BusinessMagazin

Blog

  • Wikipedia hărţilor

    Când vine vorba de hărţi online, primul nume ce ne vine în minte este Google. Istoria hărţilor lor începe în 2004, când Google a cumpărat o companie australiană care se numea Where 2 Technologies şi dispunea de un program de desenare a unor hărţi statice pe care le distribuia prin internet. Google a transformat programul într-o aplicaţie web şi a inclus-o în serviciul Google Local, în scurt timp devenit Google Maps şi pe baza căruia au fost construite o mulţime de alte servicii precum Transit (transport public) sau binecunoscutul Street View.

    Apoi s-a întins şi în spaţiul cosmic, furnizând hărţi pentru Lună, Marte şi pentru întregul univers vizibil. Însă un pas important spre dominaţia absolută pe această piaţă a fost publicarea interfeţelor de programare, astfel încât o mulţime de alte firme au putut să dezvolte servicii noi. În cele din urmă, hărţile au ajuns în telefoanele inteligente şi fac tot felul de lucruri utile, de la etichetarea pozelor până la sistemele de navigaţie.Adevărul este că Google nici nu a prea avut concurenţă.

    Aplicaţiile similare de la AOL şi Yahoo! au fost lăsate mult în urmă, Apple încă foloseşte hărţile de la Google, iar Microsoft a intrat târziu în joc. Dar, ca întotdeauna când piaţa este cucerită de un jucător dominant, încep nemulţumirile. Google a ridicat în ultima vreme preţurile pentru marii utilizatori ai serviciului şi a anunţat că va taxa şi siturile mai mici cu număr mare de utilizatori (o medie de peste 25.000 de vizualizări pe zi pe parcursul unui trimestru). Unii clienţi caută alternative mai ieftine, Apple încearcă să scape cumva de serviciile Google, iar Microsoft ar vrea o felie de piaţă mai consistentă. Însă de la imaginile satelitare şi până la hărţi utile e cale lungă, iar investiţiile necesare sunt semnificative.

    Dar există şi o altă abordare, cu sursă de inspiraţie Wikipedia. Ideea englezului Steve Coast a părut nebunească: să cartografieze întreaga planetă şi să facă datele publice, fără nici o restricţie, astfel încât oricine să le poată folosi cum pofteşte. A pornit în 2004 de la zero: primele date le-a cules el însuşi plimbându-se cu bicicleta prin Londra, cu un receptor GPS. În cei opt ani care au trecut, serviciul Open Street Map (OSM) a adunat circa o jumătate de milion de voluntari care, utilizând instrumentele online şi imaginile satelitare, au cartografiat cea mai mare parte a lumii. Orice utilizator înregistrat poate să modifice, să actualizeze sau să adauge date, astfel încât pentru multe regiuni hărţile OSM sunt cele mai actuale cu putinţă. Zilele trecute am remarcat că nişte străduţe au devenit cu sens unic şi m-am grăbit să marchez modificarea, dar altcineva mi-o luase deja înainte.

    E adevărat că nivelul de detaliere variază. În Târgu-Mureş, până şi aleile din spatele blocurilor sunt marcate (ba chiar şi scurtăturile pietonale), dar într-un orăşel din apropiere nu apar decât străzile principale. Am făcut o comparaţie cu Google Maps şi am constatat că în general oraşele mai mari sunt mai bine documentate de OSM, în vreme ce pentru oraşe mici şi sate, Google Maps este mai bun. Aşa că pe telefon am acum două navigatoare, unul bazat pe Google Maps şi unul bazat pe Open Street Map (care are avantajul că-mi permite să încarc hărţile pe care le doresc şi funcţionează offline). Este important de notat că, de când proiectul a căpătat o anumită amploare, au contribuit cu hărţi multe organizaţii sau companii specializate, astfel încât sarcina voluntarilor s-a redus în mare măsură, ceea ce le-a permis să se ocupe mai mult de detalii (cum ar fi adresele clădirilor), actualizări şi marcarea punctelor de interes.

    Se pare că ideea nebunească a lui Steve Coast e pe cale să se împlinească, după ce voluntarii din Luanda sau Lhasa au făcut să dispară şi ultimele mari “pete albe”. O organizaţie din Indonezia se bazează pe OSM pentru un amplu proiect de analiză a riscurilor în cazuri de catastrofe (cutremure, erupţii vulcanice etc.), deoarece caracterul deschis al datelor le permite să noteze detalii cum ar fi structura clădirilor sau tipul acoperişurilor. New York Times relatează că, după cutremurul din Haiti din 2010, cea mai completă hartă cuprinzând drumurile, spitalele, centrele de triaj şi taberele de refugiaţi a fost realizată în timp record de voluntarii Open Street Map.

    Între timp, Steve Coast a fost angajat de Microsoft, care a donat proiectului Bing Aerial Imagery şi va folosi OSM în Bing. Apple a adoptat OSM pentru programele de organizare a pozelor, iar FourSquare a schimbat şi ea macazul. Ca de obicei, deschiderea stimulează competiţia.

  • Diferenţa între poze şi fotografii

    Răspunsul lung îşi are rostul numai dacă mirarea îi aparţine unui ins în toate minţile: fotografie înseamnă să nemureşti lumina, emoţia şi momentul. Vestita fotografie cu copii arşi cu napalm în Vietnam a lui Nick Ut este mai mult decât un moment dintr-un război cretin, este un amestec de trăiri care a dus la marile manifestaţii din SUA, în urma cărora războiul a încetat. Şi vorbeam mai sus de inşi în toate minţile pentru că există înregistrări cu preşedintele Nixon care îşi exprima, în cel mai pur stil politicianist, îndoieli în privinţa autenticităţii imaginii: “…nu crezi că e aranjată?”, l-a întrebat fostul preşedinte american pe secretarul său de presă.

    Imaginea de alături este dintr-un alt tip de război, cel dintre fotografi şi vedete. Este o fotografie a lui Jackie Kennedy Onassis, luată de un ins numit Ron Galella pe 7 octombrie 1971.
    Ron Galella (www.rongalella.com) a fost cel mai faimos paparazzo al epocii sale (şi este în continuare un fotograf de seamă, care ţine discursuri, face expoziţii şi semnează cărţi şi albume). I-a fotografiat pe Elvis, pe Sophia Loren, pe Liz Taylor, Robert Redford sau Frank Sinatra. Sean Penn l-a scuipat, iar bodyguarzii lui Richard Burton l-au luat la bătaie de-a binelea. Şi după ce Marlon Brando i-a rupt falca şi i-a scos cinci dinţi, Galella s-a echipat cu o cască de fotbal american şi l-a urmărit mai sârguincios.

    Vedeta favorită a lui Galella a fost Jackie Kennedy. În perioada în care fosta primă doamnă a locuit la New York, Galella a dat sume serioase portarilor şi şoferilor de limuzine, pentru a o putea urmări. “Windblown Jackie”, cum este cunoscută fotografia, este socotită capodopera lui Ron: Jackie reacţionează, cu un zâmbet uşor surprins, la claxonul unui taxi, pe Madison Avenue. Insistenţa lui Galella a dus la două vestite procese care i-au adus notorietate fotografului, dar care au menţinut-o şi pe Jackie în atenţia publicului. Peste ani un film despre activitatea lui Galella se va numi chiar “Sparge-i camera!” – “Smash his camera”, după îndemnul pe care Jackie i l-a adresat unui bodyguard aflat în apropierea lui Galella.

    În cazul în care veţi căuta şi alte imagini luate de Ron Galella, veţi descoperi că, paparazzo sau nu, nu a uitat nicio clipă să fie fotograf, şi aceasta este lecţia pe care ne-o oferă: diferenţa între poze – “el sprijinind fals Turnul din Pisa” sau “ea ţinând luna în palmă” sau “peisajul minunat de la munte, cu linia orizontului strâmbă şi nişte crăci apărând aiurea” – şi fotografie – lumină, emoţie şi moment. Între amatorism şi experienţă sau între talent şi superficialitate. Galella a studiat fotografia şi are o diplomă în fotojurnalism. A creat un gen care în timp a degenerat, cum se întâmplă cu cele mai multe găselniţe de succes, care par facile cu toate că nu sunt: astăzi o sumă de inşi îşi imaginează că pot da lovitura vieţii pozând la nesfârşit picioare sau sâni dezgoliţi, gloată fără educaţie şi fără rost. Cumva eufemistic vorbind.

  • MI5 descoperă un complot vizând asasinarea unui lider separatist cecen pe teritoriul britanic

    Potrivit publicaţiei, autorităţile britanice sunt “tot mai îngrijorate” de faptul că cetăţeni ai Federaţiei Ruse ar putea fi victime ale unor asasinate cu caracter politic sau mafiot în Marea Britanie. În martie, un bancher rus, Gherman Gorbunţov, a fost rănit grav prin împuşcare lângă domiciliul său din Londra. Serviciile britanice de informaţii interne se tem că Ramzan Kadîrov, liderul prorus al Ceceniei, o republică rusă din Caucaz, ar putea încerca să ordone asasinarea lui Ahmed Zakaiev, scrie Sunday Telegraph în baza unor documente prezentate justiţiei britanice.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Cinci sute de militanţi împotriva NATO au încercat să intre în sediul Alianţei din Bruxelles

    În grupuri mici de circa zece persoane, manifestanţii au traversat spaţiile din spatele sediului NATO, situat în nordul capitalei belgiene, pentru a încerca să treacă gardurile de protecţie. Sosit în jurul orei 14.30 (15.30, ora României), un prim val de protestatari s-a confruntat cu o sută de poliţişti, dintre care zece erau călare. Grupuri mici de manifestanţi au reuşit să treacă de acest prim cordon de poliţie şi să escaladeze o barieră, nu chiar la sediul NATO, ci la un cartier al armatei belgiene de lângă clădirile NATO. Poliţiştii călare i-au respins pe manifestanţi, în timp ce colegii lor au arestat 200 de persoane.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Piaţa Roşie din Moscova a fost închisă pentru a împiedica un miting, 55 de persoane fiind arestate

    Căile de acces în piaţă erau blocate de forţele de poliţie, potrivit unui jurnalist AFP, care a fost martor la arestarea a zece persoane ce arborau panglici albe la intrarea în piaţă, unde zeci de alţi militanţi scandau “Rusia fără Putin”. Poliţia din Moscova a menţionat arestarea a 55 de persoane “pentru tentativă de manifestaţie neautorizată”, potrivit agenţiei Itar-Tass. “Piaţa Roşie este închisă”, a informat poliţia din Moscova, citată de agenţii, fără a preciza motivele acestei decizii. Poliţia a subliniat că acest tip decizie aparţine gărzii Kremlinului, sediul preşedinţiei ruse aflate în zona celebrei pieţe.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Cornelia Coman – cea mai puternică din asigurări

    Privită din spate, Cornelia Coman poate trece uşor drept o studentă care se pregăteşte de sesiune. De la înălţimea celor 12 centimetri de tocuri stiletto turcoaz, Coman vorbeşte cu jovialitate despre accidentul pe care l-a avut în ultima vacanţă, la munte. Nu despre profit, nu despre prime medii anualizate, nu despre capitalizări şi nici măcar despre “banala” criză. Cine nu o cunoaşte ar putea fi surprins când ar afla că, de fapt, doamna care îţi vorbeşte doar privindu-te în ochi este unul dintre cei mai puternici oameni din industria asigurărilor din România. La 36 de ani, este directorul general al ING Asigurări de Viaţă, liderul pieţei de profil; preşedintele Consiliului de Administraţie al ING Pensii, fondul cu cei mai mulţi participanţi; membru în Consiliul de Management al ING Group, din Olanda; preşedintele Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România şi vicepreşedintele Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare. Toată această acumulare de funcţii şi promovări şi, până la urmă, toată dezvoltarea sa profesională de până acum s-a întâmplat în 15 ani de zile, într-un ritm care a surprins-o chiar şi pe ea. Niciodată nu şi-a imaginat în ce se va transforma pasiunea sa autentică pentru “matematica aplicată în economie” şi actuariat. “Totul a venit foarte natural şi, deşi nu mi-am propus vreodată să ajung CEO, din cei 15 ani de carieră, 12 au fost în funcţii de management”, spune Cornelia Coman.

    Ce a ştiut a fost că va lucra în sectorul serviciilor financiare. Era în anul al doilea la Facultatea de Cibernetică atunci când a trebuit să aleagă direcţia de specializare. Din momentul în care a dat deoparte matematicile teoretice în favoarea celor cu aplicabilitate în domenii precum economia, destinul profesional i-a fost oarecum pecetluit. Iar când s-a angajat, studentă fiind, la o companie de asigurări, i-a fost clar că a găsit locul cu care este perfect compatibilă. “Lucram în departamentul financiar, câştigam 500 de dolari pe lună, un salariu foarte mare pentru anul 1997 şi, în paralel, mă duceam şi la şcoală. Era frumos, dar pasiunea mea era actuariatul. Eu asta voiam să fac”, povesteşte Coman. Aşa că imediat cum a dat examenul de licenţă s-a dus la un interviu de angajare în sucursala Nederlanden din România, fosta denumire a ING Asigurări de Viaţă, sperând că există un loc liber în departamentul de actuariat. Nu a avut noroc din prima pentru simplul fapt că postul pe care şi-l dorea nu era disponibil, dar nici mult nu a mai durat până când “m-au sunat să-mi spună că, dacă mai vreau să mă angajez în departamentul de actuariat, există un loc liber. Vă daţi seama că am acceptat pe loc”.

    În anul 1998, la doar 22 de ani, Cornelia Coman era, aşadar, actuar junior în ceea ce avea să devină cea mai mare companie de asigurări de viaţă din România şi îşi trăia visul cu ochii. “Câştigam de două ori mai puţin decât înainte, dar nu-mi păsa pentru că eram îndrăgostită de ceea ce făceam”, spune Coman. Primii ani petrecuţi în companie au fost marcaţi de influenţa lui Charles Brindamour, cel care ocupa funcţia de CFO şi care era pasionat, la fel ca şi Coman, de cifre, calcule şi evaluări. A fost primul său mentor şi cel care a încurajat-o să creadă în potenţialul său. A fost, în acelaşi timp, primul om care i-a arătat cum se lucrează într-o corporaţie, care sunt rigorile unei multinaţionale şi care sunt secretele unei industrii care în acea perioadă era destul de ermetică şi puţin cunoscută de public. “Mă simţeam ca Făt-Frumos. Acumulam în trei luni cât alţii în trei ani şi totul se mişca într-o viteză uluitoare, pentru că, deşi eram o companie mică în România, făceam parte dintr-un gigant internaţional, care impunea şi aici standarde la fel de ridicate ca oriunde în lume”, precizează Coman.

  • CALENDAR – Evenimente în perioada 2-8 aprilie

    2.04
    INS publică rezultatele activităţii în turism pe primele două luni ale anului

    3.04
    Banca Centrală Europeană publică statisticile privind firmele de asigurări şi fondurile de pensii în zona euro în 2011

    16.03-13.04
    Târgurile de covoare Proges, în opt centre comerciale din şapte oraşe (Bucureşti, Baia Mare, Bacău, Craiova, Iaşi, Sibiu, Drobeta Turnu-Severin)

    4.04
    Gala premiilor muzicii populare româneşti, ediţia a doua (Sala Palatului, Bucureşti)

    4.04
    Reuniunea consiliului de politică monetară al Băncii Centrale Europene

    7.04
    Ziua Mondială a Sănătăţii

    7-8.04
    “Vin Floriile cu soare şi soarele cu Florii” – program de spectacole, expoziţii şi demonstraţii meşteşugăreşti pentru cunoaşterea obiceiurilor

  • Ultima noutate de la Google: aplicaţie Google Maps pentru consola Nintendo (VIDEO)

    “Echipa noastră din Japonia a înţeles importanţa hărţilor pentru sistemele retro de jocuri video. Graţie forţei imenselor centre de date ale Google şi sprijinului din partea Nintendo şi Square Enix (companie de jocuri video pentru console, n.n.), am izbutit să depăşim dificultăţile tehnice şi de design ale dezvoltării unor hărţi pe 8 biţi”, notează cu toată seriozitatea Tasuo Nomura, inginer de software, pe unul dintre blogurile Google.

    Nomura precizează că produsul va fi disponibil în curând la vânzare, ba chiar şi că se pregăteşte şi o versiune a arhaicului joc Game Boy pentru telefonul mobil. Până atunci, doritorii se pot delecta cu o versiune de încercare a Google Maps pentru Nintendo.

    Păcăleala de 1 aprilie a Google este ilustrată cu un filmuleţ cu o familie de japonezi cu figuri foarte serioase, care încearcă noul produs şi urmează indicaţiile tehnice, inclusiv aceea de a sufla în caseta cu aplicaţia, “to fix the bugs” (bugs = “probleme tehnice”, dar şi “gângănii”).

  • De ţinut minte. Cifrele săptămânii

    0,64%
    rata medie anuală a locurilor de muncă vacante în 2011, corespunzând unui număr mediu anual de locuri de muncă vacante de 26.000, în creştere cu 1.800 faţă de 2010

    61%
    dintre IMM din UE care vând produse sau servicii ecologice sunt active pe pieţele ecologice de cel puţin 3 ani, faţă de 52% în SUA, conform datelor CE

    23,8 mld. euro
    deficitul comercial al UE în luna ianuarie 2012, comparativ cu un deficit de 31,2 mld. euro în ianuarie 2011, ţara cu cel mai mare deficit fiind Marea Britanie (117,4 mld. euro), iar ţara cu cel mai mare excedent fiind Germania (157 mld. euro)

    111 mil.
    numărul de tranzacţii cu cardul făcute la comercianţi anul trecut, valoarea medie a unei plăţi fiind de 170 de lei (circa 40 de euro)

    7,8 mld. euro
    deficitul comercial al zonei euro în luna ianuarie, de peste două ori mai mic decât în aceeaşi lună a anului trecut

  • Şase invenţii incredibile pe care nanotehnologia le-a făcut posibile (GALERIE FOTO)

    Economia mondială aşteaptă, de pildă, de mult soluţii la criza de apă potabilă care afectează milioane de oameni, la poluarea cauzată de fabrici şi maşini ori la perturbarea transporturilor în condiţii de iarnă. Site-ul InHabitat.com a întocmit o listă cu câteva aplicaţii spectaculoase ale nanotehnologiei, capabile să îmbunătăţească viaţa de zi cu zi şi eficienţa activităţilor economice.

    Şase invenţii incredibile pe care nanotehnologia le-a făcut posibile (GALERIE FOTO)