BusinessMagazin

Blog

  • Curs Mickey Mouse despre comunicare

    Un grup de activisti din Marea Britanie crede ca vreo 40 de milioane de lire sterline din fonduri publice sunt folosite pentru a finanta asa-numitele cursuri universitare „Mickey Mouse“, cum ar fi psihologia cabalina sau tehnici speciale de brutarit. Cu totul 401 cursuri, in 91 de institutii de invatamant superior. Propun si eu cursul 402: „Schimbari in lumea moderna. Cum le gestionam?“.

     

    Deunazi cineva imi marturisea, cu ceva amaraciune, ca se vede din ce in ce mai rar cu amicii si cunostintele, iar mail-ul, messengerul, SMS-urile si, din cand in cand, telefonul se dovedesc substituenti puternici ai intalnirilor fata in fata. I-am dat dreptate si mi-am adus aminte de o zicere a lui Donald Trump, care, intr-o insiruire de motive „din cauza carora nu esti milionar“, spune „sa nu depinzi de tehnologie“. Adica un e-mail nu poate inlocui o vizita, micii smiley – animatii razatoare, furioase sau inlacrimate – se dovedesc funny, dar nu tin locul unei strangeri de mana si al unui zambet adevarat, iar lipsa de intonatie a mesajelor electronice lasa loc de interpretari. Greu de crezut, dar Trump refuza tehnica chiar si la nivel de card bancar; aceasta este totusi o informatie pentru care n-as baga mana in foc.

     

    Ca o paranteza, pentru curiosi, iata si restul sfaturilor oferite de Trump: nu-ti lua vacante; nu dormi prea mult (el sustine ca doarme numai patru ore pe noapte); dezvolta-ti abilitati aparte de comunicare („Stiu ceea ce vor sa-mi spuna ceilalti inca inainte de a rosti vreun cuvant. Dupa primele trei cuvinte, pot sa continuu eu fraza…“); speculeaza situatia in care competitorii te subestimeaza; in lupta fii si general, dar si soldat; fii constient de faptul ca succesul atrage noi succese; cantareste fiecare decizie cu grija; pastreaza-ti increderea in cei apropiati; fii sigur ca nu curiozitatea a omorat pisica („Curiozitatea si inovatia au fost, totdeauna, cele mai bune moduri de a face bani…“). Nu sunt un fan al milionarului american si multe din sugestiile sale mi se par un pic fortate, dar nu pot sa nu-i dau dreptate.

     

    Revenind la schimbarile lumii si la comunicare, nu pot sa nu spun, la modul cel mai serios, ca mi se pare absolut firesc studiul, in Marea Britanie, al „parteneriatului unic dintre cal si calaret, in perioada antrenamentelor si a competitiei“, cum la fel de fireasca mi se pare invatarea temeinica a managementului jocului de golf. Mi se pare corect ca studentii la sociologie, media sau stiinte sportive sa studieze un curs despre David Beckham (Staffordshire University), iar altii sa se preocupe de surf, vin sau box. Greseala comisa de administratiile universitatilor si de oficialii ministeriali a fost lipsa de explicatii legate de necesitatea si justetea aprofundarii in universitati a coptului painii, a imblanzirii calului si a competitiilor sportive – activitati care, nu-i asa, diferentiaza intelepciunea calaretului de cea a animalului calarit.

     

    Privita prin ochii unei persoane nascuta in urma cu cateva, nu multe, decenii, lumea a devenit tot mai nebuna. Persoanei in cauza trebuie sa i se spuna despre ce afaceri bune au devenit in timp competitiile sportive, despre modul in care golful a creat un miliardar pe bune, pe Tiger Woods, despre cat de pretuiti sunt caii de competitie, dar si despre importanta studiului gustului, compozitiei si prepararii painii sau vinului in marketarea produsului.

     

    Sigur ca o persoana bine informata ar trebui sa stie toate acestea; practic in schimb o multime de oameni nu stiu mai nimic si iau de-a gata, fara sa se intrebe si fara sa intrebe, pareri, idei, critici. Daca furnizorul parerilor stie sa isi vanda marfa, si specialisti in asa ceva sunt o sumedenie (pentru ca se invata si la universitate), atunci esti o victima sigura si nu mai este nevoie sa gandesti cu propriul creier.

     

    La numai doua zile dupa discutia relatata mai sus, cu substituentii de comunicare, citesc pe blogul unui prieten continuarea. Prefer sa il citez: „Spatiul virtual in care ne invartim zilnic poate fi un mijloc, o platforma de pe care sa incepi o relatie… Sunt insa oameni pentru care acelasi spatiu virtual este statia terminus, telul, tinta… Oricare ar fi motivele, pe mine ma sperie chestia asta. Faceti, oameni buni, pasul urmator! Priviti-va in ochi, ascultati-va vocile, atingeti-va…“

     

    Sigur ca are dreptate. Se vorbeste din ce in ce mai mult despre Web 2.0, despre interactivitate, despre noile mijloace de comunicare. Sunt facile, comode si atragatoare, dar ascund si pericole – anonimatul care elimina responsabilitatea si responsabilizarea, raspandirea si preluarea de idei fara discernamant, un vid spiritual in care numarul celor ce creeaza cu adevarat se pierde in masa imitatorilor ieftini.

     

    Papa Paul al IV-lea a intuit pericolul chiar cu cateva decenii in urma: „Societatea tehnologica a reusit sa multiplice ocaziile pentru placere, dar are mari dificultati in a produce bucurie“.

  • Informatii cu ocaua mica

    „Vrei sa ramai unul din cei care nu-si vor alege compania de pensii obligatorii din cauza lipsei de informatii? Alege fondul de pensii obligatorii XXX!“ Mesajul nu ne apartine, XXX este numele unei companii cat se poate de reale si de hotarate sa cucereasca piata, agentul de marketing ce l-a scris (pe o pagina de Internet) este angajat al companiei si, una peste alta, totul este cat se poate de ilegal.

     

    In ultimele cateva saptamani, Internetul a fost invadat de o sumedenie de anunturi similare, scrise de agentii de marketing ai companiilor ce se pregatesc sa atace, incepand cu 17 septembrie, piata pensiilor obligatorii. Anunturi de recrutare pentru agenti, de proslavire a uneia sau alteia dintre companii, anunturi care compara, detaliaza, analizeaza si, in multe cazuri, vand. Anunturi care, pana pe 17 septembrie, sunt, in urma unei decizii adoptate de autoritatea de reglementare din piata pensiilor, interzise.

     

    Norma Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) spune clar: administratorii de pensii private obligatorii nu au voie sa desfasoare activitati de publicitate si de marketing pentru fondurile de pensii inainte de 17 septembrie. Teoretic, acesti administratori nici nu au inca agenti pentru businessul cu pensii private obligatorii, in conditiile in care nicio companie nu a parcurs etapele necesare de autorizare pentru oamenii de vanzari pe care ii vor arunca in lupta. Si totusi, liniile telefonice s-au inrosit deja de la apelurile celor ce incearca sa-ti vanda o pensie obligatorie (de fapt, sa incheie precontracte – nule in ochii legii, dar cine mai sta sa verifice legalitatea lor?), e-mail-urile sunt invadate de „oferte unice“ de castiguri si produse de pensii de la (doar un exemplu) „compania de asigurari cu cea mai indelungata experienta in domeniu, avand o istorie care dateaza din 1696“ si tot asa.

     

    Trecand insa de nivelul agentilor de marketing („nu stie ce spune, eu ce sa-i fac?“, raspundea directorul unei companii de administrare la intrebarea noastra mirata, in fata insistentei unui agent de a ne vinde un contract de pensii obligatorii in urma cu vreo doua saptamani), regula impusa de CSSPP este incalcata la lumina zilei, pe site-urile companiilor, pe pliantele din cutia postala sau pe canalele de televiziune. Mai subtil (promovand un mesaj cat se poate de banal, insotit de o sigla mare cat casa a unui fond de pensii ce nu exista macar inca) sau mult mai direct (cu mesaje clare despre „YYY Fond de Pensii“), marketingul administratorilor/fondurilor de pensii obligatorii a inceput deja. 

     

    Motivul pentru care startul a fost „furat“ este de domeniul evidentei: baza de clienti potentiali ai celor 16-17-18 sau cine stie cate companii (dat fiind ritmul in care apar numele noi) este de doar 2,5-3,5 milioane de contribuabili (limita de sus a intervalului fiind o varianta optimista, in care sunt luati in calcul si o parte a angajatilor intre 36 si 45 de ani, cei ce au dreptul de a alege daca vor sau nu o pensie obligatorie). Probabil ca daca cineva ar sta sa adune cotele de piata pe care anunta ca vor sa le castige cei mai multi dintre jucatori, suma ar trece serios de 200-300%. Pana la urma, nici asta nu e deloc o problema – telurile inalte nu au stricat niciodata cuiva si strica si mai putin intr-un business care in cativa ani va fi o mina de aur.

     

    Trecand insa peste modul cum o companie sau alta incalca legea, trebuie remarcat ca, pana la urma, franturile de informatie pe care le scapa companiile raman cam singura sursa de informatie pentru milioanele de angajati obligati sa-si aleaga un fond de pensii privat. Campania publica de informare pentru care startul campaniei de aderare a fost intarziat nu exista (sau daca exista este, cu certitudine, foarte timida). Pana la 17 septembrie nu mai e chiar mult, iar cele patru luni in care agentii de marketing vor ataca fiece contribuabil in parte ar putea sa nu fie chiar suficiente pentru un public in cea mai mare parte neinformat. Comisia de Pensii pregateste, spunea recent presedintele ei, o ampla campanie de informare: doua spoturi TV, spoturi radio, discutii televizate, pliante de informare, afise… Dar mecanismele nu merg, se pare, chiar unse si startul in forta al acestei campanii tot intarzie. Startul cumva nefiresc al sistemelor de pensii administrate privat – cu componenta facultativa inaintea celei obligatorii – ar putea ajuta aici intr-o oarecare masura. Destul de mica totusi, pentru ca cele doua difera (unul presupune contributii din buzunarul participantului, celalalt nu implica nicio cheltuiala in plus) si, in plus, cele doar cateva mii de contributori atrasi in trei luni de activitate de administratorii de fonduri facultative nu prea lasa de inteles ca romanii ar arde de nerabdare sa-si faca o pensie privata.

     

    Decizia CSSPP de a interzice administratorilor orice forma de marketing sau publicitate pana la startul efectiv al sistemului a fost motivata prin dorinta de a le crea tuturor participantilor conditii egale, dat fiind ca autorizarea companiilor are loc treptat.

     

    Rezultatul a fost insa un start „furat“ de unii, dezorganizat in mesaje si confuz, alimentat de mesaje pe jumatate informative, pe jumatate publicitare. Mesaje care se incheie cu o mentiune linistitoare: „activitatea fiecarei societati de pensii este sever supravegheata de CSSPP“ (sic!).

  • Politica BOR

    Moartea Patriarhului a fost un element de fundal. Prima intrebare pe care s-au grabit media sa o adreseze celor in drept a fost care va fi numele noului Patriarh. Ca la orice proces electoral, media au publicat „sondaje“, zvonuri, stiri, informatii venite „pe surse“ despre favoritii in cursa pentru ocuparea celei mai importante functii din ierarhia BOR.

     

    Au fost trecute in revista principalele dezbateri, pentru ca, la final, sa fie implicata si masoneria in problema alegerii patriarhului – ca in orice scenariu politic de mare anvergura. Mottoul intregii manifestari politico-spirituale: Alegerea noului patriarh nu trebuie politizata. Din punctul de vedere al reglementarilor bisericesti, ipoteza este exclusa din start. Din punct de vedere politic, nu avem cum sa nu observam stransele raporturi dintre politicul romanesc si Biserica Ortodoxa (apelul la neamestec in treburile Bisericii se face in conditiile in care Romania probabil este singura tara europeana – in afara de Vatican – care a avut in secolul XX drept premier un ierarh ortodox).

     

    Apelul la separare intre stat si Biserica este de fapt un simplu exercitiu de imagine. In conditiile in care clarificarea ideologica a actorilor politici romani este mai degraba un deziderat decat o realitate, este extrem de dificil pentru un politician sa exprime o pozitie contrara celei a BOR. Alternativa este anatemizarea – nu de catre ierarhia ortodoxa in sine, ci de catre ceilalti competitori politici, care se vor grabi sa isi clameze public smerenia. Practic, in acest moment, actorii politici participa la jocul „care nu se amesteca mai tare“.

     

    De cealalta parte, media s-au grabit sa demonstreze implicarea politicului – publicand listele cu politicienii care vor vota in cadrul procedurilor de alegere a noului patriarh. Trecand de anvergura redusa a actorilor in cauza – in general persoane din esalonul secund al partidului -, problema analizelor din presa este ca supraestimeaza puterea de influenta a politicului. Chiar daca BOR intretine o relatie extrem de sinuoasa cu statul roman, ea ramane o institutie complexa si autonoma. BOR este un instrument de multe ori mai bine structurat decat statul roman. In momentul in care s-a discutat despre alegerea noului patriarh, procedurile erau cunoscute si indiscutabile (si ultima alegere a avut loc acum mai bine de douazeci de ani). Daca supunem testului comparatiei procedura de alegere a noului patriarh cu ipoteza organizarii alegerilor anticipate sau cu procedura demiterii presedintelui, observam ca in lumea laica discutiile futile sunt mult mai numeroase si regulile institutionale sunt mult mai relativizate. BOR este o lume in sine, cu regulile ei, cu relatii proprii intre membrii ei si care nu resimte atat de usor influentele masoneriei si ale lumii politice.

     

    Aceasta nu inseamna ca Biserica ramane neutra la influentele politice. Dar nici ca BOR poate fi instrumentalizata de un actor politic (chiar daca inalti ierarhi mai pun umarul in unele randuri la construirea imaginii unor actori politici). Biserica nu poate fi transformata atat de usor in instrument de campanie electorala si motor de imagine publica. Niciun politician nu dispune de resursele simbolice pentru a determina o institutie atat de mare si de complexa sa i se alature. Cel mult poate sprijini o tabara din interiorul ierarhiei.

     

    In acelasi timp, nici miza nu este la fel de mare. Capacitatea de influenta a BOR in spatiul politic este redusa. Agenda politica a BOR are cateva puncte esentiale: problema studiului religiei in scoli, problema regimului cultelor. Marile dezbateri occidentale (avort vs. optiune personala) nu sunt prezente in spatiul public romanesc, iar modificarea legislatiei sub presiunile europene a fost facuta fara mari proteste din partea BOR (de exemplu in cazul dezincriminarii homosexualitatii), chiar daca instante similare au refuzat in alte tari ortodoxe sa faca acelasi pas. Capacitatea de influenta a BOR se ascunde in spatele procentelor pe care le clameaza cand incearca sa se legitimeze. Astfel, BOR este reprezentanta a 87% dintre romani – diviziune artificiala si lipsita de sens in ecuatia politica. BOR nu poate aduce la vot 87% dintre romani. Identitatea ortodoxa a acestora poate fi dezbatuta, dar prezenta la vot este un argument indiscutabil. Tot ceea ce BOR cere este mentinerea acestei neutralitati reciproce intre stat si Biserica. Aceasta inseamna finantarea cultului de catre stat, autonomia ierarhilor fata de celelalte categorii de functionari publici, alaturi de cateva concesii simbolice (elemente religioase in spatiul public).

     

    Politicienii nu au puterea de a influenta decisiv problemele interne ale BOR. Si nici nu o pot transforma in instrument politic. Dar isi pot atrage ostilitatea ei, care este mult mai costisitoare. Cu Daniel sau Teofan, cu Traian Basescu sau Ion Iliescu, simbioza dintre statul roman si BOR este in sine o institutie, care permite religiosului si politicului sa se influenteze si sa se limiteze reciproc. Iar moartea unui Patriarh sau schimbarea unui presedinte nu modifica deloc relatia.

  • Sa vezi si sa crezi

    Da rezultate ofensiva din Irak? Aceasta e intrebarea la care va trebui sa ne raspunda luna viitoare generalul David Petraeus si ambasadorul american Ryan Crocker.

     

    Eu unul, din pacate, nu sunt interesat de parerile lor. Si nu pentru ca nu le-as purta o stima deosebita. Le port. Dar tot nu sunt interesat de parerile lor. Ma intereseaza doar ale dumneavoastra. Da, ale dumneavoastra, ale celor ce cititi acest articol. Dumneavoastra stiti mai multe decat va inchipuiti.

     

    Vedeti, eu am o viziune simpla atat despre procesul de pace arabo-israelian, cat si despre ofensiva din Irak: orice solutie la procesul de pace arabo-israelian care necesita un expert in Orientul Mijlociu care sa v-o explice nu merita bagata in seama. N-o sa duca nicaieri.

     

    …

     

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer. Urmatorul sau articol va aparea in numarul din 12 septembrie al BUSINESS Magazin

     

    Traducerea si adaptarea de Mihai MitricA

    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei

  • Stirile Pro TV, nominalizate la premiile Emmy

    Stirile Pro TV au fost nominalizate la Premiile Internationale Emmy, la categoria Stiri, pentru materialul „Tibetani la granita chineza“, filmat de cameramanul Sergiu Matei in toamna trecuta, informeaza organizatorii evenimentului.

    Producatorul stirii despre felul in care granicerii chinezi ii impusca pe tibetanii care incearca sa treaca granita pentru a ajunge la Dalai Lama este Robert Gainescu. Editorii stirii au fost Oana Maiuga, Paula Sacui si Eduard Tarna. Corespondent si cameraman a fost Sergiu Matei.

    Potrivit Pro TV, materialul a intrat in marea competitie alaturi de 800 de proiecte inscrise la diverse categorii. Nominalizarile au fost stabilite de cei 500 de membri ai juriului, alesi din 35 de tari.

    La categoria Stiri (News), reportajul romanesc concureaza cu trei materiale produse pentru TV Globo din Brazilia („Jornal Nacional: Caravana JN – Elections“), ABS-CBN din Filipine („Bandila: The Subic Rape Case Promulgation“) si Channel 4 News din Marea Britanie („Lebanon Endgame“ – o productie ITN).

    Este pentru prima data cand o productie jurnalistica romaneasca se afla in cursa pentru Emmy, cea mai importanta competitie a creatiilor difuzate pe posturile de televiziune.

    Sergiu Matei a filmat scenele cumplite in care granicerii chinezi trageau in refugiatii tibetani. Imaginile au fost preluate dupa difuzarea la Pro TV de canalele de stiri CNN si EuroNews. The New York Times, International Herald Tribune, Le Monde si Le Figaro, printre alte ziare, au abordat subiectul. Peste 200 de mii de oameni din intreaga lume au accesat site-ul www.protv.ro pentru a vedea imaginile filmate de Sergiu Matei.

    Premiile Internationale Emmy se vor acorda in acest an pe 24 septembrie, la New York, dupa acordarea premiilor Emmy americane.

  • In the spotlight

    Ideea: Produsele Tnuva pastreaza gustul dragostei

    Client: Tnuva Romania

    Brand: Tnuva

    Agentia: McCann Erickson

    Canale: TV, OOH

     

    Sub sloganul „Pastreaza gustul dragostei“, campania de comunicare pentru lansarea pe piata din Romania a produselor lactate Tnuva demareaza cu prezentarea spotului „Nasterea“ pe noua canale TV.


    „Este un moment foarte important in istoria companiei Tnuva: momentul in care facem cunostinta oficial cu intreaga comunitate romaneasca“, declara Sagit Tzur-Lahav, VP Marketing al Tnuva Romania.


    Rolul echipei de creatie McCann Erickson a fost acela de a transmite catre publicul larg esenta brandului Tnuva. Spotul rezultat compara sentimentul pe care il are un nou-nascut cand se afla in bratele mamei cu gustul hranitor si senzatia de bine induse de consumul de produse lactate proaspete. „A fost un brief destul de greu, intrucat clientul ne-a cerut o campanie care sa faca legatura intre Tnuva si dragostea de familie autentica. Or, in aceasta categorie, toata lumea uzeaza si abuzeaza de cuvinte care definesc afectiunea intre membrii familiei. In aceste conditii, ne-am temut ca n-o sa ne putem diferentia in oceanul de zambete cu toti dintii si de imbratisari de reclama care populeaza peisajul publicitatii noastre“, declara Alexandru Dumitrescu, Associate Creative Director, McCann Erickson.

  • Jurnale de milioane

    Din simple jurnale personale online, multe bloguri au devenit astazi un business in adevaratul sens al cuvantului pentru acei utilizatori care, prin ceea ce publica online, reusesc sa atraga mii, uneori chiar zeci de mii de vizitatori zilnic. In joc sunt sume de ordinul milioanelor de dolari.

    Pentru Jay Brewer, un designer american, totul a pornit de la prezentarea unui filtru de cafea pe site-ul SingleServeCoffee.com, un blog de nisa. Acum, Brewer are 17 alte site-uri de recenzii, cum ar fi spre exemplu SavingStuff.com sau SuperCoolBaby.com, fiecare dintre acestea reprezentand pentru autor o sursa buna de venit, cel putin deocamdata.

     

    Tot dintr-o intamplare a ajuns si Eric Nakagawa, programator de software in Hawaii, sa castige bani de pe Internet. La inceputul acestui an, in ianuarie, a facut un site pe care a publicat o singura poza cu o pisica, pe care scria agramat „Eu pot are cheezburger“ (I Can Has Cheezburger), mai mult in ideea de a face o gluma si de a se amuza. Numai ca, la scurt timp dupa ce a mai publicat alte cateva fotografii, tot cu pisici amuzante insotite de cate un mesaj scris in acelasi stil, si a transformat site-ul intr-un blog, Nakagawa a descoperit ca foarte multi utilizatori sunt interesati de pisicile lui, ii viziteaza blogul frecvent si comenteaza pe marginea pozelor.

     

    „Am pornit acest website cu gandul ca este amuzant, dar nu ca sa scot bani din el“, spune programatorul care a devenit astfel antreprenor. Cifra de afaceri a companiei sale, I Can Has Cheezburger, l-a determinat insa pe Nakagawa sa renunte la slujba sa si sa se ocupe exclusiv de blog. O miscare de altfel justificata, avand in vedere ca numarul vizitatorilor s-a dublat luna de luna, de la 375.000 in martie si pana la 1,5 milioane in mai – potentiali clienti ai companiilor care-si fac reclama pe blogul programatorului de software. Iar cea mai ieftina reclama costa 500 de dolari pe saptamana, pretul putand urca pana la 4.000 de dolari, bani care intra in buzunarele antreprenorului.

     

    Ca si Jay Brewer sau Eric Nakagawa, foarte multi bloggeri au reusit sa-si cladeasca un business pe Internet prin intermediul blogurilor. Este drept, cea mai mare parte din cele peste 75 de milioane de astfel de site-uri din toata lumea, conform Technorati.com, raman in continuare la statutul de jurnale personale online. Aceasta nu impiedica insa ritmul accelerat de crestere a numarului de bloguri care apar zi de zi – cu aproximativ 120.000, potrivit aceleiasi surse – in incercarea de a gasi un model de business profitabil. Iar explozia blogosferei va continua cel putin pana in 2010, cand vor exista cel putin 200 de milioane de bloguri.

     

    Cate dintre ele vor fi insa afaceri online? „Blogosfera inca nu pare a fi un mediu propice unei afaceri“, este de parere David Weinberger de la Berkman Center for Internet and Society din cadrul Harvard Law School. „Cred ca rolul majoritatii blogurilor ramane cel conversational, situatie care se va mentine si in viitor.“ Momentan, totusi, cel putin pentru 50.000 de autori ai celor mai populare jurnale online, clasament realizat de Technorati.com, sumele incasate au crescut anul trecut cu 500 de milioane de dolari, conform unui studiu realizat de University of Texas si compania de publicitate Chitika. In fruntea clasamentului se afla bloguri precum Engadget, BoingBoing, Gizmodo sau Techcrunch.

     

    Chiar daca suma ar putea parea mica din punctul de vedere al unei companii cu domeniu de activitate traditional (offline), lucrurile sunt privite din alt unghi prin simplul fapt ca vorbim despre bloguri. Primii 500 de bloggeri din top au incasat din publicitate si din alte surse adiacente blogului, conform calculelor Chitika, aproximativ 20% din intreaga suma, adica in jur de 100 de milioane de dolari. Ceea ce inseamna ca fiecare dintre acestia a inregistrat un venit mediu de 200.000 de dolari in 2006 sau peste 16.500 de dolari pe luna. Probabil un motiv suficient de bun pentru multi dintre ei sa renunte la slujbele de zi cu zi si sa se dedice activitatii de pe blog – decizie care, chiar daca pare la o prima vedere simpla, nu e deloc asa. Un blogger „profesionist“ aloca zilnic cel putin cateva ore pentru a produce continut de interes pentru vizitatori.

     

    Foarte multe dintre cele mai populare bloguri din lume au in spate companii cum sunt Blogads, Grawker Media, Federated Media Publishing sau Weblogs, care opereaza fiecare mai multe bloguri, oferind astfel companiilor de publicitate posibilitatea sa ajunga la un public mai vast si mai variat. Spre exemplu, Grawker Media, care detine o familie intreaga de bloguri, de la Grawker.com si pana la Gizmodo.com, aflat pe locul al treilea in clasamentul Technorati, are peste 100 de milioane de vizitatori pe luna.

     

    Iar in fine, dar nu in cele din urma, un blog de succes inseamna un blogger cu notorietate, ca Michael Arrington, Darren Rowse sau Jeremy Shoemaker. Acesta din urma chiar a publicat acum doi ani pe blogul sau, Shoemoney.com, o poza in care tinea in mana un cec de la Google AdSense in valoare de 132.995 de dolari si continua sa aiba castiguri anuale de peste 100.000 de dolari de pe urma blogului sau.

     

    Cazurile antreprenorilor online, care au transformat blogul intr-un business, raman insa un procent extrem de mic din intreaga blogosfera, mai ales ca pe langa cele 120.000 de bloguri estimate a fi create zilnic apar si intre 3.000 si 7.000 de bloguri-spam.

  • De fapt, doar primele 7.500

    Studiul companiei de publicitate Chitika arata faptul ca primele 50.000 de bloguri din lume dupa popularitate au incasat anul trecut 500 de milioane de dolari. In realitate, cea mai mare parte din suma a fost realizata de primele 7.500 de bloguri din lume.

    • Primele 500 de bloguri, reprezentand 1% din total, si-au adjudecat 20% din suma – 100 de milioane de dolari.
    • Primele 2.500 de bloguri (5% din cele 50.000 de bloguri) au incasat 50% din total – 250 de milioane de dolari
    • Primele 5.000 de bloguri (10% din total) au luat 80% din suma – 400 de milioane de dolari
    • Primele 7.500 de bloguri (15% din total) au inregistrat venituri in proportie de 90% din suma totala – 450 de milioane de dolari

  • e-Government de lemn

    Cata vreme administratia publica inca mai solicita raportari pe discheta si mizeaza pe formate proprietare, societatea informationala e departe, iar e-Government ramane doar un cuvant care suna bine.

     

    Banca al carei client sunt de multi ani mi-a pus la dispozitie anul trecut un sistem de e-Banking. Aceasta a fost vestea buna. Vestea proasta a fost ca sistemul nu functiona decat sub anumite versiuni de Internet Explorer, care la randul lor rulau doar sub Windows. La vremea respectiva obisnuiam sa folosesc in mod curent mai multe sisteme de operare, dar nici unul nu corespundea cerintelor. Serviciile bancare prin Internet sunt extrem de utile, asa ca am fost pus intr-o ciudata dilema: schimb sistemul de operare sau schimb banca? Banca fiind un jucator comercial pe o piata concurentiala, am avut din fericire si cea ce-a doua alternativa. Ce se intampla insa in situatia in care institutii ale administratiei statului imi impun conditii privind tehnologiile pe care aleg sa le folosesc? Evident, aici nu prea pot opta pentru o alta administratie, asa ca nu-mi raman decat doua variante: sa ma conformez sau sa protestez. Admit ca orice institutie poate sa-si aleaga solutiile informatice pe care le considera cele mai potrivite si ca aceste institutii pot utiliza pentru a comunica intre ele formatele si protocoale asupra carora au cazut de acord, insa daca un organism public vrea sa comunice cu mine folosind formate proprietare, atunci situatia se schimba. Nu doar ca astfel imi impune sa cumpar anumite programe, limitandu-mi libertatea de alegere si influentand piata, dar este si o chestiune de respect si de o oarecare „corectitudine politica“. Or, administratia publica de la noi nu pare inca preocupata de aceste aspecte.

     

    Exista doua directii ale schimburilor de date intre administratie si societate. Cred ca administratia are obligatia de a furniza societatii informatiile publice in forme care sa corespunda unor standarde deschise, astfel incat sa poate fi utilizate in sistemele informatice. Din pacate, inca nu se intampla asa. Mai intai, persista o paguboasa secretomanie, astfel incat pana si unele nomenclatoare si codificari sunt fie de negasit, fie sunt furnizate in formate de prezentare (PDF sau HTML). De exemplu, rezultatele recensamantului din 2002 sau codificarile medicale CIM. Spre comparatie, informatiile similare sunt disponibile in cele mai multe tari in formate diverse, de la cele mai simple (CSV) pana la cele mai detaliate. Doriti coordonatele geografice ale localitatilor din Romania? Le veti gasi pe un sit american, earth-info.nga.mil, desi datele sunt cu siguranta furnizate de administratia romaneasca. Nomenclatorul postal a fost furnizat pe CD, dar intr-o baza de date protejata, insotita de un program opac care permite doar cautari. Exemplele pot continua.

     

    Directia inversa, de la societate spre administratie, este inca si mai problematica. Desi s-au facut unele progrese – unele institutii accepta acum si CD-ROM-uri, nu doar dischete – pana la e-Government calea e lunga. Un prim aspect este utilizarea pe scara larga a formatelor proprietare (in multe cazuri DBF), cu consecintele pe care le-am evocat mai sus. Pe de alta parte, o mare parte din administratie nu pare sa fi aflat ca imensa majoritate a agentilor economici utilizeaza sisteme informatice de evidenta, asa ca furnizeaza cu generozitate programe (doar Windows, evident) pentru culegerea manuala a datelor ce trebuie raportate. De cele mai multe ori fara nicio posibilitate de import si, in unele cazuri, necesitand utilizarea unor componente de software proprietar (cum s-a intamplat in cazul Casei Nationale de Pensii, unde programul furnizat necesita biblioteci Visual FoxPro). Un exemplu recent ofera Ministerul Sanatatii, care a furnizat un program de raportare pentru programul national de evaluare a starii de sanatate. Perfect opac si fara posibilitati de import de date, asa ca centrele medicale angajate in program au consumat resurse importante pentru a culege date de pe mii de buletine de analize, desi datele se aflau in sistemele informatice proprii. Insa chiar si posibilitatea de import (promisiune neonorata inca de Ministerul Sanatatii) este inoportuna, cata vreme datele ar fi putut fi raportate direct, intr-un format simplu si precis.

     

    Un pas inainte a facut Ministerul Muncii, care a ales solutia corecta pentru evidenta salariatilor: raportarea online in format XML. Ca aplicarea a fost defectuoasa, incepand de la specificarea incorecta a formatului, e alta poveste. Daca administratia publica vrea cu adevarat sa comunice eficient si civilizat cu o societate din ce in ce mai informatizata, trebuie sa adopte standarde si formate publice si deschise.

  • Pe Internet, negrul e verde

    Cantitatea de energie pe care o consuma de la priza un monitor depinde intr-o mare masura de culorile afisate. Negrul este de departe preferatul ecologistilor.

     

    O campanie a ecologistilor condusa de Mark Ontkush, autointitulat evanghelist pentru calculatoarele cu consum redus de energie, sustine ca atentia la culorile afisate de site-uri ar duce la o crestere substantiala a eficientei energetice. Cu cat culorile sunt mai inchise, cu atat monitorul consuma mai putina energie pentru a afisa o pagina de Internet. Ontkush a venit chiar cu ideea conform careia daca cel mai utilizat site din lume, motorul de cautare Google, ar trece de la albul imaculat care predomina acum la un negru inchis, s-ar economisi sute de MWh pe an. La scurt timp, mai multi dezvoltatori web au lansat versiuni ale cunoscutului motor de cautare in negru intens si le-au botezat Blackle, BlackWebSearch.com sau Darkoogle.

     

    Oricare dintre ele este complet functional si ofera aceleasi rezultate pe care le ofera si originalul. Raspunsul Google a venit doar in august, dar fara ca albul caracteristic sa fie inlocuit. Unul dintre managerii Google, responsabil de politica „verde“ a companiei, a publicat pe blogul oficial un articol din care rezulta ca studiile proprii spun ca monitoarele LCD, cele care predomina acum in Statele Unite, nu reduc consumul la afisarea nuantelor inchise, dar ca reducerile de consum sunt reale in cazul monitoarelor de generatie veche, pe tub catodic. Aceasta pentru ca monitoarele CRT (cathode ray tube) afiseaza culori in functie de intensitatea cu care campuri de electroni sunt proiectate pe sticla. Atunci cand niciun electron nu este proiectat, culoarea ecranului este neagra si de aici rezulta un consum redus in medie cu 10,8 wati pentru pagina aproape integral neagra a Google fata de cea standard. Pe de alta parte, monitoarele LCD au un alt principiu de functionare, ce nu influenteaza semnificativ consumul de energie. Chiar daca acum Google va ramane de aceeasi culoare, lobby-ul facut de Ontkush a influentat o parte a comunitatii de designeri web, care recomanda acum clientilor sa isi faca site-urile in culori sumbre. Iar o alta metoda pentru reducerea consumului este alegerea unui monitor cu o diagonala cat mai mica. Insa de departe cea mai „verde“ alegere, fara a apela la studii de specialitate, este de a scoate pur si simplu din priza monitorul, pentru cresteri de eficienta cu 100%.