BusinessMagazin

Blog

  • Arta Razboiului in afaceri

    Intre Alexandru Macedon si CEO-ul oricarei companii de top exista multe asemanari. E drept ca in zilele noastre e mai greu sa gasesti noduri pe care sa le tai demonstrativ cu sabia, dar in rest lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. Pana la urma, toata lumea e de acord ca in afaceri e ca la razboi: castiga cuceritorii care-si pun in gand sa construiasca imperii. Si, la fel ca la razboiul adevarat, in afaceri invinge cel care chibzuieste cea mai buna strategie si care anticipeaza cel mai bine miscarile adversarilor.

     

    Devine deci destul de clar faptul ca un bun manager trebuie sa stapaneasca cateva lucruri de baza: tactica, strategie, logistica, tehnici de spionaj si, de ce nu, chiar filozofie. Si pentru ca toate astea se gasesc din plin in celebra carte veche de peste 2.000 de ani “Arta Razboiului”, scrisa de ganditorul chinez Sun Tzu, cativa americani au avut o idee. Asa ca au lansat un site dedicat principiilor militare din “Arta Razboiului” cu aplicare in lumea de business – www.sonshi.com.

     

    Motto-ul site-ului este “Arta razboiului lui Sun Tzu pentru liderul si strategul modern”. Poate fi citita intreaga carte, tradusa in limba engleza, iar conceptele mai interesante sunt comentate de fanii lui Sun Tzu pe forumul site-ului. De exemplu, una din ideile sale – “Daca trupele vor asedia un oras bine aparat, rezistenta lor fizica va scadea”, este interpretata dintr-o perspectiva de business cam asa: daca va veti concentra pe o piata care nu va accepta usor produsul, sau daca veti lucra cu firme care nu sunt foarte interesate de ceea ce vindeti, veti irosi bani, energie si timp pretios incercand sa cuceriti o piata nepotrivita.

     

    Si pentru ca site-ul trebuie si el sustinut cumva intr-o lume a competitiei comerciale nemiloase, vi se da ocazia sa scoateti si ceva bani din buzunar. E adevarat ca totul are legatura cu Sun Tzu si a sa Arta a Razboiului. De exemplu, un curs la care va puteti inscrie pentru doar 7 dolari pe luna va va asigura studiul aprofundat, avand indrumarea editorilor site-ului, al principiilor ganditorului chinez intr-o maniera ceva mai structurata: cate unul pe zi, timp de un an. Sau, daca va simtiti in forma, puteti sa parcurgeti cartea ceva mai repede – un exemplar din Arta Razboiului costa doar 11 dolari. 

    De asemenea, la capitolul gratuitati mai puteti bifa cateva articole si interviuri cu specialisti in scrierile lui Sun Tzu si puteti, evident, urmari nesfarsitele conversatii dintre utilizatorii de pe forum. Daca va supara vreunul, nici o grija. Cateva zile de studiu aprofundat pe site si-l veti putea pune la punct fie si doar prin cateva cuvinte bine tintite. De altfel, si Sun Tzu ar recomanda probabil o solutie ne-violenta, din moment ce unul din principiile sale de baza spune “Infrange-ti adversarul fara lupta si atunci vei atinge adevarata excelenta”.

  • Desenez, deci tastez

    Nu va descurcati cu tastatura computerului? Ei bine, ar fi cazul sa puneti mana hartie si creion si sa va exersati talentele intr-ale desenului. Da, ati citit bine. Altfel, aveti toate sansele ca intr-un viitor nu foarte indepartat sa nu mai reusiti sa redactati nimic la calculator.

     

    In curand nu va mai fi nevoie sa apasati butoanele tastaturii, fie ca este ea a telefonului mobil inteligent, a PDA-ului (asistent digital personal) sau a laptop-ului dumneavoastra, pentru ca cercetatorii, cel putin cei de la International Business Machines (IBM), au descoperit ca este mai simplu sa desenati cu un pix special figuri geometrice pe o tastatura virtuala, figuri care sa lege literele intre ele si sa formeze cuvintele.

     

    Desi la prima vedere nu pare o metoda foarte simpla pentru a scrie un e-mail, spre exemplu, specialistii sunt de alta parere. Aceasta metoda ar putea deveni extrem de simpla atunci cand un text trebuie scris pe tastaturile echipamentelor mobile de dimensiuni mici, cum ar fi PDA-urile.

     

    Tot ceea ce va trebuie pentru a “desena” cuvintele este un gadget cu ecran sensibil la atingere (touch screen) si noul software creat de IBM, care recunoaste si memoreaza figurile geometrice asociate cu un numar foarte mare de cuvinte.

     

    Cum functioneaza, mai exact? Utilizatorul nu va trebui decat sa traga linii intre literele care formeaza cuvantul, iar pe tastatura va aparea figura geometrica care il formeaza. Specialistii au descoperit ca aproximativ 100 de desene sunt suficiente pentru 40% din cuvintele pe care le scriu utilizatorii in general, si este destul de probabil ca oamenii vor putea memora aceste figuri, iar scrisul la tastatura va fi mai usor.

     

    Atunci cand utilizatorul incepe sa “deseneze”, aplicatia va analiza mai intai care sunt posibilele cuvinte care pot fi scrise in urma combinatiei si va face sugestii. Testele au demonstrat ca noua metoda permite scrierea a 60-70 de cuvinte pe minut, ceea ce este mai putin decat in cazul tastarii obisnuite la calculator, dar mai mult decat in cazul scrierii prin apasare cu un pix special (stylus) pe fiecare litera in parte, pe o tastatura virtuala. Totusi, odata ce oamenii se vor obisnui cu figurile geometrice respective, se pare ca vor putea scrie cu noul soft mai repede decat folosind o tastatura obisnuita. 

    “Am realizat faptul ca oamenii tin minte mai usor modele geometrice decat literele in sine de pe tastatura”, a precizat unul dintre cercetatorii IBM. Ideea specialistilor IBM a pornit de la faptul ca echipamentele de buzunar cu sistem de operare sunt din ce in ce mai performante, insa tastatura prea mica este un impediment in calea utilizarii acestora la fel de eficient ca in cazul unui calculator obisnuit.

  • Prinsi intr-un torent de biti

    Desi considerat uneori “economie a darului”, mediul tranzactional promovat de internet ne apare mai degraba animat de un spirit al comunitatii. Pentru a ne bucura de binefacerile Retelei, avem adesea datoria – morala sau tehnica – sa oferim ceva in schimb.

     

    Suntem cu totii tributari unei conceptii cu radacini solid ancorate in epoca industriala: centralismul. Organizarea eficienta pare cu necesitate centralizata, indiferent ca este vorba de administrarea treburilor publice sau de prozaica aprovizionare cu alimente. Aceasta conceptie ne face adesea sa ignoram cat de numeroase sunt situatiile in care suntem implicati in relatii “de la egal la egal” cu semenii nostri. Prea adesea neglijam forta pe care comunitatile informale – adesea constituite ad-hoc – o pot constitui.

     

    Din acest unghi, internetul poate sa ne serveasca veritabile lectii de spirit civic. Numeroase comunitati virtuale se remarca printr-un fel special de relationare directa a membrilor, fie ca este vorba de simple schimburi de informatii (cum e cazul forumurilor si a blog-urilor), fie ca este vorba de proiecte lucrative de mai mica sau mai mare anvergura (programe open source cum este Linux sau resurse informationale cum este Wikipedia). Fascinant este insa ca insasi tehnologiile par sa adopte un spirit comunitar tot mai pronuntat, un exemplu elocvent fiind ceea ce se cheama “grid computing” – o tehnologie care permite folosirea internetului pentru distribuirea unor aplicatii cu nevoi computationale imense astfel incât acestea sa foloseasca resursele (de regula PC-uri obisnuite, in intervalul in care nu sunt folosite) puse la dispozitie in mod voluntar de comunitate.  

     

    Un caz special il constituie tehnologiile de partajare a resurselor clasate sub termenul generic peer-to-peer (P2P). Desi demonizate de industria divertismentului – datorita transferului de materiale sub copyright – retelele P2P au devenit tot mai populare, atragând in egala masura interesul hackerilor, a cercetatorilor si a antreprenorilor. O aplicatie extrem de interesanta o reprezinta retele fara fir “mesh” – dezvoltate la MIT – care vor echipa laptop-urile pentru invatamânt preconizate de proiectul HDLP (100 Dollars Laptop Project). in principiu, oricare doua computere in functiune situate intr-o zona de proximitate se conecteaza automat intr-o retea P2P. Caracteristica retelelor “mesh” este tranzitivitatea, care face posibila comunicarea intre doua computere indepartate prin metoda “din aproape in aproape”, folosind sistemele accesibile din zone apropiate. Importanta este, in contextul proiectului, si posibilitatea de a partaja astfel o conexiune la internet, de regula pusa la dispozitie de scoala.

     

    Una dintre cele mai surprinzatoare inovatii in domeniul internetului a venit de la un tânar programator american pe nume Bram Cohen. Familiarizat cu protocoalele internetului, Bram a observat ca retele P2P sunt ineficiente pentru transferul fisierelor de mari dimensiuni din cauza unei asimetrii: banda de trimitere a datelor (upload) este de regula mult mai mica decât banda de descarcare (download). Aceasta asimetrie se justifica pentru cele mai multe aplicatii – de pilda un browser web trimite putine date catre un server, dar primeste multe – insa devine o piedica in schimbul de fisiere mari: când mai multi utilizatori incearca sa descarce simultan un fisier de pe aceeasi masina, viteza scade in mod semnificativ. Apare un cerc vicios: cu cât o resursa este mai cautata, cu atât devine mai greu accesibila.

     

    Inventia lui Bram Cohen, numita BitTorrent, consta dintr-un nou protocol (si programul-client aferent) care transforma cercul vicios intr-unul virtuos, bazându-se tocmai pe “spiritul civic” al utilizatorilor retelei P2P. Fisierul pus la dispozitia comunitatii – de pilda imaginea unui DVD continând o distributie Linux – este spart in bucatele, descrierea acestora constituind un mic fisier (numit “torent”), care este primul transferat. Programul descarca apoi bucatile corespunzatoare. Noutatea este insa ca nu le descarca doar de la sursa, ci si de pe alte computere din retea care le-au descarcat deja, utilizatorii punând la dispozitie o parte din banda lor de upload. Programul stie sa gaseasca “perechile” cele mai potrivite si, totodata, sa reconstituie fisierul din componente. Viteza de transfer creste spectaculos si, mai ales, creste cu atât mai mult cu cât resursa este mai cautata.

     

    In doar doi ani, protocolul BitTorrent a reusit sa acapareze o treime din intregul trafic al internetului, iar performantele il recomanda ca mediu ideal pentru podcasting, distributie de software si chiar video la cerere. Mult hulitele retele P2P s-ar putea dovedi o mare sansa pentru industria divertismentului. Presimt ca aceasta nu va fi insa recunoscatoare hackerilor care le-au creat.

  • Ce vraji a mai facut Google?

    Ce model de business interesant! Sa aduni patru miliarde de dolari din vanzarea de actiuni pe bursa ca sa ii investesti in servicii pe care le oferi gratis. Oare ce ne mai pregateste Google? Visul oricarui furnizor de servicii de Internet: pagina sa sa fie setata “home page” pe computerele fiecarui internaut. Cu alte cuvinte, de cand lansezi programul de navigare pe Internet si pana la inchiderea computerului sa nu ai nevoie de serviciile altei companii. Asta fie ca vrei un serviciu de email, unul de cautare pe Internet, stiri in timp real, cotatii de la bursa, harti rutiere, timplul probabil, descarcare de clipuri video sau muzica, stocare de fisiere sau fotografii, cumparaturi online sau mesagerie instant. Ori, mai nou, telefonie gratuita.

     

    Dincolo de visele fiecareia dintre companii, realitatea imparte Internetul intre cativa giganti care vor sa ofere toate serviciile de mai sus. Yahoo, MSN si Google se bat de aproape un deceniu pentru a cuceri utilizatorii computerelor personale. Si competitia a ajuns extrem de ascutita, fiecare dintre cele trei companii lansand serviciu dupa serviciu, imbunatatind vechile oferte sau incercand achizitii ale unor companii mai mici care poseda tehnologie complementara, necesara a-i propulsa cu un pas inaintea competitorilor.

     

    Fara ezitare, razboiul dintre cele trei portaluri si motoare de cautare e cel mai bun exemplu despre beneficiile pe care le poate aduce pentru utilizator o competitie acerba.

     

    Acum e randul lui Google sa loveasca din nou, dupa ce a parat cateva atacuri ale rivalilor. Exact la un an dupa listarea publica a companiei, care i-a adus un aport de capital de 1,7 miliarde de dolari pentru cele 19,6 milioane de actiuni vandute, Google planuieste o a doua vanzare prin intermediul bursei. De data aceasta, Serghei Brin si Larry Page, parintii Google, vor sa atraga 4 miliarde de dolari din vanzarea a 14,2 milioane de actiuni.

     

    Cea de-a doua oferta publica a Google vine intr-un moment in care actiunile sale, cotate saptamana trecuta in jurul valorii de 280 de dolari fiecare, s-au triplat ca valoare fata de acum un an.

     

    Unde se vor duce banii? In cererea adresata comisiei de supraveghere a pietei de capital din SUA (Security and Exchange Commision), oficialii Google spun ca banii vor fi folositi inclusiv pentru investitii in alte afaceri complementare, achizitii de tehnologie sau alte active.

     

    Dar nu vin vremuri usoare. Sunt necesari din ce in ce mai multi bani pentru a putea face fata competitiei.

     

    Un exemplu e ultimul serviciu lansat saptamana trecuta de Google, mesageria instant. Iti trebuie mult curaj, dar si o gramada de bani pentru a te lansa in competitie cu MSN Messenger sau Yahoo Messenger, care activeaza pe aceasta nisa de zece ani. Sau sa te bati cu liderul Skype, care va fi sustinut de Intel in competitia pentru cel mai bun serviciu de telefonie gratuita pe Internet. Pana aici s-a ajuns cu bataia pe utilizatori de internet: sa investesti bani intr-un serviciu gratuit.

     

    Google tinteste achizitionarea de companii furnizoare de Internet fara fir si tehnologie adiacenta, cum a fost Android, dar si achizitionarea de retele de fibra optica si chiar licente pentru spectrul de frecvente radio. Sa asteptam o lansare a Google in business-ul Internetului fara fir? Pentru ca lumea intr-acolo pare sa mearga.

     

    De altfel, in aceeasi notificare depusa la Security and Exchange Commision, oficialii companiei Google estimeaza o incetinire a ratei de crestere a valorii companiei si margini de profit mai reduse, din cauza competitiei tot mai accentuate pe segmentul sau de activitate de baza, motorul de cautare si serviciile adiacente, cum ar fi Google Maps sau motorul de cautare axat pe shopping, Froogle.

     

    Asa ca noile servicii de tipul Google Earth – harti detaliate efectuate de sateliti – sau Google Talk, mesageria instant, sunt mai mult modalitati de a fideliza utilizatorii. In primul caz, prin achizitia unei mici companii care stoca imagini facute de sateliti, Google ofera un serviciu mai mult spectaculos decat util. Imaginile sunt vechi de trei ani, dar in anumite zone de pe glob, detaliile merg pana la vederea tridimensionala a unei anumite cladiri. Pentru zone intregi insa, cum ar fi Europa de Est, imaginile nu sunt decat de rezolutia unei harti obisnuite. Sincer vorbind, Bucurestiul vazut de Google Earth e destul de aproximativ si cu putine detalii legate de strazi.

     

    La fel si cu Google Talk. Calitatea serviciului de telefonie inclus e ceva mai buna decat la recent lansatul “Yahoo Messenger cu voce”, dar e, deocamdata, sub cea a Skype, care la randul sau ofera nu numai telefonie, ci si mesaje instant. La nivel de mesagerie instant, Google Talk nu se poate compara cu optiunile oferite de MSN sau Yahoo Messenger. Si, cel mai important, ca sa convinga utilizatorii sa foloseasca mesageria sa instant fata de cele ale rivalilor, Google trebuie sa aiba o masa critica de utilizatori comparabila cu acestia. America Online (AOL) conduce detasat in acest clasament cu 41,6 milioane de utilizatori, fiind urmata de Yahoo cu aproximativ 19 milioane si de MSN, cu 14 milioane. Desigur, ca toate serviciile lansate de Google in ultima vreme, si Earth si Talk sunt variante de testare, beta. Care pot ramane asa multi ani, la fel ca Gmail sau Google News. 

    Dar, ca si in alte dati, atunci cand vine vorba de Google, nu stii din ce parte va veni lovitura, adica incotro se vor duce banii si sub ce forma se vor intoarce. De la serviciul de posta electronica Gmail incoace, cu exceptia poate a variantei a doua a uneltei de cautare pe PC – Desktop Search – compania da lovituri mai mult pe bursa decat in lumea tehnologiei.

  • Sase ori cit?

    O crestere de peste sase ori a profitului net este pentru o companie un semnal cit se poate de bun. Cu atit mai bine si pentru proprietarii cit si pentru actionarii acesteia. Este cazul Petrom, principalul petrolier operator de pe piata romineasca. Dar originea bunelor rezultate nu se afla in curtea companiei, ci se datoreaza evolutiilor de pe piata internationala.

     

    Petrom a inregistrat in primele sase luni ale anului o cifra de afaceri in crestere cu 16%, la 1,25 miliarde euro si un profit net 164 milioane euro, principalii factori care au influentat evolutia rezultatelor fiind, dupa cum recunosc chiar oficialii companiei, preturile ridicate ale titeiului, si implicit ale produselor petroliere. Ma rog, ei adauga si alte elemente cum sunt cresterea eficientei si controlul costurilor. Investitiile companiei s-au redus cu 17% comparativ cu primul semestru al anului 2004, pâna la 121 de milioane de euro, iar numarul angajatilor a trecut sub pragul de 50.000, de la 50.575 la 49.350.

     

    In segmentul de explorare si productie, compania petroliera a consemnat usoare scaderi fata de perioada ianuarie-iunie 2004. Astfel, productia de titei si gazolina s-a diminuat cu 2%, la 2,64 milioane de tone, iar cea de gaze a scazut cu 5%, la 3,099 miliarde de metri cubi. Exprimata in barili, productia a scazut cu 4%, la 39,28 milioane de barili echivalent petrol. Investitiile pe acest sector au inregistrat o scadere cu 13%, la 315 milioane de lei, iar numarul salariatilor a regresat de la 26.711 la 26.021.

     

    Petrom explica scaderea productiei prin declinul natural al zacamintelor, dar si prin elemente care au afectat activitatea, cum ar fi programul de intretinere pentru echipamentele din productia de gaze si productia sezoniera scazuta in lunile de vara. In ceea ce priveste segmentul de rafinare si petrochimice, cantitatea de titei procesat a scazut in primele sase luni cu 4%, la 3,147 milioane de tone, in special in urma reviziei instalatiilor petrochimice, in conditiile in care gradul de utilizare a scazut de la 82% la 79%.

     

    Vanzarile totale au crescut cu 1%, la 2,387 milioane de tone, in special pe baza avansului pe piata interna, pe fondul mentinerii exporturilor la un nivel apropiat de cel de anul trecut, de 1,138 milioane de tone. Compania estimeaza ca detine 30% din piata.

    Rezultatele Petrom au influentat in bine si raporarile grupului OMV, care a cumparat, la finele anului trecut, pachetul majoritar de la compania petroliera romineasca. Austriecii considera ca au devenit “clear number one in Central Europe” in urma cumpararii Petrom, iar profitul net le-a crescut cu 112%, de la 280 de milioane de euro in prima jumatate a anului trecut la 693 de milioane de euro in acest an.

     

    Unii ar putea intreba cum ar fi aratat rezultatele petrolistilor la un pret mai cuminte al petrolului, de 30 – 35 de dolari/baril, in loc de aproape 70 de dolari/baril. Pentru ca evolutia preturilor produselor finite urmeaza, in mare, tendinta imprimata de cotatiile titeiului, probabil ca valorile nu ar mai fi fost asa de spectaculoase, dar companiile si-ar fi pastrat cistigurile; in plus soferii, de oriunde in lume, par destul de putin dispusi sa treaca la biciclete, iar trasportatorii, desi afectati, vor gasi posibilitati de compensare a cresterilor de costuri.

     

    Piata bursiera romineasca nu a parut impresionata de rezultatele Petrom, pentru ca actiunile nu au inregistrat cresteri spectaculoase; mai mult, inregistrau la finele saptaminii trecute o scadere a pretului. Am vazut in presa chiar si un titlu retoric – cine blocheaza ascensiunea titlurilor Petrom?

    Raspunsul e simplu, chiar compania. Adica situatia in care se afla si nevoia sa de restructurare. In informarea OMV privind rezultatele, la capitolul privind numarul angajatilor este nevoie de precizari speciale – grupul are 6.550 de angajati pentru a fi prezent in 27 de tari, iar o nota de subsol preciza numarul angajatilor Petrom, 50.000. Iar numarul angajatilor si eficienta acestora nu sunt singurele probleme pentru OMV, sa adauga de exemplu depozitele care executa mai putin de o livrare pe zi, multiplele sisteme informatice de care dispune compania, in locul unuia integrat si eficient, infrastructura insuficienta si experienta limitata in folosirea computerelor, statii necompetitive.

     

    Dupa eliminarea tuturor acestor probleme se va putea vorbi de o restructurare reala, iar pretul actiunilor companiei nu va mai fi blocat de nimeni.

    E drept ca austriecii au inceput sa curete Petrom de balast, iar sase luni nu sunt un termen dupa care sa se poata vedea mare lucru. Procesul de restructurare initiat vizeaza, printre altele, inchiderea locatiilor neprofitabile si reanalizarea proiectelor de investitii iar, in urmatorii ani, benzinariile Petrom vor fi trecute, in urmatorii ani, in administrarea unor parteneri externi, fie in franciza, fie in cadrul programului Full Agency (partenerul sau dealerul selectat va gestiona statia preluata pentru si in numele Petrom, in schimbul unui comision, urmand sa angajeze personalul statiei). Procesul va fi gradual si vizeaza transformarea companiei, in conditiile in care directorul general Gheorghe Constantinescu apreciaza ca Petrom se situeaza, in cazul unor indicatori de referinta, sub media industriei la nivel european.

     

    In incheiere, o rautate: rezultatele au fost anuntate intr-o conferinta de presa; nu mi-a placut deloc, da”” deloc abundenta de “potential de sinergii”, “profesionistii”,

    “dialog constructiv”, “program larg”, “pozitie stabila” si altele de acest fel. Dar acesta e un capitol la care nu ajuta nici restructurarea si nici o crestere de sase ori a profitului. Poate dupa sase ori cit?

  • Farmecul discret al provinciei

    Strategia e veche de cind lumea: in fata unui dusman mai puternic, pararesti centrul si te refugiezi la periferie. Parasesti capitala, parasesti cetatea, si te refugiezi in localitatile mai putin importante strategic. Daca nici asta nu se dovedeste indeajuns, dai foc satului, otravesti fintinile si-ti cauti scaparea in paduri si prin munti.

     

    Asa au procedat dacii in fata ocupatiei romane, asa mai apoi proto-rominii, in fata navalirilor popoarelor migratoare si tot asa a ajuns, pentru o vreme, guvernul Rominiei la Iasi. Centrul e confortabil in vremuri tihnite. In timpuri de restriste, insa, toata lumea redescopera farmecul discret al provinciei.

     

    PSD a invatat lectia inca din 1996, cind s-a retras cu cai si arme “in teritoriu”, baricadindu-se acolo pentru citiva ani – timp suficient pentru ca “ocupantii” Capitalei sa se sfisie reciproc. PSD n-a avut decit a sta si-astepta, aidoma inteleptilor chinezi care “fac nefacind”. Pentru succesul actiunii, insa, mai era nevoie de ceva – o pregatire temeinica, planificata a “teritoriului” exact in eventualitatea unor astfel de “navaliri”: cunoasterea amanuntita a terenului, grine ascunse prin pesteri, arme tupilate prin scorburi si persoane de incredere, care sa-ti ofere adapost taman cind potera e pe urmele tale.

     

    In cazul PSD-ului, planificarea s-a imbinat cu norocul: fiind construit din capul locului ca un partid “de mase”, si beneficiind de vechea dar sanatoasa mentalitate a “intaririi structurilor administrative locale” mostenita de la Partidul Comunist, retragerea “in teritoriu” nu s-a produs sub semnul panicii. Dimpotriva. Functionari mai mari sau mai mici, colonei de politie sau simplii sefi de post, procurori sau magistrati – toti erau cu lectia bine invatata: Afara-i vopsit gardul, inlauntru, leopardul!

     

    Istoria parea sa se repete si in acest ciclu electoral, pina cind liderii Aliantei D.A. au inceput sa inteleaga importanta “provinciei”. Descentralizarea si reforma administratiei publice locale au incetat a mai fi simple sintagme demagogice, lipsite de continut. Atit puterea cit si opozitia dau semne ca inteleg cum merg, cu adevarat, lucrurile. Jocurile politice mari se vor fi facind ele in Bucuresti, dar “implementarea” (horrible dictum!) este si va ramine apanajul “teritoriului”. Aici, ce-i drept, politicile sunt marunte, meschine chiar, privite dinspre Capitala: un aviz pentru constructia unui spatiu comercial, o inlesnire de plata, un parking subteran (sau etajat), un Mall, un sef de serviciu pe ici pe colo – nimicuri din astea. Luate impreuna, insa, devin o forta redutabila. Si nu pot fi luate decit impreuna. Provincia nu se ofera decit “la pachet”.

     

    Aici, toata lumea, indiferent de coloratura politica, cunoaste pe toata lumea – daca nu direct, macar prin interpusi. Birfele circula mai repede decit mijloacele de transport in comun, si totusi aparentele sunt salvate de fiecare data. Oricine poate constata ca scandaluri majore in orase mici nu exista. De ce? Pe de o parte, pentru ca, in provincie, frica de a intra “in gura tirgului” e inca in masua sa potoleasca orice infierbintari de moment. Pe de alta parte, pentru ca increngatura de interese, cunostiinte comune, obligatii, rubedenii, s.a.m.d. este intr-atit de vassta si intr-atit de complexa incit oricind se poate gasi cineva dispus sa mijloceasca o “impacare de ochii lumii”, din care toata lumea sa iasa “basma curata”. (In treacat fie spus, un studiu care saa contrapuna o civilizatie a “basmalei curate” uneia a “salvarii obrazului” – gen Grecia sau China – ar fi, cu siguranta, deosebit de interesant.)

     

    Din aceasta perspectiva trebuie intelese eforturile depuse de catre liderii Aliantei D.A. pentru modificarea procedurilor de revocare a presedintilor Consiliilor Judetene si a Legii Administratiei Publice Locale. Si tot din aceasta perspectiva, opozitia manifestata atit de catre reprezentantii PSD cit si de unii reprezentanti ai puterii in teritoriu. Vestea buna ar fi ca, din aceasta confruntare de interese, exista mari sanse ca Rominia sa se aleaga cu ceva bun pe termen lung. Semnale in aceasta directie au inceput sa apara. Exista deja mai multe propuneri pentru modificarea legii electorale in cazul alegerilor locale: una de introducere, incepind cu 2008, a votului uninominal pentru presedintii Consiliilor Judetene; una ca primarii si viceprimarii sa candideze “in tandem” pentru a evita conflictele ulterioare; o alta, ca primarul sa propuna viceprimarul(ii); propunerea conform careia consilierii locali sau judeteni sa poata fi schimbati pe motiv de absenteism; in fine, propunerea de introducere, initial sub forma experimentala, a functiei de city-manager in organigrama primariilor. 

    Personal, nu sunt de acord cu toate propunerile mai sus mentionate si-n plus am altele, de care, pina acum, n-a pomenit nimeni. Dar asta, pentru moment, conteaza mai putin. Important acum e ca lucrurile au inceput sa se urneasa si in ceea ce priveste provincia. Strazile orasului mic sunt, ca pe vremea lui Macedonski, tacute, iar casele, lipsite de arcade. In schimb, acum “s-aud in el tirade despre-al politicei secret”.

  • Despre autoconsum si productivitate

    Ne intrebam adesea ce face ca economia tarilor dezvoltate sa functioneze mai bine ca a noastra. Diversi analisti ofera solutii tot atat de diverse: lipsa coruptiei, mentalitatea “de munca”, un cadru legislativ sau investitional care incurajeaza productia etc. Sunt toate acestea adevaruri generale, dar prea abstracte pentru cititorul obisnuit.

     

    Pentru uzul cititorului obisnuit se folosesc “imagini” precum roata care se invarte sau motorul care duduie (in plin sau in gol). Arareori analistii recurg la exemple simple din bugetul unei familii.

     

    Plecand de la ideea (banala, si care nu cred sa fie originala) ca se poate stabili un paralelism aproape perfect intre modul de a gestiona economic o tara, o companie sau o familie, putem folosi un exemplu si sa comparam economia Romaniei cu, sa spunem, cea americana.

     

    O problema a oricarei familii este cresterea nepotilor. In Romania, un bunic pus in situatia de a-si ajuta copiii – care muncesc – la cresterea nepotilor face cel mai simplu lucru: isi ia sarcina de a-si ingriji nepotul opt ore pe zi, cat timp parintii sunt la serviciu. Un astfel de comportament produce in societate un aport (contribuie la produsul intern brut al tarii) egal cu valoarea muncii prestate de mama/unul dintre parinti (care, daca nu ar dispune de ajutorul bunicului, ar trebui sa renunte la slujba). In SUA, acelasi bunic (de fapt altul, cu mentalitate de american) si-ar lua o slujba si din banii castigati, ar plati o doica/baby-sitter pentru nepot. Iata cum, in afara de parintele care munceste, s-au mai creat inca doua locuri de munca: pentru bunic si pentru doica… Desigur, aceasta contribuie nu numai la produsul intern brut al tarii, dar si la buget, prin taxele pe venit platite de cei doi contribuabili, precum si la capacitatea unei familii (a femeii baby-sitter) de a se intretine. Iata cum, in mod natural intre cele doua economii apare o diferenta datorata mentalitatii oamenilor.

     

    Mai mult, se creaza locuri de munca suplimentare, iar la bugete se incaseaza mai multi bani. Un alt exemplu de autoconsum care duce la aceleasi rezultate este urmatorul: romanii din mediul rural (si Romania are un procent al populatiei care locuieste in mediul rural de aproximativ 47,3%, mult mai mare decat UE, SUA si chiar tarile din Europa Centrala si de Est) consuma o buna parte din productia agricola pe care o realizeaza. Astfel, munca acestor oameni nu se inregistreaza in produsul intern brut, ei nu platesc taxe pe venit, iar potentialul de dezvoltare al economiei este franat. Cele doua fenomene prezentate mai sus sunt caracteristice tarilor cu un nivel de dezvoltare scazut. Specializarea muncii este mai redusa, multe activitati (in special in domeniul serviciilor) lipsesc sau sunt produse “intern”. Fenomenul autoconsumului in special a caracterizat perioada de recesiune de pana in anul 2000, si este o masura a ramanerii in urma inca a economiei noastre fata de alte tari.

     

    Cresterea productivitatii muncii este un alt concept abstract pentru majoritatea cititorilor, dar cu mari implicatii in economie. Avansul mai pronuntat in productivitate din Romania fata de UE sau orice alta tara poate determina si explica aprecierea leului fata de moneda nationala a tarii respective, desigur alaturi de alti factori (inflatie, rata dobanzii etc). De exemplu, daca in Romania cresterea de productivitate in ultimele 6 luni a fost de 10% iar in SUA de 6%, este normal ca leul sa se fi apreciat cu aproximativ 4% fata de dolar in aceeasi perioada, ca efect numai al diferentei de productivitate.

     

    Devine astfel important sa putem intelege si cuantifica in mod corect cresterea productivitatii muncii. Problema de intelegere se refera la partea calitativa a definitiei. Intuitiv, spunem despre o economie ca e mai productiva decat alta, daca foloseste tehnologie mai avansata, utilizeaza mai putina mana de lucru pentru a produce aceleasi bunuri, sau invers, daca folosind aceeasi mana de lucru produce bunuri cu valoare mai mare. La o prima evaluare, Romania pare mai degraba in plutonul tarilor cu productivitate redusa, iar structura exporturilor noastre vine sa intareasca aceasta evaluare.

     

    Materii prime sau semifabricate primare (otel, tabla, aluminiu) si produse cu valoare adaugata mica (lohn, confectii, echipamente electrice simple) sunt printre principalele produse de export ale tarii noastre. Totusi, variatia de productivitate de la o perioada la alta conteaza si nu marimile absolute, asadar prima imagine s-ar putea sa fie inselatoare. De aceea, cuantificarea matematica a variatiei de productivitate este importanta.

     

    Pare simplu sa intelegem definitia matematica a productivitatii: raportul dintre productia realizata (exprimata de exemplu prin valoarea adaugata bruta in economie) si numarul de salariati care au realizat aceasta productie. Problemele apar in masurarea celor doua marimi, in special in economii care au o pondere mare a activitatii necontabilizata (economia gri), pentru ca este greu de cuantificat relatia dintre procentul de productie nedeclarata si procentul de salariati neinregistrati, si evolutia in timp a acestor cifre. Tinand cont de nivelul mare de impozitare al salariilor din Romania pana in 2005, fata de procentul modic de impozitare a profitului, cred ca fenomenul de frauda a fost mai raspandit in ceea ce priveste utilizarea muncitorilor fara carte de munca, decat in nedeclararea corecta a cifrei de afaceri a companiilor. Astfel, in opinia mea productivitatea muncii raportata oficial in Romania este mai mare decat cea reala, si probabil si variatia acestei marimi in timp; in consecinta aprecierea leului ca efect al cresterii productivitatii mai mari in tara noastra este discutabila.

     

    Cand vom ajunge sa diminuam autoconsumul catre valori “normale” si vom fi in masura sa avem o imagine corecta asupra productivitatii, o sa stim cu adevarat ca romanii au mentalitatea, iar Romania are posibilitatea, sa micsoreze diferentele fata de tarile dezvoltate.

     

    Dragos Cabat este vicepresedintele Asociatiei Analistilor Financiari din Romania

  • Hai sa dam mana cu mana

    Oportunitatea exista: pentru intaia oara, majoritatea partidelor parlamentare sunt de acord cu ideea ca legea electorala se cuvine modificata. Diavolul insa, ca de obicei, se ascunde in detalii. Vorba Eclesiastului – este un timp pentru toate. Un timp pentru semanat, un timp pentru cules si un timp pentru modificarea legii electorale. Ei bine, pare-se ca celui din urma i-a sosit, in sfarsit, ceasul. Discutiile sunt vechi, au cunoscut un “varf” in 2003, doar pentru a se retrage, sfielnic, mai apoi, sub presiunea campaniei electorale din 2004. Acum, insa – sa  nu zic vorba mare – momentul pare cum nu se poate mai copt. PSD, PNL si PC au depus deja proiecte privind legislatia electorala, iar PD, prin vocea lui Boc, a anuntat ca are in lucru un proiect pe aceeasi tema. Daca, macar acum, lucururile vor merge conform planului, incepand din toamna, sistemul de votare se va baza pe principii radical diferite. Nici nu stiu ce sa fac mai intai: sa tin pumnii stransi sau degetele incrucisate.

     

    Numitorul comun exista. Intr-o forma sau alta (si, evident, din ratiuni diferite) toate partile par a fi convenit asupra necesitatii introducerii votului uninominal. Motivatia cea mai la indemana e reprezentata, fara doar si poate, de insusi orizontul de asteptare al electoratului, convins ca in acest fel poate controla mai bine calitatea oamenilor trimisi in parlament. Din nefericire, insa, drumul spre iad poate fi pavat si cu bune intentii. Dupa cum am mai spus-o (dar nu obosesc s-o repet), introducerea votului uninominal la ambele camere ar avea consecinte cel putin neplacute pe termen lung, favorizand bipolarizarea scenei politice romanesti. Or, numai cine n-a avut “de ales” in armata intre fasolea cu pietricele si cartofii incoltiti, poate ravni la tihna saxona a deciziei intre doar doua variante.

     

    Din fericire, pericolul unui asemenea scenariu pare suficient de indepartat. Daca la Senat toti par de acord cu votul uninominal, doar PD si PSD opteaza, deocamdata, pentru vot uninominal la ambele camere, in vreme ce PNL merge, la Camera Deputatilor, tot pe varianta 50% uninominal si 50% vot pe lista (la fel ca si la Senat), iar PC propune vot uninominal pentru un numar de deputati egal cu cel al senatorilor, iar pentru restul vot pe lista. La o privire mai atenta, insa, nici PD nu pare chiar atat de convins. Conform declaratiilor de saptamana trecuta ale lui Boc, PD ar fi dispus sa accepte, “pentru inceput”, votul uninominal doar la Senat, “pentru a vedea cum functioneaza sistemul”. E bine si-asa. Daca la aceasta modificare a legii se lucreaza, scremut, de atata amar de ani, imi imaginez ca o a doua imbunatatire a legislatiei electorale tine deja de domeniul futurologiei.

     

    Cu putina bunavointa, ne putem asadar imagina un scenariu in care votul uninominal sa fie introdus (dupa cum ar fi si firesc) la Senat, mentinand, in schimb, votul pe lista pentru Camera Deputatilor. Pentru Uniunea Europeana ar fi, probabil, un pas mic. Pentru Romania, in schimb, unul urias. Pasul urmator ar veni aproape de la sine, intrand in logica lucrurilor – amendarea, prin referendum, a Constitutiei, in asa fel incat sa permita decalarea mandatelor senatoriale de cele ale deputatilor. (Fiind vorba de un sistem pe care l-am expus in repetate randuri, nu voi mai reveni asupra detaliilor si avantajelor inerente.)

     

    S-ar parea ca doar doua variabile pericliteaza, la aceasta ora, din directii opuse, un scenariu atat de optimist: PSD si UDMR. Nici unul dintre acestea, insa, de neinduplecat. Sa le luam pe rand. Ca partid de opozitie, PSD are interesul sa insiste pentru introducerea votului uninominal la ambele camere din doua motive: primul tine de dorinta de a puncta la capitolul imagine, militand pentru o masura ce se bucura de un semnificativ suport popular; al doilea e si mai pragmatic: infrastructura partidului fiind inca puternica la nivel local, “baronii” PSD ar fi avantajati in cazul unui vot uninominal, in fata unor adversari politici cu vizibilitate redusa.

     

    Inainte insa de a se arunca cu capul inainte, liderii PSD ar trebui sa tina cont de un pericol mai putin mentionat – pericolul “gerrymanderic”. Termenul imposibil de tradus in romaneste (provenind de la titlul unei caricaturi in care guvernatorul de Massachusetts, Elbridge Gerry, unul dintre semnatarii Declaratiei de Independenta, acuzat de asemenea de practici neloiale, a fost alaturat imaginii unui district electoral decupat in forma de salamandra – in engleza, salamander) se refera la trasarea vicioasa a frontierelor electorale, in asa fel incat sa favorizeze un anumit partid. Or, pana una-alta, pixul care va desena viitoarele circumscriptii electorale se afla in mana Aliantei D.A.. Putintica prudenta, prin urmare, nu are cum sa strice.

     

    De cealalta parte, UDMR se opune din rasputeri introducerii, sub orice forma, a votului uninominal dintr-un motiv recunoscut cu o anumita candoare de insusi presedintele Marko Bela: procedeul ar avea efecte nefaste asupra scorului electoral al partidului, diminuandu-i drastic numarul de deputati si senatori.  Asa e. Trist dar adevarat. Nu mai putin adevarat, insa, e si faptul ca UDMR se afla, de aceasta data (horrible dictum!) in minoritate, raportat la celelalte partide parlamentare. Ceea ce poate, asadar, spera, in limte rationale, e negocierea unei formule de compromis. Or, ce compromis mai bun decat vot uninominal la Senat si vot pe liste la Camera Deputatilor se poate gasi?

    Vorba Eclesiastului: aruncarea cu pietre isi are vremea ei; si strangerea pietrelor isi are vremea ei.

  • TVR: profit de peste 8 milioane de euro

    Primele sase luni ale anului i-au adus TVR un profit demn de invidiat. Tudor Giurgiu, presedintele-director general al SRTv, a declarat saptamana trecuta, intr-o conferinta de presa, ca televiziunea publica nu are probleme financiare. “Intentionez sa analizez cu atentie bugetul la finalul anului 2005, pentru a nu cere o suma mai mare decât cea de care are nevoie institutia”, a spus Giurgiu.

    Citand raportul de gestiune al televiziunii publice, oficialii TVR au spus ca Societatea Romana de Televiziune (SRTV) a avut un profit net de circa 294 miliarde lei vechi (29,4 milioane lei) la finalul primelor sase luni ale acestui an. Aceasta suma echivaleaza cu circa 8,2 milioane de euro (calculata la cursul euro al BNR de la sfarsitul saptamanii trecute).

    Veniturile din exploatare ale SRTV, in acelasi interval, au fost de aproape 59 milioane de euro. Peste 70% din aceasta valoare provin din taxa TV (41,3 milioane de euro). In ordinea ponderii, urmatoarele venituri sunt cele din subventii – circa 10,4 milioane de euro, publicitate – aproape 6 milioane de euro si alte venituri (circa 926.000 de euro).

    Veniturile financiare ale SRTV, de tipul dobanzilor bancare, sunt de circa 1,3 milioane de euro.

    In ce priveste cheltuielile, acestea au fost de aproximativ 1.802 miliarde lei vechi dupa prima jumatate a anului (50,6 milioane de euro). Acestea au fost dupa cum urmeaza: cheltuieli de exploatare (50,5 milioane de euro), cheltuieli financiare (circa 60.000 de euro) si cheltuielile extraordinare (peste 20.000 de euro). Cele din urma reprezinta pierderea inregistrata ca urmare a producerii unui incendiu la TVR Craiova, au precizat oficialii TVR.

    In aceeasi conferinta de presa, Tudor Giurgiu a mai spus ca are ca prioritate imbunatatirea programelor TVR, prin dezvoltarea unor formate noi, a emisiunilor culturale si filmelor seriale.

  • Internet cu ochii oblici

    Desi tara lor de origine, SUA, pune mai mare pret pe libertatile individuale, mari corporatii precum Google sau Yahoo nici n-au clipit cand guvernul de la Beijing le-a cerut sa o lase mai moale cu idei precum “democratie” sau “dreptul la expresie”. Au spus un “yes” hotarat  la propunerile de cenzura si au primit cheia catre mina de aur dorita: piata IT&C din China.

     

    Pentru a intelege cum functioneaza cenzura in China, este indicat sa trageti o fuga pana acolo. De pilda, ar fi de mare ajutor sa intrati pentru cateva minute intr-un Internet cafe din Shanghai. Fiecare persoana care paseste inauntru isi spune numele si adresa, dupa care lasa un act de identitate unui functionar. Camere video cu circuit inchis instalate pe tavan supravegheaza intreaga incapere. In fiecare computer exista un software care monitorizeaza in amanunt intreaga activitate a utilizatorului. Daca unul din clienti se indreapta catre un site interzis, angajatii cafe-ului isi dau seama instantaneu.

     

    “Se aprinde un bec care lumineaza intermitent”, spune Lin Fusheng, patronul unui net-cafe din centrul Shanghai-ului, citat de agentia de stiri KRT. In plus, software-ul alerteaza si cel mai apropiat post de control al autoritatilor, asa ca este foarte posibil ca in scurt timp un inspector sa vina sa vada ce s-a intamplat.

     

    “Cu siguranta, oamenii nu au acces la informatii la fel de liber precum cei din Statele Unite”, spune Yan Xuetong, profesor la o universitate chineza. “Dar este mult mai bine decat daca n-ar avea acces deloc”.

     

    Probabil cam la fel au gandit si reprezentantii marilor companii americane atunci cand au batut  palma cu guvernul chinez pentru a putea intra pe o piata cu un potential imens, unde, de pilda, rata de penetrare a PC-urilor este de sub 5%, dar cresterea medie va fi de 18% pe an in 2005 si 2006, conform IDC. Companii precum Google, Yahoo, Alcatel sau IBM se numara printre partenerii de business ai unui guvern care pune mare baza pe functionari cu degete rapide si mai mereu proptite pe tasta “delete”.

     

    Intr-adevar, Internetul este foarte capricios in China: se incapataneaza sa returneze mesaje de eroare atunci cand utilizatorul incearca sa acceseze informatii despre grupul religios interzis Falun Gong, despre independenta Tibetului sau a Taiwanului, despre Dalai Lama, despre miscarea anticomunista, despre masacrul din Piata Tienanmen sau despre coruptia din China.

     

    Cel putin 64 de persoane sunt inchise in prezent pentru texte pe care le-au scris si difuzat pe Internet, conform organizatiei Reporters Sans Frontieres. Acestea sunt doar cateva din masurile adoptate in China de autoritati, pentru securitate, spun oficialii, pentru a cenzura fara mila, spun organismele care militeaza pentru drepturile omului. Cert este ca reprezentantii legii au reusit sa construiasca un nou Zid Chinezesc, de data aceasta virtual, care-i inconjoara pe cei peste 100 de milioane de chinezi care au acces regulat la Internet. 

     

    Chiar daca tehnologia pe care o promoveaza suporta “foarfeca” cenzurii guvernamentale, oficialii unor companii occidentale gigantice, pentru care transparenta este sau ar trebui sa fie o a doua natura in peisajul economiei de piata adevarate, se bat sa fie printre primii carora li se deschide usa spre China. Explicatia paradoxului? S-o luam de la inceput.

     

    Inca din anii ”50, chinezii s-au remarcat pe piata internationala prin abilitatea de a imita destul de bine produse occidentale, pe care le pot produce si vinde cu costuri extraordinar de mici, fara sperante pentru concurenta.

     

    In industria tehnologiei, China a devenit atractiva tocmai prin costurile mici si o forta de munca extrem de serioasa, in ciuda faptului ca nu castiga prea mult. “In loc sa apeleze la linii de productie tehnologizate, cu putini angajati care supravegheaza computerele, fabricile din China sunt exact invers: multi oameni, dar care nu castiga mai mult de 15-20 de dolari pe saptamana”, a explicat un analist. In China, salariul mediu oficial este de aproximativ 1.000 de dolari pe an, adica 83 de dolari pe luna.

     

    Exemplele cel mai des vehiculate sunt comparatiile cu alte tari in curs de dezvoltare, considerate de asemenea a avea costuri mici de productie. “Este cunoscut cazul unei companii americane care avea o fabrica de fermoare in Mexic. In anii ”60-”70 a mers foarte bine si profiturile erau mari, faceau fermoare cu 10-15 centi si le vindeau la aproape un dolar. Cand au intrat chinezii pe piata, vindeau fermoarele tot la 1 dolar, insa cu tot cu geanta sau haina corespunzatoare…

    Fabrica din Mexic s-a inchis”, povesteste un analist american.

     

    Este drept ca unii jucatori, precum IBM sau Alcatel, au anticipat evolutiile economiei mondiale, intrand pe astfel de piete de foarte multi ani. Tot astfel de companii au fost primele care au deschis fabrici in China si apoi au realizat companii joint-venture impreuna cu chinezii. Pana la urma, tot ei au fost si cei care au vandut afaceri importante catre partenerii chinezi. Astfel ca relatia dintre Occident si China, cel putin in IT&C, nu este unilaterala: vesticii au cumparat firme chinezesti, dar si chinezii au inceput sa cumpere firme importante din Occident.

     

    “Este, cred, efectul deschiderii tot mai mari pe care China o are in ultimii ani pentru noile tehnologii, combinat cu imensa piata interna de care beneficiaza companiile chineze”, a spus pentru BUSINESS Magazin Cristian Ceapa, manager de vanzari al filialei din Romania a producatorului chinez de echipamente pentru comunicatii Huawei Technologies. “Desi statul detine cele mai importante companii IT, de telecomunicatii sau de echipamente, politica guvernamentala promoveaza un climat concurential”, crede el.

     

    Alcatel si IBM se numara printre cele mai relevante exemple. In perioada de recesiune a pietei telecom, Alcatel a facut un joint-venture cu chinezii de la TCL pentru productia de telefoane mobile. Anul trecut, ei au vandut complet divizia de celulare catre firma chineza. IBM si-a vandut, tot anul trecut, divizia de PC-uri catre grupul chinez Lenovo.

     

    Expansiunea chinezilor a facut sa circule foarte multe zvonuri despre investitii chineze peste hotare. Vanzarea diviziei de telefoane mobile a Siemens, de pilda, a adus in discutie eventualitatea vanzarii acesteia catre cel de-al doilea producator de celulare din China, Ningbo Bird, lucru care nu s-a intamplat totusi. Iar producatorul chinez de echipamente pentru comunicatii Huawei se afla in discutii destul de avansate pentru preluarea companiei britanice de profil Marconi.

     

    “Cred ca vom vedea din ce in ce mai multe companii chineze implicate in preluarea unor jucatori traditionali de pe pietele IT si telecom”, crede Cristian Ceapa. “Este o strategie foarte buna pentru ele de a se extinde la nivel international, de a stabili un brand foarte rapid, in acelasi timp aratand pietei puterea financiara pe care o au”.

     

    Ideea este sustinuta si de Bogdan Constantinescu, country manager pentru Romania al companiei americane de echipamente pentru comunicatii IT Cisco Systems. “Vor incepe sa se extinda, fie ca este vorba de IT&C, de camasi sau de camioane”, spune el. “Economia chineza este in expansiune si vor cauta achizitiile, dar cu respectarea modelului de business clasic – cheltuieli mici, mutarea centrelor de cercetare si dezvoltare in China”.

     

    Pe langa segmentul productiei de echipamente IT&C, China devine acum o superputere si in domeniul Internetului. Fiind a doua piata ca numar de utilizatori dupa SUA (care are dublu, peste 200 de milioane de utilizatori), China a devenit extrem de atractiva pentru gigantii din domeniu: Amazon, eBay, Google sau Yahoo.

     

    Cei peste 100 de milioane de chinezi care navigheaza pe Internet sunt suficienti pentru afaceri online de miliarde de dolari pe an, chiar daca nu au forta de cumparare a occidentalilor. Gigantul Yahoo e de mai multi ani interesat de China, iar recent a inceput investitiile pentru a-si consolida pozitia pe piata.

     

    Nu mai departe de acum doua saptamani, Yahoo a investit 1 miliard de dolari pentru a cumpara 40% din Alibaba, cel mai mare site de licitatii online din China, practic un echivalent al eBay-ului american. Pe langa acordul comercial, Yahoo va incredinta divizia sa chineza, numarul doi pe piata cautarii in China dupa Baidu.com, catre managerii Alibaba. Afacerea include si 3721.com, un motor de cautare chinezesc pe care Yahoo l-a cumparat anul trecut, tot in ideea consolidarii pozitiei pe piata chineza.

     

    Alibaba a fost fondata in 1999 de Jack Ma, unul din cei mai importanti investitori in Internet din China. El va ramane in structura de conducere a noii companii, care va fi completata de un reprezentant al Softbank, companie japoneza care controleaza Yahoo Japan.

     

    Afacerea va fi incheiata aproximativ in trimestrul al patrulea al acestui an. “Yahoo devine un  gigant si in China. Vom creste mai rapid si mai sustinut in urma afacerii cu Alibaba”, a declarat Daniel Rosensweig, directorul de operatiuni (COO) al Yahoo. Alibaba are acum peste 15 milioane de utilizatori inregistrati, care vor putea sa foloseasca tehnologia de cautare a Yahoo. 

     

    Prin aceasta miscare, operatorii portalului vor sa concureze mai eficient nu numai pe Baidu, ci si principalul rival pe piata licitatiilor online, eBay, care a cumparat in 2003 portalul chinez Eachnet.com. Oficialii Yahoo spun ca, peste cinci ani, China va fi cea mai mare piata online din lume.

     

    La randul sau, cel mai mare motor de cautare din China, Baidu.com, a facut valuri pe Wall Street la inceputul lunii, valoarea titlurilor sale crescand de aproape patru ori in urma ofertei publice de actiuni pe Nasdaq. Compania a fost foarte des comparata cu Google, insa putini analisti stiu ca Google este chiar actionar Baidu si analizeaza de mai mult timp posibilitatea cumpararii acestei companii. In 2004, Google a cumparat 2,6% din Baidu pentru 4,99 milioane de dolari. Acum, la o valoare de piata estimata la circa 3 miliarde de dolari a Baidu, pachetul valoreaza 78 de milioane de dolari.

     

    Unii analisti spun ca listarea Baidu a fost la fel de umflata precum cele din perioada de boom a Internetului, cand companii fara viitor erau evaluate la miliarde de dolari. Cateva mii de astfel de firme au disparut dupa crahul dot-com din 2000.

     

    Cine are dreptate ramane de vazut. Oricum, Baidu e mult diferit de Google, apreciaza specialistii. Compania a avut anul trecut incasari totale de 14,91 milioane de dolari si un profit net de 1,45 milioane de dolari, fiind abia primul an de profit dupa ce in 2003 avusese pierderi nete de 1,45 milioane de dolari.

     

    Totusi, continua sa creasca exploziv. Incasarile au crescut in 2004 cu 190%, iar marja de profit operational a companiei s-a imbunatatit cu 23 de procente, ajungand la 72%. Pe primul trimestru al 2005, Baidu a avut incasari de 5,5 milioane de dolari, cu 154% mai mult ca in aceeasi perioada a anului trecut, precum si un profit net de 303.000 dolari, cu 140% mai mare decat in aceeasi perioada a anului trecut. Profitul operational a crecut cu 190%, iar marja de profit operational a urcat cu 4 procente, la 72,48%.

     

    Afaceri de acest fel au tot fost in ultimul timp, semnaland un interes crescut pentru China. Cel mai mare portal de locuri de munca din lume, Monster, a cumparat cu 50 de milioane de dolari 40% din ChinaHR.com, un site chinez de recrutare cu 3,2 milioane de membri inregistrati. Anul trecut, Amazon.com, cel mai mare magazin online din lume, a cumparat Joyo.com, o firma chineza specializata in vanzari de carti, CD-uri si DVD-uri pe Internet, pentru circa 75 de milioane de dolari.

     

    Analistii spun ca vanzarile nu se vor opri aici. In China incep sa se dezvolte rapid serviciile de acces la Internet fara fir (wireless), exista si planuri ambitioase pentru instalarea retelelor de telefonie de generatia a treia (3G), iar oamenii sunt la fel de pasionati de tehnologie ca si cei din Vest. Sau poate mult.

     

    Un recent raport al companiei de analiza Technocrati releva faptul ca chinezii au adoptat rapid tehnologiile noi. Sa luam, de exemplu, jurnalelele personale online (blog-uri). Acestea sunt utilizate de peste 14,2 milioane de chinezi, in conditiile in care in Romania, de exemplu, site-urile de blog-uri se pot numara pe degetele unei singure maini. Nu este de mirare ca BlogChina, care opereaza site-ul Bokee.com (blog in chineza) a atras investitii ventures de 11 milioane de dolari. 

     

    “In august vom avea publicat pe site blog-ul cu numarul 10 milioane”, au anuntat oficialii Bokee.

    Compania are 2 milioane de utilizatori inregistrati, iar numarul creste intr-un ritm ametitor, cel putin pentru spectatorii occidentali din tarile cu piete mature: intre 6 si 10 mii de oameni pe zi.

    Tipic pentru o economie care n-are nici pe departe rabdarea legendarei picaturi chinezesti