BusinessMagazin

Blog

  • Google a recuperat google.cz

    Google a anuntat ca a reusit sa achizitioneze domeniul google.cz, ceea ce ii va permite sa incaseze venituri din publicitate de pe piata ceha. In prezent, utilizatorii din Cehia care utilizeaza serviciile de cautare pe net oferite de compania americana sunt nevoiti sa utilizeze site-ul google.com, rezultatele venind insa fara bannere publicitare. Domeniul a fost cumparat de la un ceh, Tomas Schel, care a inregistrat google.cz inca din anul 2000. Cine accesa pana acum aceasta pagina era directionat catre portalul globalsearch.cz, detinut de Schel. Acesta era tot un motor de cautare, insa incomparabil ca performante cu puternicul Google. Nici Schel si nici reprezentantii Google nu au dorit sa ofere informatii despre valoarea tranzactiei.

     

    Tomas Schel este si proprietarul domeniului o2.cz, inregistrat in decembrie 2000. Grupul spaniol Telefonica O2, actualul proprietar al operatorul de telefonie fixa ce a detinut monopolul pe piata poloneza, nu a dorit sa achizitioneze domeniul de la acesta. Cand a vrut sa inregistreze domeniul telefonica.cz, a descoperit ca si acesta fusese inregistrat de un alt cetatean ceh in anul 2005, chiar in perioada in care in presa au aparut primele relatari despre interesul companiei spaniole de a prelua operatorul de telefonie fixa Cesky Telecom. In cele din urma, a ales domeniul telefonicao2.cz.

     

    Conform publicatiei The Prague Post, piata publicitatii online din Cehia a ajuns in anul 2005 la 18,7 milioane de dolari, cu un ritm anual de crestere de 30%. Pentru a atrage o parte cat mai mare din acesti bani, Google va trebui sa lupte cu cele trei firme autohtone care detin suprematia pe piata motoarelor de cautare din Cehia: liderul Seznam, Centrum si Atlas. Ivo Lukacovic, fondatorul si actionarul majoritar al Seznam, admite ca Google va deveni principalul competitor si ca este pregatit sa se lupte cu compania americana. Cu o medie de 3,5 milioane de vizitatori pe zi, Seznam detine in prezent peste 50% din piata ceha a cautarilor online.

     

    Jan Starcevic, directorul executiv al NetGroup, furnizorul de domenii de internet din Cehia, crede ca intr-un an sau doi Seznam va intampina mari dificultati din cauza concurentei din partea Google. „Va fi o scurgere de vizitatori si nu va fi una temporara“, a avertizat acesta. Un avantaj al Google in fata competitorilor cehi este si imensul potential pe care il detine in privinta inovatiei tehnologice. Starcevic a explicat ca, pentru includerea unei noi pagini web in motorul de cautare, Seznam are nevoie de aproximativ o luna de zile, in timp ce Google realizeaza acest lucru in doar 14 zile. In plus, Google ofera un portofoliu urias de servicii si soseste intr-un mediu care este pregatit sa le utilizeze.

  • CA TOTI SA FIE UNUL

    De fiecare data in ultimii ani cand s-a intamplat o fuziune bancara de proportii in Europa, comentariile presei financiare au sunat la fel: iata, sunt sanse ca aceasta ultima tranzactie sa dea semnalul unui val de alte fuziuni in mediul bancar de pe continent. Asa s-a intamplat si acum, dupa anuntarea fuziunii intre bancile italiene Intesa si Sanpaolo IMI.


    Precum o casnicie veche, piata comuna europeana are nevoie de atentie si grija permanenta spre a o mentine in stare de functionare. Dar, daca de obicei casniciile vechi pot fi amenintate de activitati extramaritale, piata comuna este amenintata acum de insuficienta deschidere, de protectionism si inchiderea granitelor – caci piata comuna are nevoie de competitie, dinauntru si din afara.

     

    Autorul acestor reflectii un pic bizare este insusi Charlie McCreevy, comisarul european pentru piata interna si servicii, intr-un discurs tinut la 9 martie curent la London School of Economics. Discursul incepuse cu un elogiu la adresa pietei UE, comparata cu o casnicie solida si de nadejde, la polul opus fata de o aventura de-o noapte, pentru a continua cu un avertisment voalat: „Intr-o astfel de casnicie, lucrurile s-au asezat de atata vreme, incat partenerii au ajuns sa considere ca ele vin de la sine. Lucruri care imbunatatesc viata, care o fac mai usoara in atatea feluri – lucruri de care iti dai seama ca exista abia cand ele nu mai sunt“.

     

    McCreevy continua astfel sirul demersurilor facute, mai ales de anul trecut incoace, de oficialii UE alarmati de nationalismul economic inversunat al unor guvernanti din statele membre, porniti sa impiedice tranzactiile care ar instapani capitalul strain peste marile companii din tarile lor. Oaia neagra a liberalilor de la Comisia Europeana sau exemplul dat cel mai des de protectionism cu orice pret a fost pana in decembrie trecut Antonio Fazio, guvernatorul Bancii Italiei, care a incercat sa blocheze doua tranzactii importante: preluarea bancii Antonveneta de catre grupul olandez ABN Amro si incercarea bancii spaniole BBVA de a deveni actionar majoritar la Banca Nazionale del Lavoro. Din nefericire pentru Fazio, acesta a actionat fara inteligenta, ajungand sa fie silit sa-si dea demisia si sa fie anchetat pentru abuz in serviciu, dupa ce si-a pus un prieten bancher sa contracareze oferta ABN Amro, peste capul consiliului de conducere al Bancii Italiei. Reclamatiile la Comisia Europeana si procesele declansate de ABN Amro si de BBVA au ridicat insa scandalul din Italia la rang de precedent pe plan european: Charlie McCreevy a acuzat autoritatile italiene ca se opun liberei circulatii a capitalului si dreptului companiilor de a face afaceri in alte state membre ale Uniunii Europene.

     

    Demisia lui Fazio din functie, dupa 12 ani de stat la conducerea Bancii Italiei, a facut  loc unui nou guvernator cu vederi total opuse – Mario Draghi, fost bancher de investitii in grupul financiar american Goldman Sachs. Acesta si-a facut cunoscuta inca de la inceput intentia nu numai de a accepta, ci si de a accelera concentrarea pietei bancare italiene, inclusiv cu concursul unor institutii de credit din strainatate, atata vreme cat sectorul bancar din Italia ramane, alaturi de cel din Germania, cel mai fragmentat din Europa, cu cateva sute de banci prezente pe piata.

     

    Mai nou, chiar i-a indemnat pe bancherii italieni sa ia initiativa, reprosandu-le indirect ca nu se preocupa sa creeze in domeniul lor „campioni nationali“, dupa expresia consacrata in Franta: „Aveti raspunderea sa creati operatori de talie europeana, capabili sa exploateze toate oportunitatile, inclusiv cele care apar pe piata externa. Ori, daca nu, lasati aceste oportunitati operatorilor straini“, a spus guvernatorul Draghi, la o intrunire de luna trecuta a asociatiei bancherilor.

     

    Pana acum, campion national al Italiei s-a dovedit doar grupul UniCredit, care sub conducerea energica a lui Alessandro Profumo a facut o achizitie de proportii anul trecut, aruncand in joc 19,2 miliarde de euro pentru grupul german HVB. Evenimentul, cea mai mare tranzactie de acest fel de pe continent, a propulsat UniCredit de pe locul 23 pe locul 6 in Europa in topul celor mai mari banci occidentale, intocmit anual de revista The Banker. Saptamana trecuta, la orizont a aparut insa al doilea posibil campion national, odata cu fuziunea intre a doua si a treia banca de pe piata – Intesa din Milano si Sanpaolo IMI din Torino, intr-o tranzactie estimata la aproape 30 de miliarde de euro.

     

    Analistii au salutat in aceasta atat efectele politicii liberale a guvernatorului Draghi, cat si ambitia lui Corrado Passera, CEO al Intesa, cel ce a lansat oferta de preluare a Sanpaolo IMI si cel ce va conduce noul grup bancar format in urma fuziunii. Si, asa cum s-a intamplat de fiecare data in ultimii ani cand a avut loc o fuziune bancara importanta, concluzia comentatorilor a fost ca se anunta un nou val de tranzactii de acest fel pe continent, spre beneficiul fara rest al solidei casnicii europene de care vorbea comisarul Charlie McCreevy. Dar lucrurile nu sunt deloc simple. Passera va avea nevoie de votul favorabil al actionarilor de la cele doua banci (moment asteptat pentru luna decembrie) – or, printre acestia se numara Crédit Agricole din Franta, care ar urma sa fie cel mai important actionar al Intesa-Sanpaolo, cu peste 9% din capital, precum si Santander Central Hispano, cu peste 4%.

     

    Ezitarea celor doua banci, in special a bancii spaniole, in a aproba fuziunea se explica prin propriile lor interese pe piata bancara italiana, care vor fi in mod evident afectate de o astfel de tranzactie. Si sunt deja analisti ce inclina sa creada ca, daca macar una din cele doua banci straine va prefera sa-si vanda participatia, va alege o alta institutie de credit italiana ca tinta de achizitie. Morala povestii de la Intesa/Sanpaolo este deci ca prezenta capitalului strain poate ajunge cu usurinta sa vina in contradictie cu interesele locale, atunci cand e vorba de o piata bancara aspiranta la consolidare pe cont propriu. Nu ca astfel de situatii ar justifica un comportament ca al lui Antonio Fazio; optimismul analistilor care mizeaza totul pe cartea fuziunilor transeuropene, ca premisa pentru omogenizarea pietei unice europene, trebuie ponderat insa cu nuantele de care e nevoie.

     

    In plus, exista accidente de crestere, cu atat mai importante cu cat ele se petrec in zone sensibile ale Europei financiare. Cum stim, in momentul de fata, centrul de greutate al pietei bancare s-a mutat spre Est, zona cu cea mai mare crestere si care concentreaza interesul mai tuturor grupurilor financiare occidentale in cautare de tinte de achizitii. Or, dupa ce a venit la putere regimul conservator al fratilor Kaczynski, parlamentul de la Varsovia a incercat in primavara sa blocheze fuziunea celor doua banci detinute in Polonia de UniCredit (PKO si PBH, aflata anterior sub controlul grupului HVB), pe motiv ca fuziunea ar duce la reduceri masive de personal. Atunci a aparut si ideea ca statul polonez sa revizuiasca toate privatizarile bancare petrecute in tara in ultimul deceniu si jumatate, cu perspectiva de a renationaliza acele banci in cazul carora s-ar constata ca vanzarea catre straini a fost facuta „in dauna intereselor Poloniei“.

     

    Comisarul european pentru concurenta, Neelie Kroes, in calitate de supervizor al fuziunilor si achizitiilor in UE, a amenintat Varsovia cu sanctiuni in caz ca ar incerca sa blocheze accesul capitalului strain in firmele poloneze, proclamand ca e de datoria Comisiei Europene sa garanteze companiilor ca pot profita de avantajele pietei unice europene. Si daca e de prevazut ca rebeliunea poloneza se va potoli dupa asemenea amenintari, orgoliile nationale si dorinta de a impune (sau macar de a mentine) propriile business-uri pe piata comuna europeana vor mai hrani vreme buna de-aici inainte tendinta spre protectionism in statele UE.

     

    Orgoliile nationale nu influenteaza insa doar sansele ca o fuziune sa aiba loc, ci si eficienta ei. Alessandro Profumo de la UniCredit recunostea recent ca dificultatile culturale sunt cele ce intarzie acum, mai mult decat se asteptase el, perfectarea fuziunii cu HVB. Previzibil, fraza lui vaga despre italienii mai emotionali si nemtii mai rationali, citata de New York Times, s-a pierdut printre laudele la adresa pietei unice europene si a  fuziunilor bancare transfrontaliere.

     

    Dar acelasi New York Times noteaza ca diferentele de stil de business si de mentalitate intre cei de la UniCredit si cei de la HVB au facut deja pana acum ca mai multi bancheri nemti sa paraseasca noul grup bancar, acuzand despotismul italienilor.

     

    De eventualele discrepante culturale se temeau cel mai mult comentatorii financiari acum doi ani, la prima fuziune transfrontaliera de pe continent, cand banca spaniola Santander Central Hispano se aventura sa cumpere banca britanica Abbey. Iata ca la sfarsitul anului trecut, un raport de evaluare al spaniolilor aprecia ca „gradul actual de integrare a celor doua grupuri este mediu“ – nu din cauze tehnice, ci din ratiuni legate de armonizarea culturala si a filozofiilor de business.

     

    In zona fuziunilor si a achizitiilor, inclusiv pe piata bancara, acea piata realmente unica elogiata de comisarul european Charlie McCreevy ramane mai curand un ideal. Tendinta de consolidare a pietei se manifesta intr-adevar, in ciuda fortelor de sens contrar, de care a fost vorba in cele de mai sus. Numai ca, pentru moment, gradul de integrare ramane – vorba celor de la Santander Central Hispano – mediu.

  • Studiu de caz

    2004   

    • IULIE Cea mai mare banca spaniola, Banco Santander Central Hispano (BSCH), a oferit circa 16 miliarde de euro pentru a prelua cea de-a sasea banca din Marea Britanie, Abbey National. A fost pentru prima data cand o banca britanica este preluata de un competitor european, rezultatul fiind crearea celei mai mari institutii bancare din zona euro, in functie de capitalizarea bursiera, si a celei de-a patra la nivel european, dupa acelasi criteriu. Intrarea pe piata britanica in urma acestei tranzactii, dar si politica agresiva de extindere in America Latina s-au vazut rapid in rezultatele financiare ale bancii spaniole, care in 2005 a inregistrat un profit de 6,22 miliarde de euro, cu 72,5% mai mare decat in anul anterior.
    • Cealalta mare banca spaniola, Banco Bilbao Vizcaya Argentaria (BBVA) – principala concurenta a BSCH – lanseaza oferta de preluare, contra a 6,4 miliarde de euro, a unei institutii de credit italiene, Banca Nazionale del Lavoro, a sasea in ierarhia bancara locala. Guvernatorul bancii centrale italiene, Antonio Fazio, un opozant al fuziunilor bancare transfrontaliere, a respins oferta, preferand-o pe aceea a asiguratorului autohton Unipol, nefinalizata insa din cauza mai multor scandaluri in jurul Unipol. In februarie 2006, BNP Paribas din Franta preia pachetul majoritar al Unipol si anunta o oferta de 9 miliarde de euro pentru Banca Nazionale del Lavoro. La sfarsitul lunii iulie, BNP devenise proprietara a 100% din actiunile bancii italiene.

    2005

    • IUNIE Preluarea HypoVereinsbank (HVB) din Germania de catre UniCredit din Italia, pentru 19,2 miliarde de euro, a insemnat cea mai mare tranzactie din sectorul bancar consemnata in istoria Europei. Alianta celor doua institutii financiare a relevat interesul bancilor occidentale pentru extinderea spre estul continentului, atata vreme cat noua institutie formata in urma fuziunii are o prezenta covarsitoare in tarile din aceasta parte a continentului, din statele baltice pana in Macedonia si Ucraina. „Am creat prima banca realmente europeana“, a declarat atunci CEO al HVB, Dieter Rampl. A doua banca germana si cea mai mare din Italia au capatat astfel la un loc active de 733 de miliarde de euro si 28 de milioane de clienti in 19 tari europene, din care 11 milioane in Europa Centrala si de Est.
    • SEPTEMBRIE ABN Amro din Olanda a reusit sa devina actionarul majoritar al bancii Antonveneta din Italia, a noua din aceasta tara, dupa jumatate de an de eforturi fara succes: in martie, ABN Amro inaintase o oferta de preluare, respinsa insa atunci de acelasi guvernator al bancii centrale italiene, Antonio Fazio, care ar fi preferat o fuziune interna cu Banca Popolare Italiana. ABN Amro, care detinea deja 30% din Antonveneta, a platit 3,2 miliarde de euro pentru 39% din actiuni, majorandu-si ulterior participatia, pentru ca la sfarsitul lui iulie 2006 sa ajunga la un nivel apropiat de 100%.
    • AUGUST Crédit Agricole, cea mai mare institutie bancara din Franta, a cumparat circa 70% din actiunile Emporiki, a sasea banca de pe piata elena, oferind 25 de euro pentru o actiune, ceea ce evalueaza Emporiki la circa 3,3 mld. euro. Achizitia ii ofera Crédit Agricole 2 milioane de clienti in plus in Grecia, tara a carei economie creste de trei ori mai repede decat cea franceza. Ministrul grec de finante a comentat ca tranzactia este cea mai mare privatizare strategica din istoria tarii sale, in timp ce conducerea Crédit Agricole a accentuat ca va folosi Emporiki drept baza pentru expansiune in zona Balcanilor. Francezii au anuntat deja ca vor investi 5 mld. euro pana in 2008 pentru achizitii de active bancare in strainatate.

    2006

    • AUGUST Banca Intesa, a doua din Italia, anunta preluarea concurentului sau Sanpaolo IMI, urmatorul in topul celor mai mari banci din tara, intr-o tranzactie in valoare de 29,6 miliarde de euro. Rezultatul va fi crearea celei mai mari institutii de credit din Italia si a celei de-a sasea din Europa, cu active totale de 540 de miliarde de euro si o capitalizare bursiera de peste 65 de miliarde de euro. Intesa si Sanpaolo vor avea impreuna 13 milioane de clienti, din care 3 milioane in Europa Centrala si de Est, ceea ce inseamna ca noul grup va ramane in urma UniCredit in privinta extinderii in aceasta zona a continentului, chiar daca va intrece UniCredit pe piata italiana, cu un numar dublu de sucursale (peste 6.000). Fuziunea ar urma sa permita economii de 1,3 miliarde de euro pana in 2009, an pentru care e prevazut un profit net de 7 miliarde de euro.
    • Zvonuri despre noi fuziuni iminente au agitat periodic pietele financiare. Au circulat informatii despre o posibila preluare a bancii franceze Société Générale de catre grupul financiar american Citigroup, despre o posibila achizitie a aceleiasi Société Générale de catre UniCredit, despre o intentie a Société Générale de a cumpara banca spaniola BBVA si despre o eventuala fuziune a bancii italiene Capitalia, a patra din tara, cu un concurent de pe piata interna. Capitalia este in continuare vazuta si ca o posibila tinta de achizitie pentru ABN Amro sau UniCredit, ca si urmatoarea clasata in topul bancilor italiene, Monte dei Paschi di Siena. In centrul speculatiilor a ramas si banca germana Commerzbank, a doua din tara, considerata o candidata sigura pentru fuziunea cu Deutsche Bank, ultima din top 3 al pietei germane. Acum, dupa ce in Italia au fuzionat Intesa si Sanpaolo IMI, a aparut ideea ca institutia nou formata astfel ar urma sa cumpere Commerzbank, intr-o a doua tranzactie italo-germana de proportii, dupa cea de anul trecut intre UniCredit si HVB.

  • Cu un picior in Polonia

    Dupa aproape doi ani, timp in care Dell a studiat posibile locatii in Europa de Est pentru cea de-a doua fabrica din Europa, incertitudinea pare sa fi luat sfarsit. Cotidianul Gazeta Wyborcza a anuntat ca Polonia a castigat lupta cu Slovacia. Desi reprezentantii companiei americane nu au putut fi gasiti pentru a comenta informatia, ziarul relateaza ca un acord final va fi semnat in luna septembrie, in timpul vizitei primului-ministru Jaroslaw Kaczynski in Statele Unite.

     

    Fabrica ar urma sa fie ridicata in orasul Lodz, situat in centrul tarii, in urma unei investitii de 120 de milioane de euro. Impreuna cu subcontractorii, se asteapta ca investitia sa genereze 12.000 de noi locuri de munca. Din totalul celor care vor lucra aici, intre 20% si 30% vor fi absolventi de studii universitare care vorbesc fluent limba engleza.

     

    Lodz este un recunoscut centru universitar, avand un numar de 106.000 de studenti si o puternica scoala de studii tehnice. Orasul, situat in apropiere de Varsovia, este plin de tineri bine pregatiti care intampina dificultati in obtinerea unui loc de munca.

     

    Economia acestuia trece prin momente dificile, 48.000 de persoane fiind in cautarea unui loc de munca. Pana nu demult, orasul, unul din cele mai mari din Polonia, a fost un puternic centru al industriei textile, insa cea mai mare parte a fabricilor s-au mutat in ultimii ani in Asia. Autoritatile de aici au reusit recent sa convinga compania Gillette sa deschida o fabrica unde se produc lame de ras pentru pietele din toata Europa. Investitia a generat 3.000 de locuri de munca. In urma cu o luna, cotidianul irlandez Irish Examiner a relatat ca managerii fabricii Dell din Irlanda au intrebat o parte din muncitori daca ar fi disponibili sa se mute in Polonia, unde ar urma sa fie construita o a doua fabrica. O parte din cei 3.000 de muncitori de aici si-au exprimat teama ca salariile mici din Europa de Est sa nu le afecteze joburile. Un oficial al companiei a explicat ca fabrica din Irlanda va continua sa deserveasca clientii din Europa Occidentala, in timp ce noua fabrica va acoperi pietele in crestere din Europa Centrala si de Est.

  • PASCARIU DE LA HVB-TIRIAC

    Banca rezultata din fuziunea Bancii Tiriac cu HVB va fi condusa de actualul CEO si presedinte al CA de la HVB, Dan Pascariu (56 de ani), care va fi responsabil si de conducerea diviziilor de management al riscului si de trezorerie.

     

    1973

    Isi incepe cariera in Banca Romana de Comert Exterior (BRCE), unde va fi numit economist la Directia Internationala. In a doua jumatate a anilor ‘70 se ocupa de negocierea contractelor de credite externe sindicalizate.

     

    1981-1983

    Dupa intrarea Romaniei in incetare de plati, este unul din negociatorii aranjamentelor de reesalonare a datoriei externe cu creditorii din Clubul de la Londra si Clubul de la Paris.

     

    1990

    Vicepresedinte, apoi presedinte al Consiliului de Administratie al BRCE (viitoarea Bancorex).

     

    1994

    Presedinte executiv si actionar cu 5% al Bancii Bucuresti (viitoarea Alpha Bank). Presedinte al CA si actionar cu 15% al Grupului de Investitii Bucuresti (viitoarea Alpha Finance), firma de brokeraj si consultanta.

     

    1996

    Presedintele CA al CA-IB Financial Advisers si responsabil cu fuziunile si achizitiile in Romania pentru CA-IB Investment Bank din Viena. In aceasta calitate va asista in anii urmatori achizitiile facute in Romania de South African Breweries, Heidelberger Cement si Villeroy-Boch.

     

    1997

    Presedinte al CA al Bank Austria Creditanstalt Romania (ulterior devenit HVB Romania).

     

    2006

    Preia conducerea bancii HVB-Tiriac.

  • Salt pentru UniCredit

    Ultimul top anual, publicat de revista The Banker in iulie, al primelor 25 de banci occidentale in functie de valoarea capitalului de rang I (fara rezerve si provizioane) nu prezinta nici o schimbare la nivelul primelor trei clasate in raport cu topul de anul trecut: HSBC, Crédit Agricole si Royal Bank of Scotland au ramas pe aceleasi locuri ca si in 2005. Cea mai spectaculoasa schimbare a consemnat-o insa UniCredit, care a sarit de pe locul 23 pe locul 6, gratie achizitiei grupului austriac HVB.

     

    Pozitie in Europa

    Pozitie in ierarhia mondiala

    Capital de rang I (mld. dolari)

      1

       2  HSBC Holdings1

      74,4

      2

       6  Crédit Agricole Groupe2

      60,6

      3

       7  Royal Bank of Scotland1

      48,6

      4

     10  Santander Central Hispano3

      38,4

      5

     12  HBOS1

      35,6

      6

     13  UniCredit4

      34

      7

     14  Barclays Bank1

      32,5

      8

     15  ABN Amro Bank5

      32,3

      9

     18  UBS6

      30,4

    10

     20  Rabobank Group5

      29,3

     

    1. Marea Britanie 2. Franta 3. Spania 4. Italia 5. Olanda 6. Elvetia;

    Sursa: The Banker

  • Drumul spre est

    Un studiu din aprilie al firmei de consultanta PricewaterhouseCoopers (PwC) reia intrebarea daca recentele fuziuni bancare de proportii din Europa ultimilor ani indica o tendinta de concentrare a pietei de profil, cu sanse de a continua in urmatorii ani.

     

    Conform PwC, tranzactiile de fuziune pe piata bancara vor avea loc cu precadere intre banci din tari diferite, din urmatoarele motive:

    • Oportunitatile pe pietele interne (occidentale) sunt limitate de gradul de concentrare atins deja acolo, care a generat restrictii legate de concurenta si de insuficienta unor tinte disponibile pentru achizitii
    • Cautarea unor piete cu crestere mai rapida a orientat deja grupurile bancare occidentale spre tarile in curs de dezvoltare din Europa de Est si CSI, iar aceasta tendinta se va mentine
    • Un numar de banci occidentale si-au aratat deja intentia de a se implica in fuziuni si achizitii transfrontaliere, inclusiv in tarile din estul continentului, pe masura ce politicile protectioniste locale fata de astfel de tranzactii vor fi combatute de Comisia Europeana.

    Consolidarea pe piata bancara europeana prin fuziuni transfrontaliere nu e un fenomen nou, arata PwC, care a calculat ca in ultimii 10 ani au fost anuntate nu mai putin de 274 de tranzactii de acest fel pe continent, in valoare de 158 mld. euro.

    • Valoarea tranzactiilor transfrontaliere a crescut in ultimii trei ani, in timp ce valoarea tranzactiilor intre banci din aceeasi tara s-a redus progresiv din 1999 incoace
    • Dupa ce si-au atins varful in 1999, tranzactiile care au implicat achizitii de pachete minoritare au cedat locul celor de pachete de control; 72% din valoarea activitatii de fuziuni si achizitii s-a concentrat de atunci pe cumpararea unor cote majoritare de capital
    • 83% din valoarea fuziunilor transfrontaliere a implicat achizitii ale bancilor occidentale avand ca tinta alte banci din Vest
    • Bancile europene au cheltuit 27 de miliarde de euro pentru 89 de achizitii de participatii in capitalul bancilor din „noua Europa“ din estul continentului.

  • Statistici de celebritate

    Finantistii, analistii, cunoscatorii industriei cinematografice si o gramada de profesori americani au ajuns, fiecare pe calea lui, la concluzia ca o vedeta ca Tom Cruise ori Sharon Stone nu poate garanta catusi de putin succesul financiar al unui film. Iata de ce.

    Este Sumner M. Redstone nebun? Executivii din industria filmului pot fi iertati daca vor fi socotit poate ca presedintele Viacom a innebunit atunci cand l-a lasat pe Tom Cruise sa plece dupa o relatie de 14 ani doar pentru ca acesta avea un comportament putin deraiat. In fond, filmele facute in studiourile Paramount – ale Viacom – si compania de productie a actorului au adus mai bine de 2,5 mld. $ la box office. Cu toate astea, daca intrebi economistii si alti experti care urmaresc industria filmului, decizia lui Redstone a fost, in termeni financiari, o miscare desteapta. Cel mai bun motiv pentru a scapa de Cruise sau – din aceleasi ratiuni – de Mel Gibson ori de Lindsay Lohan nu are neaparat legatura cu comportamentul lor aberant; cel putin ocazional aberant. Ci cu faptul ca ei, ca si altii cu nume mari la Hollywood, pur si simplu nu merita cheltuiala.

    „Cine stie ce-o fi fost in mintea domnului Redstone?“, se intreaba Jehoshua Eliashberg, profesor de marketing, operatiuni si managementul informatiei la Wharton School de la University of Pennsylvania. „Dar nu poti sa nu iei in calcul, ca motiv, faptul ca e posibil sa nu aiba logica economica sa-i dai (lui Cruise – n.r.) toti banii aceia“.


    Eliashberg face parte dintr-un grup tot mai mare de universitari care studiaza cum se fac, cum se finanteaza si cum sunt distribuite filmele – si cei mai multi cred ca premisa de la care studiourile pleaca in general (aceea ca o vedeta iti creste cifrele din bilanturi) e pur si simplu gresita. „Nu exista nici o corelatie statistica intre staruri si succes“, spune S. Abraham Ravid, profesor de economie la Rutgers University, care – intr-un studiu facut in 1999 pe aproape 200 de filme lansate intre 1991 si 1993 – a ajuns la concluzia ca de indata ce iei in considerare ceilalti factori care influenteaza succesul unui film, constati ca o vedeta nu are nici un impact vizibil asupra box office-ului. Cruise, fara indoiala, ar contrazice aceasta asertiune. Si, ca sa fim cinstiti, exista un oarecare pedigree teoretic pentru ideea ca s-ar putea totusi sa-si merite banii. Exista de altfel o intreaga ramura a economiei care incearca sa explice cum oamenii foarte talentati din unele companii genereaza mai multi bani decat oamenii doar un pic mai putin talentati ai competitorilor – se numeste „superstar economics“.


    Despre economia starurilor, care a fost folosita pentru a explica ametitoarele onorarii ale avocatilor de top si fabuloasele salarii ale executivilor-vedeta, s-a vorbit de la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand economistul britanic Alfred Marshall observa ca „relativa scadere a veniturilor ce pot fi castigate prin capacitati moderate e accentuata de cresterea acelor venituri obtinute de multi oameni extraordinar de talentati“.


    Dinamica a fost explicata de un economist de la University of Chicago, Sherwin Rosen, intr-o lucrare din 1981 intitulata „Superstar Economics“. Rosen a postulat ca progresele tehnologice care ar usura munca performerilor de top intr-un anume domeniu pentru a deservi o piata mai mare nu numai ca vor duce la cresterea veniturilor generate de vedete, dar vor determina reducerea, in acelasi timp, a veniturilor care raman disponibile pentru ceilalti.


    Hollywoodul, unde a fost inventat star system-ul, nu e in intregime dependent de vedete: lista filmelor cu cele mai mari incasari din istorie e dominata de filme ca „Shrek 2“, „ET: extra-terestrul“ si seria „Razboiul stelelor“, pe care nu starurile le-au impins. Dar industria inca acorda o importanta enorma puterii superstarurilor, bazandu-se pe un fapt concret: in medie, filmele care au nume mari in distributie mai frecvent fac bani la box office decat nu fac.


    Specialistii din industria filmului argumenteaza ca, in complicata lume a cifrelor Hollywoodului, starurile aduc mai multe feluri de beneficii. Sunt usor de marketat, ajuta la vanzarea mai multor bilete – dar si la vanzarile de DVD-uri, care reprezinta o felie tot mai mare din veniturile studiourilor. „Daca treaba starurilor e aceea de a aduce cresterea veniturilor, atragand multimi in cinematografe sau vanzand DVD-uri, atunci se poate spune ca lucrurile nu mai merg la fel de bine ca in trecut“, spune Harold L. Vogel, autor al cartii „Economia industriei de divertisment – ghid de analiza financiara“. Dar, adauga el: „E un hiatus, am parcurs o perioada de 25 de ani in care noile cai de distributie a filmelor – videocasete, cablu, DVD – au adaugat un nou potential incasarilor.


    Asta a insemnat o rezistenta mai mica la cererile de bani ale starurilor“. Pana si sefii de studiouri vor recunoaste ca un star nu garanteaza succesul. „Bewitched“, cu Nicole Kidman, a costat 85 de milioane de dolari potrivit estimarilor si a facut doar 62 mil. $  in box office-ul american pana la sfarsitul lui 2005. Cu toate astea, exista o solida convingere ca formula castigatoare consta in vedeta potrivita plasata in filmul potrivit.


    „Daca dai o gramada de bani unui star pe care oamenii nu vor sa-l vada, atunci nu va functiona“, spune Sidney Sheinberg, presedinte al MCA Universal. „De fiecare data se intampla asa: fie ai de-a face cu un proiect care trebuie potentat de un star, fie cu unul pe care starul il va face sa functioneze – si uneori merge, alteori nu.“


    Anita Elberse, profesor asociat la Harvard Business School, a incercat sa masoare efectul mediu pe care o vedeta il are analizand impactul anunturilor de casting asupra pretului actiunilor la Hollywood Exchange (www.hsx.com), o piata simulata pe care utilizatorii vand si cumpara actiuni ale filmelor pe baza asteptarilor pe care le au in privinta incasarilor. Iar preturile la aceasta bursa s-au dovedit predictori destul de buni ai succesului de box office al unui film. Elberse a descoperit, de exemplu, ca anuntul din 2002 potrivit caruia Cruise nu va mai juca in „Cold Mountain“ – unde trebuia sa aiba rolul principal – a redus asteptarile privind incasarile filmului cu 10 mil. $. Anuntul potrivit caruia Cruise era in negocieri pentru rolul principal in „Ultimul samurai“ a ridicat previziunile de incasari cu 28 mil. $. Analizand 12.000 de anunturi privind distributia facute intre noiembrie 2001 si decembrie 2004 cu privire la 600 de vedete si 500 de filme, Elberse a constatat ca un star adauga, in medie, 3 mil. $ la incasarile din cinematografe.


    Cu toate acestea, Elberse si alti universitari suspecteaza faptul ca puterea pe care vedetele o au asupra box office-ului ar putea fi, intrucatva, un miraj. Elberse a descoperit ca, chiar si cand anunturile de casting au avut un impact asupra asteptarilor financiare pentru un film anume, acestea nu au avut un efect vizibil asupra pretului actiunilor de la companiile care detineau studiouri de film – ceea ce indica faptul ca participarea unui star nu avea nici un impact asupra asteptarilor privind profitabilitatea studioului.


    Chiar si daca un film garnisit cu vedete merge bine, asta nu inseamna in mod necesar ca vedetele sunt cele care determina vanzari mari. De fapt, se pare ca e invers: vedetele sunt cele care aleg proiecte pe care le considera promitatoare. Iar studiourile prefera sa aduca staruri in filme de la care se asteapta la succes. „Filmele cu vedete au succes nu datorita unui star, ci pentru ca starul alege acele proiecte care plac oamenilor“, spune Arthur S. De Vany, profesor de economie la University of California, care a scris extensiv despre economia productiei de filme. „Filmul consacra vedeta.“


    De Vany si alti economisti spun ca sunt multi factori care contribuie la succesul filmului – cum ar fi un buget mare, rating G (General Audiences) sau PG (Parental Guidance Suggested), lansarea in multe cinematografe, daca filmul e sau nu o continuare. Intr-unul din studiile pe care le-au facut, De Vany si W. David Walls, economist la University of Calgary, ia acesti factori in calcul. Examinand peste 2.000 de filme lansate intre 1985 si 1996, cei doi au descoperit ca doar sapte actori si actrite – Tom Hanks, Michelle Pfeiffer, Sandra Bullock, Jodie Foster, Jim Carrey, Barbra Streisand si Robin Williams – au avut influenta pozitiva asupra box office-ului, pronuntata in primele saptamani dupa lansare. Vedete ca Winona Ryder, Sharon Stone si Val Kilmer au fost asociate cu venituri mai mici. Nicio alta vedeta nu a avut vreun impact semnificativ asupra cifrelor.


    Deci la ce sunt bune vedetele? Contribuie la lansarea unui film – faptul ca atrag multimi de oameni sa-l vada in primele zile inainte sa se contureze impresia ca e bun sau slab e deja cunoscut, deci se poate spune ca vedetele aranjeaza terenul pentru incasarile viitoare, spune De Vany. „Starurile ajuta la lansarea filmului. Rolul lor e de lumini semnalizatoare in primele zile“, spune el, „dar nu pot face ca filmului «sa-i creasca picioarele»“, adauga el, folosind un termen care, in industria filmului, desemneaza capacitatea unei productii de a atrage spectatori pe termen lung.

  • Elogiul balastierei

    Inchideti ochii si repetati, in gand, de cateva ori, „balastiera“. Nu simtiti deja in nari un iz de rau curgand domol si umezind malul salbatec-buruienos? Mocheta sau covorul nu s-au transformat deja intr-un covor scrasnitor de pietris? Balastiera are ceva primordial, de inceput de lume. Poate fi si inceput de cariera.

     

    Saptamana trecuta am stat de vorba cu un om interesant, candva personaj important, astazi numai impacat cu sine si cu problemele pe care le are, nu putine. Mi-a placut si am sporovait vreo trei ceasuri despre o multime de lucruri, pentru ca iesirea din viata sa-i spunem publica nu i-a alterat abordarea pragmatica a vietii.

     

    Printre altele mi-a vandut un pont la care recunosc ca nu m-as fi gandit sau poate ca da, dar dupa un consum serios de celule herculepoirotiste: „Vrei sa pui de-o afacere infloritoare rapid? Fa o balastiera!“ Pentru ca ritmul rapid al constructiilor din Bucuresti a creat un deficit de banal nisip si de banal pietris. Ceva utilaje, ceva basculante, ceva bani, nu putini pentru un jurnalist ca mine, nu multi pentru cineva cu talent pentru afaceri, o bucata de mal de rau, poate ceva relatii, ca deh, traim unde traim, in Romania, ce vreti mai mult?

     

    Primul gand a fost ca am obtinut un secret pentru oricine vrea sa incerce marea afacerilor cu degetul – este vorba de simplitate si de privirea cu atentie a lumii.

     

    Luni intregi de zile am avut sub ochi, din statia de tramvai, un anunt al unora care vindeau nisip cu sacul, la un pret care m-a indignat, cam cat zece paini. M-am indignat ca fraieru’, afacerea era acolo, numai ca nu flutura stindarde – daca le merge lor, mie de ce nu mi-ar fi mers? – poate la pretul a opt paini, ca nu-s lacom.

     

    Ziua urmatoare balastiera ma obseda, stiti sentimentul – uite comertul exterior la sapte luni… balastiera… uite cu deconspirarea… da’ banca da oare bani pentru asa ceva?… uite cu ratingul imbunatatit al Romaniei… da’ un excavatorist bun se mai gaseste sau au plecat toti in Spania? Asa ca am zis sa dau un google.ro, sa vad ce si cum.

     

    Si am descoperit o lume fascinanta. Dupa opt pagini eram vrajit si convins ca m-am ratat. O lume fascinanta, repet.

     

    Am descoperit o asociatie culturala, spiritual crestina, infiintata de un preot romano-catolic, pentru pastrarea si raspandirea spiritului crestin prin activitati de caritate si servicii culturale, care avea deja balastiera, pe langa ateliere de tamplarie si reparatii auto.

     

    Am aflat despre putinta de a organiza partide de pescuit la crap, in Ungaria, pe o splendida balastiera, la preturi avantajoase.           

     

    O publicatie de specialitate m-a lamurit cum e cu utilajele. Aici nu prea mi-a placut stilul jurnalistic (mai stiti muzica aceea speciala care insotea jurnalele de stiri prezentate in cinematografe cu 30 de ani in urma, amestec de trompete victorioase cu toba mare in ritm alert? – mi-a sunat tot timpul in urechi), dar macar aveam informatia.

     

    Pagina unei parohii din zona Romanului facea si ea publicitate unei balastiere, ceea ce m-a facut sa cred ca fie preotimea are o afinitate pentru balastiere, fie proprietarii de balastiere sunt niste crestini mai buni decat detinatorii de, sa zicem, ateliere de fotolii din rachita sau altele asemenea.

     

    Pe o pagina de literatura un scriitor in devenire  marturisea ca „am vazut o balastiera sau cel putin asa cred, pentru ca nu stiu ce este o balastiera si nici cum arata, dar atunci mi s-a parut potrivit sa numesc acea constructie o balastiera. Hai sa spunem ca am avut sentimentul de balastiera“.

     

    Sentimentul ma incerca deja si pe mine.

     

    Tot balastiera m-a facut sa aflu ca exista decretul 135 din 17/04/84 privind retribuirea in acord global a personalului muncitor din transportul maritim, fluvial si activitatea portuara (Camera Deputatilor dixit), care spune negru pe alb: „contractul de acord global se incheie pentru executarea unor prestatii determinate constand din extractia si transportul unui volum de produse de balastiera“.

     

    M-am ingrijorat un pic cand am dat de un grup de sateni indignati de faptul ca masinile unei balastiere le strica locuintele, fapt relatat in presa, si cand am fost instiintat, de aceeasi presa, de faptul ca „balastierele distrug malurile raurilor cu acte in regula“. M-a remontat o pagina care clama ca detine secretul afacerilor cu boltari si unde era prezenta, cum altfel, o balastiera.

     

    Balastierele ii ajuta si pe arheologi: „La balastiera de pe malul din stanga Timisului s-a descoperit o spada medievala“.

     

    Scriind acest text am ratat, altruist, afacerea. Dar simt ca lumea din spatele balastierelor imi permite deja sa scriu Codul balastierei, iar epigonii mei se pot pregati, deja, sa conceapa Adevarul din Spatele (sau din partea stanga ori din partea dreapta) Codului Balastierei. Sa nu te cuprinda sentimentul de balastiera?

  • A amana, amanare

    La fiecare inceput de an, autoritatile anunta planuri tot mai ametitoare, pentru ca, pe masura ce timpul se scurge, entuziasmul sa se stinga, iar intentiile sa se reporteze pentru un viitor nebulos. Fie ca e vorba de privatizari, de listari sau de adoptarea unor legi, finalul e unul si acelasi: se amana. Pana cand?

     

    Vara aceasta nu a fost o exceptie de la regula. Au fost, intr-o ordine aleatoare, amanari ale privatizarilor BCR, CEC, dar si ale vanzarii unor firme din portofoliul AVAS. Diverse probleme au lovit intentiile de listare la bursa ale Fondului Proprietatea, RomTelecom sau Transelectrica. Ba chiar si finalizarea dosarelor unor oameni de afaceri ca Dinu Patriciu sau Ovidiu Tender se lasa asteptate.

     

    Sa nu blamam perioada de vacanta pentru aceste intarzieri. Multe dintre ele isi au originea inca din primavara sau de anul trecut, daca nu sunt chiar mai vechi, vezi cazul datoriilor Bancorex preluate de BCR sau despagubirile pentru investitorii FNI in cazul CEC.

     

    Se arata insa si un semn bun. Saptamana trecuta indelung discutata preluare de catre statul roman a jumatate din Daewoo Craiova s-a finalizat. Firma Automobile Craiova, la care statul detine peste 70% din actiuni, va prelua pachetul de 51% din capitalul producatorului auto de la compania sud-coreeana Daewoo Motor. In urma tranzactiei, Automobile Craiova va detine in proportie de 100% capitalul Daewoo Craiova.

     

    Va urma probabil (re)privatizarea. Pentru fabrica de automobile craioveana si-au manifestat interesul producatori de calibru ca General Motors, Ford, Renault-Nissan sau Chery Automobile (China), potrivit unor surse din piata.

     

    Pe de alta parte, saptamanile trecute au aratat ca in curtea Fondului Proprietatea lucrurile sunt departe de a fi asezate. De-abia in septembrie va fi – probabil – selectata o firma care sa evalueze portofoliul de actiuni al Fondului, portofoliu care tocmai a fost modificat. Fondul Proprietatea va restitui o parte din participatiile sau activele atribuite si va prelua alte actiuni sau active, in limita capitalului social initial, deoarece unele dintre firmele preluate de la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) au probleme semnificative, juridice sau financiare, potrivit Mediafax. Insa administratorul acestui portofoliu inca nu a fost selectat. Totusi, chiar si in aceste conditii, Guvernul insista pe listarea cat mai rapida a Fondului Proprietatea. Potrivit unui proiect de ordonanta de urgenta, prin care s-ar modifica legislatia aferenta Fondului, procedura de listare la Bursa de Valori Bucuresti trebuie initiata pana la sfarsitul anului, chiar daca operatiunile pentru numirea administratorului vor incepe in cel mult doi ani de la intrarea in vigoare a actului normativ.

     

    O alta companie care trebuia sa fie de mult la cota BVB, Transelectrica, abia si-a facut debutul (spectaculos, de altfel, in prima sedinta cotatia urcand cu 35% fata de pretul din oferta). Inca de la inceputul anului trecut s-a anuntat ca operatorul de transport al energiei electrice va fi listat. La vremea respectiva, se vorbea chiar de toamna lui 2005. Au urmat insa obisnuitele amanari.

     

    Pana la urma, Transelectrica a derulat in luna iunie o oferta publica de vanzare de actiuni. Compania a oferit actiuni reprezentand 10% din capitalul social, la un pret de 16,8 lei pe titlu, reusind sa atraga astfel circa 35 de milioane de euro. Si dupa oferta, listarea efectiva a mai fost amanata cu cateva saptamani, deoarece Adunarea Generala a Actionarilor pentru aprobarea majorarii de capital a fost organizata cu intarziere, avand in vedere perioada concediilor.

     

    O alta listare asteptata cu interes este cea a operatorului de telefonie fixa Romtelecom. Statul ar urma sa-si vanda la bursa pachetul de aproape 46% din actiunile companiei, al carei actionar majoritar este grupul elen OTE. Ministrul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor, Zsolt Nagy, evalueaza acest pachet la un miliard de euro. Insa ministrul si-a exprimat scepticismul ca listarea ar putea avea loc in toamna acestui an, cum se discuta pana recent. „Este clar ca termenul avansat initial, luna septembrie sau octombrie, nu poate fi unul realist“, spunea Nagy, cu ocazia semnarii contractului de consultanta pentru vanzarea actiunilor cu banca de investitii Credit Suisse First Boston la inceputul acestei luni.

     

    Nici activitatea de privatizare nu a excelat in acest an. AVAS a privatizat in primul semestru doar cinci firme la care detinea pachete majoritare, dintr-un total de 53 de societati programate pentru trecere in proprietate privata in 2006, potrivit datelor institutiei. Vanzarea Tractorul inca nu s-a realizat. Mai mult, o alta „vedeta“ din randul companiilor de stat – producatorul de medicamente Antibiotice Iasi – a esuat in incercarea de a-si gasi un evaluator, desi vanzarea fabricii era, de asemenea, programata pentru acest an.

     

    Alte doua tranzactii de mare anvergura – vanzarea BCR si CEC – inca nu s-au realizat. Finalizarea achizitiei de catre austriecii de la Erste a celei mai mari banci autohtone a fost amanata deja de mai multe ori. Pentru moment, s-a stabilit data de 21 septembrie pentru incheierea tranzactiei. Ramane de vazut.

     

    Si depunerea ofertelor pentru CEC a fost tergiversata, dat fiind ca initial se vorbea de o finalizare a procesului inca din primele luni ale anului. In finala, s-au calificat in cele din urma banca ungara OTP si National Bank of Greece (NBG), care negociaza acum cu statul.

     

    Iar zilele acestea, cei doi potentiali cumparatori ar fi trebuit sa depuna ofertele financiare imbunatatite, in baza carora sa fie stabilit castigatorul. Dar si acest termen a fost amanat, fiindca OTP si NBG au solicitat un audit limitat al rezultatelor CEC pe primul semestru.

     

    In valul acesta de amanari, nimeni nu pare sa-si aminteasca ca spre sfarsitul lunii Comisia Europeana va prezenta un ultim raport de monitorizare, care va stabili daca Romania va intra in Uniunea Europeana de la 1 ianuarie 2007.

     

    Sa speram ca nu vom avea si aici parte de o amanare. Pana cand?