De cateva luni, din adancurile centrului istoric al Bucurestiului ies la lumina peisaje si istorii care, povestite si impachetate cu spirit de marketing, pot revitaliza spectaculos interesul turistic al acestei zone.
Bucuresti. In cartierul Lipscani sunt vizibile zidurile vechi ale cetatii construite de Dracula. La mica distanta e Muzeul de Istorie al orasului Bucuresti, unde se pastreaza copia actului prin care Dracula a poruncit constructia zidurilor, nota recent pe blogul sau o turista italiana recent intoarsa din Romania. Mai putin decat acuratetea informatiilor ei importa aici fascinatia fata de o istorie aproape inseparabila de mitologie, pe care turista o descoperise aici, laolalta cu multi alti vizitatori straini ce au umplut de-a lungul acestei veri strazile proaspat excavate ale centrului istoric, fotografiind si minunandu-se la tot pasul.
Sapaturile arheologice din ultimele luni in centrul vechi al Bucurestiului au scos la lumina un oras secret, subteran, vechi de cateva secole, un amestec de straturi de istorie din secolele al XVI-lea, al XVII-lea si al XVIII-lea. Zona in care s-a explorat a cuprins strazile Smirdan (fosta Ulita Domneasca), Franceza, Postei, Stavropoleos si Lipscani, si probabil ca ruinele, vasele, monedele si celelalte obiecte descoperite ar fi ramas mai departe necunoscute publicului daca n-ar fi fost programul de reabilitare a infrastructurii din centrul istoric, al carui start a depins de avizul autoritatilor privind descarcarea de sarcina arheologica.
Sub sucursala Lipscani a Bancii Comerciale Romane, o cladire de secol XIX, lucrarile au confirmat existenta Bisericii lui Ghiorma Banul, construita undeva in perioada 1564-1565. Ghiorma Banul a fost un mare boier care a trait in perioada Doamnei Chiajna si care a fost executat de Voda Alexandru al II-lea Mircea. Ceva mai tarziu, langa ea s-a construit Hanul Greci, ale carui ziduri s-au ivit la decopertarea terenului. Putin mai incolo se afla Hanul Zlatari, care a functionat pe langa biserica Zlatari, ridicata de catre zlatarii (aurarii) domnesti in secolul al XVI-lea. In acelasi perimetru, peste drum de actuala BCR au aparut si urmele Hanului Serban Voda, construit de domnitorul Serban Cantacuzino intre 1683 si 1685. Sapaturile au scos la lumina si amintirea unor perioade dramatice din Bucurestiul de altadata. Langa o intrare a bancii au fost reperate urmele unei incaperi distruse de un incendiu, din care tot ce a ramas au fost cateva scanduri si grinzi carbonizate.
Arheologii spun ca descoperirile nu i-au luat in totalitate prin surprindere. Stiam ca este Hanul Greci in zona, dar nu stiam cat este de mare, surpriza a fost dimensiunea: un han cu latura de 100 de metri, spune Gheorghe Manucu Adamesteanu, arheologul care coordoneaza sapaturile din centrul vechi. Specialistii spun ca descoperirile facute in cel mai mare santier arheologic din tara deschid o alta perspectiva pentru istoria orasului. Am descoperit o zona in care se strangeau conductele de apa de secol XVI, pe cand noi eram considerati niste trogloditi – or, faptul ca in secolul al XVI-lea aveam un sistem de distribuire a apei este extrem de important, afirma Adamesteanu.
Descoperirile au atras public de tot felul. A iesit la iveala o casa de secol XVII foarte frumos pastrata, construita din caramida cu nise si arcade, care a atras multi studenti de la Facultatea de Arhitectura. Avem surpriza sa vedem deja multe grupuri de turisti straini, in conditiile in care deocamdata nu au ce sa vada, spune Adamesteanu. Ce se va intampla insa cu aceste vestigii? Conform arheologului, au fost alese cele mai importante zone din punct de vedere arheologic si arhitectural: ruinele din fata BCR, de pe strada Stavropoleos si de pe strada Franceza colt cu Postei; s-au facut planuri, au fost inaintate la Ministerul Culturii, comisiile de specialitate le-au discutat, au aprobat proiectul, urmand ca acum sa se organizeze un concurs de proiecte de amenajare. Dupa Zilele Bucurestiului, de la sfarsitul lui septembrie, ar trebui sa fie anuntata si data concursului. Pana la organizarea licitatiei ulterioare pentru proiectul castigator si obtinerea de fonduri, o parte dintre ruine au fost acoperite cu pamant pentru conservare.
Adamesteanu afirma ca propunerile pentru punerea in valoare a istoriei orasului sunt cat se poate de diverse: o parte din strada Franceza poate fi acoperita cu podea transparenta, iar in zona BCR se poate realiza o constructie in relief pe care turistii sa o poata vedea de la distanta. Reprezentantii primariei spun ca nu pot da informatii concrete despre aceasta amenajare inainte de licitatie. Intr-un capat al strazii vor sa puna o statuie, dar inca se discuta, spune Adamesteanu. Ramane de vazut daca lucrarile de punere in valoare a vestigiilor se vor desfasura in paralel cu cele realizate de firma spaniola Sedesa in cadrul programului de reabilitare a infrastructurii din centrul istoric sau daca vor incepe abia dupa ce lucrarile Sedesa vor lua sfarsit.
Singurul lucru care este deocamdata sigur e data la care se vor finaliza lucrarile de reabilitare a centrului istoric – zona – pilot (aria in care s-au realizat si sapaturile): 20 aprilie 2008. Va pot confirma, totusi, ca termenele contractuale de finalizare se aplica doar pentru lucrarile care fac obiectul contractului privind reabilitarea infrastructurii si nu pentru lucrarile de conservare a descoperirilor arheologice, a caror necesitate a aparut dupa inceperea sapaturilor, spune Ana-Maria Toma, responsabil pentru relatiile cu presa in cadrul Primariei Bucuresti. Bugetul proiectului de reabilitare a centrului vechi a fost de 20,7 milioane de euro, bani obtinuti dintr-un imprumut de la BERD, dintr-un grant acordat de guvernul olandez si din fondurile proprii ale municipalitatii.
In lipsa unor certitudini, pesimistii s-ar putea ghida dupa un precedent, dat fiind ca ruinele din Centrul Vechi scoase acum la lumina se invecineaza cu o descoperire de acum trei ani, din curtea Loteriei Romane din Calea Victoriei nr. 9: zidurile a cinci biserici suprapuse, ridicate intre secolele al XVI-lea si al XVIII-lea. Arheologii au conchis atunci, in 2004, ca bisericile au apartinut caselor boieresti care s-au succedat de la inceputul secolului al XVII-lea si pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. Imediat ce atentia presei fata de fascinanta descoperire s-a risipit, ruinele au intrat insa in conservare, cu aceeasi promisiune ca acum, ca pentru punerea lor in valoare vor exista niste proiecte. Cum terenul respectiv apartine Loteriei, iar de soarta patrimoniului istoric raspund Ministerul Culturii si municipalitatea, ingroparea vestigiilor si amanarea sine die a proiectelor a putut fi explicata prin circuitul lent al documentelor intre aceste institutii. Acele biserici, o data cu schimbarea presedintelui Loteriei (anul trecut, n.red.), vor fi puse insa in valoare. Am avut o discutie cu presedintele si mi-a spus ca se vor aloca bani si urmeaza sa se faca un concurs de proiecte. Cred ca in octombrie-noiembrie se va sti ceva clar, spune Adamesteanu.
Ce modele au la dispozitie insa autoritatile pentru valorificarea vestigiilor din centrul istoric? Una dintre solutiile cele mai folosite este acoperirea cu o suprafata transparenta: la Lisabona, sediul bancii Millennium a fost construit peste ruinele unor vile romane, dar situl a fost acoperit cu un plafon transparent, astfel incat turistii si amatorii de istorie sa le poata vizita. Iar in Ljubljana, in anii ’80 a inceput amenajarea vechiului castel medieval si constructia unui funicular care sa faciliteze accesul pe dealul pe care se afla acesta; pentru ca o parte din zidurile castelului fusesera ingropate, ramasitele acestora au fost acoperite cu podea transparenta, astfel incat sa poata fi admirate fara a se degrada in aer liber. E adevarat insa si ca slovenii si-au pus problema inca de la inceputul secolului trecut cum sa puna in valoare castelul, iar solutiile tehnice si sumele necesare pentru ca frumusetea trecutului sa prinda iarasi viata acolo s-au lasat asteptate. Acum, speranta pentru vestigiile de la Bucuresti e sa nu fie nevoie si in cazul lor de mai bine de un secol de reflectie.