BusinessMagazin

Blog

  • Oferta de face-lift pentru Bucuresti

    Aparent, in outdoor-ul bucurestean e liniste. Si totusi, de la inceputul anului au aparut cel putin doua indicii ca agitatia e mare in spatele panourilor. O companie austriaca deja s-a asezat confortabil in actionariatul Euromedia. Iar cea mai mare companie de outdoor din Europa si a doua din lume, JC Decaux, pare deja sa isi faca bagajele pentru Bucuresti, via o companie germana.

     

    I se pregateste ceva Bucurestiului? Raspunsul poate veni din cele doua semnale venite recent din Vest. Primul semnal din acest an a aparut in februarie. Atunci, compania austriaca outdoor akzent, membra a grupului EPA, a cumparat pachetul majoritar de actiuni al Euromedia, liderul actual al pietei de outdoor autohtone.

     

    Pentru cei care stiau ca EPA era deja prezent in noua tari din Europa Centrala si de Est, vestea nu a surprins prea tare. Dar faptul ca Romania este tara in care EPA are cea mai relevanta prezenta din regiune – 85% din compania cu cea mai mare cota de piata – a pus industria pe ganduri. Ce are piata romaneasca de outdoor atat de bun de oferit fata de celelalte noua tari in care EPA are operatiuni?

     

    La cateva luni dupa acest moment, in iunie, clopotelul a mai sunat o data. Din Germania, de data aceasta si parca mai ferm. „Vrem sa investim 20 de milioane de euro, pentru un proiect de amploare in Bucuresti“, a declarat pentru BUSINESS Magazin, Hans Wall, presedinte, CEO si actionar majoritar al companiei Wall, care ofera solutii complete de publicitate stradala.

     

    Proiectul – care ar valora aproape cat toata publicitatea stradala din Romania la un loc – consta intr-un plan de redecorare a Capitalei cu mobilier stradal de calitate, la standarde occidentale. Prin mobilier stradal, specialistii inteleg statii de autobuz amenajate („bus shelters“), toalete publice automate, chioscuri, panouri despre oras, sisteme informative pentru turisti, cosuri de gunoi, panotaj.

     

    Redecorarea Capitalei cu mobilier modern, civilizat si cu design unic este proiectul pe care Wall il pune pe masa primarului. Fara a angaja insa Primaria la nici o cheltuiala. Ce ar primi Wall in schimb? Dreptul de a incasa banii din publicitatea prin intermediul acestor piese de mobilier, pe o perioada de 20 de ani, conform propunerii de contract din partea companiei germane detinuta in proportie de 35% de JC Decaux, cel mai mare jucator pe piata de mobilier stradal din lume.

     

    „Am fost la primar si i-am spus ca noi facem totul: designul mobilierului, productie, implementare, intretinere, salubrizare. Totul gratis. A zis ca vrea mai multe detalii“, sintetizeaza Hans Wall receptivitatea Primariei Capitalei la un asemenea proiect. Compania Wall – cunoscuta pentru faptul ca este singura companie nemteasca de outdoor care a penetrat piata din SUA – cea mai mare piata de publicitate din lume – nu ar fi la primul proiect de acest gen. Bucurestiul ar fi a sasea capitala europeana din business plan, dupa Berlin, Moscova, Amsterdam si – in aceasta zona – Sofia si Budapesta. „Strategia noastra de business este clara: capitalele“, spune Wall.

     

    De ce ar vrea compania germana sa-si infiga steagul in Romania? Desi Wall aduce ca motiv faptul ca Bucurestiul are nevoie de „curatenie“ pe de o parte si de „publicitate estetica“, pe de alta, raspunsul companiei poate fi intuit, totusi, printre randuri: strazile si trotuarele din Bucuresti sunt pavate cu un potential de zeci de milioane de euro, pe termen lung. Potential pe care compania germana l-a mirosit si care a impins-o deja sa-si faca simtita prezenta in sediul institutiei de pe fosta Kogalniceanu, dar si in randul agentiilor de publicitate.

     

    Adrian Videanu, primarul general al Capitalei, confirma discutiile cu Wall, dar atentioneaza: „Vrem sa organizam o licitatie pentru a desemna un furnizor de mobilier stradal. In septembrie, cel mai probabil“. Videanu a mai declarat, pentru BUSINESS Magazin, ca a primit deja mai multe oferte in acest sens, „de la cinci-sase companii“. „Mobilierul stradal continua sa fie o problema inca nerezolvata a Capitalei. Imi doresc ca Bucurestiul sa intre in randul capitalelor europene, cu un aspect modern, civilizat, unitar“, a mai spus primarul general.

     

    Dar Videanu mai subliniaza un lucru: discrepanta dintre numarul reclamelor din outdoor-ul bucurestean si incasarile ce i s-ar cuveni Primariei. „Momentan, publicitatea stradala din Bucuresti nu aduce mai mult de 10% din cat ar trebui sa incaseze Primaria“. De aceea, spune el, institutia va organiza o licitatie pentru a desemna o companie care sa se ocupe de „managementul spatiilor publicitare din Bucuresti“ (un fel de watch-dog al acestei piete – n.r.).

     

    Asadar, lipsa unei unitati in mobilierul stradal din Bucuresti (si nu numai), precum si haosul care se invarte in jurul incasarilor din publicitate par sa fie doua premise care sa explice interesul companiilor straine pentru outdoor-ul autohton. Simtind ca aceasta situatie nu poate continua la infinit (cu atat mai mult cu cat se apropie aderarea la Uniunea Europeana), dar si intentia autoritatilor de normaliza aceasta piata, potentialii investitori de peste hotare par sa fi primit o tema de gandire. Si iata ca, in numai sase luni, doua nume sonore au si ciocanit la usa outdoor-ului romanesc. De aceea, este probabil ca miscarile sa continue in piata – fie ca este vorba despre jucatori noi, fuziuni sau achizitii.

     

    Dar revenind la redecorarea Capitalei: cum reactioneaza companiile consacrate pe aceasta piata la acest proiect? Cu atat mai mult cu cat intrarea unui nou jucator ar echivala cu un pretendent in plus la aceeasi felie? Unele au auzit tangential despre acest proiect (sau, cel putin, asa declara), altele isi manifesta interesul sa participe la licitatie, altele nu comenteaza sau se mai gandesc.

     

    „Nu avem informatii privind aprobarea de catre CGMB (Consiliul General – n.r.) a organizarii unei licitatii. Fiind castigatorii unei licitatii organizate de PMB si avand o experienta de peste 6 ani in domeniu, suntem interesati sa continuam si sa extindem parteneriatul nostru cu PMB“, a spus Monica Magureanu, general manager al Beta Cons, in contextul unei eventuale participari a Beta Cons la aceasta licitatie.

     

    Oricum, subliniaza ea, orice contract care va stabili un furnizor de mobilier stradal „va trebui sa asigure respectarea contractelor anterioare si a tuturor clauzelor acestora“. Ceilalti jucatori de pe piata „vor continua desigur colaborarile in derulare pe care le au cu administratiile locale“, a mai spus Magureanu.

     

    „Stiu ca sunt niste idei in acest sens, dar nu pot comenta pe aceasta tema, pentru a evita speculatiile“, a spus Dierk Zeigert de la News Outdoor. Si totusi, ar participa compania la aceasta  licitatie? „De ce nu?“, raspunde Zeigert. Euromedia (care detine, printre altele, spatiile de publicitate din statiile mijloacelor de transport in comun) nu a comentat. In afara de Beta Cons, News Outdoor si Euromedia, alti jucatori mari pe piata Capitalei sunt Churchill Media, Efect Media, Ultravision.

     

    In orice caz, indiferent cine ar castiga acest proiect, implementarea va dura „mult“ – aprecierea duratei, desi vaga, ii apartine lui Hans Wall. Cel putin in cazul companiei pe care o conduce. Pentru ca orasul este mare si pentru ca „nu vrem sa folosim acelasi design ca in Berlin si Moscova, de pilda“. Wall spune ca, anul trecut, cand a vizitat pentru prima oara Bucurestiul, a remarcat repede arhitectura veche. „Mi-a placut si m-a inspirat“, a spus el. Si totusi, este pacat ca este umbrita de publicitatea stradala de proasta calitate si dezordonata, care nu valorizeaza ceea ce Bucurestiul are, a adaugat Wall.

     

    Si totusi, publicitatea stradala din Capitala e „mult prea scumpa“, fata de ce ofera. „Semn ca publicitarii din outdoor vor sa se imbogateasca repede“, precizeaza el. Wall mai spune ca publicitatea din Bucuresti „ar trebui redusa la jumatate si imbunatatita estetic“. Dar, subliniaza el, calitatea costa. „Iar tarifele ar fi pe masura.“ Ceea ce se va si intampla de altfel, o data cu schimbarea „look-ului“ Bucurestiului.

     

    Monica Magureanu de la Beta Cons spune ca termenul „mult“ (pe care Wall il asociaza volumului de publicitate din Bucuresti) nu reprezinta decat o „constatare relativa“. „Consideram ca extinderea subiectului, implicit a comentariilor si dezbaterilor pe baza acestuia, ar trebui facuta plecand de la argumentele care justifica o asemenea pozitie“, spune managerul Beta Cons.

     

    Cel putin cativa factori ar trebui avuti in vedere, precizeaza ea: „marimea pietei, nivelul de dezvoltare al acesteia, corelatiile intre cererea si oferta de suporturi outdoor, nu numai de mobilier stradal“. Dar „asa cum se intampla pe orice piata, competitia este de natura sa stimuleze calitatea, competitie favorizata de cererea permanenta a clientilor pentru suporturi moderne“.

     

    De asemenea, trebuie avut in vedere ca „notiunea de calitate se formeaza pornind de la suporturi, dar la acestea se adauga plus valoare prin serviciile pe care fiecare furnizor de pe aceasta piata le asigura clientilor sai, servicii care in cele din urma fac distinctia intre ofertele de pe piata“.

     

    Si totusi, ce ii lipseste outdoor-ului autoh-ton in acest moment? „Avand in vedere ca piata romaneasca este o piata in crestere, care este departe de a ajunge la maturitate, consideram ca lipsesc unele reglementari privind anumite tipuri de formate outdoor – cum ar fi mesh-urile“, spune Magureanu.

     

    Daca Hans Wall va reusi sa bata palma cu Videanu, vom vedea la toamna. Indiferent de ce se va intampla insa, nemtii de la Wall sunt hotarati sa deschida poarta investitiilor in Romania: ei au si anuntat construirea unei fabrici de mobilier aici.

     

    Probabil ca, in ipoteza in care nu semneaza contractul cu Primaria, ei vor fi cei care vor furniza mobilierul companiei care va castiga licitatia (si, tot probabil, serviciile aferente), ceea ce ar insemna ca au business-ul asigurat. Ceea ce confirma un lucru: Bucurestiul chiar se pregateste de un face-lift european. Mai ramane de stabilit doar cine il va executa.

  • CINE BATE LA USA OUTDOOR-ULUI?

    JC Decaux – compania care detine 35% din actiunile Wall – este numarul unu in lume in domeniul mobilierului stradal si a doua companie de outdoor din lume.

     

    Wall

    • Actionariat: Hans Wall – 52%; Daniel Wall – 13%; JC Decaux, Paris – 35%
    • Vanzari in 2004: 111 mil. euro
    • Afacerea Wall se bazeaza pe conceptul „dezvoltare, productie, servicii si vanzari media dintr-o singura sursa“.
    • Wall are propriile unitati de cercetare si fabricatie. Mentenanta si curatenia mobilierului este realizata de personalul companiei.
    • Pe probleme de design, colaboreaza cu specialisti celebri in domeniu.

    Jc decaux

    • Venituri: 1.627,3 milioane de euro in 2004
    • Numarul unu in mobilierul stradal, din intreaga lume (311.000 de fete)
    • Numarul unu in publicitatea din aeroporturi (155 in toata lumea), la care se adauga peste 150 de contracte de transport in metrouri, autobuze, trenuri si tramvaie (208.000 de fete)
    • 716.000 de fete publicitare in 45 de tari
    • Prezent in 3.500 de orase
    • 7.500 de angajati

  • Demisiile de la TVR

    Valentin Nicolau si Lucian Sarb au demisionat invocand presiuni politice.

     

    Valentin Nicolau, presedintele TVR, si Lucian Sarb, redactorul-sef al „Stirilor“, n-au mai asteptat dezbaterea parlamentara a rapoartelor SRR-SRTV si au anuntat duminica, intr-o conferinta de presa, ca demisioneaza de la conducerea postului public de televiziune. Demisiile au venit intr-un moment in care ipoteza inlocuirii lui Nicolau devenise tot mai plauzibila.

     

    Rapoartele de activitate primisera avizul negativ al celor doua comisii de specialitate. Se vehiculau deja diverse nume pentru functia de manager interimar al TVR – mai intai cel al Brandusei Armanca (fost director TVR Timisoara), apoi al lui Rasvan Popescu si, ceva mai putin insistent, cel al Luciei Hossu-Longin. Tehnic vorbind, Valentin Nicolau si consiliul de administratie al Televiziunii Romane ar fi fost demisi daca rapoartele de activitate pe 2003 respectiv 2004 ar fi fost respinse, saptamana aceasta, in plenul parlamentului.

     

    Atat Nicolau cat si Sarb spun ca au demisionat din cauza presiunilor politice la care TVR este supusa de actuala putere. „Totul a devenit absurd“, a spus Nicolau, „dominat doar de vointa politica de a pune mana cu orice pret pe TVR.“ El a explicat ca demisioneaza pentru a evita ceea ce el a numit „un interimat periculos“ pentru TVR si s-a referit chiar la numele vehiculate pentru fotoliul sau, pe care le-a etichetat drept „jenante“, demonstrand „intentia guvernantilor de a aduce la TVR executanti fideli“.

     

    Replica guvernului a venit in aceeasi zi de la purtatorul de cuvant, care a spus ca Valentin Nicolau „prefera sa faca o tragicomedie ieftina“ in loc sa-si dea „demisia pur si simplu, daca asta ii cerea constiinta“. In acelasi comunicat, guvernul a spus ca e „tragic“ ca Valentin Nicolau „a tacut complice in fata controlului total impus de guvernul Nastase asupra TVR“.

     

    Nicolau nu a dat detalii despre ceea ce el numeste amestecul actualei puteri in situatia de la TVR, dar a promis ca va oferi amanunte dupa ce isi va incheia activitatea la televiziunea publica. Cat despre presiunile politice din timpul guvernarii PSD, Valentin Nicolau a recunoscut ca s-au purtat lupte, dar „in subteran“, nu la suprafata. „Lupta a fost egal de nedreapta, dar s-a purtat cu mijloace diferite“, a adaugat Nicolau.

  • IN THE SPOTLIGHT

    IDEEA: Revolutie in combaterea ridurilor

    CLIENT: Telemobil

    AGENTIE: Gavrila & Asociatii

    NUMAR DIFUZARI TV: Spot Zapp – 2.008 difuzari in perioada 19 aprilie – 6 iunie 2005, valoare ratecard: 2.829.537 de euro (Sursa: Alfacont Mediatrack)

     

    Dupa ce s-au perindat mai mult timp pe micile ecrane si prin reclamele de print, grupul manechinelor-care beau-apa-plata-cu-lamaie si grupul stilistilor-lezati-de-titlul-de-frizer au plecat in vacanta, lasand laboratoarele Zapp sa lucreze cat lipsesc. Asistate de agentia Gavrila & Asociatii, acestea au descoperit ca „stress-ul este una dintre cauzele majore care contribuie la instaurarea si dezvoltarea ridurilor“.

     

    Studiul nu s-a oprit aici, spune agentia, ci a continuat cu evaluarea factorilor de risc ce influenteaza nivelul cotidian al stress-ului. Iar verdictul a fost categoric: „apelurile in alte retele ridica nivelurile de stress la cote maxime“. Aceasta este maniera in care Gavrila & Asociatii argumenteaza esenta campaniei „Primul abonament antirid“ („Laboratoarele Zapp“). Ideea spotului sugereaza ca  abonamentul Zapp 14 All ar fi „cea mai avansata formula de combatere de ridurilor“.

  • Razboiul consolelor de jocuri

    Sunt suple, linii atragatoare le evidentiaza conturul si au sub carcasa tehnologie de cel putin cateva sute de dolari. Consolele de jocuri nu mai sunt doar un vis pentru adolescenti, ci miza principala pe o piata de zeci de miliarde anual. Pentru ca, dupa cum si-au dat seama si statisticienii, (aproape) toata lumea se joaca.

     

    Daca cineva i-ar trece in revista pe toti amatorii de jocuri video din lume si ar face o medie, cum credeti ca ar arata acel ipotetic jucator mediu? Ar fi adolescentul acneic si cu tulburari de personalitate, care da muzica jocului la maximum si tranteste tastatura de pereti cand pierde sau poate adultul care n-a reusit niciodata sa se maturizeze si traieste singur si pierdut in propria lume virtuala? Mai incercati. Raspunsul corect este cu totul altul.

     

    Pentru prima data in istorie, studiile arata ca jucatorul obisnuit incepe in buna masura sa arate, ei bine da, exact ca omul obisnuit. Iar marii producatori de console si de jocuri video, Sony, Microsoft si Nintendo, au inteles ca batalia viitorului se va duce nu doar pentru adolescenti, ca pana acum, ci pentru membrii intregii familii.

     

    Conform unui sondaj realizat in Statele Unite de divizia de jocuri a grupului AOL, aproape 50% dintre oamenii cu varste intre 12 si 55 de ani obisnuiesc sa „butoneze“ jocuri video pe consola, pe PC sau pe telefonul mobil, in medie timp de trei ore pe saptamana. Si chiar mai mult: patru din cinci oameni (79%) au jucat cel putin o data un joc impreuna cu alti membri ai familiei.

     

    Aceste valori mari confirma faptul ca jocurile video, indiferent de suportul pe care se afla, ocupa o parte tot mai importanta in vietile oamenilor. Cum arata „gamerul“ tipic din Romania? „Tanar, pana in 30 de ani, cu venituri medii spre mari“, a spus pentru BUSINESS Magazin Mihai Stegaru, director de marketing al Best Distribution, distribuitor autorizat pe piata autohtona al consolelor Sony. „Consola de jocuri costa in Romania aproximativ 140 de euro si ramane totusi un produs de clasa superioara“, crede Stegaru.

     

    Piata mondiala a jocurilor video valoreaza aproape 34 de miliarde de dolari (incluzand consolele si toate tipurile de jocuri, fie pe consola, PC, telefonul mobil, Internet), din care partea leului  revine producatorilor de console si de jocuri pentru acestea – 20 de miliarde – conform unui studiu al Informa Media Group.

     

    Dupa alte studii, piata globala de console si de jocuri valoreaza chiar mai mult: 25 de miliarde de dolari, afirma oficialii companiei de cercetare DFC Intelligence. Din intregul pietei, este clar insa ca partea leului revine liderului Sony, creditat de DFC Intelligence cu o cota de 68%. Urmeaza la mare distanta Microsoft cu 17% si Nintendo cu 15%.

     

    In Romania, anul trecut s-au vandut 15.000 de console, produse de Sony si Nintendo. Microsoft nu are deocamdata un canal de distributie pentru Xbox in Romania. Sony conduce autoritar pe piata autohtona, unde anul trecut a avut o cota de piata de 95%. Piata va evolua foarte rapid in acest an. Avand in vedere ca doar in primul trimestru s-au vandut aproximativ 6.000 de console, pentru 2005 se estimeaza o crestere de 150% fata de anul trecut, a mai spus Stegaru.

     

    Consola PlayStation 2 este regina generatiei actuale de console de jocuri si a fost vanduta in aproximativ 85 de milioane de exemplare in toata lumea, in timp ce Microsoft si Nintendo, care au vandut doar 20 de milioane de console XBox, respectiv GameCube, au ramas destul de mult in urma.

     

    Unul din secretele succesului pentru Sony este probabil faptul ca a stiut intotdeauna cui sa vanda. Analistii sunt de parere ca, pentru a-si asigura succesul in aceasta lupta, fiecare dintre cei trei jucatori are nevoie sa-si cunoasca cat mai bine publicul. Daca vremurile cand jocurile erau rezervate doar adolescentilor au trecut, atunci pe ce teritoriu se va da batalia generatiei viitoare de console?

     

    Tipul de jocuri preferat de oameni spune destul de multe despre tipul lor de personalitate. Dupa cum probabil era de asteptat, sondajul AOL subliniaza faptul ca exista delimitari clare in functie de sex si categorii de varsta. Console precum Xbox sau PlayStation 2 sunt preferate mai ales de tinerii de peste 20 de ani, care se transporta in lumea imaginarului pentru a deveni celebri piloti de curse sau luptatori in cadrul trupelor de elita.

     

    Barbatii trecuti de 50 de ani prefera luptele virtuale de arte martiale pe PC. Adolescentele se joaca pe telefonul mobil mult mai mult decat baietii de varsta lor, in timp ce femeile in varsta reprezinta majoritatea celor care prefera sa joace carti pe Internet.

     

    Iar despre jucatori se poate spune orice, numai ca le lipseste pasiunea nu. Conform aceluiasi studiu AOL, unul din zece jucatori admite faptul ca este dependent, unul din patru recunoaste ca a pierdut cel putin o noapte pentru a se juca, acelasi fiind procentul celor care sar peste mese in mod curent pentru a nu fi nevoiti sa-si paraseasca aventura din lumea virtuala.

     

    Sony, Microsoft si Nintendo inteleg mai bine ca oricine altcineva ca pasiunea fanilor se traduce direct in bani. Cei trei giganti ai jocurilor video au profitat de intalnirea recenta de la cel mai mare eveniment anual al industriei de jocuri, E3 de la Los Angeles, pentru a-si umfla muschii expunand prototipurile consolelor de viitoare generatie. Cel mai repede s-a miscat Microsoft, care a prezentat viitorul model Xbox 360 in cadrul unui show la MTV, avand drept invitati vedete rock si staruri de cinema.

     

    Alegerea postului de muzica pentru stabilirea primului contact cu publicul indica faptul ca principala tinta sunt tot adolescentii, insa Microsoft are un plan mai complex de data asta, spun analistii. Adolescentii vor fi doar pretextul, calul troian care va aduce consola in casele oamenilor. Acolo insa, ceilalti membri ai familiei vor descoperi repede ca aparatul poate fi folosit la fel de bine pe post de combina muzicala sau DVD player, si ca pe deasupra are un design elegant, care il recomanda pentru a fi asezat in living.

     

    Ceva neobisnuit s-a intamplat cu Microsoft, pentru ca Xbox 360 arata prea bine si are prea multe functionalitati interesante, comenteaza revista Time. Cunoscuta mai mult pentru strategiile sale de business agresive (pe care unii nu se feresc sa le numeasca chiar  abuzive) decat pentru tehnologii inovatoare, compania Microsoft incearca sa se schimbe la fata si se comporta intr-un stil foarte „ne-Microsoft“. Si-a propus sa reactioneze prompt si cu gust la cererile pietei, sa inoveze si in acelasi timp sa fie un adversar corect, scrie revista americana.

     

    Bill Gates, presedintele Microsoft, si echipa sa au lasat in urma o perioada de trei ani si jumatate de munca febrila, desfasurata in cel mai mare secret, iar rezultatul – Xbox 360 – pare sa fie cea mai performanta consola de jocuri din istorie. Cel putin pana la momentul in care rivalii sai vor iesi pe piata cu propriile lor bijuterii.

     

    Totusi, povestea noilor console inseamna mai mult decat o simpla revolutie a tehnologiei. Pana la urma, ne-am obisnuit cu totii ca la fiecare cateva luni producatorii sa anunte un computer mai rapid, o placa video mai performanta, un software care stie sa faca cine mai stie ce lucru nemaivazut. Consolele de viitoare generatie reprezinta insa mai degraba o revolutie de stil si atitudine care, spun analistii, ar putea schimba pentru totdeauna nu doar jocurile video ci si felul in care organizam si accesam colectia personala de fotografii, muzica si filme, precum si modul in care ne concepem viata sociala.

     

    Este vorba de o revolutie care s-a chibzuit pe tacute, iar rezultatul ne este aruncat in fata pe neasteptate. Livingul nu mai este o simpla camera, ci a devenit „centrul nervos“ al intregii case. Iar pe post de „creier“ al acestui sistem nervos ne este propusa, fara ezitare, consola de viitoare generatie, care va interconecta toate sistemele multimedia din casa – DVD player, combina, televizor, computer. Jocurile sunt doar condimentul, atractia care ii permite consolei sa-si faca intrarea in casa.

     

    Nu poti sa vinzi consola prezentand-o pretentios, ca pe un dispozitiv de convergenta multimedia, spune Gates. „Pretextul este faptul ca anumiti membri ai familiei (adica adolescentii de sex masculin) sunt convinsi ca trebuie sa o aiba. Dar cel mai bun mod de a cimenta relatia este construirea unei interactiuni cu intreaga familie. Iar Microsoft a gandit aceasta strategie prin felul in care Xbox isi gaseste locul in living.“

     

    Motiv pentru care, in afara de faptul ca poate fi folosita pentru jocuri, Xbox 360 joaca si rol de CD player. O veti putea folosi si pentru a copia melodii de pe CD-uri direct in calculator. Sau puteti conecta la ea MP3 playerul si asculta muzica in acest mod. Sau sa va uitati la filme de pe DVD-urile inserate in consola. Daca aveti o camera digitala, o puteti conecta la Xbox 360 si sa va uitati la fotografii direct pe ecranul televizorului. Se pare ca Gates a gandit un adevarat ecosistem multimedia, iar in centru a asezat viitoarea consola de jocuri.

     

    Domeniul consolelor video nu este insa atat de usor de administrat de catre producatori cum pare la prima vedere. Business-ul cu console are cel putin doua componente neobisnuite pentru lumea IT. In primul rand, producatorii sunt dependenti 100% de calitatea campaniilor de promovare: pentru ca fanii jocurilor video sunt extrem de sensibili la detaliul vizual, ei doresc mai intai o imagine seducatoare si abia apoi o bucata de metal burdusita cu cipuri si invelita intr-o carcasa de plastic.

     

    In al doilea rand, afacerile cu console sunt ciudate din punct de vedere al business-planului. Producatorii pierd bani cu fiecare consola pe care o vand, insa spera sa isi recupereze pierderile si sa faca profit cu trecerea timpului, din vanzarile de jocuri pentru acele console.

     

    Microsoft are propria poveste. A lansat  Xbox in noiembrie 2001 si a pierdut cate un miliard de dolari in primii doi ani de dupa lansare. Pentru fiecare consola vanduta la un pret de aproximativ 300 de dolari, pierderea era de aproape 50%. Iar profitul inca se lasa asteptat si astazi, insa oficialii companiei spun ca totul reprezinta o strategie bine pusa la punct.

     

    „La un anumit moment, trebuie sa te decizi: OK, a venit timpul sa nu mai investesc in imagine si credibilitate si sa investesc chiar pentru a castiga bani?“, spune Robbie Bach, directorul executiv al diviziei Xbox. „Pierderi de un miliard de dolari pe an sunt destul de greu de sustinut pe termen lung“.

     

    Totusi, oficialii Microsoft spun ca singurul scop pentru care Xbox s-a nascut a fost sa pregateasca terenul pentru consola urmatoare, care va aduce si profitul. „Prima generatie a Xbox seamana cu un joc video“, explica Bill Gates citat de Times. „Daca joci perfect, la sfarsit tot ceea ce primesti este sansa sa mai joci o data. Nu castigi nimic in afara de indemnul «Hei, mai joaca o data».“

     

    Daca totul merge conform planului, Xbox 360 isi va face debutul pe piata catre sfarsitul lui noiembrie. Insa japonezii pandesc si ei momentul potrivit. Sony va lansa PlayStation 3 pentru inceput in Japonia, probabil in decembrie, dupa care Nintendo va ridica manusa, aducand sub luminile reflectoarelor cea mai buna realizare a lor din istorie: consola Revolution.

     

    Din aceasta inclestare, cel mai mult are de pierdut Sony, comenteaza revista Time. Si asta pentru ca japonezii au in prezent o cota de piata foarte mare, de peste 60%, iar consola PlayStation 2 a contribuit in ultimii ani cu 40%-60% la profitul operational al Sony. Avand in vedere ca divizia de electronice are probleme, iar cea de divertisment nu prea a mai venit cu alte idei de succes dupa seria Spider Man, atacul Microsoft pe piata de console nu putea sa cada intr-un moment mai prost de-atat, spun unii analisti.

     

    Cu toate acestea, Sony pastreaza un aer misterios si amenintator in jurul viitoarei console PlayStation 3. Despre PS3 se spune ca va avea un procesor cu totul revolutionar, care va face inutila orice incercare de contraatac din partea rivalilor. Numele de cod este „Cell“, iar japonezii spun ca este vorba de „un supercomputer de dimensiunile unui cip“, de 10 ori mai puternic decat procesoarele computerelor de astazi.

     

    In plus, noua consola ar putea sa contina deja tehnologia de redare a DVD-urilor Blu-ray, care va permite producerea de jocuri mai complexe si cu grafica mult mai buna – multi analisti spun chiar ca diferentele intre felul cum arata filmele la cinematograf si aspectul si atmosfera jocurilor video se vor sterge aproape complet.

     

    „In lupta dintre giganti, castigatorul nu va fi acela care va scoate produsul cel mai puternic, ci acela care va reusi sa echilibreze balanta intre performanta, pret si accesibilitate“, spune Mihai Stegaru, director de marketing la Best Distribution. „Este foarte placut sa ai un Ferrari, dar daca trebuie sa dai 200.000 de lire sterline pe el, parca te multumesti si cu un Renault sau Volkswagen care, in principiu, fac acelasi lucru ca si Ferrari: te duc din punctul in A in punctul B, dar la o zecime din cost.“

     

    Daca PlayStation 3 ar fi comparat cu un Ferrari, atunci probabil ca Sony ar face bine sa coboare pretul pentru a fi accesibil masei largi de consumatori, sunt de parere specialistii. „Sony lupta pentru tehnologie cat mai performanta si din acest motiv PS 3 s-ar putea sa depaseasca bariera de pret care i-ar asigura suprematia.

     

    Daca, totusi, Sony va adopta politica pe care a pus-o in aplicare in cazul lui PS 2, atunci vom vedea cum PS 3 se va vinde la un pret mult mai mic, subventionat de compania-mama“, a spus Stegaru, care a estimat ca aceasta consola va ajunge si in Romania undeva la finalul lui 2006, inceputul lui 2007.

     

    Si nu in ultimul rand, mai este Nintendo. In ciuda faptului ca in ultima runda a razboiului consolelor adversarii au investit mai mult si Nintendo a pierdut teren, oficialii companiei au respins categoric comentariile malitioase care ii dau ca si iesiti de pe aceasta piata.

     

    Actuala consola GameCube este pe locul trei dupa PS2 si Xbox, insa Nintendo are in pregatire pentru inceputul lui 2006 viitorul model, cu numele de cod Revolution. Aceasta ar putea incorpora tehnologii asemanatoare cu cele incluse in cea mai recenta consola portabila, Nintendo DS, adica, printre altele, recunoastere a comenzilor vocale, conectivitate wireless si comenzi de tip touch-screen.

     

    Companie infiintata inainte de anul 1900, Nintendo a preferat intotdeauna sa-si pastreze cultura exclusiv japoneza, refuzand sa faca schimbarile de strategie pe care Sony le-a adoptat pentru a-si extinde piata in domeniul entertainment-ului digital. „Nintendo este cunoscuta pentru jocuri non-violente adresate copiilor (gen Pokemon sau Mario) si, pentru ca probabil nu vor schimba acest lucru, isi vor pastra o pozitie stabila pe piata“, a spus Mihai Stegaru. „Publicul lor este mai putin numeros, dar mai fidel.“

     

    In privinta atitudinii viitoare a Nintendo exista insa si opinii diferite. Doru Raduta, director general TNT Games, companie care distribuie autorizat consolele Nintendo in Romania, spune ca Nintendo DS a reprezentat semnalul ca politica japonezilor se schimba.

     

    „Nintendo a vrut mereu sa faca lucrurile diferit, iar de acum inainte va incerca sa atraga un nou tip de public: oamenii care nu s-au mai jucat niciodata pe consola“, a spus Raduta pentru Business Magazin.

    Nintendo Revolution, asteptata si in Romania in trimestrul trei din 2006, va fi prima consola din lume dotata cu giroscop, a spus Raduta.

     

    Cu alte cuvinte, in controllere (acele mici „pupitre de comanda“ cu care gamerii controleaza jocul) va fi integrat un dispozitiv de identificare permanenta a axei verticale si a celei orizontale. Astfel, schimbarea pozitiei in spatiu a controller-ului va transmite personajului din joc indicatii despre directia in care sa mearga, ce arma sa foloseasca etc. „Ceea ce vrea Nintendo este sa modifice modul in care oamenii se joaca“, a mai spus oficialul TNT Games.

     

    Consola Revolution va fi o „revolutie“ tehnologica pentru Nintendo, insa daca lansarea sa nu va confirma si schimbarea de atitudine a companiei, lupta pentru adevaratul mass-market se va da in continuare intre Sony si Microsoft.

     

    In concluzie, chiar daca acum poate parea greu de crezut, peste aproximativ un an

    n-ar fi deloc exclus ca in mijlocul sufrageriei dumneavoastra sa troneze un Xbox 360, un PlayStation 3 sau un Revolution.

     

    O spun aceiasi analisti care s-au „fript“ in trecut pentru ca au fost excesiv de precauti cu estimarile. Lumea multimedia nu are pauza – astazi, gadgetul cu cea mai rapida rata de acceptare din istorie este telefonul mobil cu camera digitala, care in urma cu patru-cinci ani nu exista nici macar la nivel de zvon.

     

    Iar iPod-ul si celelalte playere muzicale de tot felul au iscat din senin o adevarata revolutie dupa ce, in urma cu cinci ani, nimeni nu stia ce inseamna „MP3“. Asa ca, de ce n-am presupune ca peste cativa ani vom jongla cu nonsalanta si cu termeni precum „multiplayer“, „shooter“, sau „online gaming“?

  • O piata exploziva

    PricewaterhouseCoopers a realizat un studiu care urmareste cresterea pietei globale de software in industria jocurilor video – cu alte cuvinte, jocuri pe consola, pe PC, pe Internet, pe telefonul mobil, excluzand cheltuielile pentru hardware (consolele in sine si accesorii, precum joystick-uri, volane, pedale etc.).

     

    CRESTERE ANUALA DE 11% Studiul arata ca piata globala va evolua de la 21,2 mld. $ in 2002 la 35,8 mld. $ in 2007, cu o rata de crestere anuala de 11%. Canada si America Latina sunt zonele cu cea mai rapida crestere (rata anuala de 16,1%).

     

    ASIA CONDUCE Regiunea Asia/Pacific, unde activeaza doi dintre primii trei producatori de console (Sony si Nintendo), a fost cea mai mare piata de jocuri in 2002, cu cheltuieli totale de 8,4 mld. $. Piata va creste cu 8,5% pe an, atingand 12,6 mld. $ in 2007.

     

    SUA CRESC Piata americana va evolua cu 11,3% pe an, de la 7,2 mld. $ in 2002 la 12,3 mld. $ in 2007, aproape egaland regiunea Asia/Pacific.

     

    Europa, Orientul Mijlociu Si Africa vor inregistra  cresteri uluitoare, de la 4,9 mld. $  (2002) la 9,3 mld. $ (2007).

  • Calendar de razboi

    In martie 2000 incepea o noua runda din razboiul consolelor, o data cu aparitia pe piata a PlayStation 2.

     

    NOIEMBRIE 2001 Microsoft a raspuns cu prima versiune a Xbox.

    NOIEMBRIE 2001 La cateva zile, Nintendo a lansat GameCube.

    NOIEMBRIE 2005 Microsoft anunta ca noua generatie de console va debuta in acest an cu a sa Xbox 360.

    DECEMBRIE 2005 Mai intai doar in Japonia, Sony va dezvalui consola „de zece ori mai puternica decat computerele prezentului“ – PlayStation 3.

    2006 Nintendo promite ca va surprinde placut cu noua consola Revolution.

  • Consolele, in zig-zag

    Piata de console a avut o usoara ezitare anul trecut, cand vanzarile au scazut, conform unui recent raport al Informa Media Group. Conform analistilor, viitoarea generatie de console este asteptata pentru finalul lui 2005, inceputul lui 2006, iar acest lucru va duce la un boom al vanzarilor – cel mai mare din istorie – in 2007, dupa care lucrurile se vor linisti din nou catre 2010.

     

    VANZARILE DE CONSOLE Dupa ce in 2003 au generat 6,6 miliarde de dolari, anul trecut au scazut la 4,6 mld. de dolari. In 2007 vor atinge cifra record de 10,6 miliarde, iar „febra“ se va mai potoli pana in 2010 (5,3 mld. de dolari).

     

    VANZARILE DE JOCURI PENTRU CONSOLE Au crescut anul trecut (15,7 mld. $ fata de 14,2 mld. $ in 2003) si vor atinge maximum in 2007 (22 mld. $). Pana in 2010 vor scadea la 16,6 mld. $

     

    JOCURILE PE MOBIL Jocurile pe telefonul mobil au adus venituri de 2,1 mld. $ anul trecut si vor creste la 4,6 mld. in 2007, respectiv la 6,6 mld. $ in 2010.

  • Sedintele de-odinioara…

    Organizatiile moderne se bazeaza tot mai mult pe interactiuni informale pe orizontala iar instrumentarul informatic al companiilor se imbogateste cu softuri tipice retelelor sociale, capabile sa valorifice „cunoasterea“ generata de aceste interactiuni.

     

    Cu 30 de ani in urma modelul organizational tipic era strict ierarhic si nimic nu parea sa pericliteze stabilitatea acestei piramide a comenzii si a responsabilitatii. Fiecare angajat avea un sef ierarhic si eventual niste subalterni.

     

    O imagine de epoca din anii ‘60 prezenta o organizatie model, in care functionarii cu manecute stateau in cateva zeci de birouri aranjate pe trei randuri, fiecare avand in fata doua tavi: una pentru documentele primite spre procesare si una pentru documentele predate. In capatul salii, pe un piedestal, trona biroul sefului.

     

    Astazi, devine din ce in ce mai clar ca intr-o economie bazata pe cunoastere modelul strict ierarhic este anacronic. Informatizarea a contribuit masiv la aceasta schimbare, atat prin valorizarea individului cu acces direct la resursele informationale cat si prin automatizarea proceselor si a fluxurilor de informatii si documente.

     

    Activitatea principala a angajatilor unei organizatii moderne a virat dinspre rutina spre tratarea exceptiilor si rezolvarea problemelor. Dinamica unor astfel de organizatii nu-si poate permite luxul unor bucle lungi de reactie, asa ca interactiunile pe verticala sunt „scurtcircuitate“ prin interactiuni orizontale, care cel mai adesea ignora structura functionala formala.

     

    Coborarea nivelului deciziei a atins insa limita in proiectele open source, unde practic orice structura ierarhica a fost abolita. Sistemul de operare Linux este rezultatul unei organizari fluide, la limita anarhiei, in care agenda si echipele se formeaza dinamic iar interactiunile sunt exclusiv orizontale. Enciclopedia Wikipedia – de trei ori mai mare decat Britannica – este un alt caz extrem, in care lipsa editorilor plaseaza intreaga responsabilitate la nivelul contribuitorilor: oricine poate face modificari online fara nici o autorizare speciala iar coordonarea si revizia continutului au un caracter absolut spontan. 

     

    Comanda „de sus“ lasa tot mai mult loc negocierii directe iar exemplul proiectelor deschise de genul Linux sau Wikipedia este reprezentativ. Cercetatorii au devenit interesati de subiect si, analizand interactiunile din cadrul organizatiilor, au constatat ca de fapt cea mai mare parte a activitati se desfasoara intr-o retea complexa de relatii informale, care nu se regaseste aproape deloc in organigramele „oficiale“.

     

    Concluzia fireasca a fost ca in cadrul organizatiilor moderne functioneaza de fapt retele sociale, nu foarte diferite de cele din afara. In plus, s-a constatat ca circa 90% din comunicatiile interne se desfasoara prin e-mail si ca 75% din cunoasterea proceselor este „inmormantata“ in aceste mesaje. Asa se face ca tot mai multe companii incep sa incurajeze aceste relatii informale furnizand angajatilor instrumente colaborative din gama „social software“. Cele doua vedete ale gamei provin direct din zona ne-institutionalizata a Internetului.

     

    Wiki desemneaza o clasa de aplicatii web a caror principala caracteristica este faptul ca utilizatorii au posibilitatea sa modifice foarte usor – prin browserul web – continutul paginilor. Dupa cum indica si denumirea, enciclopedia Wikipedia se bazeaza pe un astfel de sistem.

     

    In cadrul unei organizatii, echipele constituite ad hoc au posibilitatea sa colaboreze la elaborarea unor proiecte, de regula pornind de la o schita, pe care oricine o poate „rafina“, corecta sau actualiza, poate lega alte pagini relevante etc., astfel incat adesea un „wiki“ ajunge sa polarizeze intreaga „cunoastere“ legata de un anumit aspect al activitatii.

     

    Blog-urile reprezinta o alta clasa de aplicatii din ce in ce mai prezente in organizatii. Cel mai adesea, blog-urile sunt individuale (adica o singura persoana poate posta articole), insa comentariile si referintele la articole relevante din alte blog-uri (trackback) ajung sa creeze o structura complexa de referinte, valoroasa pentru intreaga organizatie. Prin intermediul fluxurilor RSS, angajatii se pot „abona“ la noutatile postate de colegi a caror expertiza este importanta in activitatea proprie.

     

    Blog-urile colective reprezinta o alternativa nu doar la forumuri si liste de e-mail, ci si la plicticoasele sedinte de altadata. Mai mult, blog-urile incep sa devina un instrument tot mai utilizat in comunicarea dintre organizatie si clientela, mai ales datorita caracterului mai uman, mai personal si mai atractiv, in contrast cu tehnicile uzuale de marketing. Blog-ul lui Jonathan Schwartz – presedinte la Sun Microsystems – este un exemplu elocvent.

  • Festivalul Transilvania in alb si negru

    A patra editie a Festivalului International de Film Transilvania, TIFF, a avut parte de sali arhipline. Motiv de satisfactie pentru organizatori? Da, dar nu doar atat. Numarul mare de spectatori a readus in discutie soarta filmului romanesc, lipsa spectatorilor din salile de cinema din tara si mai mult, chiar schimbul de generatii.

     

    La TIFF, peste 30.000 de spectatori au asistat la cele 92 de lung metraje si aproximativ 40 de scurtmetraje prezentate in festival. Proiectul, care in 2002 era privit cu o oarecare condescendenta in mediile culturale din Romania, a ajuns sa fie descris astazi ca fiind cel mai solid festival de film din tara. Dar contextul optimist nu i-a oprit pe cei din lumea filmului sa atraga atentia asupra cinematografiei romanesti.

     

    Fata de TIFF, unde numarul spectatorilor a crescut de la editie la editie, situatia generala din salile de cinematograf se afla la polul opus, fiind pe o panta descendenta in ultimii zece ani. Daca in 1995, in Romania se inregistrau 16,6 milioane de spectatori in salile de cinema, pana in 2004 numarul acestora a scazut drastic, ajungand la 4 milioane.

     

    De opt ori mai putini decat in Polonia, prima clasata, cu 33,4 milioane de spectatori in 2004, dar mai bine decat in Croatia, ultima in clasamentul tarilor din Centrul si Estul Europei, unde se inregistreaza anual sub un milion de intrari in salile de cinematograf. Ce ii opreste pe oameni sa intre la film si ce influenta are acest aspect asupra productiei de filme autohtone?

     

    Dupa ce in anii trecuti industria cinematografica din Romania a traversat o perioada de declin (in 1999 si in 2000 nu s-a produs nici un film), cu 13 lungmetraje realizate in 2004, ne clasam acum la mijlocul plutonului statelor central si est-europene, intre Ungaria si Cehia, care detin pozitia de lider, cu 21 de productii, si Croatia, care incheie clasamentul cu o singura productie in 2004.

     

    „Cantitativ stam bine. Dupa 15 ani de stagnare, industria de film din Romania pare sa se aseze pe un fagas de normalitate, din acest punct de vedere. Calitativ, insa, lucrurile nu stau chiar atat de bine. Se pare ca multi nu au inteles cum poate fi data valoare culturala unui produs cinematografic. Rezultatele sunt evidente in productii lipsite de greutate artistica, iar consecintele se vad la nivel de incasari“, spune regizorul Napoleon Helmis.

     

    Ce impiedica insa filmul romanesc sa devina atractiv si sa se transforme intr-o afacere profitabila? Oamenii de film din Romania considera ca problemele in materie de marketing si de distributie sunt principalele motive pentru pierderea interesului spectactatorilor. „In momentul de fata, pare sa ne preocupe mai mult cate filme facem pe an decat ce facem pe urma cu ele“, spune regizorul Cristian Mungiu.

     

    O alta piedica a industriei cinematografice este ca producatorul trebuie sa alerge si dupa banii publici si sa abordeze si sistemul privat de finantare, ca proiectele sa ajunga in cinematografe. Iar unii sustin ca sistemul autohton de finantare inca nu si-a articulat suficient parghiile pentru a functiona coerent fara un sprijin de la bugetul de stat. „Filmul romanesc a plecat din comuna primitiva. Suntem ca o nava derutata, care abia a dat drumul la motoare.

     

    Daca CNC-ul si Ministerul Culturii vor opri finantarea proiectelor acum, cand lucrurile incep sa se aseze, ne vom intoarce de unde am plecat acum 15 ani“, spune Napoleon Helmis. Gestionarea resurselor financiare ramane asadar un aspect extrem de important, cata vreme marea majoritate a productiilor cinematografice se realizeaza cu sprijinul financiar al Centrului National al Cinematografiei, care dispune de fonduri special alocate de la bugetul de stat.

     

    Dar industria de film din Romania nu poate neglija nici zona privata. De exemplu, pentru „Italiencele“ lui Helmis, Centrul National al Cinematografiei a oferit o finantare de 8 miliarde de lei, iar restul banilor au venit de la sponsori. Lipsa unui buget inchegat ii duce deseori pe producatori sa apeleze la gesturi neuzuale. „Ca debutant, eu am fost cel care a organizat castingul. Am lucrat cu actori din generatia mea, actori tineri, in general. Multi dintre ei imi sunt prieteni“, spune Napoleon Helmis.

     

    La randul sau, regizorul Florin Iepan a realizat peste 40 de documentare, toate finantate din surse particulare. Ultimul sau film „Nascuti la comanda. Decreteii“ este unul dintre filmele-soc care a tulburat recent publicul roman, prin prezentarea experimentului social realizat ca urmare a decretului 770 din 1966, care interzicea avorturile.

     

    „In 2002, am aplicat la Discovery Campus. Proiectul a fost selectat si, timp de un an, sub indrumarea a doi tutori de la Granada Television si HBO USA, am lucrat pe partea de cercetare, stil filmic, trailere etc. La sfarsitul anului reusisem sa strangem si o parte din finantare. Atunci estimasem un buget optim de 280.000 de euro. Filmul este o coproductie romano-germano-belgiana si, datorita acestui fapt, ne-a fost mai usor sa gasim bani. Aceasta este o regula nescrisa: in cazul coproductiilor costurile sunt mai mari. Dar cresc si sansele de a gasi finantatori“, explica regizorul timisorean.

     

    Cea mai buna solutie pare a fi undeva la mijloc. Un film care nu atrage un numar suficient de spectatori in salile de cinematograf este din start o investitie pierduta. „Esential pentru industria cinematografica din Romania este sa se se ajunga la momentul in care se poate asigura o finantare privata suplimentara celei primite de la Centrul National al Cinematografiei“, adauga Napoleon Helmis.

     

    Pe de alta parte nu numai problemele financiare le dau batai de cap producatorilor. Un alt aspect care nu trebuie neglijat este faptul ca filmul romanesc postdecembrist nu mai are staruri.

     

    Exista foarte putini actori descoperiti dupa ‘89 care sa fi ajuns la notorietatea pe care o aveau odinioara Amza Pellea, Stela Popescu, Alexandru Arsinel si care reuseau sa umple salile de cinematograf cand apareau pe afis. Acum, sunt putini actorii care „vand“. „Exista o mare problema in fenomenul cinematografic romanesc. Foarte putini regizori stiu sa lucreze cu actorul. E o enorma lipsa de comunicare si asta se vede pe ecrane“, spune actorul Ioan Fiscuteanu.

     

    Insa cand se aduce vorba de solutii, comentariile sunt mult mai limitate. In acest moment, sansa cinematografiei romanesti pare sa stea sub semnul realizarilor tinerilor regizori. „Ei sunt rapizi si se adapteaza foarte bine la nou. Singura lor provocare este sa gaseasca echilibrul intre partea cultural-estetica si cea comerciala“, este de parere Napoleon Helmis.

     

    „Trebuie sa aiba loc un schimb intre generatii. E nevoie de sange proaspat in cinematografia romana. Este vorba despre un sistem de valori creative care nu mai reprezinta prezentul si care trebuie schimbate“, adauga regizorul Florin Iepan.