BusinessMagazin

Blog

  • Panourile fotovoltaice au devenit atât de ieftine încât sunt folosite pentru a construi garduri

    Panourile fotovoltaice au devenit atât de ieftine încât sunt folosite pentru a construi garduri în Olanda şi Germania, în condiţiile în care o creştere a producţiei chineze saturează piaţa globală.

    Panourile captează mai puţină lumină solară atunci când sunt folosite drept garduri în loc să fie montate pe acoperişuri, dar procesul economiseşte costurile ridicate ale forţei de muncă şi ale schelelor, potrivit analiştilor şi postărilor pe reţelele de socializare ale gospodăriilor care le-au instalat, relatează Financial Times.

    “Acesta este rezultatul faptului că panourile solare s-au ieftinit atât de mult încât le punem peste tot”, a declarat Jenny Chase, analist în domeniul solar la BloombergNEF. “Deoarece costul de instalare – manopera, schelele – reprezintă marea majoritate a costului de instalare a unui sistem fotovoltaic pe acoperiş, poate avea sens”.

    “De ce să ridici un gard când poţi să pui o grămadă de panouri solare, chiar dacă nu sunt aliniate exact la soare?”, spune Martin Brough, şeful departamentului de cercetare climatică de la BNP Paribas Exane. “În cazul în care panourile în sine sunt pur şi simplu incredibil de ieftine, constrângerile devin costurile de instalare şi locaţiile … se ajunge la un fel de mentalitate de bricolaj”.

    Oferta de panouri fotovoltaice la nivel mondial va ajunge la 1.100 gigawaţi până la sfârşitul acestui an, adică de trei ori mai mult decât previziunile actuale privind cererea, estimează Agenţia Internaţională pentru Energie. O supraproducţie în China conduce această tendinţă, a declarat agenţia.

    În acelaşi timp, instalarea a devenit mai scumpă, în principal din cauza creşterii costurilor forţei de muncă, iar aşteptarea pentru conectarea panourilor la reţelele electrice pune la încercare răbdarea industriei şi a gospodarilor.

    Problemele legate de capacitatea reţelelor afectează majoritatea ţărilor şi nu pot fi rezolvate uşor şi rapid.

  • Cum a ajuns Starlink, reţeaua revoluţionară de sateliţi a lui Elon Musk, o forţă geopolitică

    Elon Musk s-a întâlnit cu Donald Trump în Florida, discutând despre posibila susţinere financiară în campania pentru preşedinţia SUA. Musk a avut întâlniri şi cu lideri străini, arătând influenţa afacerilor şi a proiectului său Starlink în geopolitică. În contextul conflictului din Ucraina, rolul giganţilor tehnologici, inclusiv SpaceX şi Microsoft, este din ce în ce mai evident, generând îngrijorări privind interesele economice versus cele geopolitice.

     

    La începutul lunii martie, Elon Musk s-a dus cu avionul personal în Florida, unde s-a întâlnit cu Donald Trump. Al doilea cel mai bogat om din lume l-a întâlnit pe cel ce vrea să redevină cel mai puternic politician din lume. Cu banii săi, Musk îl poate ajuta pe Trump să ajungă din nou preşedintele SUA. Miliardarul este foarte interesat, aproape obsedat, de politica americană şi simpatizează cu ideile şi ideologia lui Trump. Se pare că şi-a ales tabăra politică, una controversată, aşa cum îi sunt viaţa şi afacerile. Musk s-a întâlnit anul trecut şi cu preşedintele Chinei, Xi Jinping. Cei doi au schimbat politeţuri. Liderul chinez a lăudat modul în care afaceristul american îşi dezvoltă afacerile cu maşini electrice în China, iar Musk şi-a exprimat recunoştinţa pentru modul în care sectorul de profil chinezesc creşte. Întâlnirea a avut loc în SUA.  Sunt zvonuri că  Musk s-a întâlnit anul trecut şi cu vicepremierul Chinei, Ding Xuexiang, la Beijing. În Israel,  el a fost întâmpinat ca un şef de stat. S-a dus acolo pentru a oferi guvernului lui Netanyahu controlul asupra reţelei de telecomunicaţii prin satelit Starlink în Fâşia Gaza. Şi-a spălat astfel păcatele după ce anterior postase pe reţeaua sa de socializare X un mesaj cu tente rasiste, antisemitice şi conspiraţioniste.

    Modul în care Musk reuşeşte să-şi ţeasă relaţii cu liderii lumii arată rolul pe care el, afacerile lui şi în special constelaţia de sateliţi Starlink au ajuns să-l joace pe scena geopolitică globală. Acest lucru a devenit mai evident de când Rusia a pornit război contra Ucrainei. Prin extensie,  se poate spune că giganţii din tehnologie au o poziţie de putere în aceste jocuri. Iar faptul că interesele strategice se intersectează cu cele de afaceri trezeşte îngrijorări, scrie El Pais. „Rolul geopolitic al companiilor tehnologice este evident în războiul din Ucraina, spulberând mitul că platforme precum Facebook, Google şi YouTube sunt actori neutri”, scrie Audrey Kurth Cronin, profesor de securitate la Universitatea Carnegie Mellon, într-un articol publicat de către Centrul Henry A. Kissinger pentru Afaceri Globale. Microsoft a protejat Ucraina de atacuri cibernetice, iar Google a eliminat imaginile din Ucraina de pe hărţile sale open source. Însă nu încape îndoială că reţeaua de sateliţi Starlink a lui Musk, integrată în SpaceX, este cea care a avut un rol decisiv în menţinerea conectivităţii la internet a Ucrainei. Interesele comerciale şi geopolitica au mers istoric mână în mână, iar războaiele din motive economice îşi au rădăcinile în timpuri străvechi. Lupta pentru resurse şi teritoriu precede conflictele religioase, culturale sau ideologice. Nici influenţa companiilor asupra politicii externe a marilor puteri sau a diplomaţiei de afaceri şi economice nu este nouă. În situaţia actuală există, însă, noutăţi de formă şi de fond.

    În ultimul an, sistemul Starlink al lui Elon Musk a devenit din ce în ce mai important şi mai valoros mai ales pentru că îi ajută pe soldaţii ucraineni în lupta lor cu armata rusă, contra cost, banii fiind plătiţi de aproape un an de guvernul american. Sateliţii miliardarului american sunt cu atât mai importanţi pentru Ucraina, şi nu doar militar, cu cât Rusia atacă fără încetare infrastructura de comunicaţii a ţării.  Însă în această iarnă oficialii ucraineni au spus că Moscova foloseşte  şi ea Starlink în susţinerea efortului de război în părţile din Ucraina ocupată – ceva ce Musk a negat.

     

    În loc să facă manevre de culise, Musk îşi transmite pe X ideile adesea impulsiv, fără filtre. Dar există şi o diferenţă de fond: în trecut, giganţi precum Compania Olandeză a Indiilor de Est — care a monopolizat rutele comerciale în secolele XVII şi XVIII şi a cărei valoare de piaţă în termeni actuali ar fi mai mare decât a Alphabet, Apple, Meta, Amazon, şi Microsoft împreună — au fost supravegheaţi de guvernele lor, explică Kurth Cronin. „În prezent nu mai este aşa. Autonomia marilor companii tehnologice de astăzi le face neobişnuite, iar multe companii inovează mai repede decât poate gestiona birocraţia guvernamentală.”

     

    Afacerile din spaţiu sunt doar un exemplu al acestei inovaţii. SpaceX (deţinută de Musk) şi Blue Origin (controlată de Jeff Bezos, fondatorul Amazon) sunt în frunte, iar guvernul SUA le-a subcontractat în încercarea de a reveni pe Lună. Bezos avea în plan o reţea de sateliţi pentru a concura cu Starlink, dar când a început războiul din Ucraina, singura persoană capabilă să garanteze conectivitatea pe teren a fost Musk: „Serviciul Starlink este deja activ în Ucraina. Mai multe terminale sunt pe drum”, a scris magnatul pe Twitter pe 26 februarie 2022 ca răspuns dat unui înalt oficial din guvernul de la Kiev.

    Musk a respins anul trecut o cerere ca sateliţii săi Starlink să faciliteze un atac ucrainean asupra flotei navale a Rusiei de la Marea Neagră. „Dacă le-aş fi acceptat cererea, SpaceX ar fi în mod explicit complice la un act de război major şi la o escaladare a conflictului”, a explicat magnatul când publicul a aflat povestea. Biograful său, Walter Isaacson, a asigurat în septembrie că, în urma acelui incident, Musk „şi-a dat seama că nu ar trebui să aibă atât de multă putere”.

    La câteva zile după întâlnirea cu Netanyahu în California în septembrie, Musk s-a întâlnit cu preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, la New York pentru a discuta despre posibila deschidere a unei fabrici Tesla. În noiembrie, el a participat la o întâlnire la San Francisco cu preşedintele chinez, Xi Jinping, la care a participat şi şeful Apple, Tim Cook. Unele dintre aceste întâlniri fac parte din diplomaţia de afaceri tradiţională, care se ocupă de investiţii, asigurări juridice şi pieţe noi. China este vitală pentru Apple şi Tesla. Întrebarea este ce se întâmplă dacă interesele de afaceri ale companiilor de tehnologie se intersectează cu priorităţile diplomatice ale Washingtonului. Ar înfrunta Musk Beijingul dând acces la internet prin Starlink Taiwanului în cazul unui conflict? Musk a ajuns la o „înţelegere de principiu” cu guvernul israelian conform căreia serviciile Starlink pot fi accesate în Israel, inclusiv în Fâşia Gaza, doar cu aprobarea ministerului israelian al comunicaţiilor. Ministrul Shlomo Karhi l-a felicitat pe Musk pentru acest lucru pe X: „Această înţelegere este vitală, la fel şi pentru toţi cei care doresc o lume mai bună, fără răutate şi fără antisemitism, de dragul copiilor noştri”.

    În ultimul an, sistemul Starlink al lui Elon Musk a devenit din ce în ce mai important şi mai valoros mai ales pentru că îi ajută pe soldaţii ucraineni în lupta lor cu armata rusă, contra cost, banii fiind plătiţi de aproape un an de guvernul american. Sateliţii miliardarului american sunt cu atât mai importanţi pentru Ucraina, şi nu doar militar, cu cât Rusia atacă fără încetare infrastructura de comunicaţii a ţării.  Însă în această iarnă oficialii ucraineni au spus că Moscova foloseşte  şi ea Starlink în susţinerea efortului de război în părţile din Ucraina ocupată – ceva ce Musk a negat. Nu este clar însă dacă nu cumva soldaţii ruşi au primit acces la serviciile prin satelit ale lui Mask prin alte căi în afară de vreun contract guvernamental. Musk a spus de mai multe ori că SUA ar trebui să înceteze să mai ajute Ucraina să se apere împotriva invaziei ruseşti, o opinie împărtăşită de mulţi politicieni republicani de dreapta şi de analişti pacifişti pe care războiul i-a scos din bezna uitării.

    În calitate de proprietar al X, Musk are, de asemenea, o influenţă majoră în formarea opiniei publice globale, la fel ca şi alte companii tehnologice, cum ar fi Meta (proprietarul Facebook şi Instagram), care l-a adus pe fostul viceprim-ministru al Marii Britanii Nick Clegg în 2018 la conducerea biroului de afaceri globale şi comunicaţii când a explodat scandalul Cambridge Analytica.

    Statele Unite au limitat accesul Chinei la microprocesoare americane de mare putere, dar noul front al diplomaţiei şi tehnologiei este inteligenţa artificială, unde companiile sunt înaintea guvernelor. Sam Altman, şeful OpenAI (demis şi reinstalat în doar cinci zile), a călătorit prin lume ca ambasador al acestei noi tehnologii. El s-a întâlnit în Marea Britanie în toamna anului trecut cu prim-ministrul Rishi Sunak, pe care îl văzuse deja într-un turneu anterior din mai, când a ajuns şi în Spania pentru discuţii cu premierul Pedro Sánchez. Altman a fost bine primit şi în Franţa, de chiar preşedintele Emmanuel Macron.

    Cu puţin timp înainte, Altman fusese la Casa Albă alături de directorul executiv al Alphabet, Sundar Pichai, cel al Microsoft, Satya Nadella şi cel de la Anthropic, Dario Amodei, pentru o întâlnire cu vicepreşedintele Kamala Harris, la care a participat şi preşedintele american Joe Biden. Anul trecut, conducătorul Americii a scos de la naftalină o lege de pe vremea războiului din Coreea (1950-1953) pentru a aproba un decret care obligă companiile de tehnologie să notifice guvernul SUA cu privire la orice avans ce ar putea prezenta un „risc grav pentru securitatea naţională”.   

  • Reţeaua socială care te face „nerd & sexy”

    Pierzi mult timp pe reţelele sociale dând „scroll” pe ecran fără a vedea şi învăţa nimic util şi folositor? Cum ar fi însă ca timpul petrecut pe reţelele de socializare să fie cu adevărat folositor şi să înveţi lucruri noi din ariile tale de interes?

    Un start-up local s-a gândit deja la acest lucru şi a dezvoltat SoNexy – o reţea socială bazată pe învăţare care ţine cont de multitudinea de surse din care o persoană învaţă în ziua de azi. Aplicaţia a fost lansată recent pe piaţa din România, start-up-ul fiind acum în căutare de finanţare pentru a putea accelera dezvoltarea businessului.

    „Dacă te uiţi la reţelele sociale unde promovăm succesul – succesul ia forma modului în care arăţi sau succesul ia forma vacanţei de vis pe care ţi-o permiţi sau a maşinii Porsche etc., forma succesului numită «ai învăţat ceva» nu este promovată. Ca obicei social, nu ne lăudăm cu ceea ce învăţăm, eventual ne lăudăm cu titlurile pe care le-am primit în urma învăţării, sau ne lăudăm pe platforme sociale de tipul LinkedIn cu competenţele pe care credem că le avem, în speranţa că vom fi în atenţia potenţialelor angajatori. Însă satisfacţia sau aprecierea pentru actul de învăţare în sine, deşi este una dintre nevoile învăţate în copilărie, lipseşte astăzi printre satisfacţiile pe care ţi le pot oferi reţelele sociale. Şi este un spaţiu surprinzător de liber pe care îl ocupăm noi.

    Este o platformă socială la polul opus faţă de TikTok. Adică TikTok te duce spre cât mai uşor, atât de uşor încât tot ce îţi rămâne este distracţia“, a explicat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Adrian Florea, fondator al SoNexy. El a pus bazele proiectului în urmă cu circa un an şi jumătate, ideea venind din dorinţa de a le oferi oamenilor o altfel de modalitate de învăţare, platforma SoNexy putând fi numită chiar un agregator de conţinut pentru învăţare, indiferent de domeniu, prin prisma conţinutului postat de fiecare utilizator în parte, care poate fi din orice sursă – articol, podcast, carte etc. „Noi facem parte dintr-un grup mai mare de companii, Trend Consult, şi suntem foarte apropiaţi de ceea ce înseamnă educaţie şi de ceea ce înseamnă în special învăţare la adulţi. Ştim şi de apetitul crescut sau scăzut pentru învăţare la adulţi, dar ştim şi dificultăţile pe care le poţi întâmpina, fie atunci când vrei să înveţi, dar îţi este greu să găseşti ceea ce să înveţi, fie un obicei pe care îl atacăm la nivel social, care astăzi arată mai degrabă că, dacă te lauzi cu ceea ce înveţi, ai mai multe şanse să fii luat «la mişto»”, a precizat el, adăugând că în aplicaţia SoNexy, a adăugat Adrian Florea, interacţiunile sociale se duc într-o zonă “un pic mai complicată, mai selectă, mai rafinată, unde accentul se pune pe capacitatea intelectuală şi pe menţinerea şi îmbunătăţirea acestei capacităţi intelectuale continue”.

    Deşi din aplicaţia SoNexy utilizatorii pot învăţa, aceasta este diferită faţă de platformele clasice de învăţare online precum Udemy, Coursera sau Masterclass, dat fiind faptul că nu există nicio limitare privind sursa conţinutului postat. Practic, aplicaţia funcţionează ca un agregator al diferitelor surse şi platforme de învăţare.

    „Pe o platformă de învăţare, de tipul, să zicem, Udemy, eşti limitat la conţinutul pe care ţi-l oferă Udemy. Şi practic, dacă motivaţia ta rămâne încă valabilă, vei căuta să obţii maximul posibil din ceea ce îţi oferă un abonament pe o astfel de platformă. Observaţia noastră vine din faptul că marile procese de învăţare capăt o formă de tip «journey» în care spui: «Ca să ajung liderul de azi, eu am învăţat şi la Oxford, am învăţat şi pe Udemy, am învăţat şi de la un curs Trend Consult, am învăţat şi cu un coach». Adică poveştile despre învăţare vin sub forma unor «journey-uri» în care staţiile de învăţare sunt stimuli diferiţi, vin de pe platforme diferite. Că platforma se numeşte inclusiv educaţie formală, Udemy, nişte ore de coaching cu un coach, un PDF scos de Harvard Business Review sau se numeşte un podcast, sursele care ţi-au asigurat staţiile de învăţare sunt diferite. Şi atunci ne trebuie un integrator de platforme”, a menţionat Florea. În prezent, pe SoNexy există diferite «staţii de învăţare», adică subiecte de interes: de la „cum se repară un carburator la o maşină de tipul Dacia 1300” sau „cum să îţi calci cămaşa”, până la „fragmentarea gândirii”.

    Momentan, utilizarea aplicaţiei este gratuită, însă start-up-ul analizează mai multe modele de monetizare – de la cel de tip marketplace pentru furnizorii de educaţie şi până la o subscripţie lunară pentru funcţionalităţi premium care ar putea include şi un coach bazat pe AI.

    „Pe măsură ce creşte conţinutul pe reţea, oricât de bine ai avea stabilite zonele de interes, nu vei putea acoperi în feed-ul personal toate staţiile cu adevărat interesante pentru tine. Pentru simplul fapt că totul se algoritmizează, adică nu vei putea vedea într-un feed tot ce se postează în toată reţea. În schimb AI-ul poate vedea. Şi atunci vrem să construim un «premium subscription» pentru cei care îşi pot cumpăra serviciile unui AI coach, un coach virtual, care poate monitoriza toată reţeaua, care îţi poate şti preferinţele în termen de învăţare şi declaraţiile de intenţie, îţi poate învăţa ritmul de învăţare, categoriile de nuanţe, adică ce preferi tu, chiar dacă e video şi una şi alta, totuşi ai anumite preferinţe care facă aceste videouri să fie preferate de tine. Toate aceste trăsături pot fi învăţate de AI, ceea ce înseamnă că de câte ori apar într-un colţ al lumii, o staţie evaluată ca fiind eficace şi eficientă pentru tine, să ţi-o poată sugera”, a punctat fondatorul SoNexy.

    SoNexy a fost lansată recent pe plan local în urma unei investiţii de circa 150.000 de euro, iar în prezent start-up-ul se află în plin proces de a ridica o primă rundă de finanţare, suma ţintită fiind de 500.000 de euro. Încă din prima săptămână de la lansare, aplicaţia a ajuns la 1.000 de utilizatori, însă pentru a putea atrage şi mai mulţi utilizatori şi a accelera dezvoltarea businessului, start-up-ul are nevoie de un aport financiar mai mare.

    „Suntem în mijlocul primei runde de finanţare. Până acum am investit bani personali. Fiind un proiect în care cred foarte tare, eu am investit 100.000 de euro, iar aproximativ 50.000 de euro au fost investiţi de grupul Trend Consult. Iar acum suntem în mijlocul primei runde de finanţare, în care vrem să strângem până la 500.000 de euro la o capitalizare de 5 milioane de euro. Adică am descoperit că nu suntem singurii entuziasmaţi de această idee de reţea socială şi am structurat o rundă de finanţare pentru investitori de tip business angels“, a spus Adrian Florea.

    Până la finalul acestui an, start-up-ul şi-a propus să ajungă la 100.000 de utilizatori din România, planul fiind ca pentru introducerea unui model de monetizarea şi dezvoltarea funcţionalităţilor pe bază de AI să acceseze o a doua rundă de finanţare, în valoare de circa 1,5 mil. euro.  

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma
    www.zf.ro/zf-it-generation

    Rubrica „Start-up Pitch”

    1. Invitat: Adrian Florea, fondator al SoNexy

    Ce face? A dezvoltat reţeaua socială cu acelaşi nume ce se bazează pe învăţare.

    2. Invitată: Ştefana Rondak, fondatoare a Mommy HAI

    Ce face? A lansat o aplicaţie care integrează toate resursele de care au nevoie părinţii pentru organizarea agendei copiilor lor – de la evenimente dedicate, locaţii, magazine şi furnizori de servicii.

    „După un an avem peste 20.000 de utilizatori. Partea bună este că am început să creştem organic. Adică mamele care folosesc aplicaţia o recomandă şi în comunităţile din care fac parte şi avem o creştere de aproximativ 500 de utilizatori noi săptămânal, fără să investim în promovare suplimentară. De altfel, avem 250 de colaboratori şi parteneri care s-au alăturat – inclusiv instituţii de stat, ONG-uri. La final de an sperăm să ajungem la peste 100.000 de părinţi şi 1.000 de colaboratori.”

    3. Invitat: Ovidiu Ciurte, CEO al SpotUs.Space

    Ce face? A dezvoltat o soluţie ce digitalizează interacţiunea dintre clădirile de birouri şi angajaţii şi vizitatorii sau partenerii acestora.

    „Am reuşit să instalăm aplicaţia în şapte clădiri de birouri mari din Bucureşti şi avem peste 15.000 de utilizatori – care sunt angajaţi în clădirile respective. În prezent suntem în plină desfăşurare a instalării aplicaţiei într-un mare complex de birouri din Capitală, dar este un proiect despre care vom putea vorbi abia după ce finalizăm implementarea soluţiei. Anul acesta încercăm să ne extindem baza de clienţi pe care îi avem în România. Avem discuţii cu aproape toţi marii dezvoltători de clădiri de birouri din România, suntem în diverse stadii de discuţie.“

    Rubrica „Start-up Update”

    1. Invitaţi: Horea Toniuc şi Tudor Beleuţă, fondatorii Rastel.io – soluţie inteligentă de parcare şi monitorizare a bicicletelor.

    Ce e nou? Soluţia inteligentă Rastel.io, prin care bicicliştii pot găsi un loc de parcare, îşi pot parca bicicleta, o pot închide şi o pot monitoriza, este disponibilă în prezent în trei oraşe din România, iar start-up-ul se află în proces de implementare a unei astfel de parcări pentru biciclete în Bucureşti – unde vrea să dezvolte o reţea care să acopere toate zonele importante din Capitală.

    Horea Toniuc: „Deocamdată suntem prezenţi în trei oraşe din România. Astfel, avem două parcări implementate la Cluj, una la Oradea şi una la Târgu-Jiu şi suntem în proces de extindere, în sensul că luna următoare ne propunem să instalăm prima unitate din Bucureşti şi apoi să extindem reţeaua cu cât mai multe astfel de unităţi în Bucureşti. Am discutat cu mai multe municipalităţi din România, am văzut că există interes în zona asta, dar din păcate am remarcat că lucrurile se mişcă destul de greu, spre deosebire de ce am văzut la alte municipalităţi din străinătate cu care am interacţionat “

    Tudor Beleuţă: „Pe lângă clienţii privaţi care şi-au arătat interesul pentru soluţia noastră, în România, am reuşit să colaborăm inclusiv cu municipalităţi din afara ţării. Astfel, am reuşit să obţinem proiecte cu municipalităţi din Heraklion (Creta), din Grecia şi din Slovacia, prin intermediul unor programe europene susţinute de European Institute of Innovation & Technology (EIT), care facilitează accesul nostru ca ofertaţi de soluţii către anumiţi clienţi cheie, cum ar fi municipalităţile din străinătate.“

    2. Invitat: Alexandru Holicov, fondator & CEO Adservio – platforma edtech.

    Ce e nou? Start-up-ul local se află în discuţii cu reprezentanţi ai gigantului american Microsoft pentru a integra tehnologia OpenAI – „părintele ChatGPT“ – în anumite module ale platformei, pentru a le permite clienţilor să valorifice mai bine datele existente în cadrul aplicaţiei.

    „În acest moment căutăm împreună cu specialiştii de la Microsoft să integrăm OpenAI, inteligenţa artificială de la OpenAI în anumite module din cadrul platformei Adservio, pentru că noi stocăm foarte multe date, generăm foarte multe statistici la nivel de şcoală sau la nivel de oraş, pentru că avem oraşe întregi digitalizate. Adică volumul de date este foarte mare şi putem cu ajutorul inteligenţei artificiale să structurăm mai bine aceste date şi să le oferim utilizatorilor noştri analize valoroase la nivel de predicţie pe anumite lucruri şi perspective mult mai mai limpezi.“

    Rubrica „Investor Watch”

    Invitat: Dan Mihăescu, partener fondator GapMinder VC

    Al doilea fond de investiţii în start-up-uri tech lansat de GapMinder va atinge o dimensiune de 80 de milioane de euro.

    „Ne vom uita la toată regiunea, şi la ţările din jur, în Bulgaria, Croaţia, Slovenia, Serbia, Moldova. Probabil că 50-70% din ceea ce vom investi va fi în România – companii născute în Ro­mâ­nia sau diaspora românească – antreprenori care au plecat deja din România, poate că au ceva un centru de dezvoltare aici, dar care reuşesc să vândă către clienţi care sunt deja în Marea Britanie sau în SUA. Vom face investiţii în start-up-uri B2B care sunt orientate în principal pe câteva verticale şi au o componentă de deep tech, verticalele fiind cybersecurity, fintech, devtools, data.“

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma
    www.zf.ro/zf-it-generation

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovx, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

  • PREŢURILE alimentelor, tot mai mari înainte de Paşte. Cât costă un kilogram de roşii româneşti

    Produsele alimentare sunt tot mai scumpe, odată cu apropierea Paştelui, ca în fiecare an, iar mulţi români se plâng că pur şi simplu nu mai fac faţă creşterilor de preţ.

    Atât legumele, cât şi carnea, s-au scumpit foarte mult, iar perioada de dinainte de Paşte înregistrează printre cele mai mari creşteri de preţuri.

    Primele roşii româneşti, spre exemplu, au apărut deja în pieţe, dar preţurile sunt mult prea piperate pentru mulţi dintre clienţi.

    Un kilogram de roşii româneşti costă chiar şi 50 de lei, iar preţurile ar putea să mai crească în perioada următoare.

    Şi carnea de miel este tot mai scumpă
    Potrivit Institutului Naţional de Statistică, preţul la carne a crescut în ultimul an cu 10%, însă cele mai mari scumpiri au fost la carnea de porc, precum şi la cea de miel.

    Un kilogram de miel viu se vinde acum în ferme cu 25 de lei per kilogram, dar specialiştii spun că preţul va urca până la 30 de lei odată cu apropierea Paştelui.

    În pieţe e aproape imposibil să găsim carne de miel sub 40 de lei kilogramul, dar şi în acest caz se pare că preţurile vor creşte în următoarea perioadă.

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • Cât câştigă casierii şi lucrătorii comerciali din hipermarketuri şi supermarketuri? Majoritatea retailerilor străini ţin secrete salariile pe care le acordă angajaţilor, deşi tot mai multe firme mari se îndreaptă către transparentizarea câştigurilor

    ♦ Parlamentul European a adoptat o directivă care prevede transparentizarea salariului, astfel că angajaţii vor avea dreptul la informaţii despre salariile pentru categoria lor de activitate profesională ♦ Noua legislaţie, care urmează să intre în vigoare în 2026, va cere companiilor din Uniunea Europeană să divulge angajaţilor informaţii utile pentru a compara salariile şi a expune eventuale diferenţe de remunerare între femei şi bărbaţi.

    Majoritarea actorilor din comerţul modern local ţin în continuare secre­te salariile pe care le a­cor­dă casierilor şi lucră­torilor comerciali, iar asta în contextul în care tot mai multe companii şi instituţii vorbesc despre importanţa şi necesitatea transparentizării câştigurilor.

    Marii retailerii sunt unii dintre cei mai mari angajatori din economie, fiecare dintre cele nouă reţele având pe ştatele de plată mii sau chiar zeci de mii de salariaţi. Cei mai mulţi dintre aceştia lucrează pe poziţii de casieri sau lucrători comerciali, posturi care, istoric, sunt cunoscute a fi printre cele mai prost plătite din econo­mie, alături de cele din producţia de îmbrăcăminte şi încălţăminte şi de cele din HoReCa.

    Subiectul salariului a fost multă vre­me unul tabu în comerţul alimentar mo­dern, o piaţă care angajează aproximativ 100.000 de oameni, iar asta pentru că lu­cră­torii comerciali şi casierii erau în bună parte plătiţi cu minimul pe economie. În ultimii ani însă, pe fondul unei pieţe a muncii tot mai competitive, unii retaileri au început să facă publice aceste valori. Şi nu doar atât, ci anunţă anual creşterile oferite şi orice alte beneficii suplimentare. Cei mai mulţi însă, nu fac asta.

    Ba chiar, în continuare, unii angajaţi din comerţul modern sunt plătiţi cu salariul minim pe economie, adică mai puţin de 2.100 de lei net pe lună.

    ZF a trimis solicitări privind politica salarială către toţi cei nouă actori din comerţul modern, respectiv Lidl, Kaufland, Carrefour, Auchan, Mega Image, Profi, Metro, Selgros şi Penny. Salariul minim net pe companie a fost comunicat doar de Lidl şi Carrefour, în timp ce reprezentanţii Penny au transmis venitul minim net, care cuprinde pe lângă salariu şi bonurile de masă şi alte bonusuri. Oficialii Kaufland şi cei ai Profi nu au comunicat valori, iar cei ai Auchan, Mega Image, Metro şi Selgros nu au răspuns solicitării ZF.

    Aceste informaţii urmează însă a deveni publice în următorii ani dat fiind că Parlamentul European a adoptat o directivă care prevede transparentizarea salariului, astfel că angajaţii vor avea dreptul la informaţii despre salariile pentru categoria lor de activitate profesională.

    Noua legislaţie va cere companiilor din Uniunea Europeană să divulge angajaţilor informaţii utile pentru a compara salariile şi a expune eventuale diferenţe de remunerare între femei şi bărbaţi. Aceasta va intra în vigoare în 2026.

    Astfel, secretul salarial va fi interzis, inclusiv în România.

    Un angajat din comerţul local câştiga la finalul lunii ianuarie din acest an un salariu mediu net de 4.299 de lei, cu mai bine de 15% mai mare decât la început de 2023 şi cu aproape 75% peste nivelul din aceeaşi perioadă a lui 2019, arată calculele ZF făcute pe baza datelor de la Insititutul Naţional de Statistică.

    În pofida creşterii constante, an de an, salariul din acest sector rămâne în continuare mai mic decât media pe economie. Mai exact, la începutul anului, salariul mediu net pe economie a ajuns la 4.859 de lei.

    Aşadar, un angajat din comerţ câştigă, în medie, cu 11,5% mai puţin decât salariul mediu net pe economie. Ecartul e la minimul ultimilor ani, dar există în continuare, semn că angajatorii din comerţ oferă în bună parte salarii sub media naţională. Când vine vorba de comerţ, sunt luate în calcul firmele care activează în comerţul cu ridicata şi cu amănuntul; inclusiv cele care se ocupă cu repararea autovehiculelor şi motocicletelor. E vorba astfel de firmele care şi-au declarat unul dintre CAEN-urile 45, 46 sau 47, potrivit INS. Astfel, nu există o statistică pentru comerţul alimentar.

    Totuşi, din cei 800.000 de salariaţi din comerţul românesc, peste 100.000 lucrează în comerţul alimentar modern. Lor li se adaugă şi cei din comerţul alimentar tradiţional, semn că această „industrie“ cântăreşte greu.

    În general, în comerţul alimentar, poziţiile de lucrător comercial şi casier sunt cele mai prost plătite. Totodată, peste 70-80% dintre angajaţii marilor retaileri ocupă astfel de posturi, conform celor mai recente date ZF. Tocmai din cauza salariilor mici, fluctuaţia de personal e foarte mare în domeniu, printre cele mai mari din economie, undeva la 25%, conform informaţiilor ZF din piaţă. Asta înseamnă că unu din patru salariaţi îşi schimbă jobul într-un an.

    Situaţia nu e însă specifică doar acestui segment din comerţ, deşi prea puţine companii comunică informaţii privind câştigurile angajaţilor.

     

    Cei mai mulţi ţin informaţiile la secret

    ZF a trimis solicitări privind politica salarială către toţi cei nouă actori din comerţul modern, respectiv Lidl, Kaufland, Carrefour, Auchan, Mega Image, Profi, Metro, Selgros şi Penny.

    Retailer: Lidl

    Număr de salariaţi: peste 12.000

    Salariul minim net în companie: 2.649 lei

    Politică salarială: În magazinele Lidl, cel mai mic venit mediu brut lunar pentru un job cu normă întreagă este de 6.480 de lei, respectiv 3.791 de lei net, compus din salariul net lunar de 2.915 lei, bonuri de masă şi diferite bonusuri. În depozitele Lidl, cel mai mic venit mediu brut lunar pentru un job cu normă întreagă este de 6.840 de lei, respectiv 4.001 lei net, compus din salariul net lunar de 2.649 de lei, bonuri de masă şi diferite tipuri de bonusuri.

    „Salariul de bază din cadrul Lidl a crescut cu 25% – mai mult decât rata anuală a inflaţiei şi decât media creşterii preţurilor de consum pentru aceeaşi perioadă“, spun oficialii companiei.

    Salariul mediu brut din companie este de 6.789 lei, adică 3.972 lei net.

    „Pe lângă salariu, angajaţii Lidl primesc tichete de masă în valoare de 40 lei/ zi lucrătoare, prime anuale de Paşte şi de Crăciun, un bonus anual, precum şi alte tipuri de bonusuri şi sporuri.“

    De exemplu, în 2023 bonusul de Crăciun pentru un angajat cu normă întreagă a fost de 800 lei, iar cel de Paşte a fost de 400 lei. „Totodată, colegii din magazine şi depozite au beneficiat şi de alte bonusuri şi sporuri, astfel încât cel mai mic bonus total primit de un angajat Lidl cu normă întreagă în 2023 a fost de 7.845 lei net.“

    În plus, toţi angajaţii Lidl România beneficiază de asigurare de sănătate privată şi de o asigurare de viaţă valabilă oriunde în lume, care acoperă cazurile de accident, cele de îmbolnăvire, dar şi servicii speciale, adaugă reprezentanţii companiei.

     

    Retailer: Kaufland

    Număr de salariaţi: 18.000

    Salariul minim net în companie: N/A

    Politică salarială: „Compania noastră susţine o politică salarială echitabilă, remunerând toţi cei 18.000 de angajaţi cu salarii care depăşesc nivelul salariului minim net pe economie, o practică menţinută de peste şapte ani. Pachetul salarial este completat de o serie de beneficii care sunt actualizate constant. Mai mult, începând de la 1 iunie 2024 nivelul salarial va creşte pentru toţi angajaţii Kaufland România.

    De asemenea, suntem transparenţi în procesul de recrutare. Candidaţii noştri sunt informaţi cu privire la nivelul salarial în anunţurile de recrutare pentru toate poziţiile de execuţie“, spun oficialii Kaufland.

    Ei nu oferă însă valori aferente salariilor oferite. În Studiul de Impact al activităţii Kaufland pentru anul financiar 2022 (1 martie 2022 – 28 februarie 2023), apare informaţia conform căreia „salariul net minim la Kaufland este cu 59,19% peste salariul net minim la nivel naţional.“

     

    Retailer: Penny

    Număr de salariaţi: peste 7.000

    Salariul minim net în companie: N/A

    Politică salarială: „Nu avem angajaţi activi cu salariul minim pe economie. Venitul minim net pentru angajaţii Penny este de 3.158 de lei, acesta include şi valoarea tichetelor de masă, cea a tichetelor de sărbători şi bonusurile de performanţă.“

     

    Retailer: Carrefour

    Număr de salariaţi: 17.000

    Salariul minim net în companie: 2.079 de lei

    Politică salarială: „Salariul mediu în cadrul Carrefour a crescut cu 40% în noiembrie 2023 faţă de ianuarie 2021. Am obţinut acest nivel prin creşteri succesive anuale, peste rata inflaţiei, care au fost de peste 10%, atât în 2022 (13,8%), cât şi în 2023 (10,4%)“, spun reprezentanţii Carrefour fără a oferi însă cifre privind salariul cel mediu la nivel de grup în România.

    Totuşi, mai bine de o treime dintre cei peste 17.000 de angajaţi ai Carrefour sunt plătiţi cu salariul minim pe economie, adică cu 3.300 de lei brut, respectiv 2.079 de lei net.

    „Venitul net este completat cu sporuri de noapte şi weekend – pentru lucrul în zi de sărbătoare naţională, cupoane ce pot fi cheltuite în magazin şi tichete de masă, care începând cu septembrie 2023 au fost majorate la valoarea de 35 lei (fapt ce a condus la  dublarea venitului mediu, din tichetele de masă, în ultimii doi ani). Totodată, din pachetul de beneficii fac parte şi asigurarea medicală privată, prima de vacanţă, prima de Paşte şi Crăciun, prima pentru evenimente majore din viaţa lor, precum căsătoria sau naşterea unui copil“, adaugă oficialii Carrefour.

     

    Retailer: Profi

    Număr de salariaţi: 28.000

    Salariul minim net în companie: N/A

    Politică salarială: „În prezent, 85% din reţeaua noastră este preluată de parteneri (magazine operate într-un sistem similar francizei), deciziile salariale luânde-se la nivel de magazin, de către parteneri. Astfel, nu avem o vizibilitate asupra acestora“, spun reprezentanţii Profi.

    Totuşi, când vine vorba de numărul de salariaţi, compania comunică întotdeauna cifra totală, de circa 28.000 de oameni, amintind constant că se află printre cei mai mari angajatori din economie.

    „Strict tehnic vorbind, angajaţii magazinelor partener sunt pe ştatele de plată ale partenerilor. De aceea, în comunicările noastre ne străduim să facem cât mai clar faptul că sunt 28.000 de oameni sub umbrela Profi, având în vedere că magazinele în care lucrează aparţin reţelei Profi şi poartă numele Profi.“

    „Procedurile pe care ei le urmează sunt Profi, sistemul de aprovizionare al magazinelor este Profi, marketingul este Profi (…).“

    La Ministerul de Finanţe, compania Profi Rom Food a raportat pe 2022, cel mai recent an pentru care există date publice, 13.700 de salariaţi.

     

  • România, ţara strategiilor fără fundament în educaţie. Mai mult de 76% din şcolile din Bucureşti au media sub 7 la simularea probei de matematică de la evaluarea naţională

    ♦ În Bucureşti sunt 253 de şcoli, publice şi private, inclusiv licee cu gimnaziu, iar 193 dintre ele au obţinut media sub 7 la proba de matematică, de unde rezultă că 76% dintre şcolile din Bucureşti au obţinut rezultate sub acest prag mediu ♦ Întrebaţi în cadrul unei conferinţe de presă câte şcoli sunt în Capitală şi cât reprezintă cele cu media sub 7 din total, reprezentanţii Ministerului Educaţiei au dat date „din memorie“: 400 de şcoli în total, adică 50% din total ♦ Realitatea din sistemul de educaţie ia pe nepregătite autorităţile şi de această dată.

    Mai mult de 76% din şcolile din Bucureşti au media sub 7 la simularea probei de matematică de la evaluarea naţională, arată calculele ZF pe baza datelor transmise de Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB).

    „La nivelul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti situaţia statistică este următoarea: la proba de  limba şi literatura română, nouă unităţi de învăţământ preuniversitar, din care două unităţi de învăţământ preuniversitar privat, au înregistrat media sub 7, la proba de matematică, 193 de unităţi de învăţământ preuniversitar, din care 11 unităţi de învăţământ preuniversitar privat, au înregistrat media sub 7; la proba de limba şi literatura maternă, două unităţi de învăţământ preuniversitar de stat au înregistrat media sub 7“, a transmis ISMB.

    În total, în Bucureşti sunt 253 de şcoli, publice şi private, inclusiv licee cu gimnaziu, astfel că cele care au obţinut medii sub 7 la proba de matematică din simularea evaluării naţionale de anul acesta reprezintă mai mult de 75%.

    „În acest an şcolar, la nivelul Municipiului Bucureşti funcţionează 157 de şcoli gimnaziale de stat învăţământ de masă, 10 şcoli gimnaziale de stat de învăţământ special şi 20 de şcoli gimnaziale private. De asemenea, 64 de licee/colegii/şcoli profesionale au fost prevăzute în planul de şcolarizare şi nivelul gimnazial“, arată informaţiile ISMB, date care au stat la baza calculului ZF.

    Ligia Deca, ministrul educaţiei, spunea an­terior că şcolile cu o medie a rezultatelor sub 7 la simularea evaluării naţionale 2024 vor avea un plan dedicat de intervenţie, iar inspectoratele şcolare judeţene va trebui să transmită numărul de şcoli unde s-au înregistrat medii sub 7 pe disciplină.

    Cu toate acestea, când au fost întrebaţi în cadrul unei conferinţe de presă câte şcoli sunt în Capitală şi cât reprezintă cele cu media sub 7 din total, reprezentanţii Ministerului Educaţiei au dat date „din memorie“: 400 de şcoli în total, adică 50% din total, astfel că realitatea din sistemul de educaţie ia pe nepregătite autorităţile şi de această dată.

    „Câte şcoli sunt în Bucureşti?“ a fost întrebarea ZF pentru a putea măsura impactul real al rezultatelor dezastruoase la simularea evaluării naţionale din luna februarie a acestui an.

    „Ca să vă dau nişte date cât mai aproape de realitate, din memorie, numărul unităţilor de învăţământ de stat din Bucureşti este undeva la puţin peste 400. Asta înseamnă că numărul la care faceţi dumneavoastră referire reprezintă 50%. Este obligaţia inspectoratului să publice reţeaua şcolară, iar la Bucureşti există cu siguranţă, am consultat şi de pe site-ul lor, dar vă putem furniza date exacte, avem aceste date, este foarte simplu să le scoatem“, a spus secretarul de stat Sorin Ion după ce Ligia Deca, mi­nistrul educaţiei, i-a pasat întrebarea.

    Ministerul Educaţiei a cerut ca toate şcolile cu media notelor sub 7 la simularea pentru evaluarea naţională să transmită inspectoratelor şcolare planurile de intervenţie până pe 15 martie.

    Până acum, doar ISMB a publicat numărul de şcoli cu aceste rezultate şi o serie de re­comandări. Niciun judeţ nu a făcut publice aceste date, niciun inspectorat nu a făcut publică lista şcolilor cu aceste rezultate.

    Sorin Ion, secretar de stat: Ca să vă dau nişte date cât mai aproape de realitate, din memorie, numărul unităţilor de învăţământ de stat din Bucureşti este undeva la puţin peste 400.

     

  • Furnizorul de carburanţi Artoil din Timişoara a finalizat anul 2023 cu afaceri de aproximativ 1,2 mld. lei, plus 5,7%

    Furnizorul de carburanţi Artoil din Timişoara, controlat Alexandra şi Alex Bunceanu, a finalizat anul 2023 cu o cifră de afaceri de aproximativ 1,2 mld. lei (242,6 mil. euro), în creştere cu 5,7% faţă de anul anterior, conform calculelor făcute de ZF pe baza datelor transmise de companie şi a celor de pe site-ul Ministerului Finanţelor.

    În 2022, Artoil a raportat o cifră de afaceri de 1,135 mld. lei (230,2 mil. euro), un profit net de 17,3 mil. lei (3,5 mil. euro), având un număr mediu de 39 de angajaţi, potrivit datelor existente pe site-ul Ministerului Finanţelor.

    „Pentru anul 2024 estimăm un avans de 10% al afacerilor, bazându-ne pe creşterea acoperirii teritoriale a vânzărilor şi schimbarea structurii portofoliului de produse şi servicii. În plus, începem anul cu 20 de cisterne proprii care vor deservi livrările către clienţi, ceea ce ne va permite să controlăm mai bine întreg lanţul de activitate, de la achiziţie până la livrare. De asemenea, în estimările noastre ne bazăm şi pe creşterea numărului de angajaţi, aceştia având misiunea de a prelua excedentul de activitate provenit“, au declarat pentru ZF Transilvania oficialii companiei Artoil din Timişoara.

    Compania Artoil a fost înfiinţată în anul 2012 în Timişoara, având ca obiect de activitate distribuţia şi comercializarea de produse petroliere (motorină, benzină, AdBlue, combustibil termic lichid, bitum rutier) la nivel naţional. Compania a ajuns în prezent la 60 de angajaţi şi intenţionează să mai recruteze personal anul acesta.

    „Anul 2024 a început deja cu provocări date de modificările fiscale care vizează aplicarea impozitului suplimentar pe cifra de afaceri. Totuşi, credem că piaţa va urma un trend ascendent în ceea ce priveşte cererea de combustibil. Ca în fiecare an, ne vom aştepta la variaţii ale preţurilor generate de modificările de pe piaţa internaţională“, au transmis oficialii Artoil.

    În 2020, compania a achi­zi­ţio­nat un depozit de produse pe­troliere cu acces la calea ferată, în 2021 Artoil a demarat lu­crările de restaurare a acestuia, finalizându-le în primul semestru din 2022. Anul trecut, compania a achiziţionat cisterne şi autoturisme pentru a înnoi şi creşte parcul auto care deserveşte activitatea de vânzare, a încheiat noi parteneriate cu clienţi şi furnizori şi a demarat proiectul de extindere a reţelei de staţii de incintă pentru clienţi în vederea stocării combustibilului.

    „Principalul factor care va susţine anul acesta evoluţia pieţei, ca în orice domeniu, îl constituie cererea. În România cererea pentru carburanţi este în creştere chiar dacă noile tehnologii utilizează surse alternative de energie. Un alt factor care susţine evoluţia pieţei este intensitatea desfăşurării activităţilor economice. Chiar dacă situaţia economică din ţară a resimţit efectele negative ale unei crize economice, companiile îşi păstrează acelaşi ritm de activitate, fapt confirmat prin volumul în creştere al vânzărilor“, au mai transmis oficialii Artoil. Compania Artoil a fost înfiinţată în anul 2012 la Timişoara şi este controlată de Alexandra şi Alex Bunceanu.

  • Primarii marilor oraşe au produs un seism electoral în Turcia care s-ar putea să fi zguduit încrederea preşedintelui Erdogan în viitorul său politic

    PIB-ul per capita al Turciei a crescut de la 3.600 de dolari la 12.600 de dolari în primul deceniu al guver­nării lui Recep Tayyip Erdogan, apoi a început s-o ia la vale. Erdo­gan a fost mai întâi premier, apoi a devenit preşedinte şi conduce Turcia de două decenii, timp în care, spune politicianul, a triplat econo­mia turcă. Anul trecut, partidul său şi el au înfruntat cele mai dificile alegeri parlamentare şi pentru funcţia de preşedinte. Au câştigat, dar nu fără emoţii, în faţa unei coaliţii fără pre­cedent a opoziţiei.

    Coaliţia s-a destrămat, iar în weekend au fost alegeri locale, în care opoziţia şi-a consolidat puterea în prin­ci­pa­lele oraşe ale ţării, Istan­bul şi Ankara. Îm­preună, a­ces­te oraşe au o popu­laţie mai mare decât a multor state eu­ropene. Votul a fost con­siderat o pedeapsă aplicată de Turcia mo­der­nă admi­nis­traţiei lui Erdogan.

    Analiştii evidenţia­ză prin­tre ne­mulţumiri inflaţia scă­pată de sub control, aceasta ajun­gând în urmă cu câţiva ani la 80%, şi creditarea extrem de scumpă dacă ratele de dobândă sunt comparate cu cele din Europa – banca centrală a majorat dobânda de referinţă, sfidând aş­tep­tările, la 50% cu o săptămână îna­in­te de alegeri. Banca centrală a urcat dobânda cu 41,5 puncte procentuale, de la 8,5% în iunie, pentru a frâna inflaţia. Turcia se confruntă în general ceea ce este percepută a fi o criză a costului traiului.

    În acest context, în alegerile locale s-a re­mar­cat primarul Istanbulului, Ekrem Imamoglu. Dacă partidul său ar fi câştigat parlamentul şi preşedinţia anul trecut, el ar fi fost vicepreşe­dinte. Însă mulţi îl văd conducând ţara cândva, după cum scrie Le Monde. Deocamdată conduce cel mai mare oraş al Turciei şi voturile cu care a fost reales arată că se bucură de o popularitate din ce în ce mai mare.

    Pentru un om condamnat la doi ani şi şapte luni de închisoare de sistemul de justiţie turc în decembrie 2022 pentru că a „insultat o autori­tate înaltă a statului“, Imamoglu se descurcă bine. În alegerile pentru primăria Istanbulului, un oraş cu aproape 16 milioane de locuitori, şi-a întărit poziţia obţinând peste 50% din voturi. A devenit piesă centrală în lupta electorală a Partidul Republican al Poporului din Turcia (CHP) şi principalul contestator al conducerii lui Erdogan. Timp are să-şi continue ascensiu­nea. Are doar 51 de ani, faţă de cei cei 70 de ani ai preşedintelui. În câteva privinţe, Imamoglu i se aseamănă lui Erdogan.

    Ambii au condus Istanbulul, au rădăcini de familie în regiunea de est a Mării Negre şi cari­era lor politică a fost blocată de instanţele din Turcia, aminteşte The Guardian. În tinereţe, ambii au fost fotbalişti pasionaţi. Cei doi băr­baţi sunt carismatici, atrag alegătorii, dar diferă atunci când vine vorba de politica lor. Imamoglu, fost om de afaceri, amabil, căsătorit, cu trei copii, a explicat chiar el: „Ideile noastre sunt în mare măsură opuse“.

    Erdogan a intrat în politică cu un partid islamist, AKP, şi a remodelat statul laic de când a preluat conducerea în 2002. În schimb, Imamoglu aparţine unui partid ferm secularist, la care a aderat în 2008. Şi-a început cariera de primar cucerind districtul Beylikduzu al Istanbulului în 2014.

    Succesul lui Imamoglu se datorează capacităţii sale de a extinde apelul social-democrat al CHP pentru a atrage alegători mai conservatori. Este un musulman practicant care poartă costum de om de afaceri. A dovedit ce poate în 2019, când a administrat partidului AKP al lui Erdogan cea mai mare înfrângere din ultimele două decenii şi învingându-şi contracandidatul nu o dată, ci de două ori.

    Un tribunal i-a anulat victoria din luna martie a acelui an doar pentru ca el să câştige cu o marjă mai mare într-o reluare a alegerilor în iunie. Pri­marul Istanbulului şi-a creat o imagine populară pe reţelele de socializare în timp ce pre­sa de stat a căutat să-l pună într-o lumină negativă.

    În ianuarie 2022, mass-media pro-guvernamentală a fost plină de imagini de pe camere de supraveghere cu el luând masa alături de ambasadorul britanic la un restaurant cu specific pescăresc în timp ce Istanbulul se lupta cu o furtună de zăpadă.

    Imaginile ar fi trebuit să întărească ceea guvernul spune despre primarul Istanbului, că este un personaj înstrăinat de popor şi susţinut de Vest. În plus, Erdogan şi-a asumat creditul pentru multe dintre proiectele importante care au modernizat Istanbulul în ultimii ani. Partidul preşedintelui şi criticii lui Imamoglu, turci şi din alte ţări, spun că deşi primarul din opoziţie a promis că va construi 100.000 de apartamente în Istanbul, el a livrat doar 10.000.

    Unii analişti atrag atenţia că teama de cutremure s-ar putea să fi avut un rol important în preferinţele electoratului. Numărul mare de victime ale cutremurelor de anul trecut a fost asociat cu corupţia din administraţia lui Erdogan şi cu faptul că acesta a prioritizat proiectele de construcţii gigantice în locul siguranţei locuitorilor. În Istanbul este aşteptat un cutremur puternic.

    Echipa lui Imamoglu se laudă că a efectuat analize de rism seismic la peste 100.000 de clădiri şi că municipalitatea a evacuat şi demolat aproape 1.600 de clădiri, finalizând însă 16 proiecte cu 10.039 unităţi de locuit. Istanbulul produce 30% din PIB-ul Turciei. Câştigarea alegerilor de anul acesta nu-l scapă pe Imamoglu de necazuri.

    După victoria din 2019, un judecător l-a condamnat la închisoare şi i-a impus o interdicţie politică pentru insultarea unei înalte autorităţi publice – Consiliul Electoral Suprem. Curtea de apel încă nu s-a pronunţat asupra cazului. Condamnarea aminteşte de experienţa lui Erdogan, care a fost închis pentru scurt timp în 1999 pentru că a recitat o poezie despre care o instanţă a decis că reprezintă incitare la ură religioasă.

    Anul trecut, o altă instanţă a deschis un dosar împotriva lui Imamoglu pentru o acuzaţie de fraudare a unei licitaţii, infracţiune care atrage o pedeapsă cu închisoarea de la trei la şapte ani. În capitala Turciei, în Ankara, primarul opoziţiei Mansur Yavas şi-a înfrânt rivalul atrăgând 60% din voturi. CHP a înregistrat o victorie răsunătoare şi în Bursa, al patrulea oraş ca mărime, a cucerit primăria din Balikesir şi şi-a menţinut controlul în Izmir, Adana şi Antalya.

    AKP al lui Erdogan continuă să domine în Turcia centrală şi a avut un succes mai mare în regiunea din sud-est devastată de cutremure în februarie 2023. Prezenţa la vot a fost de peste 77%. Succesul opoziţiei, spun analiştii, reduce şansele ca Erdogan să obţină adoptarea unei noi constituţii care să-i permită să rămână la conducerea Turciei mai departe de 2028. Acum nu sunt puţini cei care-l văd pe Imamoglu preşedinte în 2028.

  • De la Alpha Bank la Vista Bank, adică tot la greci. Au început să plece şefii Alpha Bank, care urmează să fie preluată de UniCredit Bank. Periklis Voulgaris, care a fost vicepreşedinte executiv wholesale al Alpha Bank România, a ajuns la Vista Bank pe poziţia de director general adjunct

    ♦ Periklis Voulgaris coordonează la Vista Bank ariile corporate, agrobusiness, reţea retail, business support şi marketing ♦ Vista Bank (fosta Marfin), controlată de grupul grec Vardinogiannis, a avansat în top 15, având o cotă de piaţă în funcţie de active de peste 1%, după ce în 2022 a preluat de la francezi Credit Agricole România ♦ Banca românească cu capital elen Alpha Bank România va fi preluată de UniCredit Bank România, subsidiara de pe piaţa locală a grupului italian cu acelaşi nume, finalizarea operaţiunii fiind estimată pentru 2024.

    Periklis Voulgaris, care are o experienţă de aproape trei de­cenii în sectorul financiar-bancar şi a fost până în 2024 vicepreşe­dinte executiv whole­sale al Alpha Bank Ro­mâ­nia, a plecat la Vista Bank pe poziţia de director general adjunct.

    Practic, el a ajuns în 2024 la Vista Bank, fiind în curs de autorizare de către BNR. Periklis Voulgaris coor­do­nează la Vista Bank ariile corpo­rate, agro­business, reţea retail, busi­ness sup­port şi marketing. Anterior, el a fost vicepreşedinte executiv wholesale banking la Alpha Bank România timp de 16 ani şi a deţinut funcţii de conducere în diviziile de investment banking ale Alpha Bank atât în Grecia, cât şi în România. Cumulat, el are o experienţă de peste 27 de ani în sectorul financiar-bancar.

    Periklis Voulgaris deţine o diplo­mă în inginerie mecanică de la Universitatea Aristotel din Grecia, o diplomă de master în inginerie meca­nică avansată şi o diplomă de master în Business Administration (MBA), ambele de la Imperial College din Marea Britanie.

    Vorbeşte fluent limbile greacă şi engleză, precum şi limba română la nivel conversaţional.

    În toamna anului trecut UniCredit Bank România, subsidiara de pe piaţa locală a grupului italian cu acelaşi nume, anunţa într-o tranzacţie surpriză, cu negocieri ţinute secrete până la anunţul operaţiunii, că fuzionează cu banca românească cu capital elen Alpha Bank România, care dispare de pe piaţa autohtonă după aproape 30 de ani de existenţă, finalizarea tranzacţiei fiind estimată pentru 2024.

    Practic, în luna octombrie 2023, grupul elen Alpha Services and Holdings, care deţine Alpha Bank, şi grupul italian UniCredit au agreat principalele condiţii financiare pentru fuziunea dintre UniCredit Bank Romania şi Alpha Bank Romania, ca parte a unui parteneriat strategic la nivel internaţional. Astfel, Alpha Bank va deţine 9,9% din capitalul social al entităţii rezultate în urma fuziunii şi va primi o contravaloare în numerar de 300 mil. euro, componenta de numerar rămânând supusă ajustărilor post due diligence legate de calitatea activelor, dacă este cazul.

    Vista Bank este o bancă care a avansat în top 15, având o cotă de piaţă după active de peste 1%. În toamna anului 2022, Vista Bank (fosta Marfin), controlată de grupul grec Vardinogiannis, anunţa finalizarea fuziunii cu Credit Agricole Romania. Astfel, Credit Agricole a dispărut din statisticile băncii centrale. În 2018, grupul grec Vardinogiannis cumpărase prin intermediul fondului Barniveld Enterprises sucursala cipriotă Marfin de pe piaţa românească, redenumită Vista Bank.

     

     

  • Şeful Rheinmetall îndeamnă liderii europeni să creeze campioni în domeniul tehnologiei de apărare

    Armin Papperger, şeful celui mai mare contractor militar al Germaniei, Rheinmetall, a îndemnat ţările europene să renunţe la preferinţa pentru campioni naţionali şi să clădească grupuri de apărare mai mari, mai specializate, care să concureze cu rivalii americani, notează Financial Times.