In tara este declarata situatie de urgenta si manifestatiile de
strada au fost violent reprimate, insa comunitatea internationala
pare deocamdata mai preocupata de situatia din Libia decat de cea
din Siria, tara fara rezerve de petrol, dar cu o pozitie
geostrategica importanta.
Familia Al-Assad se afla la putere de 31 de ani in Siria, iar
tatal lui al-Assad, Hafez, a reprimat sangeros in 1982 o miscare de
contestare a pozitiei sale, producand 20.000 de victime.
” Cernobil a fost ca explozia unei bombe radiologice. Noua bomba
radiologica este Fukushima si ne va costa si mai scump” in termeni
umani si economici, a avertizat Natalia Mironova, specialist in
domeniul termodinamicii, devenita unul dintre principalii adversari
rusi ai folosirii energiei nucleare.
Ea a apreciat ca gravitatea accidentului de la Fukushima ar
putea depasi catastrofa de la Cernobil si pe scara internationala a
evenimentelor nucleare si radiologice (INES). Clasificat la nivelul
7, accidentul de centrala nucleara ucraineana este considerat cel
mai grav din istoria nucleara civila.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Petcu a spus ca este dezamagit de hotararea instantei si ca nu
se astepta la asa ceva, dupa binele facut “in astia 20 de ani”. La
24 martie, liderul CNSLR-Fratia a fost prins luand mita 40.000 de
euro, o parte din banii ceruti omului de afaceri Petre Scrieciu
pentru ca firma acestuia sa execute lucrarile la un centru pentru
sindicate din Snagov.
Marius Petcu este unul dintre cei mai bogati lideri sindicali,
cu terenuri in Bucuresti, Ilfov si Teleorman, o casa de vacanta in
Ilfov si una de locuit in Capitala, zece conturi si depozite
bancare, dintre care trei in valoare totala de aproape 59.000 de
euro si restul de peste 418.000 de lei, potrivit declaratiei sale
de avere din 1 noiembrie 2010.
Previzionata inca din iarna, demisia lui Boc inaintea
congresului pentru alegerea conducerii PDL, in care concureaza cu
Vasile Blaga, a fost vehiculata cu prilejul discutiilor avute de
presedintele Traian Basescu cu parlamentarii PDL pe tema numirii
unui premier tehnocrat. Pare insa o ipoteza cel putin riscanta,
intrucat o buna parte din parlamentarii PDL s-ar putea sa-i fie
fideli lui Vasile Blaga si pot profita de situatie pentru a-l
trimite din nou in interimat pe premierul Emil Boc, subrezindu-i
pozitia chiar mai mult decat ar face-o gestul sau de a demisiona
doar din motive de bucatarie interna a PDL.
Opozitia s-a aprins vizibil la ideea ca l-ar putea vedea plecat
pe premierul Boc din functie si, prin co-presedintele USL Victor
Ponta, a anuntat ca a doua zi dupa eventuala demisie va merge la
Cotroceni cu propunerea de premier si de guvern, amenintand chiar
cu suspendarea presedintelui. Evident, sansele opozitiei sunt
minore, dar retorica lui Victor Ponta nu s-a impiedicat prea des in
calculele probabilitatilor.
E posibil insa ca PDL sa aiba mare nevoie in urmatoarea saptamana
de prezenta parlamentarilor proprii ca sa poata trece prin asumarea
raspunderii legea de plafonare a cresterilor salariale din
invatamant, proaspat anuntata. Guvernul a anuntat ca va promova in
Parlament, probabil prin angajarea raspunderii, un proiect de act
normativ care sa plafoneze majorarea salariilor pentru profesori,
considerand ca economia nu poate suporta la acest moment o crestere
salariala de 50%. Premierul Emil Boc a spus ca, din cauza “unor
practici judiciare” neuniforme, unii profesori beneficiaza de o
majorare salariala cu 50%, iar altii de o crestere mai mica.
Potrivit acestuia, majorarea salariilor cu 50% in educatie
presupune pentru acest an un efort bugetar suplimentar de
aproximativ 500 de milioane de euro, bani pe care Romania nu ii are
si nici nu ii poate asigura dintr-un imprumut extern fara a incalca
tinta de deficit.
Obiectele de arta nu par sa aiba foarte mare valoare pentru
romani. Cel mai scump tablou vandut in Romania, “Carciuma la Rucar”
semnat de Nicolae Grigorescu, a fost dat la licitatie cu numai
230.000 de euro, pe cand in alte tari pasionatii de arta ajung sa
plateasca chiar si zeci de milioane de euro pentru o singura opera.
Dincolo de obiect de colectie cu valoare sentimentala, o astfel de
achizitie ajunge sa fie pentru multi o investitie cu randamente
mari, asemenea altora precum imobiliarele sau bursa in vremurile
bune. La noi insa, colectionarii sunt putini, investitori in arta
sunt doar cateva sute, iar cei dispusi sa scoata din buzunar peste
50.000 de euro pentru un tablou pot fi numarati pe degetele de la
maini.
“Arta este considerabil subestimata in Romania”, spune Eugen
Voicu, presedintele companiei de administrare a investitiilor
Certinvest, despre o piata care de-abia anul acesta va depasi 10
milioane de euro, fiind estimata la cel mult 15 milioane de euro,
valoare infima fata de nivelul de 43 de miliarde de euro la nivel
mondial, potrivit calculelor European Fine Art Foundation. Pentru
cei mai multi, obiectele de arta au mai degraba potential estetic
si mai putin de castig, dar privita ca o investitie, arta ar avea
toate sansele sa inceapa sa ia amploare in urmatorii ani si sa
ajunga chiar la 30 de milioane de euro in Romania in 2013, dupa cum
apreciaza Manuela Plapcianu, directorul executiv al casei de
licitatii Artmark.
In ultimii 15 ani, randamentul mediu anual al investitiilor in
arta a fost de peste 27%, pondere care pare cu atat mai interesanta
in contextul economic actual, cand putine sunt investitiile care
pot asigura un astfel de castig. Pe asta mizeaza acum si Voicu,
care in urmatoarele saptamani, imediat ce va primi autorizarea de
la Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM), urmeaza sa
porneasca un fond de investitii dedicat exclusiv investitorilor in
arta, cu planuri ambitioase sa stranga cinci milioane de euro,
adica aproximativ o treime din intreaga piata din acest an. “Arta
este destul de ferita de criza, fiind considerata un activ
refugiu”, justifica Voicu decizia lansarii Certinvest Arta
Romaneasca.
In linii mari, fondul va administra banii pasionatilor,
investitorilor interesati de arta care nu detin cunostintele sau
mijloacele financiare pentru a cumpara opere pe cont propriu sau
investitorilor care cauta sa-si diversifice portofoliul
investitional, tranzactionand tablouri la sfatul unor specialisti
din Comisia Expertilor Independenti si Comitetul Independent al
Evaluatorilor.
Practic, atinge atat segmentul necunoscatorilor care ar fi vrut
sa faca astfel de investitii, cat si pe cel al oamenilor mai putin
dispusi sa plateasca zeci sau sute de mii de euro pentru un singur
tablou, avand in vedere ca sumele investite pot fi chiar si de
5.000 de euro. “Nu ma pricep la arta, dar caut de mai multa vreme
oportunitati de investitii ca sa diversific portofoliul”, spune
Dragos Novac, fondatorul Metropotam si al Krogos Software, afaceri
pe care le si conduce. A facut de-a lungul timpului mai multe
investitii, dar niciodata pe cont propriu, tocmai motivul pentru
care se gandeste sa se orienteze si catre arta, acum ca banii pot
fi administrati de oameni specializati si ca accesul la tablouri de
valoare este mult mai facil.
“Fondul este oarecum un proiect-pilot care poate dovedi
potentialul pietei de arta si poate duce la dezvoltarea ei si la
aparitia altor fonduri de investitii in arta”, considera Eugen
Voicu. Un prim impact se va putea vedea in numarul licitatiilor
desfasurate, in conditiile in care acum fiecare dintre cele sapte
case de licitatii din Romania organizeaza cate o licitatie pe luna,
numarul obiectelor vandute fiind estimat la 700, potrivit Artmark.
Pe termen mai lung vor fi tranzactionate mai multe opere si
randamentul va fi si el mai mare.
Certinvest Arta Romaneasca se asteapta in prima faza la un
randament mediu anual de 15% inca din primul an de investitie.
Castigurile pot fi insa cu mult mai mari, opere ale unor pictori
precum Ion Tuculescu, Octav Bancila sau Gheorghe Petrascu avand
randamente de aproximativ 40%. Sau pot ajunge chiar sa se dubleze.
S-a intamplat cu tablourile pictorului de avangarda Max Herman
Maxy, care s-au apreciat in ultimii zece ani cu 138%.
Copil sarac, Prasart Vongsakul, acum in varsta de 67 de ani, a
ajuns un prosper om de afaceri in domeniul imobiliar, ceea ce i-a
permis sa-si implineasca visul de a crea complexul care-i poarta
numele, Muzeul Prasart, ridicat pe terenul cumparat de el.
Situat in Bangkok, muzeul este ferit de aglomeratia de turisti de
la celelalte obiective din oras si poate fi vizitat doar cu
programare. Pe parcursul a doua decenii de la infiintare, Prasart
Vongsakul si echipa lui au reusit sa adune diverse exponate
valoroase, cum ar fi un templu khmer recuperat din jungla
cambodgiana, diverse statui ale lui Buddha ori un pavilion
sukhothai din lemn de tek cocotat pe piloni in mijlocul unui iaz cu
nuferi, pentru a fi ferit de incendii si daunatori. Printre comori
se numara si diverse portelanuri thailandeze sau chinezesti
rare.
Muzeul este organizat ca o gradina, la intretinerea careia lucreaza
o echipa de treizeci de persoane, in frunte cu investitorul, iar
vizitatorii se pot plimba pe multele sale alei fara teama ca vor fi
deranjati de insecte suparatoare, dat fiind ca aleile sunt
strajuite de vase mari cu apa populate cu pesti asezati acolo anume
ca sa se ocupe cu exterminarea insectelor.
In colectia muzeului se numara si exponate occidentale, cum ar fi
farfurii, vaze si bibelouri de portelan franceze si germane, precum
si opere de arta europeana, care toate au facut parte din
patrimoniul familiei regale. Toate sunt adapostite intr-o cladire
construita in stilul neocolonial popular in Thailanda secolului al
nouasprezecelea.
Pana la jumatatea anului, BCR va integra afacerile ARBL (active,
pasive, clienti) desfasurate prin intermediul filialei din
Bucuresti si agentiile din Constanta, Timisoara si Sibiu.
Proprietatile ARBL vor fi transferate direct catre BCR. BCR va
prelua, de asemenea, si activele necorporale ale ARBL, precum si
infrastructura operationala, inclusiv software-ul.
In urma transferului de afaceri, clientii ARBL vor beneficia de o
gama mai larga de servicii si produse oferite de catre BCR. De-a
lungul tranzactiei, servirea clientilor va fi mentinuta fara nicio
intrerupere.
Cei 96 de angajati ai ARBL din Romania vor fi transferati in BCR,
in conformitate cu legislatia romaneasca care reglementeaza
protectia salariatilor in cazul unui transfer de intreprinderi
(regulamentul TUPE). “BCR face toate eforturile pentru a gasi
oportunitati potrivite de angajare in cadrul BCR pentru toti
angajatii ARBL”, precizeaza banca.
In afara de cele patru unitati din tara, banca are inca una la
Londra. Dispozitiile referitoare la ARBL Londra (Marea Britanie)
vor face obiectul unei decizii separate, dupa finalizarea
transferului de afaceri.
Anglo-Romanian Bank a fost creata in 1973 ca joint-venture intre
fosta Bancorex (50%), Barclays (30%) si JP Morgan Chase (20%), din
1998 a fost preluata integral de Bancorex, iar in 1999, BCR a
devenit actionar unic. In 2004 au fost inglobate in structura
bancii alte doua subsidiare ale BCR – Banque Franco-Roumaine si
Frankfurt Bukarest Bank, insa birourile de la Paris si Frankfurt au
fost ulterior inchise.
La sfarsitul lui 2008, omul de afaceri Dinu Patriciu a fost pe
punctul de a cumpara banca, insa din cauza pretului cerut de Erste,
estimat la aproape 100 de milioane de euro, tranzactia a cazut.
Austriecii au mai incercat si ulterior sa vanda banca, avand in
vedere pierderile (3,5 milioane de euro in 2009, la active de 290
milioane de euro).
Guvernul a lasat insa neschimbat plafonul de garantie de 60.000,
70.000 sau 75.000 de euro (pentru achizitia de locuinte vechi,
respectiv de locuinte noi si constructia de case de la zero), ca si
avansul de numai 5% care fusesera valabile in prima faza a
programului, cand statul acoperea integral cu garantii
creditele.
Din perspectiva bancherilor, initiativa Guvernului de a imparti
riscul a atras initial estimari ca dobanzile vor creste, insa
conditia pusa de premierul Emil Boc a fost ca dobanzile sa nu
creasca deloc pentru creditele deja angajate. “Nu se modifica
nivelul dobanzilor prevazut in vechea ordonanta de urgenta. Aceasta
este conditia pe care am pus-o, pentru ca dorim sa mentinem la
aceleasi costuri. Cei care au astazi un program in derulare nu vor
plati nici un leu in plus, ratele vor ramane la fel”, a declarat
premierul.
Din perspectiva clientilor, marile noutati sunt ca vor putea
beneficia acum de “Prima casa” si proprietarii de locuinte cu
suprafete utile mai mici de 50 mp (cu conditia, totusi, ca ele sa
nu fi fost cumparate prin “Prima casa”) si, de asemenea, si cei
care au trecut de 35 de ani.
Bancile au la dispozitie trei luni de zile pentru a participa la
noua faza a programului. “In conditiile in care băncile cad de
acord, pot sa-si realizeze un transfer de portofoliu de garantii,
daca vor considera necesar”, a afirmat Emil Boc, care a precizat ca
“neoficial sunt cel putin doua sau trei banci care si-au anuntat
intentia de a participa”, dar ca optiunile definitive se vor sti
dupa 4 aprilie, cand OUG pentru “Prima casa” in varainta noua va fi
publicata in Monitorul Oficial.
La nivel tehnic, Fondul National de Garantare pentru IMM, care
administreaza garantiile oferite de stat, urmeaza sa incheie un
protocol aditional cu fiecare banca, in temeiul noilor reglementari
de impartire a riscului garantiei intre stat si banca, iar in
termen de 15 zile de la publicarea ordonantei in Monitorul Oficial
vor fi gata normele metodologice. “Cred ca dupa sarbatorile de
Paste oamenii pot merge la banci sa discute despre programul ‘Prima
casa’ in forma modificata”, a estimat premierul Boc.
Cum bine stim de anul trecut, testele care doreau sa masoare
rezistenta bancilor europene la socurile unei noi crize financiare
au fost un esec. Din doua motive: unul, pentru ca au avut la baza
criterii prea blande, cu estimari care chiar in momentul cand se
aplicau la test erau depasite (in rau) de realitatea din teren sau
de previziunile mai recente, iar celalalt, pentru ca de la tara la
tara a fost tratata diferit problema creantelor detinute de banci,
minimalizand in special ponderea in portofolii a obligatiunilor
emise de tarile cu probleme (Grecia, Spania, Portugalia). Asa se
explica faptul ca Spania, care a abordat cu strictete testul, a
avut si cele mai multe banci cazute la test. In total, cinci
nefericite “cajas” spaniole si doar doua banci cu anvergura mai
mare (Hypo Real Estate si ATE Bank) au picat testul, adica nu s-au
incadrat in plafonul minim (6%) de adecvare a capitalului de rang I
– principalul instrument de masura a puterii financiare a unei
banci, care exprima capacitatea ei de a absorbi eventuale
pierderi.
Rezultatul testului a fost ca bancile respective au fost puse sa-si
majoreze capitalul, in total cu 3,5 miliarde de euro, ca sa
depaseasca plafonul de 6%. Era o suma nu numai modica, ci si
ridicola, tinand cont ca la doar cateva luni de la anuntarea
rezultatelor, in toamna, statul irlandez fusese nevoit sa
nationalizeze doua banci – Allied Irish Bank (AIB) si Bank of
Ireland, sa injecteze in sistem 45 de miliarde de euro ca sa
asigure lichiditate pe piata bancara si sa aloce 35 de miliarde de
euro pentru salvarea sistemului bancar, din uriasul credit de 85 de
miliarde contractat in noiembrie cu FMI. Pentru a intelege ordinul
de marime, sa spunem ca in acest an ajung la scadenta imprumuturi
de circa 20 de miliarde de euro facute de sase dintre cele mai mari
banci din Irlanda.
Asa prost cum a fost, testul de rezistenta din vara trecuta a
folosit, macar pentru relaxarea de moment a tensiunilor de pe
pietele financiare, dornice pe atunci de o noua victima, dupa
Grecia. Acum insa, cand dupa caderea Irlandei in noiembrie au urmat
pe rand asaltul persistent la adresa Portugaliei, asteptata sa
ceara si ea un imprumut de 70 de miliarde de euro de la UE si FMI,
retrogradarea de catre agentiile de rating a Greciei, a Portugaliei
si a nu mai putin de 30 de banci spaniole, autoritatile europene
vor o noua runda de teste, cu alte criterii si categorii, menite nu
numai sa restabileasca increderea pietelor financiare, ci si sa
releve pur si simplu cum stau bancile. Pentru ca, asa cum au spus
multi analisti si de dincoace, si de dincolo de Atlantic, problema
nu e numai ca statele au scos din criza si sustinut pana acum
bancile cu bani publici, ci ca nici macar nu stiu cat anume vor mai
trebui sa scoata din buzunar in continuare. Aceasta in conditiile
in care, cum corect constatau luna trecuta expertii FMI, datoriile
statelor dezvoltate vor depasi 100% din PIB in acest an pentru
prima data de la razboi, iar cresterea lor in continuare, inclusiv
pe seama sustinerii masive a bancilor grevate in continuare de
active toxice, saboteaza cresterea economica, mareste somajul si
taie fondurile pentru asistenta sociala.
Noua runda de teste de solvabilitate pentru bancile europene,
coordonata de Autoritatea Bancara Europeana (EBA), va viza circa 88
de banci (fata de 91 la testele derulate anul trecut), reprezentand
peste 60% din activele bancare la nivelul UE. Pana la sfarsitul lui
aprilie, bancile vor furniza datele catre EBA, in mai se vor face
evaluarile comparative, iar in prima parte a lunii iunie vor fi
publicate rezultatele preliminare. Concret, evaluarea va incerca sa
determine daca bancile europene au un capital suficient de solid
pentru a rezista unor socuri economice mai dure decat cele luate in
calcul anul trecut.
EBA va pleca de la previziunile de evolutie a PIB din prognoza de
toamna (2010) a Comisiei Europene, folosind un scenariu dupa care
PIB va scadea cu 4% fata de previziunile CE pe ansamblul regiunii,
ceea ce s-ar traduce printr-o scadere a economiei cu 0,4% in UE in
acest an si o stagnare in 2012. Grecia ar urma sa aiba o scadere
economica de 4% in acest an, Portugalia de 3%, somajul pe ansamblul
Uniunii ar creste la 10% in 2011 si la 10,5% in 2012, cu un varf in
Spania (22,4%) si altele in Irlanda si Grecia (aproape 16%).
Inflatia este presupusa sa fie mai mica decat estimarea CE din
toamna cu 0,1% in acest an si cu 0,5% in 2012, iar preturile
locuintelor sunt proiectate sa scada cu 3,8% in 2011 si cu 11,6% la
anul. Si pentru pietele de actiuni se are in vedere o prabusire cu
14% pe ansamblul UE.
EBA sustine ca fiecare tara ar trebui sa aiba un plan de rezerva
pentru recapitalizarea bancilor aflate in pericol, plan pus la
punct inca dinainte de anuntarea rezultatelor testului, iar bancile
care pica testul vor avea un termen limita pana la care trebuie sa
se recapitalizeze. Evident, aceasta nu inseamna neaparat injectie
de bani publici, ci si vanzari de active, restructurari de
activitate sau chiar recursul la fuziuni si achizitii. O mare parte
din efortul de consolidare a capitalului va presupune insa tot
umflarea datoriei publice, judecand dupa concluziile agentiei
Standard & Poor’s, care a facut pe cont propriu un studiu
detaliat de rezistenta financiara pentru banci reprezentand 70% din
activele sistemului european.
Conform S&P, o recesiune severa ar putea face bancile europene
sa aiba nevoie de capital suplimentar de 200-250 de miliarde de
euro, ceea ce ar determina o crestere cu 20% a datoriilor
guvernamentale in urmatorii cinci ani. Plafonul de capital de rang
I luat in calcul de S&P este de 7% din totalul activelor. Nicio
surpriza ca, potrivit studiului, bancile din Grecia, Irlanda,
Spania si Portugalia ar urma sa fie cele mai vulnerabile la un
scenariu sumbru precum cel al S&P. Vestea buna e ca S&P
subliniaza ca nu crede ca un astfel se scenariu are sanse de
materializare si ca, asa cum spun cei de la agentie, “analiza
noastra de impact asupra a 400 de entitati care beneficiaza de
rating indica faptul ca regiunea in ansamblu, desi afectata, va fi
capabila sa suporte socul si sa-si revina din punct de vedere
economic”. Prin urmare, cele 200-250 de miliarde sunt o ipoteza, ba
inca una in care nici S&P nu crede. Suficient insa ca sa dea
fiori oricui o ia in calcul.
La inceputul saptamanii trecute, Marius Ghenea si-a facut oficial intrarea in lumea autorilor de carti. Antreprenorul in serie si investitorul in afaceri aflate la inceput este la prima astfel de experienta. “Antreprenoriat. Drumul de la idei catre oportunitati si succes in afaceri”, cum se numeste cartea sa, a vazut in cele din urma lumina tiparului si va fi de acum gasita atat in librarii, cat si pe internet, domeniu in care sunt derulate astazi cele mai multe dintre afacerile lui Ghenea.
In esenta, volumul este dedicat antreprenorilor si se vrea a fi o lectura educativa. “Fiecare capitol poate oferi informatii utile oricarui antreprenor sau tanar care se gandeste sa porneasca pe acest drum, pentru ca parcurge tot demersul antreprenorial de la A la Z”, sustine omul de afaceri. Structura cartii porneste cu o introducere de istorie antreprenoriala, primul capitol se ocupa cu drumul de la idee la oportunitate de afaceri reala si apoi de structurarea planului de afaceri, urmatorul capitol discuta diversele surse de finantare si apoi este pus in discutie managementul cresterii si finalul afacerii prin exit sau strategii de succesiune. Iar in ultima parte sunt cateva capitole dedicate miturilor si stereotipurilor despre antreprenori, dar si celor mai mari greseli pe care le pot face acestia.
Managerii romani si cartile lor (GALERIE FOTO)
Pentru Ghenea, sa scrie o carte a fost o experienta destul de dificila, pentru ca a facut-o in putinul timp liber ramas dupa munca. “Mi s-a intamplat de multe ori sa stau cu ‘foaia alba’ in fata, adica ecranul alb al calculatorului si sa nu gasesc cuvintele cele mai potrivite sau sa scriu ceva si apoi sa sterg totul si s-o iau de la capat”, povesteste el, sugerandu-le oamenilor de afaceri care se gandesc sa scrie o carte ca ar trebui in primul rand sa se asigure ca au suficient timp la dispozitie.
Ghenea a inceput de fapt cartea in urma cu doi ani, in aceeasi perioada cand a debutat ca profesor de antreprenoriat la programul Executive MBA al CEU Business School. A trebuit sa alcatuiasca o programa pentru curs care sa nu tina cont doar de considerentele teoretice, ci si de realitatile antreprenoriale din Romania. “Asa mi-a venit pentru prima data ideea sa scriu o carte, drept suport de curs”, povesteste el.
A avut insa o experienta vasta pe care si-a putut baza volumul. A inceput el insusi ca antreprenor in 1994, cand infiinta compania de retail de computere si IT Flamingo impreuna cu doi colegi de facultate. A condus afacerea timp de opt ani, a vandut participatia si a preluat conducerea lantului de retail de electronice si electrocasnice Flanco, pozitie ocupata timp de trei ani, dupa care se implica in propriile afaceri din domeniul online. Prin compania Fit Distribution, Ghenea a pornit magazinul online de electronice si IT PCFun.ro si promoveaza investitii in proiecte de tip business angel, implicandu-se si in varii cursuri de antreprenoriat. “Am constatat ca, mai ales in Romania, este o nevoie extraordinara de educatie antreprenoriala, iar o carte scrisa de un antreprenor roman in serie si profesor de antreprenoriat, ca un manual de instructiuni, poate fi un element in cresterea acestei educatii”, sustine Ghenea.
Tot experienta antreprenoriala a motivat-o si pe Mihaela Nicola sa se apuce de scris. Este doamna “pe tocuri” sau doamna “cu manusi”, care stie tot ce misca in lumea publicitatii. Intr-o descriere mai explicita, Mihaela Nicola, seful The Group, este una dintre cele mai puternice prezente din industria comunicarii din Romania. De la carma companiei pe care a fondat-o impreuna cu sotul ei, Zoltan Szigeti, Nicola a ajuns sa cunoasca lumea publicitatii ca pe propriul buzunar. Din acest motiv a si predat pentru o perioada la Facultatea de Comunicare, profesoratul fiind, de altfel, o etapa la care ajung multi dintre profesionistii cu experienta si cu rabdarea necesara de a le preda tinerilor. Se intampla cu mai bine de zece ani in urma, cand piata de publicitate inca nu era atat de bine segmentata, iar specialistii si mai ales teoreticienii invatau si ei, tot din mers, care sunt secretele si specificitatile industriei.