BusinessMagazin

Blog

  • Top 10 greseli facute de sefi. De la neglijarea clientilor la atitudinea fata de subalterni

    “Confruntate cu o scadere masiva a cererii pentru produsele si
    serviciile pe care le ofereau (scadere coroborata cu cresterea
    responsabilitatii si a as-teptarilor clientilor in procesul de
    cum-parare), multe companii au fost puse in situatia de a gestiona
    o problema majora: discrepanta intre pozitionarile de marketing,
    care pun clientul in centrul Universului, si modelul de business
    construit pana la detaliu pe baza motto-ului «we make you take» (te
    facem sa iei, sa cumperi, n. r.)”, a declarat pentru Gandul Sorin
    Paun, partener in cadrul companiei de consultanta in resurse umane
    Ascendis.


    Cititi mai multe     pe www.gandul.info

  • A doua venire a lui Tiriac. Ion Alexandru Tiriac

    Ion Alexandru Tiriac se da doi pasi in spate si arata cu mana
    stanga (dreapta e prinsa cu o atela din cauza unei caderi cu
    bicicleta) ultimul etaj din al treilea bloc pe stanga. Arata catre
    un penthouse (cele mai mari au peste 600 de metri patrati), unde
    spune ca se va muta impreuna cu familia lui. Suntem in Stejarii,
    clubul rezidential construit si detinut de Tiriac Holdings, un
    pariu scump facut de Tiriac senior si continuat cu un pariu riscant
    de Tiriac junior.


    “Credeti-ma, am avut si conflicte in familie pe tema asta”,
    spune zambind Ion Alexandru Tiriac. In privirea lui, atunci cand
    spune asta, se remarca in acelasi timp dorinta de afirmare pe piata
    de business din Romania, unde numele Tiriac este foarte puternic,
    insa Tiriac Junior nu a fost de la prima incercare bine primit, mai
    ales pe fondul stirilor negative din anii trecuti. In acelasi timp,
    glasul tradeaza o dorinta de conformare in linia afacerilor
    familiei si mai ales de luare a unor decizii care sa ajute la
    mentinerea sau cresterea acestora: dupa cativa ani de salturi in
    care Tiriac Holdings ajunsese la o cifra de afaceri de 1,7 miliarde
    de euro in 2008, anul trecut a adus o scadere semnificativa, Tiriac
    Junior estimand pentru 2009 afaceri “putin sub un miliard de euro
    pe grup”. In acest context, deciziile celui care se numeste
    “reprezentantul actionarului” par a se reuni acum in doua linii
    mari: atragerea de cash si rebrandingul grupului.


    Practic, orice plan pe care il are acum Tiriac Junior are
    legatura directa cu cele doua linii, care se intrepatrund. Vorbeste
    in acest sens despre vanzarea de active – referindu-se cu precadere
    la Tiriac Leasing: “Avand in vedere situatia actuala, va trebui sa
    atragem un partener pentru ca firma a ajuns la o marime prea mare
    ca sa o mai ducem singuri. Asta inseamna vanzarea sau fuziunea,
    inclusiv vanzarea unui pachet majoritar deoarece cine cumpara vrea
    controlul” -, dar si despre proiecte simple, care pot fi facute si
    lansate rapid pe piata, cum este cel al unei cladiri de birouri ce
    urmeaza a fi construita anul viitor in Piata Victoriei, pentru
    inchiriere: “Va fi o cladire cu 14 etaje si va pot spune deocamdata
    doar ca va fi cu siguranta gata la sfarsitul anului viitor”.


    Altfel, dupa cum spune Tiriac Junior, “nu mai e altceva ce sa
    demareze in curand”. Iar pentru proiectele mari din portofoliu, cum
    ar fi cel de la fostul Metro Otopeni – investitie pe care o
    estimeaza la peste un miliard de euro, fiind vorba despre un
    cartier de locuinte, cu zona comerciala si cu o sala polivalenta
    inchisa, de 15-20.000 de locuri – Tiriac Junior crede ca poate sa
    mai astepte pana in 2012, cand va incepe cautarea unui partener
    alaturi de care sa poata fi dezvoltat proiectul: “Caut un partener
    care a mai facut asa ceva si care se pricepe. Nu imi permit sa
    gresesc pe 90 de hectare”.



    Cand vine vorba de rebranding, fiul lui Ion Tiriac incepe cu o
    explicatie: “Eu vreau sa imbunatatesc lucrurile. Vreau ca tot ce am
    sa fie diferit si toti clientii mei sa se simta acasa in toata
    structura mea”. Cele doua propozitii inglobeaza cumva toate
    planurile pe care primul fiu al lui Tiriac le are pentru
    dezvoltarea pe viitor a afacerilor si se refera la crearea de
    servicii “la cheie”, un fel de fine tuning a tot ceea ce a fost
    facut pana acum. Pentru ca, in esenta, planurile de viitor ale
    grupului nu se axeaza pe afaceri noi. Tiriac Junior spune ca “mai
    este foarte mult de facut aici si nu pot sa ma apuc acum de afaceri
    in energie sau industrie”. Cu alte cuvinte, jobul lui Ion Alexandru
    Tiriac este sa faca din afacerile dezvoltate de tatal sau un
    generator de cash pe termen lung.

  • Avertisment pentru Franta. Parlamentul European cere suspendarea expulzarilor

    Prezentata de socialisti, liberali, verzi si comunisti,
    rezolutia a obtinut 337 de voturi pentru si 245 impotriva.
    Anterior, Comisia Europeana si-a exprimat aprobarea generala fata
    de garantiile aduse de Franta cu privire la respectarea normelor
    europene in repatrierile romilor nomazi, in pofida faptului ca
    intentioneaza sa supravegheze indeaproape situatia.

    Pe de alta parte, ministrul francez al Imigratiei, Eric Besson,
    a spus ca nici “nu se pune problema” ca Franta sa suspende
    repatrierea romilor, asa cum ii cere rezolutia PE.

  • Redresarea economiei mondiale, mai lenta decat se astepta

    OECD a redus previziunile de crestere in principalele economii
    dezvoltate (G7) la 1,5% pentru anul acesta, fata de estimarea
    anterioara de 1,75%. Pentru SUA, OECD a estimat o crestere anuala
    de 2% intre august si octombrie, respectiv 1,2% in ultimul
    trimestru, iar pentru Europa are in vedere o incetinire puternica a
    ritmului de crestere, la 0,4% pentru Germania, Franta si Italia in
    al treilea trimestru si 0,6% in al patrulea.

    “Perspectiva economica e caracterizata de o mare incertitudine,
    generata de o combinatie de factori, dar este improbabil sa ne
    indreptam catre o noua epoca de recesiune”, a declarat Pier Carlo
    Padoan, economistul-sef al OECD. Organizatia considera ca o asemenea situatie ar putea
    cere “stimulente suplimentare si amanarea planurilor de reducere a
    deficitelor bugetare, acolo unde finantele publice o permit” – fara
    insa a preciza ce intelege prin aceasta.

    In buletinul pe septembrie al Bancii Centrale Europene,
    autoritatea monetara a zonei euro insista insa ca statele membre nu
    trebuie sa se abata de la masurile de austeritate bugetara la care
    s-au angajat incepand din primavara, ba chiar recomanda ca daca
    incetinirea cresterii va fi mai mare, masurile de taiere a
    deficitelor sa fie inasprite, pe motiv ca laxitatea fiscala e cea
    care submineaza increderea investitorilor si atrage riscul unei noi
    crize financiare. Din dilema “stimulente contra taieri de deficit”
    va fi deci putin probabil ca statele sa poata iesi onorabil, cel
    putin in lunile imediat urmatoare.

  • De unde scoate Guvernul 1,5 mld. euro pentru investitii

    Pe de o parte, statul s-a angajat fata de FMI sa respecte in
    2011 tinta de deficit bugetar de 4,4% din PIB si in 2012 sa ajunga
    la plafonul de 3% din PIB necesar pentru convergenta cu zona euro,
    in conditiile in care incadrarea in aceste tinte ar urma sa se faca
    exclusiv prin reducerea cheltuielilor sociale (inca 15.000 de
    bugetari concediati pe langa cei 74.000 promisi pentru 2010,
    mentinerea inghetarii pensiilor, eliminarea subventiilor pentru
    incalzire, plafonarea cresterii salariilor in sectorul public,
    desfiintarea celui de-al 13-lea salariu si a altor bonusuri) si nu
    prin majorari de taxe sau impozite.

    Pe de alta parte, din valoarea estimata a deficitului bugetar
    pentru 2011, de 5,7 miliarde de euro, presedintele vrea ca macar
    1,5 miliarde sa mearga in investitii, iarasi fara a recurge la
    majorari de taxe (“trebuie sa facem ceva in zona cheltuielilor
    sociale daca vrem sa construim un kilometru de autostrada”). Pariul
    cel mare pentru autoritati va fi, asadar, sa gaseasca formule noi
    de a taia din cheltuielile sociale (s-a vorbit in ultima vreme de o
    eventuala desfiintare a venitului minim garantat ori de instituirea
    unor salarii variabile in functie de PIB), fara a afecta nici pacea
    sociala, nici sansele de supravietuire a actualului cabinet
    Boc.

    In scrisoarea de intentie catre FMI, Guvernul isi rezerva
    dreptul de a recurge si la alte masuri decat cele specificate mai
    sus, pentru a reusi incadrarea in deficitul bugetar, atat in acest
    an, cat si pe mai departe; rezultatul consultarilor presedintelui
    cu specialistii, in perioada urmatoare, ne va arata exact de unde
    anume vor mai taia autoritatile pentru ca acel “macar 1,5
    miliarde”, suma necesara ca aerul intr-un an preelectoral ca 2011,
    sa poata fi obtinut si folosit in economie.

  • Taberele din PDL s-au delimitat clar cu ocazia remanierii

    Interesanta a fost insa o declaratie printre randuri a
    presedintelui Traian Basescu care, intr-o noua dubla aparitie la
    TVR si Radioul public, a spus ca avea pregatita si o noua varianta
    de premier in cazul demisiei lui Emil Boc, cu pastrarea actualei
    coalitii de guvernare. Zvonurile privind tensiunile acumulate intre
    cei doi cu prilejul remanierii (in care Boc ar fi fost in cele din
    urma constrans de la Cotroceni sa renunte la Adriean Videanu si
    Radu Berceanu) au parut, asadar, sa se confirme partial. Asta desi
    Basescu a anuntat sprijinul sau public pentru cabinetul rezultat si
    increderea ca 2011 va insemna iesirea din criza economica.

    De cealata parte, unul dintre marii invinsi ai remanierii –
    Adriean Videanu, retras “la cerere” pentru a se ocupa de treburile
    partidului – a repus pe tapet problema alegerilor interne si a
    Conventiei Nationale a partidului, la care sa se aleaga noua
    garnitura de lideri. Amanate la inceputul anului pentru ca Guvernul
    sa se poata concentra pe masurile anticriza si de restructurare,
    alegerile interne din PDL sunt o miza importanta pentru Elena Udrea
    si grupul de dizidenta din interiorul partidului, care spera cu
    acest prilej sa puna in practica indemnul prezidential mai vechi de
    a intineri structura de conducere.

    Momentul Conventiei este insa foarte important in raporturile de
    putere, in aceasta perioada filialele fiind dominate – dupa cum s-a
    vazut – de loialii actualului presedinte Emil Boc, secondat de
    Vasile Blaga si Adriean Videanu. Ca riposta la anuntul lui Videanu,
    Raluca Turcan – una dintre dizidente – a cerut si ea public sa se
    rediscute propunerea Elenei Udrea de separare a oamenilor de
    afaceri de viata de partid, cu tinta directa spre actualul
    prim-vicepresedinte, posesor al unei averi considerabile.

  • Paparazzi de masini. Cine sunt cei care va arata noile modele inainte de lansare

    Intra in actiune atunci cand se asteapta lansarea vreunui model
    nou de la un producator auto sau pur si simplu pandesc zone unde
    stiu ca se testeaza autovehicule pentru a surprinde o imagine in
    premiera care se regaseste apoi publicata pe coperte de revista in
    exclusivitate ori pe site-uri specializate in prezentarea ultimelor
    noutati in materie de la principalii constructori de masini. Sunt
    plecati de-acasa cu lunile uneori, inarmati cu multa rabdare si un
    aparat de fotografiat cu teleobiectiv puternic care sa le permita
    sa surprinda imagini interesante pentru public.

    Meseria ii poarta prin diverse locuri din lume, stiut fiind ca
    producatorii auto tind sa se ascunda cat de bine pot atunci cand
    isi testeaza masinile, mai ales de ochii celor care incearca sa
    obtina imagini ale unor modele inca nelansate, cunoscuti drept
    paparazzi de masini sau fotografi spioni. De la Cercul Polar pana
    in Valea Mortii din SUA sau Cape Town din Africa de Sud, paparazzii
    de masini incearca sa obtina o imagine din care publicul sa-si dea
    seama cum va arata urmatorul BMW, Lamborghini, Ferrari ori Range
    Rover, Mercedes, Bentley sau Mini. O singura fotografie le poate
    aduce spionilor mii de dolari atunci cand este reprodusa in multe
    publicatii de pe tot cuprinsul lumii, spre iritarea companiilor din
    industria auto care si-ar dori sa aiba controlul asupra
    informatiilor care ajung in presa, precum si asupra momentului
    difuzarii acestora.

    Unii dintre fotografii-spion, in special cei de generatie mai
    veche, considera ca munca lor este in folosul omului obisnuit, pe
    care il ajuta sa ia cea mai potrivita decizie de achizitie a unei
    masini. Asa stau lucrurile in cazul unui fotograf francez,
    considerat unul dintre primii paparazzi de masini, Jean-Michel
    Psaila, care explica pentru The Sunday Times ca imaginile obtinute
    le arata oamenilor daca o companie de la care au de gand sa cumpere
    o masina va scoate sau nu un model nou in scurt timp si astfel pot
    sa ia decizia in cunostinta de cauza.

    Pentru a se apara de fotografii indiscreti, constructorii de
    masini recurg la tot felul de stratageme, cum ar fi glumele pe
    seama acestora, asa cum s-a intamplat recent, in momentul cand
    paparazzii din domeniu asteptau sa vada prototipul modelului Evoque
    de la Range Rover, stand la panda pe drumurile din jurul fabricii
    firmei din Warwickshire. Compania s-a gandit ca daca tot se vor
    publica imagini neautorizate ale masinii, atunci ar fi mai bine
    sa-i foloseasca pe spionii cu aparate de fotografiat pe post de
    instrumente de marketing, punand la cale o defilare cu masini
    Evoque camuflate sub un material colorat, pe care erau, de fapt,
    harti ale oraselor unde urma sa se vanda modelul respectiv.

    Alteori insa, producatorii auto fac tot ce le sta in putinta
    pentru a opri publicarea de imagini cu modelele lor inainte de
    momentul pe care il considera potrivit, cum ar fi pusul pe fuga cu
    caini si paznici al fotografilor spioni, momiti cu promisiunea unor
    teste secrete.

    Desi domeniul este dominat de barbati, printre fotografii-spion
    foarte apreciati se numara si americanca Brenda Priddy, care face
    in fiecare an o calatorie obligatorie in desertul Mojave, unde
    diversi producatori isi testeaza prototipurile in conditii de
    temperatura ridicata. Ea se poate lauda cu capturi de pret, cum ar
    fi Cadillacul in care a mers presedintele Barack Obama la ceremonia
    de instalare in functie, sau modele Mercedes si Volkswagen.

    Daca nu reusesc sa opreasca aparitia de imagini ale
    prototipurilor lor, producatorii incearca macar sa le camufleze cat
    mai bine, pentru a ingreuna determinarea cu precizie a liniilor
    masinii sau a unor detalii de design. Se prefera, de regula, fie un
    mulaj de plastic tare, ce nu permite distingerea formei si a
    siluetei masinii, fie panouri de vinil, desi acestea nu sunt
    indicate pentru testele de viteza, sau bucati de vinil lipite pe
    autovehicul cu tot felul de modele caleidoscopice, care sunt greu
    de eliminat cu programele de prelucrare foto si ascund detaliile
    fine de design.

  • Top BM: Unde au crescut cel mai mult salariile

    Atat timp cat au profit, desi se plang ca o duc greu, de ce nu
    ar creste si salariile?”, se intreaba Sorin Roibu, managing
    director al companiei de consultanta in resurse umane Arthut Hunt,
    facand referire la maririle de leafa primite de angajatii bancilor
    in 2009 si in 2010. De altfel, acestia au avut intotdeauna un
    statut invidiat de angajatii din alte sectoare, pachetele lor
    salariale fiind compuse nu doar dintr-o parte fixa destul de
    consistenta, dar si din beneficii suplimentare, precum diferite
    tipuri de asigurari, tichete de masa, telefon sau masina de
    serviciu.


    Adela Jansen, directorul executiv de resurse umane al BRD Groupe
    Société Générale, a doua banca din sistem, spune ca, desi a fost
    nevoita sa faca economii de costuri, pentru anul acesta a bugetat
    si majorari de salarii, acolo unde evaluarile individuale au
    justificat-o. “A trebuit sa fim foarte atenti din acest punct de
    vedere, iar fiecare crestere sa fie sustinuta de evolutia
    angajatilor respectivi”, sustine Jansen.

    Nu trebuie omis nici ca daca au platit salarii mai mari, in
    multe banci acest lucru a fost posibil si pentru ca au ramas mai
    putini oameni, in urma reducerilor de personal. Cu alte cuvinte, o
    masura a compensat-o pe cealalta.


    Fara emotii au trecut ultimii doi ani si pentru angajatii din
    industria IT. Practic, companiile de pe aceasta piata nu doar ca au
    continuat majorarile anuale de salarii, dar au si angajat
    specialisti noi. Daca in alte domenii, directorii de resurse umane
    au ajuns sa sisteze interviurile de angajare, in IT lucrurile stau
    tocmai invers – companiile ar angaja fara rezerve, insa nu au
    suficienti candidati, studentii sau absolventii de la Automatica
    fiind primii vizati.



    Vorbim de un domeniu putin afectat de criza si de venituri si
    profituri ridicate ale companiilor, drept pentru care programatorii
    IT au ajuns sa fie printre cei mai bine platiti specialisti din
    Romania. Spre exemplu, intr-o companie care creeaza jocuri pe
    calculator, salariul de inceput al unui designer de jocuri cu
    putina experienta de munca sau chiar si fara variaza in jurul sumei
    de 800 de euro. Pare enorm comparativ cu alte domenii, in care
    salariul de intrare pe un post care cere studii superioare nu trece
    de 350 de euro, in cele mai multe cazuri.

  • Declinul unei sperante

    Netbookurile au fost povestea de succes a anului trecut. Chiar
    daca au facut senzatie procentele cu care vanzarile au crescut de
    la un trimestru la altul, relevanta lor este discutabila, pentru
    simplul motiv ca netbookurile reprezinta o categorie noua. Cert
    este insa ca varful a fost atins in ultimul trimestru al lui 2009,
    cand producatorii au aruncat pe piata 10,5 milioane de unitati
    (estimarea Gartner). Insa anul acesta tendinta s-a inversat, astfel
    incat in primul trimestru cifra a scazut la 9,7 milioane. Ceea ce e
    oarecum normal in evolutia vanzarilor pentru mai toate produsele,
    numai ca in al doilea trimestru piata nu si-a revenit, iar totalul
    vanzarilor a scazut la 8,4 milioane, asa ca deja se vorbeste de o
    tendinta.

    E firesc deci sa ne intrebam de ce declinul vine atat de repede,
    mai ales ca e vorba de o categorie de produse care se anunta extrem
    de promitatoare. Una dintre explicatii vine chiar de la
    presedintele firmei Asus, Jerry Shen, care considera ca principalul
    vinovat pentru scaderea vanzarilor este Apple, cu al sau iPad.
    Tendinta este de altfel confirmata de cateva sondaje realizate de
    firme independente, care arata ca, in mai 2010, peste 30% dintre
    cumparatorii potentiali pentru un netbook si-au schimbat optiunea,
    reorientandu-si mai degraba preferintele spre iPad. Un studiu
    realizat de Forrester Research prevede ca in 2015 netbookurile vor
    reprezenta doar 17% din piata, in vreme ce tabletele vor urca la
    circa 23%. In aceste conditii, Asus intentioneaza sa intre si ea pe
    piata tablet PC-urilor, cu trei modele care vor fi lansate incepand
    din toamna. La fel vor proceda probabil si alti producatori si nu
    este exclus ca si Google sa intre in joc.

    Parerea mea este ca scaderea vanzarilor de netbookuri cu 13%
    fata de perioada corespunzatoare a anului trecut nu poate fi pusa
    decat in mica masura pe seama aparitiei iPad sau a altor produse
    din aceeasi gama. Exista mai multi factori care influenteaza
    aceasta piata. De exemplu, anul 2009 a fost cel in care efectele
    crizei financiare au fost maxime, asa ca atractia pentru preturile
    mici a favorizat cresterea pietei, in vreme ce anul acesta
    atmosfera e mai optimista (sau oamenii s-au obisnuit). De asemenea,
    sperantele privind vanzari masive in tari precum China, India sau
    Brazilia s-au dovedit exagerate, pentru ca, desi preturile sunt
    atractive, rata de innoire este mica. Insa factorul pe care-l
    consider cel mai important este faptul ca netbookul si-a contrazis
    definitia si, prin urmare, a pierdut majoritatea trasaturilor
    care-l caracterizau.

    Scanteia a fost aprinsa de laptopul “de 100 de dolari” proiectat
    de profesorul Negroponte si promovat de fundatia OLPC (One Laptop
    Per Child), care a demonstrat ca se pot produce computere utile la
    preturi mici si ca puterea redusa de calcul poate fi compensata de
    o buna conectivitate si aplicatii web. Perspectiva de a vinde masiv
    computere ieftine, in special in zona educationala din tarile in
    curs de dezvoltare, a aprins imaginatia mai multor producatori,
    care au lansat in scurt timp modele ce isi propuneau sa concureze
    cu laptopul de la OLPC. S-a dovedit insa ca aceasta piata este mai
    dificila decat parea, asa ca s-a cautat o alta varianta si s-a
    dovedit ca exista cerere semnificativa chiar in tarile dezvoltate.
    Oamenii isi doreau un notebook mic si ieftin, ultraportabil, si nu
    puneau mare pret pe puterea de procesare, pentru ca ideea era sa
    foloseasca aplicatii web. Asta insemna ca puteau fi echipate cu
    sisteme de operare open-source din gama Linux (scazand si pe
    aceasta cale din pret) si compensand cu conectivitate wireless mai
    diversa, inclusiv 3G. Asa s-a cristalizat definitia, iar Asus Eee
    si Acer Aspire One s-au impus ca modele, urmate curand si de alti
    producatori.

    In scurt timp, Intel, AMD si ARM au reusit sa proiecteze
    procesoare tot mai puternice si cu consum redus, anume pentru
    netbookuri. Producatorii acestora au profitat de puterea sporita si
    au inceput sa le echipeze cu Windows. Apoi au constatat ca
    gusturile cumparatorilor au evoluat spre ecrane mai mari.
    Utilizatorii, de indata ce si-au regasit aplicatiile cu care erau
    obisnuiti (de pilda suita Microsoft Office), nu au mai mizat atat
    pe serviciile web si pana la urma netbookurile au ajuns sa se
    confunde cu un notebook obisnuit, ceva mai ieftin si eventual mai
    mic. Utilizatorii mai pretentiosi au trecut la laptopuri standard
    si asta explica in si mai mare masura declinul decat concurenta lui
    iPad.

    Si, de fapt, forma care se potriveste cel mai bine definitiei
    unui netbook este tableta.

  • De ce aleg unii sa fie corupti

    Intotdeauna, spune Radu Nicolae, atunci cand exista coruptie,
    putem identifica indivizi si grupuri sociale care castiga datorita
    ei si indivizi si grupuri sociale care pierd. Abia dupa
    identificarea lor vom putea sti ce grupuri sociale trebuie
    sprijinite pentru a combate coruptia. O politica anticoruptie
    trebuie sa plece de la presupozitia ca un individ rational va
    initia sau va accepta comportamente corupte, atat timp cat
    beneficiile asteptate sunt mai mari decat costurile posibile.
    Presupunem, continua autorul, ca intotdeauna avem de-a face cu o
    alegere, desi pot fi imaginate situatii de santaj, amenintare cu
    violenta, presiune etc.

    Coruptia este comportamentul individual care deviaza de la
    standardele/principiile stabilite pentru castig privat si se
    deosebeste de abuz/incompetenta/nestiinta prin rezultate –
    generarea unor foloase necuvenite – si intentie.

    La noi, conform sondajelor de opinie, majoritatea cetatenilor
    considera ca aproape toti cei instariti s-au imbogatit prin metode
    ilegale si ca domenii precum sistemul de sanatate, cel politic sau
    cel al administratiei publice sunt fundamental si general viciate
    de coruptie. Chiar daca realitatea pretinde niste nuantari ale
    acestei perceptii, politicile anticoruptie trebuie sa ocupe, in
    continuare, un loc privilegiat pe agenda societatii romanesti, la
    toate palierele ei, de la spatiul politic la cel al mass-media.
    Nicolae considera ca mecanismele de reducere a coruptiei ar trebui
    sa dezvolte patru directii principale: reducerea numarului de
    tranzactii ce implica functionari publici, reducerea castigurilor
    posibile in urma unei tranzactii, cresterea posibilitatii de
    pedepsire si majorarea pedepselor pentru comportamentul corupt.

    Radu Nicolae, “Coruptia si politicile
    anticoruptie”, Editura Polirom, Iasi, 2010

    ALTE APARITII EDITORIALE

    Farmecul interzis al fumatului

    Prefatatoarea acestei antologii numeste
    fumatul “cea mai benigna dintre intoxicarile curente”. Are sau nu
    are dreptate, nici nu conteaza. Importante sunt, dincolo de orice,
    textele in sine ale celor 26 de colaboratori, unii cu fumuri in
    cap, altii fara, unii autentici si onesti, altii simpatic ipocriti.
    Texte de literatura adevarata, de cele mai multe ori, in care
    placerea povestitului este la fel de intensa precum cea a
    fumatului. Respondentii sunt tineri, sau mai putini tineri,
    bastinasi sau expati stabiliti in Romania, adunati din toate zonele
    de practica intelectuala, de la critica literara la muzica sau
    coregrafie – toti fumatori sau fosti fumatori, care au prilejul sa
    povesteasca despre intaiul lor contact direct cu tigara. De la
    matasea porumbului la hasis, de la pipa la trabuc, nimic din ce are
    legatura cu fumatul nu le este strain. O carte incorecta politic
    si, tocmai de aceea savuroasa, care ar putea avea drept motto
    urmatoarea formula: “Daca vrei sa te lasi de fumat, noi nu te putem
    ajuta!”

    Andra Matzal (coordonator), “Primul meu
    fum”, Editura ART, Bucuresti, 2010

    Are stiinta suflet?

    La pagina 67 a acestei carti, ne izbim de un
    text al budistului zen Katagiri Roshi, care spune: “L-am citit pe
    Descartes al vostru. Foarte interesant. Gandesc, deci exist. A
    uitat sa mentioneze a doua parte. Sigur ca stia, doar a uitat:
    Gandesc, deci nu exist.” Perplexitatea pe care ne-o trezeste
    magistrul japonez este de indata risipita de Amy Corzine, care
    explica: “Din perspectiva lui Katagiri, in timp ce gandesti, doar
    gandurile exista. Nu si sinele. Subtextul este ca oamenii de
    stiinta care urmeaza directia lui Descartes sunt egocentrici si, ca
    urmare, nu gandesc cum se cuvine”. O schimbare de perspectiva, o
    invitatie la ignorarea locurilor comune si a prejudecatilor, ca
    multe altele pe care le veti intalni in aceasta carte. “Viata
    secreta a universului” prezinta, pe intelesul tuturor, principalele
    teorii ale filozofilor si ale fizicienilor, din Antichitate pana in
    prezent, si propune o ipoteza inedita: stiinta, in colaborare cu
    religia, este capabila sa rezolve tainele energiei care asigura
    coeziunea universala.

    Amy Corzine, “Viata secreta a universului”,
    Editura Corint, Bucuresti, 2010