BusinessMagazin

Blog

  • Hannibal din secolul 21? Preşedintele unui stat african ameninţă că va trimite 20.000 de elefanţi în Germania. Mokgweetsi Masisi: “Nu este o glumă”

    Preşedintele Botswanei, Mokgweetsi Masisi, a ameninţat că va trimite 20.000 de elefanţi în Germania, în contextul în care cele două ţări se ceartă pe tema importului de trofee de vânătoare.

    “Nu este o glumă”, a declarat marţi preşedintele pentru tabloidul german BILD.

    Masisi a atacat guvernul federal german, şi în special ministerul mediului, condus de ministrul Verzilor, Steffi Lemke, pentru că a încercat să interzică importul de trofee, în ciuda suprapopulării de elefanţi din Botswana.

    “Este foarte uşor să stai la Berlin şi să ai o opinie despre afacerile noastre din Botswana. Noi plătim preţul pentru a păstra aceste animale pentru lume”, a declarat el.

    Botswana, care găzduieşte aproximativ 130.000 de elefanţi, potrivit preşedintelui, a trimis deja 8.000 de elefanţi în Angola. “Am dori să facem o astfel de ofertă şi Republicii Federale Germania”, a anunţat Masisi. “Nu vom accepta un refuz”.

    “Vrem ca elefanţii noştri să umble liberi. Dacă vă plac atât de mult, atunci vă rugăm să acceptaţi acest cadou din partea noastră”, a adăugat el.

    Preşedintele Botswanei a descris situaţia elefanţilor din ţara sa ca fiind gravă. Elefanţii distrug culturile şi devastează sate.

    De asemenea, el l-a invitat pe ministru mediului de ka Berlin să inspecteze protecţia faunei sălbatice din Botswana. Ţara sa face mai mult “decât orice altă ţară din lume”, a subliniat el, adăugând că o măsură de interzicere a importului de trofee ar agrava sărăcia.

    Organizaţia pentru drepturile animalelor PETA îl contrazice pe preşedintele din Botswana şi susţine planurile lui de a restricţiona şi, eventual, de a interzice importul, numind vânătoarea de trofee “un hobby al oamenilor bogaţi şi blazaţi care au mai mulţi bani decât morală”.

    “Sumele îngrozitoare pe care vânătorii amatori le cheltuiesc pentru o excursie de vânătoare nu ajung la populaţia săracă sau la administraţia unui parc naţional, ci aproape exclusiv în buzunarele operatorilor de turism şi ale proprietarilor de ferme de vânătoare”, a declarat un purtător de cuvânt al PETA pentru POLITICO.

    Botswana ar trebui să interzică complet vânătoarea de trofee şi să se bazeze în schimb pe turismul fotografic pentru a genera venituri, a adăugat purtătorul de cuvânt, subliniind că animalele vii ar face mai mult pentru imaginea ţării.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Care sunt şansele pentru un nou conflict în Balcani? Florent Parmentier: „Există un potenţial de război asupra căruia europenii trebuie să acţioneze foarte repede”

    Florent Parmentier: „Există un potenţial de război în Balcani, asupra căruia europenii trebuie să acţioneze foarte repede”.
    Dacă Rusia avansează în Ucraina, atunci echilibrul de putere s-ar schimba cu siguranţă între sârbi şi bosniaci.
    Un nou conflict în inima Europei, chiar şi mocnit, îi convine lui Vladimir Putin.

    „Există un potenţial de război în Balcani, asupra căruia europenii trebuie să acţioneze foarte repede”, spune Florent Parmentier, Director de Cercetare la Ştiinţe Politice în Paris. Acesta face o paralelă la situaţia Ucrainei şi confirmă că Preşedintele rus, Vladimir Putin este interesat de un nou conflict armat în Europa.

    De ce au renăscut tensiunile la frontiera de vest a României?
    Declarând săptămână trecuta că „interesele vitale” ale ţării sale sunt ameninţate, Preşedintele sârb Aleksandr Vucic repeta un scenariu pe care l-am văzut în Ucraina. Este vorba despre mişcările separatiştilor sârbi din Bosnia. El s-a referit la „marile provocări” care îi aşteaptă pe sârbi şi asta în contextul tensiunilor între sârbi şi kosovari, dar şi în Republica sârbă Bosnia care ameninţă să îşi declare independenţa şi chiar să ceară rataşarea la Belgrad.

    Cititi mai multe pe www.alephnews.ro
     

  • Cutremur devastator de 7,2 grade în una dintre cele mai mari capitale. Bilanţul până la această oră

    Patru persoane au fost ucise în Taiwan, după ce cel mai puternic cutremur din ultimii aproape 25 de ani din insulă a avariat clădiri, a oprit traficul feroviar şi a forţat evacuarea fabricilor de semiconductori, scrie FT. 

    Patru persoane au fost ucise în Taiwan, după ce cel mai puternic cutremur din ultimii aproape 25 de ani din insulă a avariat clădiri, a oprit traficul feroviar şi a forţat evacuarea fabricilor de semiconductori, scrie FT. 

    Cutremurul – care a avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter, potrivit agenţiei de monitorizare a cutremurelor din Taiwan, şi 7,4 grade potrivit US Geological Survey – s-a produs miercuri la ora 7.58 în largul coastei de est, la 25 km sud de Hualien, un oraş cu aproximativ 100.000 de locuitori.

    Agenţia Naţională de Pompieri din Taiwan a declarat că patru persoane au murit şi alte 57 au fost rănite. În Hualien, una dintre cele două clădiri care s-au înclinat din cauza cutremurului a fost evacuată în totalitate, fără victime. Într-o altă clădire cu mai multe etaje, echipele de salvare încă confirmau câte persoane au rămas blocate în apartamente, a declarat guvernul local.

    Oraşul New Taipei, municipalitatea care înconjoară capitala, a suspendat şcolile şi activitatea pentru toată ziua.

    Taiwan este unul dintre cele mai importante centre de producţie de semiconductori din lume. Taiwan Semiconductor Manufacturing Company, cel mai mare producător de cipuri contractat din lume, a evacuat personalul din unele dintre fabricile sale.

    “Sistemele de siguranţă ale TSMC funcţionează în mod normal”, a precizat compania într-un comunicat. “În prezent, confirmăm detaliile impactului”. Compania a adăugat că a suspendat activitatea pe şantierele de construcţii pentru această zi, în aşteptarea unor inspecţii suplimentare.

    Utilajele de înaltă precizie folosite pentru fabricarea semiconductorilor sunt foarte vulnerabile la întreruperi neplanificate. Administraţia parcului ştiinţific Hsinchu Science Park, unde TSMC are mai multe fabrici, a declarat că societatea şi Powerchip, un alt producător, au efectuat opriri preventive ale unor utilaje, a relatat presa locală. TSMC nu a răspuns la o solicitare de comentarii.

     

  • ANAF va publica “lista ruşinii” în această lună. Verificaţi dacă lucraţi la o companie cu datorii

    Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) va publicat în această lună lista cu datornicii care nu şi-au plătit obligaţiile fiscale în T1 2024, conform legislaţiei în vigoare.

    În “lista ruşinii” sunt incluse firmele care nu şi-au achitat obligaţiile fiscale către Fisc în T1 2024. ”Lista ruşinii” este reglementată de Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 558/2016 privind Procedura de publicare a listelor debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale restante, precum şi cuantumul acestor obligaţii.

    Obligaţiile fiscale pentru T1 2024 sunt aferente perioadei ianuarie – martie 2024. În cadrul listei sunt incluse doar firmele care au datorii fiscale de la 100.000 de lei în sus.

    Ordinului Ministerului Finanţelor Publice (MFP) nr. 558/2016 privind Procedura de publicare a listelor debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale restante, precum şi cuantumul acestor obligaţii, regelmentează faptul că aceste obligaţii fiscale trebuiau plătite.

    Pentru publicarea obligaţiilor fiscale restante, nu au fost avute în vedere sumele de rambursat/de restituit, întrucât art. 162 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede acest aspect, conform site-ului ANAF.

    Sunt publicate obligaţiile fiscale restante totale care depăşesc următoarele plafoane:
    a) 500.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de mare contribuabil; 
    b) 250.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de contribuabil mijlociu; 
    c) 100.000 lei, în cazul celorlalte categorii de debitori

    ANAF va efectua modificări “în termen de 15 zile de la achitarea integrală a obligaţiilor fiscale datorate, organul fiscal central operează, din oficiu, modificările pentru fiecare debitor care şi-a achitat aceste obligaţii, în sensul eliminării din liste”.

    Lista poate fi consultată AICI

     

     

  • Bogdan Barbu, Partener Servicii Fiscale, Deloitte România: Politica industrială reintră pe agenda marilor puteri economice. Care sunt domeniile prioritare?

    Contextul economic global, tensionat de incertitudinile geopolitice, dar şi dezvoltarea exponenţială a tehnologiilor digitale avansate, care pot contribui la eficientizarea activităţii în toate sectoarele de activitate, determină principalele economii ale lumii să revină la practica politicilor industriale pentru a-şi atinge obiectivele. Dacă în trecut astfel de politici vizau, cu prioritate, creşterea economică şi crearea de locuri de muncă, cele recente sunt concentrate pe securizarea lanţurilor de aprovizionare şi dezvoltarea unor tehnologii performante în domeniile cheie ţinând cont, de asemenea, de obiectivele climatice. Prin iniţiative de acest tip, guvernele pot oferi diverse facilităţi sau finanţare directă pentru a încuraja investiţiile, dar, în acelaşi timp, pot genera şi tensiuni în relaţia cu partenerii comerciali sau potenţialii investitori.

    Printre politicile industriale recente se numără legea privind reducerea inflaţiei („IRA”) din SUA, Alianţa Europeană a Bateriilor sau iniţiativele strategice ale Japoniei privind lanţul de aprovizionare. De asemenea, există numeroase iniţiative care vizează cercetarea şi inovarea în domenii critice, cum ar fi energia verde şi tranziţia digitală (Orizont Europa), sau alianţe sectoriale, precum cele care susţin dezvoltarea unor tehnologii de vârf în domeniul semiconductorilor.

    Politicile de acest gen şi-au arătat în timp beneficiile şi au, şi în prezent, potenţialul de a contribui la surmontarea provocărilor cu care se confruntă economiile şi, implicit, companiile din întreaga lume. Pe de altă parte, însă, există şi riscul înmulţirii măsurilor protecţioniste, din dorinţa statelor de a asigura companiilor locale stimulente atractive, dar şi pentru a atrage cât mai multe investiţii străine. Însă acestea nu pot fi duse la extrem (cum ar fi relocarea unor unităţi de producţie în ţară, din locaţii mai eficiente) pentru că, pe termen lung, ar genera costuri de producţie greu de susţinut. În plus, ar atrage iniţiative similare din partea partenerilor comerciali, astfel că, în final, acordurile bilaterale, regionale sau chiar globale în anumite domenii sunt de preferat.

     

    Friendshoring – între avantaje şi exces de zel

    Totodată, politicile industriale actuale acordă o importanţă tot mai mare conceptului de „friendshoring” (care favorizează relaţiile economice cu aliaţii politici) atunci când analizează structura lanţurilor de aprovizionare pentru domeniile cheie ale economiilor, dar şi fluxurile financiare.

    Un exemplu în acest sens îl poate constitui politica europeană privind investiţiile străine directe (instituită printr-un regulament în vigoare din 2020), care prevede că fiecare stat membru are sarcina să examineze investiţiile străine directe efectuate pe teritoriul său din
    perspectiva siguranţei şi ordinii publice. Regulamentul are în vedere investiţiile din afara Uniunii Europene (non-UE), însă autorităţile europene au lăsat la latitudinea statelor membre modul de implementare, astfel că multe dintre acestea, inclusiv România, au impus condiţii mult mai stricte la autorizarea investiţiilor, ca măsură de protecţie pentru sectoarele considerate strategice.

    Însă, în România cel puţin, sectoarele strategice sunt foarte vag definite, astfel că, în prezent, aproape orice investiţie, fie că este non-UE, UE sau chiar din România, trebuie notificată comisiei pentru examinarea investiţiilor străine directe, special creată în acest scop, pentru a se evita riscul de neconformare. Astfel, o iniţiativă menită să protejeze economiile europene de potenţiale investiţii ostile riscă să se transforme într-o barieră în calea tuturor investiţiilor, în anumite state cel puţin.

    În concluzie, ideea reindustrializării este benefică pentru economiile din întreaga lume, dacă politicile aferente stimulează dezvoltarea investiţiilor locale, pentru că un mediu antreprenorial puternic are potenţialul de a spori rezilienţa economiei la eventuale şocuri externe, dar le încurajează şi pe cele străine, fără de care nicio economie nu poate performa la adevăratul potenţial. În plus, pentru a fi eficiente, aceste politici ar trebui să fie ţintite, pe domenii considerate strategice, pentru care să se dezvolte pachete coerente de măsuri aplicabile pe termen lung.

  • Piaţa imobiliară din Bucureşti, cu ochii pe reconversia a două clădiri iconice: magazinele Unirii şi Cocor din Piaţa Unirii

    ♦ Piaţa Unirii a fost mereu un punct de referinţă în Capitală. Dacă la începutul anilor 2000 era un culoar de tranzit, cu peste 60.000 de oameni care tranzitau piaţa, după 2015 noile investiţii, dar şi nume noi precum H&M şi Zara au transformat kilometrul zero într-o destinaţie. Pandemia, dar şi lipsa investiţiilor în zona publică însă au afectat din nou popularitatea Pieţei Unirii.

    Magazinele Cocor, Unirea, Bucureşti sau fostul Junior, transformat ulterior în tribunal, făceau din zona Unirii punctul fierbinte al retailului în anii ’90. Tot atunci primele firme reprezentau „grosul“ chiriaşilor din apartamentele de pe Bulevardul Unirii, pentru ca în ultimii 10 ani să apară şi noi clădiri de birouri în zonă precum Unirii View, Day Tower, U Center şi Timpuri Noi Square.

    Pe de altă parte, în ultimii ani Piaţa Unirii a pierdut o serie de chiriaşi-cheie, precum grupul Inditex (Zara, Bershka, Stradivarius), Koton şi Mega Image. Altădată o zonă efervescentă, atât după 2010, cât şi la început de 2020 zona şi-a pierdut din popularitate, iar lipsa investiţiilor din zonă a dus la degradarea sa. Pe de altă parte, în ultimii 2 ani au început şi au fost realizate lucrări de modernizare şi a avut loc inclusiv un „război“ al palmierilor între primăria sectorului 3 şi cea a Capitalei. În tot acest timp marii proprietari de malluri din Capitală au continuat investiţiile, pornind de la Bucureşti Mall, care a trecut prin faze de modernizare, până la AFI Cotroceni, care a devenit un pol de office şi comercial.

    „În acest moment clădirea centrului comercial Cocor nu poate fi transformată în birouri deoarece nu a fost proiectată în acest sens. În trecut au existat propuneri ca aceasta să fie înlocuită de un proiect de office şi cu hotel, o clădire de 25 de etaje, dar ideea nu a fost acceptată. Noi avem acum 9.900 mp suprafaţă închiriată, nu avem vreo suprafaţă mare disponibilă“, a declarat pentru ZF Aurel Beşliu, vicepreşedintele con­silului de administraţie al Cocor Bucureşti.

    Magazinul Cocor a fost redeschis în 2010 în urma unui amplu proces de renovare care a costat 24,5 mil. euro, renovarea începând în 2008 – în acel an Cocor voia să devină un mall al luxului, însă a fost deschis după criza din 2009, iar strategia pentru acesta a fost regândită, mai ales că au existat probleme cu plata creditelor la începutul anilor 2010.

    „Având în vedere poziţia centrală şi accesului facil la mijloacele de transport în comun, credem că cele două clădiri ar putea fi transformate în birouri“, a spus Alin Obretin, senior consultant office Agency Cushman & Wakefield Echinox.

    „Este foarte important de menţionat însă că cele două proiecte necesită investiţii importante pentru a putea fi reconvertite în birouri, având în vedere că actuală structura nu oferă condiţiile necesare amenajării de birouri. Ne referim aici la înălţime, la disponibilitatea luminii naturale, echipamentele tehnice: lifturi, sisteme de HVAC, etc.“

    Reconversia clădirilor reprezintă un subiect „fierbinte“ în ultimii ani, pe măsură ce unele clădiri pot obţine performanţe mai mari dacă vin cu o nouă propunere pe piaţă. Spre exemplu, în 2013 fostul City Mall a fost transformat de Ioannis Papalekas din mall în clădire de birouri, după ce mallul intrase în faliment în 2010. Acum, la 11 ani de la reconversie, fostul mall are o rată de ocupare de peste 90% a birourilor, acesta fiind în proximitatea a mai multe linii de tramvai dar şi a unei staţii de metrou.

  • Drumul de la un tractor şi cinci hectare de teren până la afaceri de peste 75 de milioane de euro. Care este familia care a reuşit să construiască un imperiu în domeniul agriculturii

    Sunt 30 de ani de când Ianco şi Ioji Zifceak, doi fraţi din judeţul Timiş, au pornit alături de părinţi o afacere în domeniul agricol. La acea vreme, în 1993, aveau un tractor şi cinci hectare de teren. Astăzi, grupul Maxagro are afaceri de peste 75 mil. euro din agricultură şi zootehnie, dar şi materiale de construcţii, lucrări de infrastructură, biogaz şi comerţ. Mai mult, copiii celor doi fraţi sunt astăzi implicaţi în dezvoltarea grupului din Timiş. Ce plusuri aduce noua generaţie pentru unul dintre cele mari grupuri din Timiş?

    Noua generaţie aduce la Maxagro o perspectivă proaspătă şi inovatoare, îmbinată cu determinarea de a continua tradiţia de excelenţă şi succes pe care părinţii noştri au stabilit-o. Având în vedere diversitatea abilităţilor şi experienţelor noastre, aducem idei inovatoare şi soluţii creative pentru a consolida şi diversifica operaţiunile grupului”, spune Alexandra Zifceak, CEO al grupul Maxagro. Ea  s-a îndreptat către lumea afacerilor, studiind la un MBA în Londra şi programul de master în Administrarea organizaţiilor de afaceri la FEAA.

    Alexandra a preluat responsabilitatea managementului grupului, concentrându-se atât pe aspectele financiare, cât şi pe cele de marketing. Practic, grupul Maxagro are afaceri totale de 75 de milioane de euro, grupul activând în domenii precum agricultură şi zootehnie, dar şi materiale de construcţii, lucrări de infrastructură, biogaz şi comerţ.

    Pe de altă parte, mezinul familiei, Eduard, este la doar 13 ani pasionat de tehnologie şi foloseşte atât drona, cât şi camerele foto-video să suprindă în imagini spectaculoase ferma şi activităţile grupului. Verişoara sa mai mare, Daria, a ales să îşi dedice timpul modernizării fermei bio a familiei. Pe de altă parte, Andreea Zifceak are 21 de ani şi este implicată în divizia de zootehnie şi în proiectele de zootehnie şi depunerea de fonduri europene. Ea a studiat dreptul şi economia pentru a aduce abordări holistice în cadrul afacerii Maxagro.

    „Avem multe planuri, dar unul din ele este să creştem cu 30% efectivul de animale din ferma noastră“, spunea recent Andreea Zifceak, manager al Maxagro Lact, ferma de vaci a familiei Zifceak. Maxagro are în total 3.000 de capete de bovine, dintre care 1.130 de vaci de muls. Maxagro Lact este cea mai mare fermă de vaci din Banat şi colectează zilnic circa 42.500 de litri pe lapte.

    La rândul ei, Daiana, la 25 de ani, s-a dedicat comerţului cu utilaje agricole şi s-a implicat în strategiile de dezvoltare a sectoarelor de agricultură ale grupului. Practic, misiunea ei era să aducă cele mai inovatoare şi eficiente utilaje pentru o agricultură cât mai eficientă în cadrul Maxagro, mai povestesc membrii familiei Zifceak. Grupul Maxagro din Timiş cultivă astăzi peste 10.000 de hectare în vestul ţării

    „Împreună, cei 5 copii ne vedem contribuind la dezvoltarea continuă a Maxagro în următorii 5-10 ani printr-o serie de iniţiative şi proiecte strategice. Un prim proiect, care este în curs de implementare este digitalizarea întregului grup, mai exact lucrăm la propriul ERP, care să se plieze pe specificul grupului, şi care aduce îmbunătăţiri majore în cadrul Maxagro, atât la nivel de productivitate, time management, dar şi pentru accesul la informaţii printr-un sigur click”, a menţionat Alexandra Zifceak. De asemenea, ea spune că noua generaţie îşi propune să se concentreze pe creşterea sustenabilă a afacerii în toate domeniile sale, inclusiv în agricultură, construcţii, şi alte activităţi conexe. De altfel, deja grupul are o  instalaţie de biogaz care produce
    1 MWh curent electric.

    „Ne concentrăm pe extinderea operaţiunilor noastre, prin integrarea afacerii, explorând noi oportunităţi de afaceri.”

    Alexandra Zifceak, CEO, Maxagro

    În plus, divizia de construcţii a grupului Maxagro este în prezent dotată cu trei staţii de asfalt situate în judeţele Timiş şi Caraş, două staţii de betoane, cariere, balastiere şi o flotă de 100 de camioane. Staţiile de asfalt au o capacitate de producţie de 750 de tone pe oră, asigurând fluxul necesar de materiale pentru proiectele complexe în care divizia este implicată. „Ne dorim să continuăm să inovăm şi să investim în tehnologie de vârf pentru a ne menţine competitivitatea şi pentru a rămâne la standardele de top ale industriei. De asemenea, ne concentrăm pe extinderea operaţiunilor noastre, prin integrarea afacerii, explorând noi oportunităţi de afaceri”.

    În zece ani, tinerii îşi doresc să consolideze poziţia de lider al Maxagro în toate domeniile de activitate.  „Implicarea noastră în afacere a venit în mod natural, fiind influenţată în mare parte de exemplul şi munca părinţilor noştri. Crescând într-un mediu în care afacerea familială era o parte integrantă a vieţii noastre, am fost expuşi încă de mici la activităţile şi provocările din domeniul agricol şi al construcţiilor. De mici am lucrat în fiecare divizie a grupului, astfel observând pasiunea şi dedicaţia cu care părinţii noştri îşi desfăşurau activitatea”, mai spune Alexandra Zifceak.

    Ea adaugă că nu au simţit vreo presiune din partea părinţilor să se implice în afacere, ci i-au încurajat întotdeauna să exploreze şi să îşi dezvolte propriile interese şi talente în cadrul grupului Maxagro. „Astfel, implicarea noastră în business a fost o alegere personală, motivată în cea mai mare parte de dorinţa noastră de a contribui la continuarea succesului afacerii de familie şi de a ne aduce propria contribuţie la dezvoltarea şi extinderea grupului Maxagro.” Pe de altă parte, Alexandra povesteşte că zilnic familia Zifceak ia prânzul în familie, dar evită să vorbească despre afaceri.

    „Duminica o petrecem împreună în prima parte a zilei mergând la biserica din satul nostru natal, iar apoi relaxându-ne prin diverse activităţi, de exmplu plimbări prin natură la noua noastră fermă din Birda. Desigur, se întâmpla ca unele weekenduri să fie «sacrificate» din cauza afacerilor, dar când faci ceea ce-ţi place nu simţi că ar fi un sacrificiu.” Pe de altă parte, ea spune că părinţii sunt întotdeauna deschişi să se sfătuiască cu ei atunci când iau decizii pentru afacerea de familie. „Analizăm împreună impactul potenţial al deciziilor, luând în considerare aspecte precum inovaţia, sustenabilitatea şi dezvoltarea pe termen lung”.

    Printre planurile de viitor ale familiei este finalizarea unui FNC modern, cu o capacitate de peste 10 tone pe oră şi complet automatizat. De asemenea, compania are în plan să modernizeze staţia de biogaz şi să deschidă un abator ca să realizeze abatorizarea intern. O parte din proiectul de investiţii va fi acoperit din fonduri europene şi restul din surse proprii şi finanţare bancară.   

  • Cine este românca care vinde dulciuri de milioane de euro în România. Ea vrea ca anul acesta să se extindă în toată ţara

     

    Opinie Nicoleta Hriţcu, fondator, Cuptorul Moldovencei (un business care a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 2,5 milioane de euro)

    Când am gândit businessul meu, l-am gândit ca pe o afacere mică, de familie. Nu căutam succesul, dar îmi doream cu tot dinadinsul să fac ceva foarte bine, să excelez în ceva. Eram foarte frustrată că nu reuşisem să fac ceva extraordinar până la 30 de ani, încât m-am hotărât să prepar cele mai bune prăjituri de casă şi plăcinte din Iaşi. Şi cu gândul acesta mă trezeam în fiecare dimineaţa. Mie îmi place să gândesc lucrurile pe termen lung. Îmi plac foarte mult conceptele de sustenabilitate şi durabilitate. Mi-am dorit să creez ceva valoros şi să generez un impact pozitiv.

    Datorită acestui fapt, sunt foarte atentă la micro şi macromediu, la tendinţe şi influenţe. Industria alimentară – şi mai ales cea de patiserie şi cofetărie – este o industrie foarte dinamică. Barierele de intrare sunt foarte mici. Cu un capital mic – aproximativ 20.000 de euro –  dar cu un plan bun şi cu multă determinare poţi începe o afacere dulce. Datorită fondurilor guvernamentale, anual se deschid peste 100 de cofetării în toată ţara. Însă este adevărat că cei care rezistă mai mult de trei ani sunt mai puţini, iar cei care au şi performanţe sunt sub 10%.

    Mixul de atribute necesare pentru a avea succes în acest domeniu s-a mai schimbat de-a lungul timpului. Au fost perioade când s-a pus accent pe calitatea produsului, pe preţ, dar şi perioade în care s-a ţinut cont de brand, de comunicarea şi relaţiile construite cu clienţii sau de unicitatea ofertei de vânzare. Fiecare antreprenor avea propria strategie. Eu m-am concentrat pe produs şi pe oferta unică de vânzare. Am acoperit o nevoie existentă în piaţă, pentru prăjituri preparate exclusiv din ingrediente naturale – fără margarină, fără premixuri, fără ingrediente care nu sunt conforme cu sănătatea. Este ceea ce fac de mai bine de zece ani.

    Criteriile de diferenţiere sunt cele care ajută un business să reziste în timp. De asemenea, am observat că valoarea echipei a devenit unul dintre factorii esenţiali, iar noi, antreprenorii, este important să înţelegem că trebuie să remunerăm oamenii mai bine. De exemplu, anul trecut am avut rezultate foarte bune în comparaţie cu 2022 şi am luat hotărârea ca toată echipa să primească bonusuri. Eu cred că este foarte important ca oamenii să simtă contribuţia lor la rezultatele companiei.

    Profitul meu a fost diminuat, dar satisfacţia mea este foarte mare când văd oamenii mulţumiţi. Un om care simte că are un scop când vine la serviciu va munci întotdeauna cu drag, iar acest lucru se va reflecta în calitatea produsului final. Acum, lucrurile sunt foarte efervescente în piaţă. Competiţia s-a accentuat şi a devenit mult mai interesantă. Ca tendinţă, remarc segregarea industriei în două mari categorii: produse generice, din ingrediente care nu sunt de calitate, şi produse premium, din ingrediente curate. De aici vin şi strategiile diferite de preţ. Cu cât ai un produs mai greu de reprodus, cu atât ai vânzări mai stabile şi o marjă mai bună, însă, repet, nu cred că este suficient să ai un produs bun. De asemenea, putem privi industria aceasta prin perspectiva globalizării. Întotdeauna m-am întrebat de ce intru în hipermarket la Iaşi şi găsesc prăjituri proaspete (necongelate) din Bulgaria, de exemplu.

    Dar fiind în businessul acesta de peste zece ani, am început să înţeleg. Producătorul din Bulgaria are un produs bun. Probabil au făcut investiţii uriaşe în spaţii de producţie performante, cu procese automatizate şi standardizate, ceea ce le asigură volume mari de producţie la costuri mai mici, deci au un preţ competitiv pe piaţa din România, chiar dacă transportul costă mai mult. La noi, în România, încă nu există producători pe măsura producătorilor europeni şi nici programe dedicate care să încurajeze şi să sprijine antreprenorii în proiecte mari. Totuşi, cred că ne apropiem de momentul în care vor apărea mai multe întreprinderi mari şi în România, pentru că avem resurse şi putem deveni competitivi.

    Mai mult, proximitatea cu Republica Moldova deja încurajează o absorbţie de forţă de muncă facilă. Dacă statul ar genera finanţări avantajoase pentru acest gen de proiecte şi ar investi în programe de consultanţă şi know-how pentru tehnologizare şi digitalizare, ar genera potenţialul creşterii afacerilor mijlocii. Piaţa din România s-a dezvoltat, ne-am educat şi, totodată, a crescut şi puterea de cumpărare. Am devenit mai pretenţioşi şi mai informaţi. Aşa că au apărut multe segmente de piaţă cu nevoi mai elaborate pe partea de food, iar preţul nu mai este astăzi singurul care dictează decizia de cumpărare. Calitatea este importantă, unicitatea şi povestea din spatele businessului (sustenabilitate, impactul asupra mediului, asupra comunităţii şi angajaţilor din companie).

    Au crescut standardele, a crescut şi calitatea ofertei, dar mai ales diversitatea. Cu alte cuvinte, este loc pe piaţă şi pentru produsele de import, şi pentru cele locale. Pe mine mă încântă faptul că cele locale – artizanale – sunt din ce în ce mai căutate şi apreciate. Datoria noastră este să ne cunoaştem clienţii şi să le livrăm experienţe de consum pe măsură. Să îi fidelizam şi să avem grija de ei. O altă constatare pe care am făcut-o în ultimii ani este că oamenii s-au săturat de poveşti fabricate de marketing şi de ambalaje, fiind atraşi tot mai mult de autenticitate. Ca şi când nu mai căutam perfecţiunea, ci emoţia, vulnerabilitatea, simplitatea şi transparenţa. Practic, sunt apreciate calitatea, standardele ridicate dintr-un business şi viziunea celui care creşte businessul.

    În acelaşi timp, oamenii au devenit atenţi la amprenta şi impactul pe care un business le generează în comunitate. Cred că succesul pe care îl are Cuptorul Moldovencei vine din faptul că noi nu am respectat neapărat tendinţe sau manuale de marketing, ci tot ceea ce am făcut, încă de acum zece ani, am făcut din inimă, cu pasiune şi grijă faţă de clienţii noştri şi faţă de plăcintele şi prăjiturile noastre, dar şi faţă de natură şi de comunitatea noastră. Ne-am implicat, am ajutat, am pus şi noi umărul la diverse proiecte. Am avut şi avem colaborări cu parteneri din comunitatea noastră. De exemplu, în prezent, avem proiecte cu Fundaţia Comunitară Iaşi şi cu Asociaţia Iaşi Travel, dar de-a lungul anilor am colaborat cu foarte multe fundaţii şi ONG-uri.

    Mă aştept, în următorii ani, să înflorească afacerile artizanale, dar în acelaşi timp vor apărea şi producători mari în piaţa locală, care să livreze pe plan naţional. De asemenea, îmi doresc să devenim competitivi şi pe piaţă europeana. Dar aici, aşa cum am mai spus, trebuie să luăm în calcul dezvoltarea tehnologiei. Trăim nişte vremuri foarte interesante şi digitalizarea a devenit necesară dacă vrei să ţii pasul. Ori învăţăm, ne adaptăm şi ne îmbunăţim prestaţia în industrie, ori devenim irelevanţi. Cu siguranţă, vom ajunge să folosim şi inteligenţa artificială în laborator. Dar până atunci, avem grijă să fosim la capacitate maximă programul ERP, pentru o mai bună gestionare a resurselor şi un control mai bun al rezultatelor.

    Se schimbă şi legislaţia în domeniul alimentar. Parcă înţelegem, într-un final, că este important ce conţine eticheta, mai ales că apar şi modificări şi restricţii la utilizarea anumitor materii prime sau E-uri. De asemenea, mă aştept să apară produse mai curate şi margarina şi frişca vegetală, din grăsimi hidrogenate, să dispară din toate magaziile laboratoarelor. O alta tendinţă, tot din zona de educaţie şi sănătate, este creşterea cererii pentru produse fară zahăr, fără gluten şi raw vegane. În funcţie de valorile businessului tău, te uiţi la tendinţele din industrie şi-ţi creionezi strategia pe termen scurt, mediu şi lung. Şi te apuci de treabă.    

     

    „Cu cât ai un produs mai greu de reprodus, cu atât ai vânzări mai stabile şi o marjă mai bună, însă, repet, nu cred că este suficient să ai un produs bun. De asemenea, putem privi industria aceasta prin perspectiva globalizării. Întotdeauna m-am întrebat de ce intru în hipermarket la Iaşi şi găsesc prăjituri proaspete (necongelate) din Bulgaria, de exemplu.

  • Fiica lui Corneliu Vadim Tudor candidează din partea AUR la Primăria Sectorului 5

    Potrivit unui comunicat al AUR, Lidia Vadim Tudor a absolvit Colegiul Naţional ,,I.L. Caragiale” şi a urmat apoi cursurile Facultăţii de Jurnalism din cadrul Universităţii Spiru Haret. Are un master în Mass-Media şi Comunicare. A urmat şi cursurile Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii Spiru Haret şi deţine un master şi în Psihologie Clinică şi intervenţie psihologică.

    „Cunoaştem cu toţii Sectorul 5 ca având două caracteristici eterne parcă: cel mai mic şi cel mai sărac sector al Bucureştiului. În cariera mea din Administraţie am avut o scurtă experienţă la Primăria Sectorului 5 şi am reuşit să aflu atunci cât de mare este nevoia pentru investiţii serioase şi abordări serioase în sectorul 5. Am învăţat că este nevoie de la regenerarea zonelor defavorizate celebre care ne au făcut o publicitate negativă la nivel internaţional, celebra Aleea Livezilor, zona Iacob Andrei, şi am putea enumera mult mai multe, până la nevoia de readucere a farmecului cartierului Cotroceni sau a zonei centrale a sectorului. (…) În Sectorul 5 avem şcoli care se închid pentru că sunt invadate de ploşniţe, iar asta reflectă o lipsă de investiţii care durează de ani de zile în sector cu şcoli la care încep lucrările şi care sunt abandonate practic trecând anii aglomerând şcolile cu învăţarea în două sau în trei schimburi. Este nevoie de o abordare serioasă şi curajoasă, este nevoie de un primar care să nu se teamă de fondurile europene, este un alt element care a caracterizat administraţia Sectorului 5 de mulţi ani de zile”, a spus Mihai Enache, candidatul AUR pentru Primăria Municipiului Bucureşti.

    În cadrul evenimentului de prezentare, Lidia Vadim Tudor a declarat că a acceptat propunerea AUR de a candida pentru postul de primar al Primăriei Sectorului 5, la aproape nouă ani de la moartea tatălui său, acum când adevărul spuselor lui este mai evident ca oricând, şi că a decis să se implice într-un mod activ în producerea schimbării de care ţara, Capitala şi sectorul au atâta nevoie.

    „Sunt născută, am crescut, am învăţat, m-am dezvoltat în Sectorul 5, deci sunt get-beget din Sectorul 5 şi în toţi aceşti ani am avut ocazia să cunosc îndeaproape problemele cu care se confruntă cetăţenii acestui sector, de la aspecte care ţin de siguranţă a copiilor în şcoli, grădiniţe şi licee, până la chestiuni ce ţin de Sănătate Publică, lipsa sau, acolo unde a fost cazul, ineficienţa programelor de prevenţie în rândul tinerilor, aspecte legate de conştientizarea riscului transmiterii bolilor, a consumului de droguri, de alcool sau de tutun, în rândul adolescenţilor mai ales, aspecte legate de igienizarea corespunzătoare a străzilor şi a parcurilor din sector, de reabilitarea şi consolidarea blocurilor, de canalizare şi asigurarea apei potabile, de asfaltarea străzilor de care mulţi primari până acum nu s-au ocupat în anumite zone care nu sunt atât de vizibile în sector, dar în care oamenii trăiesc. Toate acestea sunt probleme cu care toţi cei care locuim aici ne confruntăm zi de zi. Cred că a venit momentul să oferiţi tinerilor susţinuţi de oameni cu experienţă în Administraţia Publică, aşa cum sunt cei de la filiala Sectorului 5, şansa de a se implica şi de a face ceva pentru o schimbare majoră”, a subliniat candidatul AUR la Primăria Sectorului 5.

  • Marea temere a constructorilor auto: şi dacă încetinirea segmentului maşinilor electrice nu este doar un episod trecător?

    În condiţiile în care vânzările de maşini electrice încetinesc, constructorii auto şi autorităţile de reglementare îşi pun o întrebare existenţială: este acesta doar un episod trecător? Scenariul îngrijorător, scrie Peter Campbell, editorialist la Financial Times, este că dacă preţurile nu vor scădea, sau îngrijorările privind infrastructura de încărcare nu dispar, şoferii ar putea ocoli maşinile electrice permanent.