BusinessMagazin

Blog

  • China: Suntem pregătiţi pentru un război valutar

    Apelul viceguvernatorului vine după ce miniştrii de finanţe ai statelor G20 au încercat, în februarie, să calmeze temerile legate de un posibil război pe pieţele valutare.

    Aceste temeri au fost alimentate de deprecierea recentă a yenului japonez, evoluţie pusă de critici pe seama manipulării monedei de către autorităţile de la Tokyo pentru obţinerea de avantaje în faţa altor exportatori din Asia.

    Războiul valutar poate fi evitat dacă economiile importante respectă concluziile reuniunii G20 că politica monetară trebuie să fie în primul rând un instrument pentru politica economică internă, a spus Yi, citat de agenţia de presă Xinhua.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cele mai cunoscute personaje din jocuri video (GALERIE FOTO)

    Caractere precum Mario sau Gordon Freeman au devenit adevărate embleme în lumea jocurilor video şi i-au marcat pe mulţi dintre pasionaţii din domeniu.

    Procesul de creaţie al unui personaj de joc costă în jur de 150.000 de dolari. Este cel puţin cazul Lab Zero Games, producătorul jocului 2D Skullgirls. Suma aparent fabuloasă este cerută de cei de la Lab Zero Games pe IndieGoGo, un site similar Kickstarter care facilitează antreprenorilor accesul la finanţare, şi a atras după sine nu doar priviri suspicioase, dar şi comentarii nefavorabile.

    Cei 150.000 de dolari sunt însă calculati până la ultimul cent. Salariile echipei de 8 programatori timp de două luni şi jumătate, cât va fi nevoie să redeseneze întregul joc, se ridică la 48.000 de dolari. încă 30.000 ar trebui să fie plătiţi unei echipe de freelanceri specializaţi în animaţie. înregistrarea vocii personajului din joc costă 4.000 de dolari, iar implementarea acestei înregistrări încă 5.000 de dolari. Testarea jocului costă 20.000 de dolari şi încă 12.000 intră la alte cheltuieli.

    Nu însumează încă 150.000 de dolari, pentru că acestor sume li se adaugă încă 10.500 de dolari cât este comisionul şi taxele de procesare ale IndieGoGo, iar alte 20.500 de dolari sunt cheltuieli de producţie şi livrare ale bunurilor pe care investitorii le primesc în schimbul investiţiei lor.

    Proiectul pe IndieGoGo este complex şi foarte bine gândit. Cu 27 de zile rămase până la finalizarea strângerii de fonduri, Lab Zero Games a atras deja investiţii de peste 261.000 de dolari, cu mult peste nivelul de 150.000 cerut iniţial.

  • Autopsia unei reţele dispărute

    Nu demult, The Washington Post a publicat un articol sub titlul “Studiile spun că majoritatea paginilor web pot fi conectate prin 19 clicuri”. O formulare destul de neglijentă, chiar dacă trecem peste folosirea clicurilor pe post de legături (links). Nu e vorba de “majoritatea paginilor”, pentru că cele 19 legături reprezintă o medie, exact ca în cazul mult mai popular al celor şase grade de separaţie. Probabil că redactorii au găsit de cuviinţă să publice această ştire în contextul unui recent atac asupra Facebook, însă studiul referit datează din 1999, i se datorează cercetătorului Albert-László Barabási şi a fost apoi prezentat în cartea sa numită “Linked: The New Science of Networks” (din 2002), asupra căreia merită să revin într-un alt articol.

    Oarecum surprinzător este că, totuşi, afirmaţia din WP este corectă. Deşi rezultatul a fost extras din studiul unui mic eşantion (un trilion de pagini) din web-ul mileniului trecut, substratul teoretic aplicat de această “nouă ştiinţă a reţelelor” ne asigură că cele 19 grade de separaţie se păstrează şi că web-ul va rămâne o “lume mică” încă multă vreme. Barabási (născut la Bălan, judeţul Harghita) este de formaţie fizician şi poate părea ciudată specializarea sa în acest domeniu, însă ştiinţa reţelelor este un domeniu pluridisciplinar, cu aplicabilitate în numeroase alte ştiinţe.

    Esenţa este că reţelele au anumite proprietăţi intrinseci pe care, odată ce le cunoaştem, le putem aplica în nenumărate domenii. Primul vizat este sociologia, însă aceleaşi principii guvernează şi reţelele neuronale din creier, ecosistemele naturale sau reţeaua celulelor biologice. De altfel, Barabási – despre care revista PopSci spunea că este “omul care ar putea conduce lumea” – lucrează acum în cercetări privind cancerul la Universitatea Harvard.

    Poate oare ştiinţa reţelelor să explice – şi eventual să prevadă – dinamica reţelelor de socializare? Se pare că doar în mică măsură, deoarece concurenţa de pe piaţă face ca datele marilor reţele să fie indisponibile. Şi totuşi, un videoclip difuzat de Onion în 2009 (o parodie a unei emisiuni de ştiri) a anticipat corect că ocazia se va ivi curând: un “arheolog al internetului” afirma în film că a descoperit ruinele “civilizaţiei Friendster”. E vorba de prima mare reţea de socializare, lansată în 2002 şi depăşită abia în 2004 de MySpace, care la rândul ei a fost detronată de Facebook.

    După ce a ajuns la 100 de milioane de utilizatori, a început declinul, astfel că 2006 reţeaua era moartă în Statele Unite, dar a rezistat datorită popularităţii din Asia. Însă după schimbarea interfeţei, petrecută în 2009, a urmat colapsul. În iulie 2011, Friendster a fost relansată ca reţea orientată spre jocuri, dar cu câteva zile înainte, o echipă de la Internet Archive a scanat toate datele, constând din utilizatori (nenominali) şi conexiunile dintre ei.

    Această arhivă este “cadavrul” lui Friendster, reţeaua socială primordială. Aşa se face că studiul publicat zilele trecute de un grup de cercetători de la Institutul Federal Elveţian pentru Tehnologie se numeşte “Autopsia lui Friendster” şi îşi propune să identifice cauzele declinului reţelelor de socializare. Este, evident, o aplicare a ştiinţei reţelelor şi nu întâmplător regăsim caracteristici puse în evidenţă de studiile echipei lui Barabási.

    De exemplu, predomină “clusterele” – grupuri de utilizatori puternic conectaţi între ei, pentru că sunt şanse mari ca prietenii unei persoane să fie prieteni între ei. Studiul porneşte de la premisa că atunci când costul (timp şi efort) implicat de rămânerea în reţea depăşeşte beneficiile (comunicarea cu prietenii), utilizatorii părăsesc reţeaua. În cazul Friendster, schimbarea interfeţei a crescut costul, ceea ce a declanşat o reacţie în lanţ: cu fiecare utilizator plecat, beneficiile prietenilor scad. E multă matematică, dar cam aceasta este esenţa.
    Probabil că ştiinţa reţelelor a beneficiat de pe urma autopsiei (autorii admit că e şi arheologie), la fel ca şi marile reţele de socializare ale momentului, care nici ele nu sunt ferite de astfel de fenomene. Şi ele sunt “lumi mici” şi vulnerabile.

  • Băţul din roţile celor care deţin puterea

    Sunt acestea genul acela de indulgenţe pe care le cumpărăm periodic, cu speranţa că ne putem înşela condiţia – aceasta este o frază care pare complicată, dar este grozav de simplă.
    Înainte de toate, artistul. Se numeşte Andrei Cădere (1934 – 1978) şi mai apare drept “artist francez de origine poloneză”, genul acela de afirmaţie care ne îndepărtează de toţi artiştii care au vrut sau care au fost nevoiţi să plece.

    Trebuie să ştiţi că este român, chiar dacă s-a născut la Varşovia (a fost fiu de diplomat) şi s-a prăpădit la Paris, unul dintre cei mai originali şi mai determinaţi artişti de care am auzit. În perioada sa românească a colaborat cu Corneliu Baba şi este unul dintre cei care au lucrat la mozaicurile care decorează magazinul Muzica – n-am mai fost demult acolo şi nu ştiu dacă au scăpat de furia capitalistă.

    Cădere este inventatorul “barei rotunde de lemn”, principalul produs al artei sale, repetat în varii dimensiuni, dar musai în trei culori, pictate după un algoritm, dar având, mereu, câte o greşeală. Bara rotundă de lemn îl însoţea pe tânărul artist la manifestările culturale la care, de regulă, nu era invitat, constituindu-se într-un soi de “artă în acţiune” – el era omul cu bara multicoloră în spate care interacţiona cu lumea, dar şi într-un gest plin de ostentaţie.

    Lipsite de suportul lui Cădere, barele sale reprezintă abia o treime, poate, din întâmplarea de cultură pe care tânărul o provoca. Având suportul artistului însăşi, bara de lemn prindea viaţă, devenea un element disruptor al scenei artistice occidentale, aflată în anii ’70 într-o zonă de oarecare conformism, artistul parazitând – un termen eufemistic, desigur – expoziţii şi manifestări culturale nu numai din Hexagon, ci şi din ţările de Jos sau din Germania.

    Cineva numea, inspirat, bara lui Cădere “băţul din roţile celor ce deţin puterea şi privilegiile mediului artistic”, şi acesta este ideea acestui text. Indiferent de ce şi cum credem, nimeni nu reuşeşte singur şi există o mulţime de inşi cât se poate de inteligenţi şi de harnici care nu reuşesc pentru că s-au născut în partea greşită a lumii; nu pentru că nu muncesc destul, nu pentru că nu au idei.

    Societatea şi economia în care s-au născut nu funcţionează bine, sunt corupte, corodate de grupuri de interese şi de jocuri politicianiste. Sigur că mă refer la societatea românească, dar nu numai. Iar actuala criză nu face decât să exhibe toate aceste neajunsuri. De ani de zile încercăm să ne adaptăm societăţii, în loc să acţionăm pentru a schimba societatea şi mă gândesc că o bară rotundă de lemn, pictată în trei culori, pe umăr, în cap sau la gioale poate deveni un argument destul de puternic pentru a determina modificări.

  • Cum pot face bani băncile în perioada post-criză. Şeful Bancpost, despre restructurările şi fuziunile necesare în sistemul bancar

    Cum e viaţa mea? ,,Excelentă”, răspunde repede Anthony Hassiotis, la începutul evenimentului MEET THE CEO de săptămâna trecută. Conduce Bancpost din vara trecută şi e evident din tot discursul lui că s-a acomodat aici perfect graţie carierei sale îndelungate în banking şi experienţei foarte diverse, în bănci, culturi financiare şi zone ale lumii complet diferite. “De când mă ştiu am vrut să fiu bancher şi toată viaţa am lucrat ca bancher”, sună pe scurt definiţia parcursului lui profesional.

    S-a născut în Grecia, tatăl lui a fost bancher, fratele la fel, iar viziunea sa despre banking s-a format în SUA, unde a plecat să studieze în 1968, anul când URSS a invadat Cehoslovacia, iar Europa, cel puţin în anumite zone, părea mai puţin sigură. A studiat management internaţional la Şcoala Postuniversitară Thunderbird din Arizona şi “aşa m-au găsit băncile”, glumeşte el: Mellon Bank, Citibank sau Chase, ca şi alte mari companii, recrutau personal din rândurile absolvenţilor de acolo. Îşi aminteşte primul interviu ratat cu Chase, mai exact cu Thomas Conigliaro, pe atunci CEO, care îl întrebase ce creditori au prioritate în cazul unui faliment bancar, iar el n-a ştiut răspunsul. A avut succes însă cu Mellon Bank şi Citibank şi a ales-o pe prima fiindcă avea un program de training mai bun. Patru ani a lucrat pentru Mellon, la Pittsburgh şi la Londra, apoi, din 1982, următorii 17 ani i-a petrecut la Citibank, în Arabia Saudită, la Los Angeles, Caracas, Costa Rica, Miami şi apoi Atena, în corporate banking şi investment banking.

    După ce Citibank a fost cumpărată în 1998 de Travelers, s-a mutat la conducerea filialei Barclays din Grecia, unde a fost implicat în vânzarea acesteia către HSBC în 2001, iar ulterior şi-a continuat activitatea timp de un an ca vicepreşedinte al Agricultural Bank of Greece, aceeaşi bancă unde a lucrat şi tatăl său. “Apoi am primit un telefon de la premierul Costas Simitis, care m-a întrebat dacă nu vreau să conduc General Bank of Greece, al cărei management tocmai demisionase. Peste încă doi ani, în 2004, General Bank devenea suficient de atractivă încât să poată fi vândută către Société Générale. Pe atunci, co-CEO al Société Générale era Philippe Citerne, cel în al cărui mandat a fost privatizată BRD şi care în prezent lucrează pentru Bain & Co. la proiectul de restructurare a BCR. Hassiotis a rămas preşedinte al băncii încă jumătate de an, după care Nicholas Nanopoulos, şeful Eurobank, i-a oferit conducerea uneia dintre băncile controlate de grup în străinătate. “«Ce spui de Bulgaria?”, m-a întrebat. «Dar ce spuneţi de România?», am zis eu.” Numai că poziţia de CEO al Bancpost fusese ocupată tocmai atunci de George Michelis, aşa încât a acceptat şefia Postbank din Bulgaria, unde a rămas timp de opt ani. “Între timp am cumpărat DZI Bank, ceea ce a urcat Postbank de pe locurile 7-8 în sistem pe locurile 3-4.” Când i s-a oferit să preia conducerea Bancpost anul trecut, “am spus: de ce nu? Până la urmă mi-a luat opt ani ca să ajung acolo unde voiam de la bun început”. Hassiotis este unul dintre cei doi expaţi numiţi recent la conducerea unei bănci de top din România care au sosit aici din Bulgaria, celălalt fiind Philippe Lhotte, noul şef al BRD, care anterior a condus timp de şapte ani filiala din Bulgaria a Société Générale.

    Întrebat dacă i-a plăcut să fie “un bancher globe-trotter”, răspunde nu numai că da, dar şi că dacă ar fi să aibă de ales din nou, ar face la fel. În primul rând fiindcă are o idee foarte înaltă despre profesiunea de bancher, despre care nu se fereşte să vorbească nici acum, când criza financiară a întors o bună parte a publicului împotriva celor care reprezintă acest mediu: “Am crezut mereu din toată inima că bancherii sunt în majoritate covârşitoare oameni onorabili, bine intenţionaţi şi că rolul lor pe lume e să sprijine comunitatea, afacerile, familiile, iar cei mai mulţi chiar fac asta. Profesiunea de bancher îţi dă posibilitatea să influenţezi în bine lucrurile în societate, băncile sunt instituţii onorabile şi de aceea oamenii le încredinţează ceea ce au mai valoros din punct de vedere material – banii lor”. Şi apoi pentru că “bancherii m-au
    învă-ţat tot ce ştiu, mi-au oferit ocazia să călătoresc în toată lumea şi să fiu şi plătit pentru asta”. Într-o carieră de bancher internaţional a constatat că indiferent unde s-ar fi aflat, la Riad, Sofia, Caracas sau Los Angeles, procedurile, produsele, rutina şi standardele profesiunii sunt destul de asemănătoare. Dincolo de ele însă, trei condiţii sunt esenţiale nu doar pentru a fi bancher, dar şi pentru a reuşi în orice profesie: să-ţi placă ceea ce faci, să fii cinstit în orice faci şi să ai intenţii bune întotdeauna astfel încât să vrei să ajuţi oamenii, cei care beneficiază de munca ta: “Cunoştinţele le dobândeşti oricum învăţând, experienţa vine cu timpul, dar trebuie să fii înainte de toate onorabil în profesia ta”.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 4-10 martie

    5.03
    INSSE anunţă cifra de afaceri în comerţul cu amănuntul pentru ianuarie şi februarie

    5.03
    Reuniunea Ecofin a miniştrilor de finanţe din UE (Bruxelles)

    6.03
    INSSE difuzează datele provizorii privind PIB în T4 2012

    7.03
    Reuniunea Consiliului de guvernare al BCE (Frankfurt)

    7-8.03
    Consiliul pentru Justiţie şi Afaceri Interne al UE (Bruxelles)

    8.03
    Eurostat publică datele balanţei de plăţi pe T4 2012 în UE şi zona euro

    6-8.03
    Târgul “Soluţii pentru IMM-uri” (Romexpo Bucureşti)

    24.02-8.03
    Târgul de Mărţişor “Festivalul Primăverii” (Sala Dalles Bucureşti)

    25.02-18.03
    Expoziţia de mărţişoare minerale “Geo Expo Mărţişor” (Muzeul Naţional de Geologie Bucureşti)

    8-10.03
    Târgul de Vacanţe (Expo Transilvania Cluj-Napoca)

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Cât de bine stă economia României

    Între componentele cererii, investiţiile vor avea cea mai mare contribuţie la creştere, deşi se vor reduce în comparaţie cu 2012, din cauza condiţiilor sub aşteptări din restul UE. Consumul privat este aşteptat să amplifice, deşi ar putea fi limitat de necesitatea echilibrării bugetelor casnice şi de standarde mai restrictive la creditarea de consum.

    După un an 2013 cu o creştere de 1,6% a PIB, în 2014 creşterea se va accelera la 2,5%, pe seama aceloraşi elemente ca şi în 2013, anticipează Comisia Europeană. Deficitul de cont curent va rămâne în jur de 4% din PIB.

  • Ponta:Nu am nimic de reproşat Germaniei, ci celor din România care ne înjură şi vorbesc de rău în UE

    Premierul a subliniat din nou că Guvernul nu renunţă la obiectivul aderării la spaţiul Schengen, ci aşteaptă să vină “un context politic favorabil”, care depinde şi de cei care “înjură” România prin capitalele europene.

    “Nu am nimic de reproşat Germaniei. Eu am de reproşat celor din România care nu înţeleg că tot înjurând şi vorbind de rău România, pe la Bruxelles, pe la Berlin, fac rău ţării ăsteia, pentru că din păcate sunt şi ei în ţara asta”, a afirmat Ponta, la sosirea la lansarea cărţii despre Ion Iliescu, cu ocazia zilei de naştere a fostului şef al statului.

    El a arătat că acest obiectiv era important şi aducea beneficii nu doar pentru Guvern şi USL, ci şi pentru cei care “pârăsc peste tot”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Richard Gere: Bancherii nu înţeleg de multe ori termenii pe care îi folosesc; totul este o păcăleală

    În film, Gere joacă rolul unui şef de fond de hedging care a pierdut 400 de milioane de dolari într-o afacere cu o mină de cupru în Rusia şi a comis o fraudă pentru a acoperi pierderea. Filmul începe cu personajul lui Gere acordând un interviu prezentatoarei Maria Bartiromo de la CNBC, în care actorul foloseşte cu uşurinţă termeni financiari care nu sunt înţeleşi de oamenii obişnuiţi.

    Deşi vorbeşte în film limbajul bancherilor, actorul a admis pentru Financial Times că nu înţelege ce înseamnă cuvintele respective.

    “Habar nu am”, a spus Gere, care crede că nici bancherii cu care a discutat nu înţelegeau nimic din terminologia financiară.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Germanii nu pot stinge lumina la aeroportul din Berlin

    “Are legătură cu faptul că nu am progresat suficient cu sistemul de iluminat astfel încât să-l putem controla”, a declarat directorul tehnic al aeroportului, Horst Amann, citat de publicaţia germană Der Spiegel.

    Defecţiunea cauzează costuri de 4.000 de lire sterline (circa 4.600 de euro) pe zi, potrivit Daily Mail.

    Aceasta nu este singura problemă tehnică a aeroportului. Deşi acesta era programat iniţial să devină operaţional în octombrie 2011, deschidere a fost amânată din cauza problemelor legate de echipamentele de siguranţă, scrie Der Spiegel. În mai anul trecut, inaugurarea a fost amânată din nou.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro