BusinessMagazin

Blog

  • Ţara în care homosexualii sunt veneraţi iar rata violurilor este uriaşă

    În ultimii ani, în această ţară este intezis prin lege ca viitorii părinţi să afle sexul copilului, pentru că avorturile sunt foarte frecvente dacă familiile sunt sărace şi aşteaptă o fetiţă. Pentru că nu vor avea bani de zestre (dauri) şi decât să ajungă prostituată mai bine nu o nasc. Ca urmare, acum în India este un raport de 1.000 de bărbaţi la 930 de femei. Cum ţara are o populaţie de 1,5 miliarde de locuitori, un calcul sumar arată că aproape 55 de milioane de bărbaţi nu au pereche. În asta rezidă explicaţia pentru numărul foarte mare de violuri şi a faptului că în societatea indiană homosexualii sunt veneraţi în temple, apărând în poveşti mitologice.

    ”Îmbrăcaţi în saree (haine feminine), sunt peste tot – la cerşit, la colţ de stradă sau oriunde”, spune Tudor Marciş, care conduce în India Thermo Control Services and Expertise o afacere cu servicii de facility, property şi energy management pentru 40 de clădiri, în care îşi desfăşoară activitatea peste 250.000 de angajaţi.

    În ţara din celălalt capăt al lumii unde trăieşte acum 10 din 12 luni ale anului, nu există apă potabilă, iar în oraşe ca Mumbay la malul oceanului miros urât din pricina deversării apelor uzate, netratate. Într-o ţară în care nu există canalizare, ”acum sunt reclame la TV, radio şi panouri publicitare care îndeamnă la economisirea apei prin duşuri comune”, pentru că toate apele uzate sunt deversate direct în pământ. Or numai în Bangalore sunt 8 milioane de oameni.

    În plus, chiar şi acum, pentru căsătorie, femeia cumpără, cât se poate de concret, bărbatul; dacă familia sa este mai bogată decât a lui, ”el îi aparţine ei şi trebuie să facă tot ceea ce spune ea”, povesteşte Marchiş.

    În India, nivelul de educaţie este scăzut, iar masele nu au acces la şcolarizare superioară sau la servicii medicale. Într-o ţară în care câştigul mediu pe lună se plaseză în jurul a 100 de dolari, costul unei singure zile de spitalizare pleacă de la 150 de dolari. Sistemul medical este foarte bine pus la punct, dar tratamentele sunt accesibile doar celor cu bani. ”Zilele astea am pierdut un angajat. A murit pe bicicletă, în drum spre serviciu; a făcut infarct la 31 de ani”, exemplifică românul, care completează însă că societatea se schimbă acum, odată cu introducerea alimentaţiei pentru copiii care frecventează şcoala.

    ă în India contrastul este imens între traiul de zi cu zi al diferitelor pături sociale, aşa cum sunt contrastante şi mentalităţile, iar pentru a-şi ilustra ideea, românul povesteşte că diferenţele sunt ca ”între alb şi negru; gri nu prea există”. Totul este la superlativ, deopotrtrivă bogăţia şi sărăcia, în egală măsură. ”La ultima petrecere privată la care am fost, gazda a cheltuit peste 1 milion de dolari. Dar cei care serveau câştigă 100 de dolari pe lună şi dorm pe jos”.

    Iar preţurile locuinţelor pleacă de la 2.500 de dolari pe metrul pătrat şi pot ajunge până la zeci de mii, fiind atât de ridicate din cauza densităţii populaţiei (336,5 locuitori / km²) şi a cererii uriaşe, punctează Marchiş. Până la urmă, India este ţara care ca număr de locuitori (peste 1,2 miliarde) ocupă locul doi în lume, după China. Prin urmare, o casă nouă cu suprafaţă de 300 mp costă cel puţin 800.000 de dolari. În acelaşi timp, salariile pentru un muncitor necalificat ajung în India la  200 dolari pe lună. Un electrician poate primi 300 de dolari, un inginer între 500-800 de dolari lunar, iar un manager câştigă între 1.000-1.400 de dolari pe lună.

  • Ponta: Băsescu a fost ofiţer al Securităţii. Este unul dintre motivele pentru care nu l-am votat

    El a răspuns astfel întrebat la România TV ce ar face dacă ar afla că Traian Băsescu a fost ofiţer acoperit.

    “Domnul Băsescu a fost ofiţer al Securităţii şi lucrul ăsta l-au ştiut românii şi totuşi l-au votat. Eu de aia nu l-am votat, a fost unul din motivele pentru care nu l-am votat, pentru că am citit în cărţi ce a făcut Securitatea împotriva românilor şi m-am gândit că un securist nu trebuia să fie preşedinte, dar totuşi oamenii l-au ales, aşa încât acum e tardiv, asta rămâne pentru istorie”, a spus Ponta.

  • Răspunsul la întrebarea “Pe cine votăm preşedinte”: Să-l alegem pe cel mai funny

    Scriu acest text în ziua în care scoţienii votează în cadrul referndumului pe tema independenţei. Indiferent de rezultat, avem de-a face cu al doilea semnal puternic, în doar câteva luni, după referendumul celor din Veneţia, adresat politicienilor europeni. Fraza definitorie a momentului a fost emisă de doi profesori universitari: „Europa este prinsă într-o capcană catch 22: nu vrea să meargă înainte, nu este interesată să meargă înapoi şi nu-şi poate permite, din punct de vedere economic, să bată pasul pe loc“.

    Am o sugestie pentru apropiatele alegeri prezidenţiale de la noi şi pentru nehotărârea pe care o încearcă, cred, cei mai mulţi români – „eu cu cine votez?“ – şi zic să-l alegem pe cel mai funny. Nu vreau ca preşedintele să vină să-mi invoce calp Constituţia, să se arate învins de securişti sau să-mi invoce modelul social suedez, ca să iau nişte fapte la întâmplare (ultimele două sunt pentru cunoscători), dar, dacă tot îl plătim, măcar să ne distreze.

    Lăsând amuzamentul deoparte, o să mă justific: este extrem de plauzibil ca peste cinci ani rolul preşedinţilor, al politicienilor în general şi al statelor ca entităţi să fie mult mai redus decât în prezent. Poate părea utopie, şi mulţi gândesc asta chiar acum, în timp ce citesc aceste rânduri. Dar mă gândesc că la fel de utopic ar fi fost să-i spui unui est-european, în 1984, că peste numai cinci ani Zidul Berlinului va cădea; 1984 era anul în care Uniunea Sovietică trecea din perioada Andropov în scurta perioadă Cernenko (iar Mihail Gorbaciov era un trepăduş, de rang înalt, dar trepăduş, la Moscova).

    În acelaşi an Ronald Reagan făcea un soi de gafă la radioul american, clamând în faţa tehnicienilor şi a microfonului, dar nu „on air“: „My fellow Americans, I’m pleased to tell you today that I’ve signed legislation that will outlaw Russia forever. We begin bombing in five minutes“. Chiar dacă mesajul nu a fost public, ruşii şi-au alertat armata şi s-au supărat aşa de rău că au boicotat Jocurile Olimpice de la Los Angeles. 1984 a fost şi primul an în care Ceauşescu a interzis circulaţia maşinilor particulare pe timpul iernii. Cine ar fi crezut în căderea comunismului, repet, peste numai cinci ani? Sau peste cinci ani foarte lungi, depinde cum priveşti.

    Revenind în zilele noastre, să spunem că oamenii, europenii în general s-au lehamisit de austeritate, de criză şi de toate cele comise fie de cei din capitale, fie de cei de la Bruxelles. Văd mişcarea separatistă din Scoţia şi referendumul neoficial din martie, când peste 89% dintre veneţieni s-au declarat de acord cu desprinderea de Italia şi revenirea la vechea republică care a durat la vremea ei mai mult de 1.000 de ani, strâns legate de această lehamite. Şi cele peste 30 de mişcări separatiste de pe bătrânul continent vor primi un nou suflu după episodul Scoţia, în ansamblu, şi se vor alimenta din acesta. Din toamna anului 2004 până în toamna anului trecut nivelul încrederii cetăţenilor în instituţiile europene a scăzut de la 50% la 30%, iar în guvernele locale de la 34% la 23%.

    În aceste condiţii, în noua realitate economică (urăsc formularea asta!) şi în noile condiţii de mobilitate, sunt posibile mişcări de separare mai mult sau mai puţin oficiale, enclave de inşi mânaţi de interese comune care să depindă mai puţin de „centru“ şi mai mult de inteligenţa şi puterea lor de a rezista şi clădi o viaţă. Asta dacă nu se vor extinde idei asemeni celor ale premierului ungar Viktor Orban, preluat de Bloomberg, care anunţa în iulie că este atras de ideea unui stat mai puţin liberal, dar clădit pe baze naţionaliste, de genul Rusiei, Turciei sau Chinei. O idee care poate părea la fel de puţin plauzibilă ca ideea destrămării autorităţilor statale de care vorbesc eu, dar care are gradul ei de plauzibil.

    De aceea zic că s-ar putea să ne ostenim degeaba în încercarea de a-l găsi pe cel mai bun, deştept şi diplomat, pe care să-l aşezăm în fruntea ţării. Calculele bugetare le fac cei de la FMI şi din alte instituţii financiare, căpşunarii sunt principalul investitor străin din România, realitatea ne arată că ne putem descurca în orice situaţie, corporaţiile fac treaba, iar poporul este mai preocupat de entertainment decât de antreprenoriat şi bunăstare (cei cu generalizarea să se abţină, vă rog), aşa că zic din nou: măcar votaţi un comedian bun.

    Ilustrez cu „Ministrul patinator“ sau „The Reverend Robert Walker Skating on Duddingston Loch“, cel mai cunoscut tablou scoţian, pictat de Henry Raeburn pe la 1790.

  • Antreprenorul care a ocupat cu magazine o stradă întreagă din Bucureşti

    Între cei doi poli la care visează pasionaţii de senzaţii tari din România, se află o porţiune din Calea Moşilor, colţ cu Bărăţiei, unde David Neacşu a aşezat polul echipamentelor sportive outdoor.

    Se împlinesc 20 de ani de când alpinistul David Neacşu voia să plece pe Everest. Organizatorul expediţiei a fugit însă cu o parte din banii strânşi, iar alpinistul a rămas acasă şi a pus bazele unei afaceri. Între timp, a bifat două victorii importante: a ajuns pe Everest şi a câştigat pariul pe piaţa de echipament sportiv pentru activităţi în aer liber din România. Graniţele micului său imperiu de bocanci, schiuri, haine impermeabile, corturi şi sute de accesorii se întind pe primii zeci de metri din Calea Moşilor, în spatele Magazinului Cocor. Cele cinci magazine, care ocupă o suprafaţă de 700 de metri pătraţi, sunt vecine cu un magazin cu rochii de mireasă, cu o florărie, cu un atelier de reparat încălţări şi cu magazinul sportiv Salomon.

    Tot nume inspirate de pasiunea pentru alpinism au şi depozitele firmei, întinse pe alţi 700 de metri pătraţi: Muntele Vinson, Elbrus, Carstensz Pyramid sau McKinley. La prima vedere, denumirile par o simplă înşiruire de vârfuri montane folosite ca strategie de marketing pentru pasionaţii de alpinism. Sunt, de fapt, primele vârfuri cucerite de alpinistul David Neacşu, mai cunoscut printre pasionaţi pentru expediţiile româneşti conduse de el în premieră pe toate continentele şi mai puţin pentru faptul că este proprietarul magazinelor Himalaya, compania cu 27 de angajaţi care se îndreaptă spre venituri de şapte milioane de euro anul acesta.

    L-am găsit pe Neacşu într-o cameră de aproximativ cinci metri pătraţi, după ce am parcurs vreo 50 de metri de magazin, făcându-mi loc printre căşti pentru alpinism, hamuri, carabiniere, pioleţi şi alte accesorii specifice. Stătea la un birou acoperit de teancuri de hârtii, albume îndesate cu fotografii din toată lumea, tablouri cu simboluri necunoscute şi obiecte pe care nu oricine le poate numi cu uşurinţă. „Asta este o mantra cu scriere în sanscrită pe care mi-a dăruit-o un lama când am plecat singur spre Everest pentru a pune la cale expediţia din 2003“, a explicat el. La gât poartă un medalion dintr-o piatră cu model „ochi de tigru“, extrasă din munţii Himalaya şi pe care „dacă o mai vedeţi la altcineva la gât, sigur face alpinism“.  La 54 de ani, Neacşu are la activ 37 de expediţii mari pe toate continentele, dintre care 19 premiere româneşti. Petrece 200 de zile pe an în expediţii, iar în restul timpului se află în magazinele sale de pe Calea Moşilor. Zâmbeşte mult şi povesteşte cu lacrimi în ochi despre experienţele trăite, axându-se pe cele legate de alpinism şi mai puţin pe afacere, care este, potrivit lui, doar un mijloc de a-şi atinge visele.

    Neacşu şi-a început cariera în urmă cu 30 de ani, mai întâi ca instructor în cadrul şcolii de ghizi naţionali a BTT-ului, iar apoi la Centrul Universitar Bucureşti. A ocupat apoi, timp de doi ani, funcţia de director de agenţie de turism în cadrul unei firme fondate de foştii săi elevi de la şcoala de ghizi, iar în 1993 a decis să îşi construiască propria afacere. „După ce mi-au degerat picioarele pe munte, am hotărât să fac un magazin pentru a aduce echipamente de care aveam nevoie eu în primul rând, iar, apoi, pentru a putea pleca oriunde în lumea asta fără să trebuiască să dau socoteală nimănui, să fiu propriul meu stăpân“, descrie el principala motivaţie care l-a împins spre antreprenoriat. Un argument în plus au fost cei 7.000 de dolari pe care îi strânsese pentru o expediţie în Himalaya, care avea ca scop final escaladarea vârfului Cho Oyu şi care nu s-a mai concretizat pentru că liderul expediţiei a hotărât să plece cu banii strânşi până în acel moment.

    Întâmplarea l-a inspirat în denumirea afacerii şi l-a motivat să inaugureze primul magazin. A investit cei 7.000 de dolari într-un spaţiu de aproximativ 40 de metri pătraţi din complexul comercial Unirea, la etajul patru, în aripa Călăraşi. Magazinul a fost construit sub forma unei cabane din lemn şi a fost ridicată în aproximativ trei luni chiar de cei care au lucrat apoi în magazin. „Nici eu nu ştiu de unde luam echipamentele atunci, aveam trei modele de bocanci, două de rucsacuri şi cinci carabiniere“, spune, glumind, antreprenorul. În 1998, după ce magazinul Unirea a fost cumpărat de omul de afaceri Dan Adamescu, preţul chiriei a crescut, iar Neacşu a fost nevoit să caute un alt spaţiu în care să îşi vândă echipamentele. L-a găsit în apropiere, pe Calea Moşilor. După ce l-a închiriat, a muncit vreme de doi ani la amenajarea acestuia, mai ales din cauza subsolului, care fusese lăsat în paragină.

    A reuşit să inaugureze magazinul la începutul anului 2000. „Aveam 11 angajaţi şi abia îmi permiteam să le plătesc salariile. Nu am avut bani şi pentru pază şi, în primele trei luni de funcţionare, am dormit în faţa magazinului, într-un cort“, îşi aminteşte el. Era o perioadă când furnizorii de echipamente nu aveau încredere în oamenii de afaceri din România, iar Neacşu trebuia să facă plata pentru marfă în avans, aspect care îngreuna situaţia antreprenorului aflat la început. După trei luni, a reuşit să ajungă la linia de plutire, mai cu seamă că încheiase şi contracul cu firma Mammut, unul dintre cele mai profitabile branduri din magazinele sale şi în prezent. După un an şi jumătate, a extins spaţiul cu încă o încăpere, dedicată alpinismului, şi a cumpărat spaţiul magazinului, în schimbul unei sume de 45.000 de euro.

    În 2003, Neacşu a închiriat şi cele două spaţii aflate vizavi de magazinul iniţial, pe care le-a dedicat vânzării de îmbrăcăminte Mammut şi încălţăminte, iar, ulterior, a cumpărat şi cele două spaţii, investind circa 600.000 de euro în acestea. Alte două, destinate bicicletelor high end de munte, dar şi altor branduri de haine pentru sportivi, le-a inaugurat în 2006 în spaţii închiriate, pe care antreprenorul ar vrea de asemenea să le cumpere. În toate sunt expuse aproximativ 5.000 de produse ale unor branduri de echipamente outdoor precum Petzl, Mammut, Austrialpin, Silva, Gerber, Tendon, Lowa, Asolo, Rock Empire, Nikwax, Lorpen, Laken, NicImpex, Julbo, Trimm, Suunto, Deuter, Kovea. A reuşit să câştige contractele cu ei prin participarea la târgurile de profil, cum ar fi cel care se organizează în luna februarie la München sau cel de la jumătatea lunii iulie din Elveţia, dar şi în China sau Statele Unite ale Americii. Nu ratează târgurile, deoarece „în fiecare an se schimbă lucrurile, ca şi în telefonie, IT şi altele“. Face comenzile cu nouă luni sau chiar cu un an înainte. Dacă la început câştiga cu greu încrederea furnizorilor, acum termenele de plată de la branduri precum Mammut sau Petzl ajung chiar şi la 90 de zile. „Au venit chiar la mine acasă să se convingă că nu vând într-un apartament“, spune Neacşu.

    Pe lângă vânzarea în magazinele proprii, în primii ani antreprenorul a făcut şi distribuţie pentru magazinele specializate răspândite în ţară. A atins maximul afacerii în 2007, când firma sa a înregistrat venituri de 13,5 milioane de euro şi profit de 500.000 de euro. A atras şi interesul cumpărătorilor, însă a renunţat la acest gând când a văzut cine avea să îi conducă afacerea în continuare. „Făcusem auditul în 2008, dar, când am dat mâna cu viitorul cumpărător, m-am răzgândit. Nu am mai vândut chiar dacă mi-a oferit o sumă frumoasă, 6,4 milioane de euro.“

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 22-28 septembrie

    22.09
    Eurostat publică sondajul privind încrederea consumatorilor UE pentru septembrie

    23.09
    INS prezintă datele despre ocupare şi şomaj în T2

    24-27.09
    Târgurile Print Sign, Expoplast şi Gifts Show (Romexpo Bucureşti)

    25-26.09
    Consiliul UE pentru Competitivitate (Bruxelles)

    25-28.09
    Târgurile Cosmetic Beauty Show, Modexpo, Wellness Show (Romexpo Bucureşti)

    26.09
    INS difuzează datele despre costul forţei de muncă în 2013

    26-28.09
    Festivalul de film digital Kinofest (Cinema Union, Energiea Pub, Gradina cu filme, Centrul Carol 53 Bucureşti)

    27.09
    Festivalul Metalhead Meeting 2014 Bis (Arenele Romane, Bucureşti)

    27.09-4.10
    Festivalul Internaţional de Teatru pentru Copii (Palatul Copiilor, teatre din Bucureşti)

    până la 28.09
    Expoziţia “De la Şcoala de Belle-Arte la Academia de Arte Frumoase” (MNAR, Bucureşti)

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Cine sunt campionii din sectorul serviciilor

    În termeni anuali, cele mai mari avansuri au fost consemnate de cifra de afaceri în activităţile de servicii informatice şi tehnologia informaţiei (25,5%), alte servicii furnizate în principal întreprinderilor (3,7%), comunicaţii (2,9%) şi transporturi (2,1%). Activităţile de producţie cinematografică, video, programe de televiziune, difuzare şi transmitere de programe au scăzut cu 0,8%.

  • Ucraina, paşi spre pace cu spatele la zid

    Amânarea vizează reducerea de către Ucraina a tarifelor vamale pentru mărfurile importate din UE, măsură contestată de Rusia, care susţine că efectul ar fi inundarea Rusiei cu mărfuri din UE reexportate de Ucraina. Moscova ameninţase că dacă nu se renunţă la această măsură, va aboli regimul comercial preferenţial cu Ucraina, ceea ce ar fi dat o nouă lovitură economiei ucrainene.

    Liderul de la Kiev, Petro Poroşenko, a făcut şi o vizită la Washington, unde a pledat cauza ţării sale în faţa Congresului şi s-a întâlnit cu preşedintele Barack Obama şi cu secretarul de stat John Kerry. El a cerut încă o dată arme, argumentând că Ucraina merită un statut special de aliat al SUA şi ca atare se califică spre a primi asistenţă militară specială, însă administraţia SUA a refuzat din nou orice livrare de arme ofensive. Potrivit CNN, Poroşenko a spus că “nu poate câştiga nimeni un război numai cu pături”, făcând astfel aluzie la echipamentele livrate până acum Ucrainei de partenerii occidentali. Casa Albă a anunţat însă şi de data aceasta că va oferi Kievului tot un pachet de echipamente defensive, în valoare de 46 mil. dolari, cuprinzând echipamente de protecţie antigonţ, căşti, vehicule militare şi ochelari cu viziune nocturnă.

    În paralel, spre a detensiona situaţia din Doneţk şi Lugansk, parlamentul de la Kiev a aprobat o serie de legi care garantează o mai mare autonomie pentru aceste regiuni, organizarea de alegeri la 7 decembrie în districtele separatiste şi o amnistie a separatiştilor, cu excepţia celor dovediţi de “crime, violuri şi terorism”. Conflictul dintre trupele guvernamentale şi separatiştii susţinuţi de militari ruşi s-a soldat până acum cu aproape 2.900 de morţi, în timp ce aproximativ 630.000 de persoane au fost strămutate, conform ONU.

    Guvernatorul băncii centrale ucrainene, Valeria Gontareva, a avertizat, în context, că prelungirea luptelor cu separatiştii ar determina o scădere a PIB cu 9-10% anul acesta, în special în condiţiile în care exporturile către Rusia s-ar putea reduce cu 35%. Petro Poroşenko a declarat însă, potrivit Kyiv Post, că în situaţia economică actuală caracterizată de ameninţarea din partea Rusiei, complexul militaro-industrial naţional ar putea deveni unul dintre principalele motoare ale economiei.

  • Idei de afaceri: food court de ultimă generaţie (VIDEO)

    Numite acum “food halls”, aceste restaurante de mall includ de regulă localuri care servesc hamburgeri din carne de vită hrănită cu iarbă, măcelării şi magazine de brânzeturi scumpe, gelaterii care vând îngheţata casei şi restaurante care nu fac parte dintr-un lanţ, conduse de maeştri bucătari cu renume, care încearcă să servească pe cât posibil specialităţi din produse locale.

    Este cazul Grand Central Market din Los Angeles, o piaţă veche şi emblematică pentru oraşul californian, a cărei zonă de restaurante atrag numeroşi clienţi cu mixul său de oferte de mâncare mexicană, texană sau thailandeză, asezonate cu evenimente muzicale sau alte spectacole. Revista de specialitate Bon Appetit a plasat recent “food hall”-ul din Grand Central Market printre cele mai bune 10 restaurante noi din SUA.

  • Jocul migraţiei aleşilor locali: procedura să trăiască!

    Lipsa de mobilizare a parlamentarilor puterii şi opoziţia sau abţinerea din partea partidelor cel mai afectate de efectele ordonanţei (PNL, PDL, PP-DD, UDMR) au făcut ca ordonanţa să nu întrunească numărul necesar de voturi favorabile ca să poată fi adoptată, urmând acum ca Senatul să aibă cuvântul final asupra ei.

    Ordonanţa este însă deja în vigoare şi îşi produce efectele începând cu 2 septembrie, timp de 45 de zile, iar premierul Victor Ponta, vicepremierul Liviu Dragnea şi şeful Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, au explicat că oricum niciun primar sau consilier local care şi-a schimbat între timp partidul nu-şi va pierde mandatul, nici măcar în ipoteza că ordonanţa va deveni lege cu prilejul votului din Senat şi va fi ulterior contestată la CCR, întrucât deciziile CCR nu sunt retroactive (adică aşa cum s-a întâmplat în 2006, când sancţionarea de către CCR a legii de atunci care introducea pentru aleşii locali 45 de zile de opţiune a aleşilor locali nu a anulat şi efectele valurilor de migraţie politică deja consumate în acea perioadă).

    Iar dacă ordonanţa nu va întruni numărul de voturi necesare nici în Senat, pentru ca ea să fie respinsă ar fi nevoie de iniţierea şi adoptarea unei legi separate de respingere a legii de adoptare a OUG, ceea ce e însă puţin probabil să se întâmple, din cauza lipsei unei majorităţi necesare de parlamentari.

     

  • Primul smartphone ultra low-cost de la Google

    Noul smartphone, produs de Micromax Informatics, Karbonn Mobiles India şi Spice Mobility, este echipat cu un procesor quad core MediaTek şi are un ecran de 4,5 inci, relatează Bloomberg. Preţul relativ scăzut ar putea ajuta Google să-şi extindă baza de utilizatori în India, unde majoritatea consumatorilor accesează serviciile de internet prin intermediul telefoanelor mobile, în detrimentul calculatoarelor.

    Compania de internet Mozilla, unul dintre principalii rivali ai Google, a lansat luna trecută în India un smartphone bazat pe sistemul de operare Firefox, la un preţ de pornire de 33 de dolari. “Estimăm că India va deveni a doua cea mai mare piaţă de internet din lume până în 2017, şi totul mulţumită serviciilor de telefonie mobilă”, au declarat reprezentanţii Google.

    Aproape 76% din cei 243 de milioane de utilizatori de servicii de internet din India navighează online cu ajutorul telefoanelor mobile, potrivit unui raport prezentat în iunie de firma de cercetări de piaţă londoneză We Are Social. Numărul de abonaţi Wi-Fi era la finele lunii iulie de 797 milioane, conform datelor autorităţii de telecomunicaţii din ţara sud-asiatică.