BusinessMagazin

Blog

  • CAND INFLATIA DEVINE VEDETA

    • BALANTA COMERCIALA

    Principalul risc pe care il presupune aprecierea leului e dezechilibrarea balantei comerciale, adica a importurilor si exporturilor. In conditiile scaderii euro sau dolarului, marjele de profit ale exportatorilor pot scadea substantial sau se pot transforma in pierderi. Aceasta inseamna doar supravietuire pentru unii sau disparitia de pe pietele externe pentru altii. Fapt care poate duce la scaderea substantiala a exporturilor, in conditiile in care importurile vor fi stimulate de un leu mai tare.

    Pe primele noua luni ale acestui an, deficitul comercial al Romaniei (diferenta dintre importuri si exporturi) a urcat deja la 3,2 mld. euro, de la 2,4 mld. euro in aceeasi perioada a lui 2003. Intr-o interventie publica, presedintele Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor, Mihai Ionescu, spunea ca, daca leul va continua sa se aprecieze, deficitul comercial ar putea atinge, pana la sfarsitul anului, 6 mld. euro, fata de nivelul de 4,6 mld. euro estimat initial.

    • PRODUCTIVITATEA

    Mare parte dintre analistii financiari cred ca, prin decizia de a lasa leul sa se aprecieze, BNR vrea sa testeze si capacitatea exportatorilor de a se adapta unei piete cu adevarat concurentiale. Pe care sa nu mai existe „ajutorul“ unei devalorizari a leului care sa mascheze lipsa de competitivitate. Daca in Slovenia, de exemplu, productivitatea – venituri per angajat – este de peste 70% din nivelul mediei din UE, in Romania aceasta ajunge abia la 33%. In prezent, 73,3% din exporturi se realizeaza catre statele membre ale Uniunii Europeane. Tocmai din acest motiv, devalorizarea euro, sau stagnarea acestuia, vor lovi din plin exporturile, in conditiile in care firmele romanesti nu investesc in cresterea productivitatii. Paradoxal, ajutorul vine tocmai din directia devalorizarii euro, care face importurile de tehnologie mai ieftine. Deocamdata, majoritatea exportatorilor nici macar nu stiu cat sunt de performanti comparativ cu concurentii din Vest.

    • CONTUL CURENT

    Aprecierea leului ar putea fi o provocare si pentru gasirea surselor de finantare pentru acoperirea deficitului de cont curent, care ar putea creste din cauza celui comercial. Deocamdata, BNR si-a permis sa lase piata libera pentru ca intrarile de valuta sunt mari. Exista sperante ca majorarea deficitului comercial sa fie contrabalansata de cresterea investitiilor straine directe sau de portofoliu. Cele de portofoliu pot pleca insa la fel de repede precum au intrat.  In prezent, 2/3 din soldul contului curent este finantat prin atragerea de capitaluri din strainatate, in special investitii si imprumuturi ale statului. „Nu putem insa sa ne bazam pe termen foarte lung doar pe astfel de finantari. Concurenta pentru capital este din ce in ce mai mare si, o data cu apropierea de Uniunea Europeana, vom simti si noi acest lucru“, crede Mircea Cosea, analist financiar. Guvernul s-a angajat fata de FMI sa reduca, in acest an, deficitul de cont curent la 5,5% din PIB, de la 5,8% in 2003.

    • INFLATIE

    Cresterea leului din ultimele saptamani va ajuta Banca Nationala a Romaniei sa se mentina, daca nu in tinta de inflatie stabilita la inceput de an (de 9%), macar in apropierea acesteia. Pe termen lung insa, aprecierea leului nu va fi totusi de foarte mare ajutor pentru BNR, al carei principal obiectiv devine scaderea inflatiei. Pentru ca inflatia sa scada semnificativ ar trebui ca si comerciantii care se aprovizioneaza din import sa reduca, la randul lor, preturile, in conditiile unui dolar sau euro mai slab. Este, totusi, greu de crezut ca acest lucru se va intampla. In cosul de consum exista bunuri (alimente, carburanti, energie) al caror pret va fi influentat numai teoretic de cotatiile valutare. Pretul carburantilor va creste pentru a ajunge la nivelul celor din Uniunea Europeana, la fel si energia, indiferent de evolutia euro sau dolarului.  Pe primele zece luni ale lui 2004, rata inflatiei s-a situat la 7,8%, potrivit Institutului National de Statistica (INS).

  • CE SPUNETI DE UN EURO DE 36.000 LEI?

    In materie de valute, in mediul de afaceri din Romania mai exista in prezent o singura certitudine: incertitudinea. Vremurile in care romanii sau companiile romanesti castigau sau pierdeau previzibil din cresterea dolarului sau euro sunt definitiv apuse. Asociata cu denominarea, devalorizarea valutelor va face din 2005 primul an cu adevarat al leului. Dar si al momentelor adevarului la capitolele competitivitate si competenta.

     

    Castig acum lunar cu 15 milioane de lei mai putin decat la inceputul anului.“ Cu regret, salariata unei companii de audit straine de pe piata romaneasca trage linie dupa primul an, 2004, in care cei platiti in dolari au pierdut, fara a munci mai putin si fara a fi penalizati. Pur si simplu, castiga mai putin pentru ca dolarul este mai slab cu peste 10% fata de leu.

     

    Daca in 2004 pierderile s-au inregistrat doar la dolar, de anul viitor pe lista se va adauga si euro. Asta pentru ca scaderi ale monedei europene catre 36.000-37.000 de lei sau ale dolarului catre 28.000 de lei, insotite poate de reveniri la fel de bruste, nu vor mai fi imposibile o data cu retragerea treptata a Bancii Nationale a Romaniei din postura de cumparator puternic de valuta.

     

    Salariile in valuta sunt insa numai o fateta a ansamblului de modificari economice induse de o piata valutara relativ libera. Fluctuatiile puternice si neasteptate ale valutelor, pe un trend clar de intarire a leului, vor schimba radical de anul viitor aspectului businessului romanesc. Exportatorii vor trebui sa devina mult mai competitivi, managerii mai atenti la momentele platilor sau ale incasarilor si la intocmirea planurilor de afaceri, dealerii bancilor mai precauti. Romanii vor putea redeveni jucatori pe valute, speculand momentele de scadere puternica a euro sau dolarului pentru a cumpara, urmand sa revanda o data cu reluarea cresterilor. O mare parte din aceiasi romani, platiti in lei, vor putea calatori mai mult si mai ieftin in strainatate.

     

    „Ce va fi in continuare?“ – este acum intrebarea esentiala. Pentru a incerca sa ghicim viitorul, trebuie sa privim intai in trecut. Si nu in cel foarte indepartat. Chiar daca o parte dintre analisti sau oamenii  de afaceri nu cred, sau refuza sa creada, in aprecierea leului atat fata de euro cat si fata de dolar, semnale clare ca acest lucru se va intampla exista.

    In primavara acestui an guvernatorul BNR Mugur Isarescu lansa un semnal important: aprecierea monedei nationale poate ajuta Romania sa prinda din urma tarile Uniunii Europene. Romania indeplineste numai doua din criteriile de la Maastricht, ponderea datoriei publice in PIB si deficitul bugetar. „Aprecierea reala a leului poate ajuta la grabirea convergentei reale“, a spus atunci Isarescu. El a precizat ca aprecierea este benefica atat timp cat castigurile de productivitate a muncii in economie acopera cresterea reala a salariilor si aprecierea reala a leului.

     

    Daca adaugam la cele de mai sus declaratii mai mult sau mai putin oficiale din partea sefilor bancii centrale si asezonam cu ceea ce s-a intamplat in ultimele doua saptamani pe piata valutara, semnalul este clar: BNR mizeaza pe aprecierea leului in perioada care va urma. „Ce spuneti de un curs de 36.000 de lei pentru un euro in primavara?“, a intrebat retoric, recent, un oficial al bancii centrale, intr-un grup restrans.

     

    Cu aprecierea leului nu au fost de acord multi dintre analistii pe care BUSINESS Magazin i-a consultat pentru aceasta analiza. Motivul: nu avem economie suficient de performanta. Lucru discutabil; depasind cadrul teoriilor economice, intr-o lume a afacerilor unde cei mai multi una spun si alta fac, moneda nationala poate fi un instrument de eficientizare a economiei.

     

    Scaderea sau stagnarea (pe termen lung) a euro fata de leu va reprezenta de fapt un test ceva mai timpuriu de integrare economica a Romaniei in Uniunea Europeana. In aceste conditii va veni adevarata dovada a competitivitatii firmelor romanesti, ascunsa pana in prezent in spatele devalorizarii valutelor.

     

    Cei care vad partea goala a paharului spun ca masura Bancii Nationale este buna, dar ca momentul nu a fost bine ales. „Romania este in crestere economica, iar o asemenea masura se ia in momente de stabilizare“, spune analistul economic Mircea Cosea.

     

    „Momentul ales pentru intarirea leului este neprielnic si din cauza conjuncturii internationale. Pretul petrolului creste vertiginos, ceea ce face ca si costurile de productie sa creasca. Exportatorii incaseaza din ce in ce mai putini lei. Efectul: se vor inchide fabrici, iar importurile vor creste“, adauga Mihai Ionescu, secretar general al Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor din Romania.

     

    Primele, si cele mai puternice reactii negative au venit, evident, din partea exportatorilor. In situatia in care aprecierea leului va continua, companiile de export vor avea multe zile negre. Practic, firmele vor cumpara materii prime si vor produce, in tara, folosind o moneda din ce in ce mai scumpa si vor vinde, la export, pe o valuta din ce in ce mai slaba.

     

    Situatia este sintetizata plastic de analistul Radu Craciun de la ABN Amro: „Cred ca intentia BNR este de a-i «scutura» un pic pe exportatori, nu de a-i distruge. Nu cred ca incearca o terapie de soc, ci mai degraba o impulsionare a acestora“.

     

    Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, avertiza de altfel in urma cu aproape trei ani: „Producatorii si comerciantii nostri trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca pastrarea si imbunatatirea competitivitatii externe nu este exclusiv o problema de curs de schimb, ci o problema de crestere a productivitatii“.

     

    Cat de mult au tinut cont companiile romanesti de avertisment, o arata chiar cifrele. Desi a crescut an de an, productivitatea companiilor romanesti este cam la o treime din valoarea inregistrata in Uniunea Europeana. Este adevarat, nu numai din cauza companiilor, care au trebuit sa faca fata unui mediu intern defavorabil investitiilor.

     

    Peste 70% din exporturi merg insa in prezent catre Uniunea Europeana, astfel ca principala intrebare care se ridica in prezent este „Exportam suficient de profitabil pentru a rezista fara un castig de 10 – 15% anual adus de devalorizarea leului?“.

     

    Greu de raspuns, din moment ce putini exportatori stiu cu adevarat cat sunt de performanti in raport cu competitorii straini. Ceea ce se stie cu certitudine este insa structura exporturilor. In prezent, cea mai mare parte a acestora este detinuta de lohn-ul din industria textilelor, produsele metalurgice si industria de masini si dispozitive electrice.

     

    In cazul lohn-ului, zarurile sunt deja aruncate, indiferent de evolutia euro.  

     

    Apropierea integrarii, majorarea salariilor reale si, mai nou, invazia companiilor chinezesti in UE vor anula aproape total avantajele pe care le are acum Romania la acest capitol. Astfel incat, in urmatorii cativa ani acest gen de activitate va disparea sau se va modifica radical. Primele semnale au aparut. „Cei mai afectati sunt aceia care lucreaza exclusiv in sistem lohn si care exporta intreaga productie. Deja, in confectii, cota profitului este de 5-10%“, spune Maria Grapini, presedintele Federatiei Patronale a Industriei Usoare.

     

    Grapini spune ca, pe primele noua luni ale anului, marile combinate straine de fire care furnizeaza materia prima companiilor romanesti de textile au crescut preturile cu 35%. De asemenea, preturile utilitatilor au crescut cu circa 25-28%. Prin urmare, costurile de productie s-au majorat semnificativ.

     

    „Mai mult, negociem, in prezent, contractele de export pentru anul viitor si am constatat ca exista presiuni mari din partea partenerilor straini pentru scaderea preturilor“, afirma Grapini.

     

    Daca golul lasat de lohn va trebui umplu rapid de alte produse, in metalurgie lucrurile stau mai bine. La aluminiu, Alro Slatina, care exporta circa 80% din productie, a rezistat deja unor conditii mult mai nefavorabile si, in plus, pretul aluminiului pe pietele internationale este cu circa 40% mai mare decat costul de productie al Alro. In plus, compania s-a protejat permanent in ultimii ani prin hedging de devalorizarea dolarului, moneda in care exporta.

     

    In siderurgie, situatia este de asemenea sub control: Sidex Galati s-a restructurat si este in plin proces de investitii, iar pretul otelului este la maxim istoric. Majoritatea companiilor din industrie sunt privatizate si detinute de grupuri internationale (Mittal Steel, TMK, Tenaris) care stiu sa faca fata fluctuatiilor valutare.

     

    Problema nu vine de altfel dinspre companiile mari, care de bine de rau pot face fata provocarilor, ci dinspre cele de talie medie.

     

    Acestea vor trebui sa isi diversifice structura marfurilor pe care le comercializeaza, astfel incat un portofoliu echilibrat, in euro, dolari si lei, sa le poata acoperi, cel putin in parte, riscul valutar.  De asemenea, vor trebui sa profite de faptul ca materiile prime si tehnologia importata se vor ieftini.

     

    Intr-o economie dezvoltata, solutia de acoperire a riscului valutar sunt instrumentele de hedging. In Romania, acestea nu prea au fost folosite pana acum, in mare parte si pentru ca predictibilitatea cursului nu a necesitat asa ceva.

     

    „Instrumentele de hedging au fost mai mult o sursa de profit, pana acum. Probabil mult mai multe firme vor incepe sa le foloseasca, pentru a se proteja de acum inainte“, aprecia Misu Negritoiu, director general adjunct ING Romania.

     

    „Hedgingul este o gluma buna in Romania, in prezent. Aratati-mi mie o banca din Romania care sa ofere asa ceva la un pret decent!“, spune vicepresedintele Rompetrol, Alexandru Bucsa.

     

    In replica, reprezentantii bancilor sustin ca motivul este chiar lipsa cererii pentru asa ceva. Pentru ca piata este mica si nu exista contrapartida in asumarea riscului, bancile ar putea doar sa preia ele insele acest risc. Motiv pentru care si pretul cerut este pe masura. Tristetea de pe o parte a balantei inseamna bucurie pe cealalta.

     

    Daca exportatorii isi fac calcule ingandurati, importatorii se bucura: ei sunt cei care vor castiga cel mai mult din aceasta apreciere a leului. Vor aduce produsele in tara la costuri mai mici, ceea ce, in teorie cel putin, ar trebui sa determine o scadere a preturilor pentru consumatori. Dar intre teorie si practica distanta e mare, iar firmele romanesti nu par a fi invatat si lectia scaderii preturilor. Ba mai mult, unii analisti cred ca am putea asista la cresteri de preturi. Incercand sa isi puna bugetele la adapost, companiile vor fi tentate sa foloseasca cresterile de preturi pentru a contracara variatiile de curs. Pe de alta parte, concurenta este suficient de mare pentru a tempera aceste initiative.

     

    O categorie „napastuita“ este cea a directorilor financiari. Obisnuiti sa lucreze intr-un mediu valutar fara prea multe surprize, acestia vor constata ca bugetele nu vor mai putea fi facute doar prin simpla referire la proiectia valutara din bugetul de stat.

     

    In viitor, acestia vor trebui sa fie suficient de atenti sau competenti pentru a nu transforma castigurile venite din activitatea operationala in pierderi finale din cauza neadaptarii la fluctuatiile valutare.

     

    „Nu poti scumpi sau ieftini saptamanal marfa, dupa cum urca sau coboara cursul valutar. In concluzie, vom fi obligati sa revenim la preturi instinctive, reglate in asa fel incat sa confuzioneze cat mai putin cumparatorul, fara sa ne scoata din afaceri. O durere de cap in plus!“, spune Mihai Visan, director executiv la Asociatia Romana a Carnii. Industria carnii este in prezent importator net de materie prima.

     

    In calcului bugetului pentru anul viitor, Ministerul de Finante a anticipat un curs leu/dolar de 35.150 si leu/euro de 42.550. Diferenta dintre valorile presupuse de Finante si cele ale BNR pot fi interpretate si ca un semn de independenta a bancii centrale, care oricum s-a dovedit mai ancorata in realitatea economica romaneasca decat politicienii. Si piata resurselor umane va fi anul viitor martora unei mici revolutii: salariatii cu venituri medii si mari platiti in dolari sau euro vor pierde, iar cei platiti in lei vor castiga. Cu cat salariul in valuta va fi mai mare, cu atat pierderea va fi mai substantiala.

     

    Expertii in resurse umane spun ca fluctuatiile de pe piata valutara nu vor determina o modificare imediata a salariilor negociate in dolari sau euro si ca, de fapt, persoanele care au veniturile in valuta si-au asumat riscul ca intr-o luna sa castige mai mult, iar in alta mai putin. Exista insa o agitatie pe piata, dar este legata de faptul ca in aceasta perioada incep sa se faca bugetele de salarii pentru 2005. Companiile inca nu stiu la ce sa se astepte anul viitor, mai ales ca se anunta modificari ale Codului fiscal care ar putea aduce alte grile de impozitare a veniturilor. In plus, investitiile straine cresc puternic, existand semnale ca tot mai multe firme straine vor sa patrunda pe piata in diverse domenii.

     

    „Companiile romanesti care ar putea intra in concurenta cu acestea incearca sa ofere angajatilor salarii competitive astfel incat sa-i determine sa nu plece“, spune Monica Vrabiescu, managing director al companiei Hill International.

     

    In ceea ce priveste moneda in care se negociaza salariul, consultantii spun ca recomanda in continuare companiilor sa aleaga euro avand in vedere apropiata aderare a Romaniei la UE.

     

    „Nu recomandam nimanui sa negocieze salariile in lei, iar majoritatea companiilor, indiferent ca sunt multinationale sau romanesti, alege euro. In ceea ce priveste dolarul, nu mai stiu pe nimeni care sa aiba salariile in aceasta moneda. Si aceasta situatie nu se intalneste numai in Bucuresti, ci in toata tara“, este de parere Mihaela Perianu, directorul general al companiei AIMS Human Capital.

     

    Anul trecut, dupa ce dolarul a scazut cu peste 20% fata de euro, presa europeana comenta, mai in gluma mai in serios, ca europenii care vor sa isi cumpere un Porsche Cayenne si traverseaza oceanul pentru a face acest lucru primesc gratis si un Fiat. Asta pentru ca in Statele Unite preturile masinilor aveau aceleasi preturi ca in Europa, numai ca in dolari. Erau adica cu 20% mai ieftine, iar 20% din pretul unui Porsche Cayenne inseamna un Fiat.

     

    O astfel de teorie ar putea fi aplicata si de romanii care vor calatori anul viitor in strainatate. Daca sunt suficient de atenti pentru a specula scaderea euro isi pot face vacantele din strainatate cu 15 – 20% mai ieftin.

     

    „In conditiile in care inflatia in tarile UE se va mentine probabil sub 3%, iar romanii vor putea cumpara valuta cu 15% mai ieftin este posibil ca numarul turistilor romani in strainatate sa creasca“, opineaza Simion Alb, directorul Biroului National de Turism al Romaniei din America de Nord. Reprezentantii agentiilor de turism estimeaza ca va creste traficul pe destinatiile ieftine (Tunisia, Egipt, Grecia etc.), unde sase nopti de cazare costa incepand de la 190 de euro.

     

    „Pentru destinatiile scumpe, nu se va simti o inviorare, pentru ca cine isi permite sa plateasca 3-4.000 de euro pentru o calatorie, nu este sensibil la o scadere cu 10 – 15% a tarifelor“, spune Radu Morariu, directorul agentiei de turism Eximtur. In concluzie, va creste turismul de masa.

     

    Ceea ce bucura turistii se va resimti insa negativ in randul hotelierilor, majoritatea avand tarifele exprimate in euro. „Hotelierii s-ar putea gandi, in sfarsit, ca, incepand cu anul 2006, sa incheie contracte cu tarife exprimate in lei si ca urmare tarifele in euro si dolari sa creasca“, spune Alb. Oficialul de la New York considera insa ca este putin probabil ca acest lucru sa se intample, avand in vedere apropierea aderarii Romaniei la UE si faptul ca cei mai multi dintre vizitatorii straini provin din tari in care moneda utilizata este euro.

     

    Cei care-si cumpara masini de import isi freaca mainile la gandul ca va scadea euro. Preturile sunt fixate in moneda europeana – iar un euro mai mic inseamna „o diferenta mai mica de platit“, spune Brent Valmar, directorul general al Porsche Romania. La fel se va intampla si cu cei care-si cumpara masini, echipamente sau imobile in leasing. Dobanzile sunt calculate in valuta, ceea ce inseamna ca dezavantajat ar trebui sa fie finantatorul, care ar trebui sa suporte diferenta de curs.

     

    Insa societatile de leasing sunt oarecum protejate: dobanzile se recalculeaza, potrivit contractelor de finantare, pentru „orice fluctuatie a cursului de peste 5%“, daca tendinta se mentine mai mult de o luna, spune Cornel Coca Constantinescu, presedintele Asociatiei Societatilor de Leasing din Romania. Suntem, asadar, in pragul unei noi epoci. Ecranul protector al cursului stabil, de dupa care directorii financiari calculau constiincios pierderile si castigurile, a disparut pentru totdeauna. Cei care tin in mana finantele companiilor romanesti vor trebui sa reziste de acum inainte tangajului cursului valutar, iar functia de director financiar va incepe sa merite un loc fruntas in topul meseriilor pe care parintii si le viseaza pentru copiii lor.

  • 29 MARTIE 2006 TRANZACTIA TERAPIA-RANBAXY 270 MIL. EURO

    Ranbaxy Laboratories, cel mai mare producator de medicamente generice din India, a cumparat pentru 324 milioane de dolari (270 mil. euro) un pachet de 96,7% din actiunile Terapia, aflat in proprietatea companiei de investitii Advent. In urma acestei tranzactii – cea mai mare ca valoare de anul acesta din Romania – Ranbaxy va intra in top 5 al companiilor farmaceutice de pe piata romaneasca.

     

    Terapia

     

    ANUL INFIINTARII: 1921

    REZULTATE FINANCIARE: Anul trecut, Terapia a avut o cifra de afaceri de 67 mil. euro, din care aproape 10 mil. euro exporturi.

    ESTIMARI: Pentru acest an, Terapia si-a propus depasirea pragului de 100 mil. $ (circa 85 mil. euro). Din combinarea afacerilor fabricii clujene cu cele ale Ranbaxy, oficialii estimeaza vanzari de aproape 110 mil. euro in 2006.

    ANGAJATI: 950

    PRODUSE: Cel mai cunoscut brand al Terapia este Faringosept. Compania mai fabrica alte 156 de produse si este cel mai mare exportator de medicamente din Romania.

    EXTINDERE: A cumparat in vara anului trecut doua firme – Pharmaplant si Promedic.

    PLUS: Este singurul producator roman care are centru de studii de bioechivalenta (care atesta ca un medicament generic are aceleasi efecte ca si produsul original, fara de care un medicament nu poate fi introdus pe piata UE).

     

    Ranbaxy

     

    ANUL INFIINTARII: 1961

    REZULTATE FINANCIARE: In 2005, Ranbaxy a realizat vanzari de 1,18 mld. $, din care 25% in India si 17% in Europa.

    ESTIMARI: Este in primii zece producatori mondiali de generice si si-a propus ca, pana in 2012, sa intre in top 5, cu vanzari de 5 mld. $.

    EXTINDERE: Strategia de dezvoltare presupune atat cresterea organica, in special pe piata SUA si pe cateva piete emergente, cat si prin achizitii. Preluarile joaca un rol cheie in strategia Ranbaxy, mai ales cand pot consolida o pozitie deja solida pe o anumita piata.

    ANGAJATI: 9.000

    PRODUCTIE: Compania indiana are capacitati de productie in sapte tari, iar produsele sale sunt comercializate in 125 de tari.

    IN ROMANIA: A intrat recent pe piata autohtona, anul trecut realizand vanzari de peste 10 mil. euro si o cota de piata de circa 1,1%. In prezent, compania are aici 79 de angajati.

     

    Strategia

     

    INTEGRARE: Din reunirea operatiunilor Ranbaxy cu ale Terapia va rezulta cea mai mare forta de vanzare din domeniul farmaceutic din Romania. Se vor combina si pipe-line-urile (liniile de produse in pregatire) ale celor doua firme.

     

    HUB REGIONAL: Terapia va fi o platforma pentru intrarea Ranbaxy pe pietele regionale si pe cele europene. Terapia are un departament de inregistrare a produselor foarte bine pus la punct.

     

    SINERGII:  Reprezentantii producatorilor sustin ca se vor realiza economii de costuri (in utilizarea capacitatilor de productie, achizitia de materii prime, studii de bioechivalenta), dar si cresteri ale veniturilor (prin accesul produselor Terapia la reteaua Ranbaxy, combinarea fortei de vanzari si introducerea pe piata romaneasca a mai multor medicamente Ranbaxy).

     

    PIATA AUTOHTONA: Piata romaneasca are una dintre cele mai ridicate cresteri din Europa, iar Ranbaxy isi propune sa devina numarul unu in Romania. Vor urma, probabil, alte achizitii.

  • Polonezii isi cheama investitorii straini

    Ce nu face guvernul polonez pentru a-si atinge tinta de zece miliarde de dolari investitii straine directe, stabilita pana la sfarsitul anului? Mai tot: imbunatateste legislatia, largeste zonele economice speciale si infiinteaza Agentia Poloneza pentru Promovare Economica.

     

    Pasul urmator? Sa scoata proiectele de la naftalina si sa le lanseze pe piata, scrie Warsaw Business Journal. In primul trimestru al anului, Polonia a atras investitii straine in valoare de peste cinci miliarde de zloti (peste 1,5 miliarde de euro), reusind sa creeze in jur de 18.000 de noi locuri de munca. Pentru o tara a carei rata de somaj se ridica la 18%, este o realizare inestimabila, scrie revista.

     

    In ultimele noua luni, investitorii straini din Polonia nu au dus o viata usoara. In primul rand, a fost declaratia regretabila a noului ministru al finantelor, Teresa Lubinska, conform careia investitiile in lanturile de supermarketuri nu ar fi profitabile in Polonia. Apoi, un scandal iscat in sectorul bancar in urma fuziunii Pekao-BPH, a dus la un val de proteste in publicatiile internationale, care sanctionau polemicile cu privire la investitiile straine din Polonia.

     

    In fine, guvernul polonez pare sa fi invatat din propriile greseli. „Obiectivele noastre sunt identificarea barierelor ce stau in calea investitorilor straini si indepartarea acestora prin introducerea unei legislatii noi“, explica deputatul Ryszard Wawrynkiewicz din partea Partidului Lege si Dreptate. Potrivit deputatului, investitorii straini se vor putea in curand adresa unei singure institutii la nivel national sau regional, pentru rezolvarea problemelor legate de investitii. In plus, zonele economice speciale (SEZ) ar putea fi extinse de la 8.000 de kilometri patrati la 10.000 de kilometri patrati.

     

    „N-am nimic impotriva sa transform intreaga Polonie intr-un mare SEZ“, afirma Adam Zolnowski, noul CEO al Agentiei Poloneze pentru Informatii si Investitii Straine (PAIIZ), care se va transforma in curand intr-o agentie guvernamentala – PAPG, si va putea deschide birouri in strainatate.

     

    Dupa adoptarea unei noi legislatii, PAPG va putea acorda sprijin investitorilor straini si exportatorilor si va conduce si supraveghea negocierile cu investitorii si alte institutii.

  • Puciul de la CNSAS

    Noua echipa investita la conducerea CNSAS a discreditat inca de la prima sedinta asteptarile ca s-ar fi gasit in sfarsit solutia pentru ca activitatea institutiei sa inceapa cu adevarat. Pe de o parte, controversatul vot pentru conducerea Colegiului Consiliului anunta pentru viitor episoade tragicomice de genul celor in care rolurile principale le avea echipa Onisoru. Pe de alta parte, acelasi vot a lasat sa se discearna cu acuratete falia din interiorul puterii, pentru care astfel de episoade nu mai sunt accidente de parcurs, ci manifestari ale unei incordari ce creste din orice pretext.

     

    Votul a adus practic o condu-cere bicefala, cu un lider formal – Corneliu Turianu (propus de PD) si altul informal – Constantin Ticu Dumitrescu (propus de Guvern). Pentru legitimarea acestuia din urma se zbat impreuna PNL, societatea civila si o buna parte din angajatii institutiei. Scenariul coagularii societatii civile si a fortelor politice pe baricade diferite nu este neobisnuit pentru CNSAS; diferenta fata de alte episoade mai vechi tine de gabaritul combatantilor, identificati public de cei implicati ca fiind palatele Cotroceni si Victoria.

     

    O serie de comentatori au vazut aici o consolidare a campaniei anticomunism/anti-Securitate inceputa in urma cu cateva luni de premierul Tariceanu si de PNL ca reactie la campania anticoruptie cu care presedintele Basescu a marcat deja destule puncte in sondaje. De aceasta data, victoria de etapa le-a apartinut liberalilor, care au profitat de ocazie pentru a incerca sa proiecteze cat mai apasat o prezumata solidaritate a echipei Traian Basescu – Emil Boc cu interesele fostului aparat represiv si ale colaboratorilor lui.

     

    Premierul Tariceanu a condamnat extrem de sonor sustinerea PD pentru Corneliu Turianu, acuzand „o conspiratie care incearca sa ascunda adevarul despre cei 45 de ani de comunism din Romania“ si „o coalitie sui generis intre aliatii nostri si opozitia formata din PSD si PRM“. Daca la aceasta se adauga si cererea publica adresata de Ticu Dumitrescu presedintelui „sa nu mai creada in ce ii spun serviciile“, iritarea defensiva a presedintelui Basescu fata de PNL este cu atat mai explicabila. Iar episodul s-a prelungit cu propunerea liberalilor de a-i plasa sub incidenta legii lustratiei pe „comandantii de nave care au colaborat cu Securitatea“ – aluzie transparenta la trecutul actualului sef al statului.

     

    Infruntarea se anunta departe de final, dupa ce presedintele si-a anuntat prezenta la proxima sedinta a Colegiului CNSAS, unde urmeaza sa se prezinte argumentele ambelor parti. Greu de presupus ca argumentele vreuneia dintre tabere vor reusi sa o convinga pe cealalta de injustetea pozitiei sale, avand in vedere ca disputa nu se duce pe acelasi plan: in timp ce unii acuza ilegitimitatea prin imoralitate – „viciul de constiinta“ al lui Dan Lazea, noul vicepresedinte propus de PD, care a votat pentru Turianu sub „presiuni“ obscure, doar pentru ca apoi sa-si dea demisia – ceilalti sustin legitimitatea rezultatului prin faptul ca votul a fost exprimat cu respectarea normelor legale.

     

    Pentru ca blocarea activitatii CNSAS nu produce beneficii in planul imaginii nici uneia dintre parti, ratiunea politica ar dicta scurtarea pe cat posibil a disputei. Insa intr-un moment in care arbitrul este el insusi jucator pe teren, fair-play-ul ramane mai mult un deziderat al tribunelor.

  • Reteta miraculoasa pentru combaterea somajului

    In timp ce in Franta aproape 23% dintre tineri trec pe la agentia nationala pentru ocuparea fortei de munca, in Marea Britanie, Germania sau SUA mai putin de 12% dintre tinerii sub 26 de ani sunt someri.

     

    In Danemarca, Irlanda si Tarile de Jos, procentul este de cel mult 8%. Iar aceste rezultate sunt posibile fara introducerea unui contract de prima angajare (CPE), de genul celui francez, mult contestat in ultimele saptamani. „CPE-ul nu exista nicaieri in alta parte“, subliniaza Raymond Torres, seful departamentului de analiza si politica a angajarii din cadrul OECD.

     

    Cum de reusesc altii si francezii nu? Pentru unii, secretul se afla in spatele perioadei de proba, scrie L’Express, care variaza de la tara la tara: douasprezece luni in Irlanda si Marea Britanie, zece luni si jumatate in Danemarca si sase luni in Germania – fata de mai putin de trei luni, in medie, in restul Europei si de doar o luna si jumatate in Franta.

     

    Concedierea este o alta modalitate de a stimula flexibilitatea, scrie L’Express. In tari ca Marea Britanie, Italia, Irlanda, Danemarca, Elvetia si in majoritatea tarilor din OECD, un salariat poate fi concediat fara alte formalitati, in cazul in care este considerat neperformant sau daca postul sau este desfiintat. In Franta, ca si in Germania, Suedia, Finlanda si Spania, angajatorul trebuie sa motiveze toate concedierile.

     

    Germanii, austriecii, elvetienii si danezii considera ucenicia ca fiind foarte folositoare. „Reteta e eficienta pe termen lung“, observa un economist. In alte tari, termenele scurte sunt baza. In Spania, rata somajului in randul tinerilor cu varste intre 15-25 de ani a scazut in zece ani la jumatate, ajungand de la 40% la mai putin de 22%, in principal datorita cresterii contractelor cu durata determinata, o tendinta observata si in Italia. La un an dupa terminarea studiilor, 80% dintre tinerii spanioli activi in campul muncii lucreaza prin contracte scurte, fata de 60% in Franta. Reteta miraculoasa nu exista.

  • ATAC STRATEGIC

    In doar doua zile, islandezii de la Actavis si indienii de la Ranbaxy au cumparat, cu jumatate de miliard de dolari, doua companii romanesti de medicamente: Sindan si Terapia Cluj. Daca adaugam si cele 200 de milioane de dolari pe care cehii de la Zentiva le-au dat pentru Sicomed, rezulta aproape trei sferturi de miliard de dolari in jumatate de an. Comentariile post-vanzare s-au centrat in jurul preturilor neasteptat de bune. Cumparatorii socotesc insa ca au platit doar un pret corect, in acord cu planurile pe care si le-au facut aici. Dar in Romania mai sunt fabrici de vanzare. La ce pret?

     

    „We come from India“ – asa a raspuns Yogish Agarwal, seful reprezentantei din Romania, cand a fost intrebat de ce Ranbaxy Laboratories a cumparat compania clujeana Terapia. Produsele din India sunt „de foarte buna calitate, iar oamenii sunt talentati“, a continuat el, iar acelasi lucru l-a gasit si in Romania, „dar mult mai aproape de Uniunea Europeana“. Insa nu acesta a fost argumentul pentru cumparare, a venit si completarea lui Agarwal: „Am vazut ce putem face, ce venituri putem obtine, ce economii vom realiza“.

     

    RANBAXY, PATRU ACHIZITII IN DOUA SAPTAMaNI. Cu un zambet larg pe fata, Agarwal nu isi ascunde satisfactia de a fi reusit sa cumpere una dintre companiile fanion ale industriei romanesti de medicamente, chiar si platind un pret pe care multi analisti il considera supraevaluat: Ranbaxy a dat 324 de milioane de dolari (270 de milioane de euro) pentru a cumpara 96,7% din actiunile Terapia de la compania americana de investitii Advent International. Ceea ce inseamna ca fabrica clujeana e evaluata la 335 milioane de dolari (280 milioane de euro) – de 11,6 ori EBITDA (Earning Before Interests Taxes Depreciation and Amortization – profit inainte de plata dobanzilor, taxelor, deprecierii si amortizarii). Toamna trecuta, Sicomed a fost cumparata de cehii de la Zentiva cu un pret echivalent cu 9,9 ori EBITDA, un multiplu de 10 fiind o valoare normala pe plan mondial.

     

    Pe de alta parte, Ranbaxy a intrat intr-o frenezie a achizitiilor, incheind patru tranzactii in numai doua saptamani, dupa ce ratase una in Germania in fata concurentului indian Dr. Reddy’s. Dupa vanzarea de obligatiuni in valoare de 400 de milioane de dolari – la care se adauga posibilitatea atragerii unor credite bancare – Ranbaxy are un buget substantial pentru achizitii pe o piata europeana spre care este impinsa de competitia tot mai puternica din SUA – cea mai mare piata de medicamente din lume.

     

    Compania indiana este un important producator de substante active si intermediari, iar strategia de achizitie a producatorilor de medicamente vine si din dorinta de a livra produse cu o valoare adaugata mai mare. In fapt, aproximativ 20% din vanzarile Ranbaxy provin din substante active, pentru care compania indiana este concurata puternic de producatori din China, ceea ce-i micsoreaza castigurile. Acesta este motivul pentru care si Ranbaxy, dar si alte firme indiene, vor sa isi integreze afacerile pe verticala spre consumatorul final, marindu-si astfel castigurile. Politica Ranbaxy de achizitii in Europa este explicabila: lunea trecuta, compania a anuntat ca a preluat afacerea cu generice din Italia a GSK. Miercuri a urmat Terapia, iar joi al zecelea producator de generice din Belgia, Ethimed. La acestea se adauga si preluarea anterioara a unor active si patente pentru un dispozitiv de administrare a medicamentelor fabricat de firma americana Senetek.

     

    Ranbaxy incearca, astfel, sa-si aranjeze afacerile pentru a profita cat mai mult de tendinta mondiala care arata ca va creste ponderea vanzarilor de medicamente generice – cele bazate pe substante active a caror perioada de protectie a expirat – in defavoarea celor originale, protejate de patent. Si asta pentru ca genericele sunt de cateva ori mai ieftine decat cele originale, iar fiecare stat incearca sa-si scada costurile din sistemul sanitar. Pe de alta parte, nici nu mai sunt descoperite la fel de multe molecule noi care sa se transforme in medicamente inovatoare.

     

    In 2005, piata farmaceutica mondiala s-a ridicat, potrivit firmei de analiza IMS Health, la 602 miliarde de dolari, in crestere cu 7% fata de anul precedent. Iar cresterea vanzarilor de generice va fi de doua cifre in urmatorii ani, spun specialistii IMS.

     

    In strategia Ranbaxy de crestere pe piata europeana, Romania devine un hub, explica Agarwal, care s-a aratat foarte incantat de toate atuurile Terapia: portofoliul de produse al fabricii – care cuprinde marci foarte puternice, intre care se detaseaza Faringosept – centrul de bioechivalenta, brandul Terapia. „Achizitia Terapia ne va aduce beneficii inca din prima zi“, crede Agarwal.

     

    Si islandezii de la Actavis au cantarit fara indoiala beneficiile pe care le vor avea in urma achizitiei Sindan, singurul producator roman de oncologice (utilizate in tratamentul cancerului), contra sumei de 177 milioane de dolari (147,5 mil. euro) – adica de opt ori EBITDA.

     

    Si in cazul Terapia, si in cel al Sindan, analistii au comentat pe marginea pretului, in conditiile in care cifrele vehiculate inainte de anuntarea tranzactiilor erau semnificativ mai mici. Pentru Terapia, de exemplu, preturile avansate variau intre 200 si 250 mil. $, in timp ce presa indiana aprecia in urma cu doua luni ca Sindan s-ar putea vinde pentru 150 mil. $.

     

    PRETUL CORECT? „Ambele companii s-au vandut bine din punctul de vedere al fostilor actionari. La fel s-a intamplat si cu BCR, privatizare ce a anticipat oarecum scumpirea activelor romanesti“, explica Adriana Marin, analist in cadrul BRD Securities.

     

    In mod similar s-au petrecut lucrurile in cazul preluarii companiei Sicomed Bucuresti de catre grupul ceh Zentiva, care a evaluat producatorul roman la circa 200 de milioane de dolari (167 milioane de euro). Valoarea oarecum ridicata a tranzactiei a fost explicata de analisti, cel putin partial, prin proprietatile imobiliare detinute de Sicomed sau prin puterea marcii Gerovital, aflata in portofoliul fabricii bucurestene.

     

    Acum insa accentul pica pe apropiata aderare la Uniunea Europeana. Chiar daca valoarea contabila a celor trei companii preluate este poate mai mica decat pretul platit, cumparatorii au fost de acord sa plateasca o prima pentru un portofoliu de produse inregistrate deja in Uniunea Europeana, considera Marius Savu, presedintele Asociatiei Producatorilor Internationali de Medicamente (ARPIM). „Nu au cumparat pentru piata romaneasca, cat pentru posibilitatea de a se extinde pe piata europeana“, apreciaza Savu.

     

    Pe de alta parte, pentru achizitia fiecareia dintre cele doua companii, concurenta a fost intensa, iar competitia ar putea fi un motiv de crestere a pretului. „Am inceput cu 20 de candidati“, spune Stephen Stead, directorul general al Terapia. Procesul de vanzare a fabricii clujene a inceput in ianuarie, dar pe parcurs numarul candidatilor s-a mai redus. Potrivit presei din India, Ranbaxy a candidat si pentru achizitia Sindan, alaturi de o alta companie indiana, Lupin Laboratories, dar si de alti doi producatori europeni.

     

    „Probabil ca a fost concurenta si Ranbaxy nu a dorit sa piarda“, isi explica pretul de 324 de milioane de dolari Marius Chereches, director executiv al distribuitorului de medicamente Pharmafarm si fost membru al conducerii Terapia pana in 2004.

     

    In cazul Sindan insa, un rol esential in stabilirea pretului l-a avut specializarea: „Sindan este practic singurul producator de oncologice din regiune, deci potentialul de dezvoltare este deosebit“, crede Chereches. In fapt, Actavis a preluat, prin Sindan, si cea mai mare parte a pietei romanesti de oncologice.

     

    Este de remarcat faptul ca nici una dintre firmele care au cumparat fabricile romanesti nu avea pana in momentul achizitiei o pozitie puternica pe piata autohtona, dar toate au ambitii mari si strategii agresive de extindere in Europa. Zentiva, de exemplu – care a cumparat Sicomed in toamna – a discutat inainte de tranzactie si cu Terapia, in timp ce Ranbaxy a candidat si la preluarea Sindan. Ceea ce inseamna ca nu neaparat complementaritatea portofoliilor a fost motivul achizitiilor, cat intentia de a ocupa o felie cat mai mare din piata. Daca analistii apreciaza ca firmele au fost usor supraevaluate, dar gasesc justificari, ce parere au partile direct implicate? „Am platit de 11,6 ori EBITDA. Este un pret foarte bun“, apreciaza Yogish Agarwal, seful reprezentantei din Romania a Ranbaxy Laboratories.

     

    „Nu mi se pare un pret mare, mi se pare o companie foarte buna“, spune si Emma Popa-Radu, reprezentanta in Romania a vanzatorului – compania americana de investitii Advent International – facand referire la portofoliul Terapia de produse lansate si in curs de introducere pe piata, precum si la echipa de management. Mai mult, ea apreciaza ca nu s-a platit, pentru posibilitatea de acces pe piata Uniunii Europene, o prima peste valoarea companiei. „Nu cred ca s-a platit un bonus, mi se pare un pret corect“.

     

    De fapt, pentru Advent este chiar o afacere de zile mari. Advent a platit circa 45 de milioane de dolari pentru Terapia in 2003 si incaseaza 324 de milioane doar trei ani mai tarziu. Adica de sapte ori mai mult. Dat fiind ca achizitia a fost finantata si din credite bancare, randamentul investitiei Advent se apropie de 1.000%.

     

    Ce-i drept, in industria farmaceutica romaneasca, fondurile de investitii au facut afaceri remarcabile. Si GED Capital si Global Finance, societatile de administrare a fondurilor de investitii care controlau Sicomed, au incasat fiecare de la Zentiva cate 40 de milioane de euro, de sase ori mai mult decat investitia initiala.

     

    PLANURI EUROPENE. Ce obtine de fapt Ranbaxy in urma achizitiei Terapia? Din uniunea celor doua companii va rezulta cel mai mare producator de generice de pe piata romaneasca, iar Ranbaxy va face un salt de la o companie din top 25 pana pe locul 5.

     

    Ranbaxy isi va disputa pozitia de prim producator de generice din Romania cu Zentiva, care este in curs de finalizare a procesului de integrare, dupa preluarea Sicomed. Planurile Ranbaxy si Zentiva sunt, de altfel, similare. Accentul pica pe dezvoltarea echipei de vanzari. Zentiva a avut o campanie agresiva de recrutari la sfarsitul anului trecut, astfel ca acum are cea mai puternica echipa de vanzari dintre companiile farmaceutice – peste 250 de oameni. Dragos Damian, directorul comercial al Terapia, spune insa ca, dupa finalizarea achizitiei, echipa cumulata a Ranbaxy si Terapia va fi si mai mare decat cea a cehilor.

     

    Cele doua companii isi vor combina si pipe-line-urile (liniile de produse in pregatire) si este posibil ca marca Terapia sa ramana prezenta pe piata. In principal insa, Terapia va fi o platforma pentru intrarea Ranbaxy pe pietele regionale si pe cele europene, mai ales in perspectiva apropiatei aderari la UE.

     

    Reprezentantii producatorilor sustin ca se vor realiza economii de costuri (in utilizarea capacitatilor de productie, achizitia de materii prime, studii de bioechivalenta), dar si cresteri ale veniturilor (prin accesul produselor Terapia la reteaua Ranbaxy, combinarea fortei de vanzari si introducerea pe piata romaneasca a mai multor medicamente Ranbaxy). Mai mult decat atat, Ranbaxy tinteste chiar mai sus. „In 2-3 ani, vrem sa fim cel mai mare producator de medicamente din Romania“, a spus pentru BUSINESS Magazin Agarwal.

     

    Obiectivul devine astfel atingerea unei cote de piata de peste 10% ca valoare. Anul trecut, potrivit informatiilor puse la dispozitie de companii, Terapia a avut o cota de 4,5% din piata, iar Ranbaxy a ajuns la 1,1%. Piata romaneasca de medicamente a fost evaluata la 1,26 de miliarde de euro in 2005, iar pentru acest an se asteapta o crestere de 15%. Lider este grupul britanic GlaxoSmithKline (GSK), cu peste 9% din piata. Este greu de crezut ca Ranbaxy va reusi sa depaseasca GSK doar prin cresteri organice. De altfel, si reprezentantul companiei indiene a recunoscut ca sunt interesati si de alte achizitii, insa Agarwal nu a dorit sa dea mai multe detalii.

     

    Pe de alta parte, nici Zentiva nu va sta cu mainile in san, mai ales ca, tot de saptamana trecuta, concernul francez Sanofi-Aventis a cumparat 25% din actiunile companiei din Cehia, devenind cel mai important actionar al acesteia. Inca de anul trecut, Sanofi-Aventis a anuntat ca intentioneaza sa extinda divizia Winthrop de medicamente generice. Este prematur inca pentru a face previziuni, dar aceasta achizitie este un alt semn privind intensificarea competitiei in segmentul genericelor. „Competitia se va accentua pe masura ce firmele romanesti vor fi preluate de multinationale“, apreciaza Mariana Wencz, country manager Zentiva Romania.

     

    CE MAI RAMANE DE VANDUT. In Romania mai sunt cateva companii producatoare de medicamente care nu sunt inca in portofoliul unor firme internationale. Cea mai importanta este Antibiotice Iasi, la care statul este inca actionar majoritar. Insa Antibiotice ar trebui privatizata in acest an, potrivit anunturilor facute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), care detine 53% din actiuni.

     

    „Daca Antibiotice s-ar vinde respectandu-se aceleasi proportii intre marja operationala, vanzari si datoriile nete ale companiei ca la Terapia, atunci cred ca pretul s-ar situa in jurul valorii de 135 de milioane de euro“, apreciaza Adriana Marin de la BRD Securities. Ea completeaza insa ca sumele pot varia destul de mult in functie si de restul factorilor care se iau in calcul. „In acelasi timp, investitorii strategici platesc in anumite conditii si o prima de intrare pe o piata“, explica ea.

     

    In prezent, capitalizarea bursiera a societatii Antibiotice, listata la Bursa de Valori Bucuresti, este de aproximativ 180 milioane de euro. Evaluarea Antibiotice se va face pornind de la indicatorii financiari, potentialul de crestere sau cota de piata, spune si Ioan Nani, directorul general al companiei iesene. „N-as putea sa avansez o valoare pentru privatizarea Antibiotice, dar compania are potentialul sa atraga fonduri ce se pot apropia de capitalizarea bursiera“, sustine el.

     

    Pentru Antibiotice s-au anuntat deja potentiali candidati. Grupul farmaceutic Montero, cu activitati in distributia si retailul cu medicamente, si compania Phönix Laboratorium din Ungaria sunt interesate de preluarea companiei iesene, potrivit unor surse din piata farmaceutica citate de Mediafax. Anterior, producatorul Ozone Laboratories si firma canadiana Acic Pharmaceuticals isi anuntasera, de asemenea, intentia de a participa la privatizare.

     

    Pe langa Antibiotice, pe piata romaneasca mai activeaza doi jucatori – ceva mai mici – dar care ar putea fi posibile tinte de achizitie. De altfel, unul dintre ei, compania bucuresteana Biofarm a fost anul trecut vedeta pietei Rasdaq (intre timp a fost transferata la BVB), prin numeroasele tranzactii cu actiuni, prin care fostii actionari si-au lichidat pozitiile, printre cumparatori numarandu-se cateva SIF si investitori privati.

     

    In aceste conditii, cotatia Biofarm a crescut puternic, astfel ca valoarea companiei a ajuns la circa 65 de milioane de euro. De altfel, Biofarm a inregistrat anul trecut un profit net apropiat de cel al Sicomed sau Antibiotice, in conditiile in care vanzarile sunt de trei-patru ori mai mici. Un alt jucator interesant este Labormed Pharma, care a avut in ultimii ani evolutii spectaculoase, cu rate de crestere de trei ori mai mari decat ritmul pietei.

     

    Se vor vinde aceste companii la preturi comparabile cu cele platite pentru Sindan sau Terapia? Parerile sunt impartite. Marius Savu considera ca de-abia s-a ajuns la o stare de normalitate. „Fabricile romanesti de medicamente sunt foarte interesante in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana“. Marius Chereches este insa mult mai sceptic. „Nu stiu daca un pret ca cel pentru Terapia va mai putea fi repetat“.

     

    Pe de alta parte, Razvan Pasol, presedintele societatii de brokeraj Intercapital Invest remarca faptul ca tendinta de apreciere a valorii activelor companiilor romanesti este fireasca. „Singurul meu regret este ca marile companii farmaceutice, cum ar fi Antibiotice si Biofarm, vor pleca cel mai probabil de pe Bursa, mai devreme sau mai tarziu“. Dar care sunt sansele ca actionarii acestora sa incaseze sume similare celor platite pentru achizitia Sicomed sau Terapia? „Antibiotice este o tinta atragatoare pentru pentru investitorii strategici sau pentru fondurile de investitii, la fel si Biofarm, insa in acest caz nu am asteptari la fel de mari“, spune Pasol.

     

    Achizitia a trei mari producatori de medicamente intr-un timp atat de scurt nu e o intamplare, cu atat mai mult cu cat cumparatorii sunt companii internationale din domeniu si nu investitori financiari. Pe plan mondial, ca si in Romania, este o tendinta de consolidare a pietei farmaceutice, care este foarte fragmentata.

     

    Pe de alta parte, nu este de neglijat faptul ca Romania este cu un pas in UE, iar piata locala, desi inca la un nivel redus comparativ cu altele din regiune, inregistreaza printre cele mai mari rate de crestere din Europa. In doar trei ani, piata s-a dublat, iar pentru urmatorii ani se prevad ritmuri de crestere de peste 15%. Avand in vedere perspectivele si faptul ca inca mai sunt fabrici de medicamente de vanzare, nu e deloc exclus ca achizitiile de companii farmaceutice sa atinga, la sfarsitul lui 2006, miliardul de dolari.

  • Vae victis

    Dupa furtuna provocata de marginalizarea lui Adrian Nastase, PSD a incercat saptamana trecuta sa se regrupeze. Intentia lui Nastase de a reveni in prim-planul partidului cu o platforma politica noua a fost repede taxata de fostul sau mentor, Ion Iliescu, care a reflectat ca ex-presedintelui executiv al PSD „ii trebuie cel putin un an de zile de reflectie si sa stea putin mai in umbra“. Iliescu a rabufnit in stilul caracteristic, cerand de la Nastase „decenta! Cand te afli in situatia lui, nu te apuci sa dai lectii altora“.

     

    Presedintele partidului, Mircea Geoana, a dezavuat si el ideea unei platforme politice separate in PSD, confirmand astfel zvonurile ca aceasta ar fi fost punctul de plecare al unei tentative nereusite de scindare a partidului. „Discutiile cu privire la platforme si alte incercari de acest gen in partid sunt neave-nite“, a transat Geoana problema, explicand ca ideea de organizare a unui congres extraordinar al partidului, la care ar fi urmat sa se dezbata platforma lui Nastase, nu s-ar justifica decat daca in Romania vor fi alegeri anticipate.

     

    Cu toate acestea, Geoana a admis ca dupa raportul de tara al UE din luna mai va fi convocat un Consiliu National al partidului, la care va fi discutata „dinamica politicii in ansamblu“ in functie de concluziile raportului de la Bruxelles. Intr-o astfel de perspectiva, Geoana a si inceput „sa faca teren“ pe la filialele partidului, bifand deja doua intalniri importante cu organizatiile din Moldova si din Transilvania. Totodata, Geoana a anuntat si intrarea PSD intr-o „perioada de testare“ in care fiecare membru sa isi asume o decizie privind raporturile cu carnetul de partid.

     

    Interesanta in acest sens a fost saptamana trecuta o discutie in plenul Camerei Deputatilor intre actualul si fostul secretar general al PSD, respectiv Miron Mitrea si Cozmin Gusa, actualmente sef al PIN, in care cel dintai i-a transmis ca „toti pesedistii trebuie sa ramana in PSD“. Nu e prea greu de identificat la ce s-a referit fruntasul PSD, dupa insistentele zvonuri ca tinerii lui Ponta ar vrea sa plece la PIN, insa importanta este declaratia lui Mitrea potrivit careia astfel de discutii ar fi purtat si cu liderii altor formatiuni politice. In atari conditii, destinderea afisata de senatorul PSD Ion Vasile – care a vorbit despre o selectie naturala in partid, prin externalizarea „celor corupti“ catre celelalte formatiuni – apare doar ca un caz izolat intr-un partid unde temerea de fragmentare inca nu a disparut.

  • Europa, intre „noi“ si „restul“

    Statele europene au doua optiuni: fie accepta rapid schimbarile, fie amana acceptarea, pana cand vor fi fortate sa le accepte. Strazile Frantei au fost napadite de protestatari militand impotriva noului cod al muncii. In Germania, salariile au fost motiv de proteste ale sectorului public de curand.

     

    Pana si Marea Britanie, care si-a reformat economia mai mult decat majoritatea statelor, se confrunta cu demonstratii impotriva modificarii legii pensiilor. In Italia, guvernul si opozitia nici n-au mai avut curajul sa deschida subiectul reformelor necesare, in timpul campaniei electorale.

     

    Toate aceste situatii au un numitor comun: perceptia ca schimbarea doare si ca potentialii infranti striga mai tare decat potentialii invingatori. Acelasi numitor e prezent si in protestele impotriva liberalizarii sectorului energetic, al serviciilor sau al pietei muncii. Dar schimbarea in Europa se loveste de alta piedica: protejarea excesiva a insiderilor in detrimentul outsiderilor.

     

    Dimpotriva, ca sa se miste ceva, schimbarea trebuie sa intervina la nivel national, scrie The Economist. Iar schimbarile trebuie sa fie de fond, nu de forma. Degeaba modifica guvernul francez pe ici, pe colo, legislatia muncii, daca a doua zi strazile Parisului sunt pline de protestatari furiosi. In Italia si Germania, desi guvernele au recurs la reforme ceva mai serioase, situatia economica e departe de a se imbunatati vizibil.

     

    Desi au luat unele masuri care sa faciliteze miscarea pe piata muncii din cadrul UE, guvernele au omis ce era mai important: sa incurajeze competitia in sectoarele industriale si serviciile protejate, fapt ce ar fi dus la crearea de locuri de munca si la scaderea costurilor. Favorizarea insiderilor in detrimentul strainilor are efecte negative multiple asupra economiilor nationale.

     

    Primul efect este lipsa de flexibilitate economica, ce duce la cresterea somajului (vezi Franta si Germania). Reformele initiate in Italia au dus la crearea a noi locuri de munca, insa angajatii italieni (insideri) au primit salarii tot mai mari, ceea ce a dus la cresterea costului orei de munca si la scaderea competitiei. Al doilea efect este faptul ca, pana la urma, aceasta separare nu functioneaza. Presiunea competitiei globale e atat de mare incat nici insiderii nu vor mai putea fi protejati.

     

    Ca atare, jocul de-a reformele incomplete nu poate fi perpetuat la nesfarsit. Iar optiunile nu sunt multe: ori statele europene accepta rapid schimbarile, ori amana acceptarea, pana cand vor fi fortate sa renunte.

  • 28 MARTIE 2006 TRANZACTIA SINDAN-ACTAVIS 147,5 MIL. EURO

    Compania islandeza Actavis a cumparat saptamana trecuta, cu o zi inainte de achizitia Terapia, singurul producator roman de oncologice, Sindan Pharma, pentru 147,5 milioane de euro. Prin aceasta mutare, islandezii intra pe un segment terapeutic nou. In acelasi timp, produsele Sindan vor putea intra mai usor pe pietele pe care compania islandeza este deja prezenta.

     

    Sindan

     

    ANUL INFIINTARII: 1991

    REZULTATE FINANCIARE: In 2005, Sindan a avut o cifra de afaceri de 82 milioane de dolari (68 mil. euro), in crestere cu 21% fata de anul precedent. EBITDA s-a ridicat la 16,7 mil. euro. Exporturile au contribuit anul trecut cu 6,8% la vanzarile companiei.

    ESTIMARI: Pentru acest an, cifra de afaceri este estimata la 80 milioane de euro, in timp ce pentru 2007 obiectivul este de 100 de milioane de euro. Rata EBITDA va fi de 22-23%.

    ANGAJATI: 224

    PRODUSE: Sindan este specializata in medicamente utilizate in tratamentul cancerului si controleaza o mare parte din piata autohtona de profil. In Romania, Sindan are inregistrate 31 de produse, iar 10 sunt inregistrate si pe diferite piete externe. Pe langa productia proprie, Sindan distribuie alte 73 de medicamente pe piata romaneasca. Compania are in curs de inregistrare internationala alte opt produse.

     

    Actavis

     

    ANUL INFIINTARII: 1956

    REZULTATE FINANCIARE: Actavis a inregistrat in 2005 o cifra de afaceri de 579 mil. euro.

    ESTIMARI: Pentru acest an, dupa achizitia altor doua companii – Amide Pharmaceuticals and Alpharma Human Generics – Actavis estimeaza vanzari de 1,3 miliarde de euro. In urma acestor achizitii, firma islandeza afirma ca a intrat intre primii cinci producatori mondiali de medicamente generice.

    ANGAJATI: Peste 10.000, in 32 de tari.

    PRODUCTIE: Actavis are capacitati de productie si cercetare-dezvoltare in Islanda, Bulgaria, Turcia, Malta, Serbia si SUA, cu o capacitate de 24 miliarde de capsule si tablete. Compania are pe piata peste 600 de produse, iar pentru acest an pregateste 150 de lansari.

    ACTIONARI: Presedintele companiei, Thor Bjorgolfsson, controleaza indirect 36,2% din capital. 41,5% din actiuni sunt detinute de investitori institutionali, iar 20,4% de investitori privati.

     

    Strategia

     

    PIETE NOI: Prin achizitia Sindan, Actavis intra atat pe piata oncologicelor, cat si pe piata farmaceutica din Romania.

     

    ROMANIA: Piata romaneasca are una dintre cele mai mari cresteri din Europa, iar Sindan este o platforma potrivita pentru vanzarea produselor Actavis in Romania, apreciaza compania islandeza.

     

    INTERNATIONAL: Actavis a decis sa intre pe segmentul oncologicelor, care potrivit estimarilor industriei va inregistra cel mai mare ritm de crestere din piata farmaceutica. Piata produselor oncologice s-a ridicat la 27 miliarde de dolari in 2005 si este previzionat sa atinga 50 de miliarde de dolari in 2009.

     

    PORTOFOLII: Portofoliile celor doua companii nu se suprapun, in schimb firma islandeza dobandeste acces la segmentul cu cea mai mare crestere previzionata in urmatorii ani. In plus, Actavis va avea unul dintre cele mai diversificate portofolii dintre producatorii de generice.