, cand cei doi au atras o finantare de 3,5 mil. dolari de la fondul Sequoia Capital, urmate de alte opt mil. in aprilie 2006. In paranteza spus, de-a lungul anilor acesta a sustinut si Google la inceputurile sale, dar si alte mari nume din Silicon Valley precum Apple, Cisco, Oracle sau Yahoo!.

     

    Acum, Sequoia Capital, care detinea aproximativ 30% din companie, a scos un profit estimat la 495 mil. dolari. Restul de 1,15 miliarde de dolari au intrat in buzunarele fondatorilor. Hurley si Chen au cerut sa ramana in continuare in cadrul companiei, numele acesteia sa fie tot YouTube, iar sediul sa ramana in San Bruno, California, la peste 40 de kilometri distanta de Mountain View, unde se afla cartierul general al Google. „Am preferat ca YouTube sa ramana o afacere independenta“, a spus Chad Hurley, mentionand ca ar fi cerut acelasi lucru oricarui cumparator, deci Google nu face exceptie. „Este mult mai bine asa. Mi-este greu sa-mi imaginez o colaborare diferita dintre doua companii de Internet“, a completat Steve Chen. Google a fost de acord cu aceste conditii, pentru ca stie ca, daca nu a dat lovitura pe domeniul continutului video cu al sau serviciu Google Video, prin YouTube poate concura la nivel mai inalt pe aceasta piata si poate castiga nu doar clienti dar si o cota mai mare. Inainte de achizitie, YouTube avea o cota de 46% din piata continutului video online. Reteaua sociala MySpace detine 23%, iar Google Video numai 10%, conform unui studiu realizat de compania de monitorizare a traficului pe Internet Hitwise. Dar, in toata aceasta poveste exista si un „dar“ – drepturile de autor. Deja YouTube a fost comparata cu Napster – serviciul de download devenit pentru multi sinonim cu pirateria pe Internet si care a fost inchis in urma unor procese cu marile studiouri de inregistrari -, iar compania a fost nevoita de cateva ori sa scoata clipuri de pe site ca urmare a reclamatiilor venite de la detinatorii de copyright. In consecinta, Hurley si Chen au limitat dimensiunile  clipurilor incarcate pe YouTube la cel mult 100 MB (un film de lung metraj in format .avi are cca. 700 MB) si o durata de max. 10 minute.

     

    Pe de alta parte, mai multi specialisti din industrie considera insa ca Google nu a avut temeri in ceea ce priveste problemele juridice ale YouTube. Un posibil motiv ar putea fi si faptul ca ar fi avut acces la informatii la cald despre situatia companiei de continut video online de la unul dintre partenerii Sequoia Capital, Michael Moritz, care face parte din consiliul director al Google.

     

    „Investitia fondului este putin agresiva, avand in vedere comportamentul sau de pana acum“, este de parere Paul Kedrosky, investitor si autor al blog-ului Infectious Greed. „In general, investitorul principal atragea si alti investitori in faza initiala, pentru a nu risca sa ajunga victima unor procese juridice extrem de costisitoare pe fondul eventualelor probleme ale companiei aflate inca la inceput“, a mai spus el. „Dar Sequoia a avut foarte multa incredere in actiunile sale si deci in decizia de a fi unic investitor al YouTube.“ Tot de incredere se poate vorbi si in cazul Google, care mizeaza pe YouTube pentru a-si rezolva problemele intampinate pe partea de continut multimedia online. Daca Google este lider in cautarea pe Internet, cu o cota de piata de 51%, nu a excelat in schimb pe continut video. Google Video se afla abia pe locul al  cincilea in piata, dupa Yahoo! Video, MySpace – detinut de News Corp., YouTube si MSN Video, serviciul similar de la Microsoft. Cu toate acestea, Google aspira in continuare la pozitia de top. „Unul dintre elementele cheie in cautarea pe Internet il reprezinta cautarea de clipuri video“, considera Sergey Brin, cofondatorul Google. Si intr-adevar, prin YouTube, motorul de cautare poate sa publice un numar mult mai mare de clipuri video si are astfel mai mult spatiu pentru reclamele online, afacere care genereaza cea mai mare parte din veniturile companiei. La capitolul cautarii de clipuri video, Google foloseste o tehnologie prin care cauta clipurile video in functie de titlurile oferite de furnizorii de continut. Insa metoda nu a fost intotdeauna exacta. Spre exemplu, la o cautare dupa „Lonely Girl 15“, un clip foarte controversat pe Internet, Google a returnat clipuri denumite de utilizatori astfel, insa clipul original nu se afla printre primele rezultate.

     

    „Astfel de cautari functioneaza de cele mai multe ori, dar dau gres in momentul in care furnizorii de continut isi descriu eronat clipurile video sau folosesc intentionat anumite cuvinte cheie care nu au legatura cu continutul pentru a atrage utilizatori“, a spus Suranga Chandratillake, directorul executiv al motorului de cautare Blinkx. Tocmai din acest motiv, strategia Google este sa-si perfectioneze tehnologiile de cautare pe segmentul de continut video. „Continutul video este un motor de crestere extraordinar pentru publicitatea online si din acest punct de vedere suntem extrem de incantati de achizitia facuta“, a mai spus Sergey Brin. „Cat despre eventualele probleme legale, cu continutul protejat prin drepturi de autor, avem deja solutii.“ Pana acum, YouTube a fost acuzat in instanta de un fotograf independent pentru ca a publicat pe Internet materialele sale, fara a avea permisiune. Iar Universal Music Group a avut de asemenea tentativa de a da in judecata compania.

     

    „YouTube este extrem de valoroasa datorita traficului mare pe care il genereaza, aspect foarte important in zona Internetului, dupa cum pozitionarea unui imobil este relevanta pe piata imobiliara“, este de parere Sasa Zorovic, analist la firma Oppenheimer.

     

    Asadar, daca iei un portal care domina piata de continut video si-l combini cu o companie care dispune de expertiza tehnica necesara pentru a le permite utilizatorilor sa navigheze prin lumea clipurilor video, rezultatul nu poate fi altul decat un competitor care sa ameninte serios piata. „Continutul YouTube, impreuna cu tehnologiile Google ar putea conduce la aparitia unui nou business pe piata de Internet“, este de parere Ken Marlin, partener la Marlin & Associates.

     

    Sa fie o batalie castigata din start? Greu de spus. Google tinteste sa devina centru universului digital online si o poate face. Totul este o chestiune de timp.

  • Cine se teme de cine?

    In urma preluarii YouTube de catre Google, spiritele in piata au inceput sa se agite. Gigantii care concureaza pe piata online incearca acum sa gaseasca metode pentru a nu fi afectati de pasul facut de cel mai mare motor de cautare din lume.

     

    YAHOO!: Cel mai important portal de Internet din lume a adoptat in ultimii doi ani o politica bazata pe achizitii, strategie care i-a adus venituri destul de mari. Numai in decursul ultimelor 18 luni, Yahoo! a platit cateva zeci de milioane de dolari pentru Flickr, Del.icio.us, si Upcoming, iar acum incearca sa cumpere si reteaua sociala Facebook pentru o suma ce se invarte in jurul a un miliard de dolari. Compania a fost interesata si de YouTube, insa Google a reusit sa i-o ia inainte. Este si motivul pentru care unii analisti sunt de parere ca Yahoo! ar putea grabi achizitia Facebook de teama concurentei.

     

    MICROSOFT: Gigantul software il considera pe Google o reala amenintare. Compania fondata de Larry Page si Sergey Brin a muscat deja din piata Microsoft prin lansarea unor aplicatii software care concureaza direct cu cele dezvoltate de compania lui Bill Gates. Cele doua companii concureaza si pe segmentul de cautare online, continut video si publicitate online. Steve Ballmer (foto), directorul executiv al Microsoft, crede ca prin achizitia YouTube, Google va deveni un concurent si mai puternic, insa compania considera ca strategia pe termen lung pe care se bazeaza o va ajuta sa tina piept „piedicilor“ venite din zona motorului de cautare.

     

    TIME WARNER: Gigantul media se teme ca va pierde o parte din cota de piata pe segmentul de continut video online. Singura solutie fiabila, din punctul de vedere al specialistilor din piata, este sa achizitioneze o companie din acest domeniu aflata inca la inceput. O posibila tinta – Veoh, reteaua de clipuri video de tip peer-to-peer unde Time Warner detine deja o parte din actiuni.

     

    NEWS CORP.: Compania este destul de bine pozitionata in piata, mai ales de cand a achizitionat reteaua sociala MySpace cu 580 de milioane de dolari. Un singur lucru ridica semne de intrebare in ceea ce priveste viitorul stabil al News Corp. pe partea de continut video pe Internet. MySpace a incheiat un parteneriat cu Google pentru cautare online din care compania lui Robert Murdoch (foto) va incasa cel putin 900 de milioane de dolari. E de asteptat acum o declaratie de razboi a Google catre MySpace?

     

    VIACOM: Proprietarul MTV s-a confruntat recent cu cateva probleme, precum concedierea directorului executiv Tom Freston, in principal pentru ca nu a reusit sa cumpere MySpace. Presiunea este acum si mai mare, pentru ca trebuie sa gaseasca metode sa-si pastreze utilizatorii tineri, pe care Google, dar si alte companii ii pot atrage prin noi servicii. Si totusi, Viacom a exclus pana acum varianta unei achizitii, in ideea ca, la final, strategia sa se va dovedi cea mai eficienta.

  • Esca virtuala

    Faptul ca Google a cumparat serviciul YouTube semnaleaza ca dominatia informatiei textuale in web se apropie de sfarsit. Urmeaza epoca multimedia si convergenta dintre Internet si televiziune.

    In urma cu zece ani, ideea de „presa personalizata“ nu era decat o contradictie flagranta: presa fiind mass media, se adreseaza prin definitie „maselor“ si, prin urmare, nu are cum sa fie personalizata. Acelasi continut este furnizat tuturor receptorilor, indiferent de nevoile specifice ale acestora, ideea centrala fiind sa satisfaca un set de cerinte pe care realizatorii il considera specific grupului tinta vizat. Internetul a inceput sa rastoarne aceasta ecuatie. Pe masura ce tot mai multe publicatii traditionale si-au creat o replica pe web, cititorii au acces nu doar la o paleta mai larga de optiuni, ci si la o serie de instrumente care sa le permita sa-si „personalizeze“ intr-un fel continutul. Daca un cititor on-line da peste o stire despre un conflict din Orientul Mijlociu, e posibil sa nu cunoasca contextul si este evident ca stirea s-ar putea sa fie irelevanta pentru cineva care este complet ignorant in privinta istoriei si geografiei regiunii. Noutatea pe care o aduce web-ul este ca sursele complementare – cele capabile sa furnizeze background-ul, cunostintele de context – sunt mereu disponibile. A fost o adevarata revelatie cand serviciul Wikinews a inceput sa lege termenii importanti ai fiecarei stiri de intrarile corespunzatoare din enciclopedia Wikipedia: cititorul era astfel la un clic distanta de informatiile de context. De data aceasta insa cititorul nu este un simplu receptor, ci este implicat in organizarea informatiei pe care o primeste. Este, intr-o oarecare masura, el insusi editor.

     

    In urma cu vreo cinci ani a inceput sa se impuna o noua paradigma in furnizarea de continut prin web: sindicalizarea. Ideea este extrem de simpla si se bazeaza pe o descriere a continutului intr-un format standardizat (RSS sau Atom), care permite preluarea articolelor nou aparute in mod automat.

     

    Sindicalizarea a adus si metadate relevante, astfel incat „presa personalizata“ a devenit cu adevarat posibila. Acum, browser-ul meu porneste direct cu profilul meu din NetVibes.com, iar mecanismele de agregare imi prezinta imediat, intr-o maniera personalizata, informatiile relevante: intr-un prim „panou“ am ales cateva fluxuri de stiri generale, in urmatorul principalele noutati din lumea tehnologiei, in urmatorul cateva bloguri pe care le urmaresc, apoi cateva fluxuri specializate din del.icio.us, LiveJournal si alte surse. Totul combinat cu acces la e-mail, la motoare de cautare, enciclopedii si dictionare on-line si multe altele. Practic, in cateva minute pot sa parcurg titlurile zilei si rezumatele celor care ma intereseaza, iar sansa de a rata o stire importanta este minima. Saptamana trecuta, de exemplu, aproape toate sursele de stiri prezentau in „prima pagina“ achizitionarea serviciului YouTube de catre Google pentru suma de 1,35 miliarde de dolari.

     

    Mai e ceva de facut pe tema presei personalizate? Etichetarea mai riguroasa a continutului – fie de catre editori, fie de catre public (folksonomie) – ne va permite o selectie si mai personalizata a continutului pe care dorim sa-l primim (odata cu riscul de a ne cantona voluntar in „ghetouri informationale“). Editorii au gasit cai noi de a ne facilita accesul la datele de context, adaugand sistematic trimiteri la informatii conexe (uneori ni se ofera chiar o „harta“ a conexiunilor), iar principala tendinta pare sa fie combinarea diferitelor tipuri de continut (text, imagini, audio si video, animatii etc.) in conglomerate informationale de o factura cu totul noua.

     

    Si totusi, la ora sapte ne asezam in fata televizorului si ne lasam bombardati de stiri, exact ca si in urma cu zeci de ani. In acest domeniu nu se intampla nimic? Cercetatorii de la Northwestern University au dezvoltat un sistem (numit chiar „News At Seven“) care creeaza in mod complet autonom un program de stiri de trei minute, selectand informatii din fluxuri de stiri, comentarii din bloguri, secvente video, imagini si animatii – totul intr-o maniera coerenta si atractiva, intr-un format similar unei emisiuni de stiri obisnuita. Cu diferenta ca prezentatoarea este un „avatar“ al unui personaj din jocurile in retea, inarmata cu pistoale, care intre doua stiri mai impusca cate-un zombi. Pasul urmator il reprezinta personalizarea continutului si probabil ca nu va mai trece mult pana cand vom putea sa-i cerem acestei Andreea Esca virtuale sa ne arate o harta sau sa ne prezinte pe scurt biografia unui personaj.

  • Cinematograful de buzunar

    Filmele facute de amatori au revolutionat industria de entertainment, daca e sa ne gandim la site-ul YouTube. Iar daca in ecuatie intra regizori cu acte in regula, spectatorii pot privi deja altfel cea de-a saptea arta.

    Pentru foarte multi dintre utilizatori, telefonul mobil continua sa fie un dispozitiv destinat exclusiv comunicarii, inzestrat cu o multime de alte functii, pe cat de multe, pe atat de necunoscute si de complicate. Nu e insa si cazul camerei foto incorporate. Unele studii recente spun chiar ca tendinta in randul consumatorilor este de a folosi exclusiv obiectivul minuscul, dar deja cu mai multi megapixeli, pentru fotografiile de vacanta, in dauna aparatelor digitale dedicate. Unul dintre stimuli il reprezinta cresterea numarului de bloguri, ai caror editori folosesc astfel de fotografii pentru ilustratii. Aceleasi telefoane reprezinta pentru un segment mic, dar in crestere, din randul artistilor sau regizorilor de film, camere incredibil de mici si ieftine, o unealta ce ar putea aduce o revolutie in productia de film independent.

    „Ceva evolueaza cu siguranta la camerele foto incorporate. Am fost la fel de surprins ca restul lumii cand am vazut ce pot sa fac cu un telefon“, spune incantat Jean-Claude Taki, un regizor francez cu experienta, care a schimbat tipul de camera folosita. Tot el a fost unul dintre cei 80 de regizori, studenti si artisti care au aratat lumii ce se poate face cu un telefon de ultima generatie, in cadrul unui festival atipic de film, dedicat acestui format.

    In cadrul Festivalului Filmului de Buzunar au intrat in competitie 14 productii. Limitarile au fost evidente. Filmele proiectate pe un ecran de cinematograf aveau un sunet neclar, imagini pixelate si efecte de miscare imperfecte. Cu toate acestea, punctele tari au intrecut deficientele. Mai ales ca asteptarile nu erau mari. Anul trecut, la prima editie, filmele au avut o calitate inferioara, iar organizatorii spun ca se observa foarte clar cat de repede avanseaza aceste tehnologii. “Imaginile produse anul acesta sunt de patru ori mai mari decat cele de anul trecut“, spune directorul artistic al festivalului, Benoit Labourdette. Acum, festivalul este unul alternativ. Peste ani s-ar putea transforma intr-o sectiune a premiilor Oscar.

  • Ghidul muncii

    Nu putini sunt cei pentru care Internetul e locul unde problemele de la serviciu sunt lasate la intrarea pe site-urile preferate. Totusi, poate ca nu ar strica sa arunce un ochi si pe work.com, mai ales cand provocarile profesionale par sa-i copleseasca.

    Site-ul este destinat managerilor aflati la inceput de drum sau proprietarilor de afaceri pusi in fata unor provocari noi si nebanuite. Practic www.work.com prezinta situatii intalnite de mai mult de 1.000 de experti, alaturi de propunerile lor de rezolvare, intr-un format unitar si usor de inteles. De pe prima pagina a site-ului work.com, lansat la inceputul lunii octombrie, esti invitat sa alegi unul dintre domeniile in care ai nevoie de un sfat. Lista cuprinde de la sfaturi pentru relationarea cu angajatii, vanzari si marketing, management la legislatie sau la sfaturi despre tot ceea ce trebuie sa iei in calcul cand incepi o afacere. Doua alte spatii de pe prima pagina sunt rezervate unei liste cu cele mai noi ghiduri publicate si o scurta descriere a „ghidului zilei“, cum ar fi unul despre cum sa iti protejezi afacerea de atacul virusilor informatici.

     

    Detaliat, formatul unui astfel de ghid cuprinde o sectiune in care este descris contextul problemei, o lista cu pasii care trebuie urmati pentru rezolvarea ei, pentru ca la sfarsit sa fie prezentate cateva trucuri care pot aduce valoare procedurilor enuntate anterior. Dupa aceste sectiuni, urmeaza cea de publicitate, din care site-ul se finanteaza, reusind astfel sa dea sfaturi gratuite, dar folositoare. Furnizori de servicii sau echipamente isi fac aici reclama, in legatura directa cu tema dezbatuta. De aceea, si aceasta sectiune se poate dovedi uneori utila. Utilizatorii care se inregistreaza pe site vor avea suplimentar acces la forumul de discutii, pot propune ghiduri noi pe care le vor primi ulterior pe adresa de e-mail si pot evalua prin note sfaturile existente. Exista chiar varianta in care vizitatorii devin profesori si pot publica sfaturi pe un domeniu cunoscut. Pentru acestia, din pacate, tot gratuit. Evident, exista si un ghid pentru scrierea ghidurilor.

  • O istorie vie

    Editura americana Reader’s Digest a lansat cu doua saptamani in urma cel de-al cincisprezecelea titlu romanesc. Un volum somptuos de aproximativ 800 de pagini, cu o ilustratie bogata. 

     

    Echipa Reader’s Digest Romania s-a ocupat nu doar de traducerea materialului deja publicat in editia originala in limba engleza, ci si de alcatuirea unui corp informativ care se intinde pe circa 25% din spatiul total al lucrarii si care priveste, in exclusivitate, istoria Romaniei si a ariei Balcanilor. Horia C. Matei si Stan Stoica, protagonistii sectiunii „romanesti“ a acestei aventuri editoriale, au redactat un material care, chiar si in sine, ar fi putut constitui un compendiu matur, clar si solid documentat de istorie a tarii noastre (si care priveste institutii precum Academia Romana, Biblioteca Nationala sau Biserica Ortodoxa Romana; personalitati politice – regi si regine, domnitori de seama precum Brancoveanu sau Stefan cel Mare, revolutionari precum Balcescu sau Avram Iancu, oameni de stat precum maresalul Ion Antonescu sau fostul dictator Nicolae Ceausescu, dar si personalitati cunoscute in intreaga lume, precum Constantin Brancusi, Mircea Eliade, Nicolae Iorga, George Enescu; mari evenimente din istoria nationala – perioada fanariota, Razboiul de Independenta, Marea Unire, faurirea Statului National Roman, participarea Romaniei in cele doua razboaie mondiale etc.).

    Conceputa ca mijloc de referinta, dar si ca lectura atractiva, „Enciclopedia de istorie universala“ este o carte vie, care nu uita sa-si focalizeze atentia spre istoria recenta, de care se pot folosi atat „studiosii“, cat si cei preocupati de cultura generala. In paginile ei pot fi gasite peste 3.000 de articole ordonate alfabetic (de la Abbas I, sahul Persiei, la Zwingli, reformatorul protestant elvetian), iar intre acestea, trimiteri catre subiecte conexe, care directioneaza rapid cititorii catre informatiile suplimentare legate de ceea ii intereseaza.

    Majoritatea articolelor sunt concise, furnizand informatii esentiale. 136 de articole tematice ample trateaza in detaliu subiecte de interes major. Peste 1.200 de ilustratii si harti ajuta la fixarea informatiilor citite. Tabelul cronologic de la final ofera o privire sincronica asupra celor mai importante evenimente care au avut loc pe fiecare continent, din Antichitate pana astazi.

  • Noutati

    Cosmaruri rusesti

    Negre, rascolitoare, stranii, atipice, atinse aproape toate de aripa geniului – romanele din seria Byblos a Editurii Curtea Veche si-au mai anexat o piesa de rezistenta, iesita de sub condeiul unui scriitor venerat ca „mostenitor al lui Gogol si al lui Dostoievski“: Iuri Mamleev. Acest roman, spune autorul in prefata, „a fost creat intr-o perioada de profunda ilegalitate (anii ‘60), la Moscova. Nici vorba nu putea fi de publicarea lui in URSS, desi nu continea nimic de natura politica. Continea, in schimb, cosmarul acestei lumi“. Publicat de o editura americana si apoi aclamat in Occident, „Sectantii“ isi da masura violentei si naturii sale sumbre inca din primele randuri: un pasager coboara din tren intr-o statie de provincie, cere o tigara unui localnic, il ucide cu sange rece, dupa care, tolanit in preajma cadavrului, incepe sa-i povesteasca defunctului propria viata.

     

    Iuri Mamleev, Sectantii,

    Editura Curtea veche, Bucuresti, 2006


     

    Mintea mea

    „Stii ca ai creier, asa cum stii ca ai splina: n-ai vazut niciodata splina sau creierul, dar intrucat manualele iti spun ca orice fiinta umana normala are asa ceva, ajungi la concluzia ca aproape sigur ai si tu.“ Zamislirile acestui creier, pe care ajungi sa le cunosti, in timp, din ce mai adanc, pana intr-atat incat poti spune ca „tu esti mintea ta“, alcatuiesc tesaturi complexe, urzite din fire diferite si avand multe modele diferite. Incercand sa desluseasca aceste tipare, Daniel C. Dennett izbuteste sa ne „povesteasca“ ce procese au loc in mintea noastra, dar si in mintile animalelor, sa stabileasca diferentele dintre oameni si acestea din urma, sa fixeze rolul limbajului si sa ne lumineze asupra felului in care a aparut constiinta. Raspunsurile fac recurs la diferite sisteme filosofice, dar si la descoperiri recente din neurobiologie sau cibernetica.

     

    Daniel C. Dennett, Tipuri mentale,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2006

  • Est-algii de toamna

    Un american, care s-a lasat de scoala la varsta de 16 ani pentru a face o calatorie in Europa de Est, lanseaza un album inspirat de sound-ul balcanic, citand printre sursele de inspiratie Taraful Haiducilor din Clejani.

    Mereu ma simt aiurea in preajma Craciunului si a Anului Nou, atunci cand formatii de barbati care-si chinuie amarnic instrumentele incep sa apara la colt de strada, facand de trei ori mai mult zgomot decat ti-ai inchipui ca sunt in stare. Ma simt cam nauc cand stau prin preajma lor ca sa-i ascult cantandu-si tare de tot amalgamul exuberant de muzica folko-tiganeasco-calusareasco-si-cum i-oti mai-zice, in timp ce toata lumea trece in graba pe langa ei, cu ochii atintiti in jos. Pentru majoritatea romanilor, asemenea formatii nu reprezinta nimic deosebit, data fiind multitudinea lor. Eu unul insa, atunci cand am ajuns prima oara in Romania si i-am vazut cantand pe strada, am fost cuprins de uimire. Pur si simplu nu mai auzisem asa ceva.

     

    Americanul Zach Condon este un alt strain care s-a indragostit de sound-ul Europei de Est, sound-ul balcanic, zgomotos si obraznic, popularizat de Goran Bregovic. Sub pseudonimul Beirut, el a lansat recent un album plin de acea muzica pe care v-ati inchipui-o produsa de un taraf de 12 romi si nu de un american tacut, in varsta de 20 de ani.

     

    Albumul sau de debut, care iti arata clar perspectiva estica din titlu – „Gulag Orkestar“ – a cauzat o agitatie extraordinara in SUA in ultima vreme. Si pe buna dreptate. Foarte putini sunt cei din lumea indie-rock care sa faca o astfel de muzica. Este un sound atat de departe de lumea formatiilor de chitaristi, ca te obliga sa-l asculti. Nu se aude nici macar o chitara, ci numai corn, vioara, violoncel, ukulele, mandolina, glockenspiel, tobe, tamburine, conga, armoniu, pian, clarinet si acordeon, desi aceste instrumente sunt utilizate pentru a crea acel gen de piese care se potrivesc perfect nebuniei actuale legate de scena indie-folk. Vocea lui Condon duce totul inspre teritoriul indie-rock, deoarece suna asemanator cu cea a interpretului de nu-folk Rufus Wainwright. Sau cu cea a lui Thom Yorke de la Radiohead. Beat. Dansand cu un taraf de romi cu instrumente tocite. Cam asa suna albumul. Condon a descoperit sound-ul balcanic abia dupa ce s-a lasat de scoala la varsta de 16 ani pentru a calatori in Europa de Est. Artistul locuieste acum in Brooklyn, iar din intregul LP se desprinde o nostalgie a Estului („Est-algie“? Sa fie oare un cuvant?). Insasi coperta albumului este un exemplu graitor pentru acest sentiment de nostalgie.

     

    Fotografia de pe coperta a fost gasita de Condon intr-o biblioteca din Leipzig, Germania, fiind facuta de catre un fotograf anonim de mult uitat. De fapt, in notele care insotesc albumul, Condon intreaba daca stie cineva ce-i cu fotograful respectiv.

     

    Intregul LP pare sa fie coloana sonora a unei carti din lista celor mai bine vandute, „Everything is Illuminated“ (in prezent disponibila si sub forma unui film cu adevarat dezamagitor), scrisa de un autor evreu din America, Jonathan Safran Foer. Foer, in postura de narator, deapana povestea intoarcerii in Ucraina pentru a descoperi satul bunicilor sai, ras de pe fata pamantului in timpul Holocaustului. La fel ca romanul lui Foer, Condon suna, pe parcursul albumului, ca si cum s-ar afla in cautarea a ceva demult pierdut in trecut, ca si cum ar da iar si iar peste fragmente ale unei lumi uitate.

     

    Aceasta „Est-algie“ (Imi place! Cred c-am inventat un cuvant!) se poate vedea in piese cu titluri ca „Bratislava“ sau „Brandenburg“. Bine, are si o piesa intitulata „Postcards From Italy“ (Vederi din Italia), dar pricepeti unde bat. In plus, Condon e din America, nu? Nu fiti rai cu el! Si ce daca s-ar putea sa creada ca Italia e in Europa de Est? Macar nu crede ca Europa e o tara…

     

    Un lucru interesant este acela ca, pe langa creatiile lui Emir Kusturica si Bregovic, Condon citeaza printre factorii de influenta ai muzicii sale formatia romaneasca Taraful Haiducilor din satul Clejani. Daca nu v-a interesat niciodata aceasta muzica, va sugerez sa ascultati LP-ul „Gulag Orkestar“. Cu siguranta veti privi scena din care face parte cu alti ochi. Data viitoare, cand mai vedeti o formatie haotica ce-si chinuie instrumentele de mama focului in preajma Craciunului, s-ar putea sa va opriti s-o ascultati…        

     

    In romaneste de Loredana Fratila-Cristescu