BusinessMagazin

Blog

  • De ce nu exista vot uninominal?

    Conceptul face parte din arsenalul argumentativ, cu un profund caracter imagologic, folosit de politicieni pentru a castiga la capitolul popularitate.

     

    Ceea ce se ascunde in spatele acestor cuvinte utilizate frecvent este mai mult decat o simpla formula de transformare a voturilor in mandate. Ele exprima de fapt un mod de viata, de intelegere si de organizare a sistemului politic, a vietii sociale in general. Terminologia corecta, cea care contine si dezvaluie esenta acestei modalitati de desemnare a reprezentantilor si pe care politicienii fie nu o cunosc, fie evita sa o foloseasca din cauza caracterului ei incomprehensibil pentru publicul larg, este: sistem electoral majoritar cu scrutin uninominal. El corespunde sistemelor bazate pe confruntare, pe concurenta si excludere, functionand dupa o logica de tipul: castigatorul ia tot. 

     

    Sustinerea cvasiunanima de care beneficiaza acest mod de scrutin se bazeaza cu precadere pe increderea in capacitatea miraculoasa a votului uninominal de a genera o crestere a responsabilitatii alesilor fata de electorat si de a oferi un nou sens relatiei guvernati/guvernanti. Daca alegerea nominala a parlamentarilor reprezinta scopul reformei electorale, atunci nu avem nevoie de un sistem majoritar. Scrutinul de lista, suprapus eronat reprezentarii proportionale, poate functiona si cu candidaturi individuale. Altfel spus, nu este necesara adoptarea unei formule electorale cu efecte majoritare pentru desemnarea nominala a reprezentantilor in forul legislativ.

     

    „Votul uninominal“ este injust. Nu avem nevoie de un sistem electoral majoritar in varianta cu scrutin uninominal din cauza lipsei sale de echitate si de justete, prin comparatie cu sistemul de reprezentare proportionala. „Votul uninominal“ creeaza o discrepanta accentuata intre votul popular si votul politic, generand o puternica amplificare a numarului de mandate pentru formatiunea situata pe primul loc in preferintele electoratului. Actorul politic ce domina ierarhia electorala este supra-reprezentat, acest tip de scrutin putand transforma o majoritate relativa de voturi intr-o majo-ritate absoluta de locuri. El favorizeaza partidele mari. „Votul uninominal“  este inoportun. Trecerea de la reprezentarea proportionala la sistemul electoral majoritar reprezinta o schimbare radicala si spectaculoasa a carei consonanta cu realitatile specifice sistemului politic autohton este destul de redusa. Contactul din-tre scrutinul uninominal si multipartidismul romanesc, stabilizat la un numar real de 4-5 partide, statutul dominant al celui mai puternic nefiind atat de categoric, poate conduce la situatii paradoxale si chiar la lipsa alternantei. 

     

    Daniel Buti este analist politic In cadrul Institutului PRO

  • De ce femeile castiga puterea in Occident?

    Germania este condusa in prezent de o femeie, cancelarul Angela Merkel. Ségolcne Royal va fi candidata socialistilor la prezidentialele din Franta din 2007.

     

    Ségolcne Royal l-a surclasat pe fostul premier, Laurent Fabius, obtinand 60% din voturile socialistilor. Principalul ei adversar va fi actualul ministru de interne, durul Nicolas Sarkozy. In SUA, este posibil sa asistam la un adevarat duel al femeilor, cu prilejul alegerilor prezidentiale din 2008. Chiar daca nu au fost anuntate candidaturile oficiale, exista sanse ca democrata Hillary Clinton sa lupte impotriva republicanei Condoleezza Rice. Situatia, in acest caz, ar fi cu atat mai interesanta, avand in vedere importanta functiei pentru care candideaza doua femei de culoare a pielii diferita.

     

    Cum se explica acest lucru? In primul rand, trebuie spus ca fenomenul este in curs de amplificare si, cel putin deocamdata, putem vorbi doar de o tendinta, nu si de o confirmare. In al doilea rand, ar fi bine sa ne gandim la aceasta ca la un fapt a carui intelegere deplina va veni mai tarziu. Cateva aspecte interesante pot fi remarcate insa de pe acum.

     

    Tendinta de a alege femei in cea mai importanta functie se manifesta in unele dintre statele-lider ale Occidentului. Toata lumea stie ca America (SUA) este cea mai mare putere a lumii, iar Franta si Germania sunt statele etalon ale Uniunii Europene. Se poate deci afirma ca aceasta tendinta are legatura cu modificari de substanta ale perceptiei puterii politice la nivel global. Feministele ar putea vedea in asta o victorie peste ani a propagandei lor. Nu stiu daca este asa, mai ales ca feminismul este in prezent intr-un recul aproape dramatic. S-ar putea ca nu atat feminista, cat femeia pur si simplu sa aiba de castigat de pe urma acestei schimbari a sexului puterii. Barbatii traditionalisti si ingrijorati ne-ar putea avertiza asupra aducerii matriarhatului din epoca primitiva direct in postmodernitate. Nu putem anticipa, desi profetii razboiului dintre sexe au inceput deja sa apara (vezi, de pilda, Michel Houellebecq, „Particule elementare“).

     

    Stim din istorie ca femeile au fost dintotdeauna adversare ale razboiului. „Make love, not war“ se putea vedea scris adesea chiar pe sanii expusi ai hipiotelor din anii ‘60. Nu stiu daca Angela Merkel sau Ségolcne Royal  au fost hipioate in tinerete. S-ar putea, insa, ca alegerea lor in cele mai inalte functii ale celor mai importante state ale lumii sa aiba legatura cu sloganul mai sus amintit.

     

    Arthur Suciu este analist politic In cadrul Institutului PRO

  • Zece luni sau zece ani

    Acesta este adevarul despre Irakul de astazi: tara e atat de distrusa, incat s-ar zice ca nu mai poate sa aiba nici macar un razboi civil ca lumea.

     

    Sunt atat de multi oameni care omoara atat de multi alti oameni pentru atat de multe motive diferite – religie, crima, politica -, incat toate propunerile pentru rezolvarea problemei par ridicole.

     

    A fost posibil sa potolim razboiul civil din Bosnia prin transformarea tarii intr-un fel de federatie, pentru ca principalele parti implicate in acel conflict erau rezonabil de coerente, cu lideri care puteau sa incheie o intelegere si sa-si rezolve disputele.

     

    Dar Irakul este acum atat de faramitat, impartit intre lideri tribali, teroristi straini, bande, militii, partide, politie si armata, incat nimeni nu mai pare in stare sa salveze pe nimeni. Irakul a intrat intr-un stadiu dincolo de razboiul civil – a trecut de la destramare la prabusire. Nu mai e versiunea araba a Iugoslaviei. Este deja jungla lui Thomas Hobbes. In aceste conditii, trebuie sa vedem care sunt adevaratele noastre variante pentru Irak: 10 luni sau 10 ani. Fie plecam din Irak treptat in 10 luni si incercam sa-l stabilizam cumva, fie acceptam ca singurul mod in care Irakul n-o sa fie un stat ratat este s-o luam de la inceput si-l construim de la zero, ceea ce ne va lua zece ani. Asa ceva ne-ar cere sa reinvadam Irakul cu inca cel putin 150.000 de soldati, sa zdrobim militiile sunite si siite, sa controlam frontierele si sa construim de la zero institutiile si cultura politica a tarii. 

     

    Cine zice ca putem sa mai antrenam niste soldati si niste ofiteri de politie irakieni si sa plecam in doi sau trei ani ori minte, ori e prost. In momentul in care am pleca, Irakul s-ar prabusi. Nu putem sa facem nimic pana la sfarsitul de mandat Bush care sa creeze un Irak stabil autosustenabil – si „autosustenabil“ este aici criteriul de baza. 

     

    In noua lui carte – pe care nu trebuie s-o pierdeti – despre impactul culturii asupra dezvoltarii economice si politice, „The Central Liberal Truth“, Lawrence Harrison ob-serva ca unele culturi sunt „inclinate spre progres“, iar altele sunt „rezistente la progres“. In lumea arabo-musulmana de astazi, fortele culturale rezistente la progres par sa fie prea puternice, in special in Irak, si de aceea e atat de greu sa infiintezi acolo institutii democratice durabile, spune el.

     

    „Unii ar putea sa-si aduca aminte de impunerea cu succes a democratiei in Germania de Vest si Japonia dupa cel de-al doilea razboi mondial“, adauga Harrison. „Dar oamenii din cele doua tari carora le-a fost impusa democratia erau membri cultivati ai unor societati unite si institutionalizate, cu traditii de asociere – ceea ce numim noi azi «capital social». Irakul statea prost aici de la inceput si acum se indreapta spre faliment.“

     

    La 12 februarie 2003, inainte de razboi, am scris un comentariu in care ofeream ceea ce eu am numit „regula magazinului de ceramica“ pentru Irak: „Ceea ce spargi devine al tau“. Nu era un argument impotriva razboiului, ci mai degraba un mesaj de avertizare despre nevoia de a-l porni impreuna cu aliati, pentru ca transformarea Irakului va fi un efort de proportii. (Colin Powell s-a legat de asta si a folosit fraza pentru a incerca sa-l convinga pe presedintele Bush sa actioneze cu mai multa prudenta, dar Bush n-a bagat in seama sfatul lui Powell.)

     

    Dar „regula magazinului de ceramica“ era gresita, pentru ca Irakul era deja destul de distrus inainte sa ajungem noi acolo – distrus, se pare, de 1.000 de ani de autoritarism arabo-musulman, trei decenii de conducere brutala a sunitilor baasisti si un istovitor deceniu de sanctiuni ONU. Era tinut laolalta doar de mana de fier a lui Saddam. Daca am fi ocupat tara asa cum trebuia si am fi inceput terapia politica, e posibil ca o mana de fier americana sa fi fost in stare sa tina Irakul pentru un timp suficient ca sa-l punem pe un nou fagas. Dar in loc de asta am creat un vid, pentru ca nu am deplasat suficiente trupe.

     

    Vidul a fost umplut de indivizi sangerosi, suniti din Partidul Baas ori din Al-Qaida, care i-au macelarit pe siitii irakieni pana cand acestia n-au mai suportat si au inceput sa riposteze, ceea ce ne-a adus unde ne aflam astazi. Lumea sunita ar trebui sa se spanzure de rusine pentru barbaria pe care a tolerat-o si a sprijinit-o tacit la sunitii din Irak, a caror violenta de la inceput a avut un singur tel: America trebuie sa esueze in eforturile sale de a aduce politici progresiste sau democratie in aceasta zona. America trebuie sa esueze – nu conteaza cati irakieni trebuie ucisi, America trebuie sa esueze.

     

    Aceasta ne-a lasat cu doua optiuni imposibile: daca nu suntem gata sa facem ce trebuie ca sa zdrobim fortele intunericului si sa reconstruim Irakul cum se cuvine, atunci trebuie sa plecam – nu are niciun rost sa continuam sa ne impiedicam ca pana acum. Ar insemna sa aruncam alte si alte vieti nevinovate intr-o groapa din ce in ce mai adanca, umpluta cu tot mai multe cioburi.

     

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer; urmatorul sau articol va aparea in numarul din 20 decembrie al BUSINESS Magazin

     

    Traducerea Si adaptarea de Mihai Mitrica

  • Un an slab la box-office

    Premierele din cinematografele romanesti au generat incasari brute de 22 mil. lei in primele zece luni. Anul trecut box-office-ul a fost de 24,4 mil. lei, cel mai mic dupa 1989. Mai este timp pentru a recupera diferenta?

     

    Suntem, raportat la totalul populatiei, unul dintre cele mai putin cinefile natiuni din Europa de Est. Din 1989 pana anul trecut, numarul intrarilor la cinema a scazut de la 156 mil. la doar 2,83 mil., conform Anuarului Statistic al Centrului National al Cinematografiei.

     

    Pentru comparatie, in Ungaria, care are 10,1 milioane de locuitori, s-au inregistrat numai anul trecut 10,8 milioane de intrari. Stam la fel de prost si prin comparatie cu cehii. Site-ul cineuropa.org, citand Uniunea Distribuitorilor de Film din Cehia, releva ca in primele noua luni din 2006 numarul intrarilor la cinema a crescut cu 25% comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut, pana la 8,65 milioane (raportat la o populatie de 10,2 milioane). In Romania, conform datelor furnizate pentru BUSINESS Magazin de catre agentia Champions, din ianuarie pana in noiembrie s-au inregistrat aproape 2 milioane de intrari, ceea ce da nastere intrebarii daca diferenta de peste 800.000 de bilete vandute – fata de intreg anul 2005 – va mai fi recuperata in numai doua luni. Anul trecut box-office-ul cumulat a fost de 24,4 milioane de lei, cel mai redus din 1989. Acum, pana la inceputul lunii noiembrie, incasarile din premiere s-au situat putin sub 22 mil. lei.

     

    Prin urmare, pentru a ajunge la nivelul anului trecut ar trebui ca in lunile noiembrie-decembrie sa se inregistreze incasari de aproape 2,5 mil. lei – aceasta in conditiile in care, cum a declarat pentru BUSINESS Magazin Constantin Fugasin, directorul Agentiei Champions, „cea mai slaba perioada din an, din punctul de vedere al intrarilor la cinema, este a doua jumatate a lunii decembrie“. „Vanzarile din cinema inregistreaza curbe de sezonalitate. Cele mai mari incasari se inregistreaza in Romania primavara si toamna, dar si la inceputul iernii. La polul opus se situeaza perioadele destinate vacantelor“, a declarat Anca Truta Dinescu, General Manager al MediaPro Distribution.

     

    In toata Europa de Est cresterile de box-office sunt sustinute de salile de cinema din multiplexuri, capitol la care tara noastra se afla in urma vecinilor. Conform site-ului cineuropa.org, in Cehia exista 17 multiplexuri, in Ungaria 32, iar in Polonia 46, in timp ce in Romania, odata cu deschiderea City Cinema din Bucuresti, pe 24 noiembrie, numarul acestora a ajuns la 7.

     

    „In cinematografele de tip multiplex, trendul este ascendent atat in termeni de intrari, cat si de incasari“, spune Anca Truta Dinescu. „Peste 75% din incasarile de piata sunt aduse numai de primele multiplexuri din Bucuresti, Hollywood Multiplex si Movieplex. La nivelul Capitalei, cota de piata detinuta de multiplexuri este de peste 90%. Din punctul de vedere al intrarilor, Hollywood Multiplex este lider de piata, cu o cota de 52%. In ceea ce priveste incasarile, cota de piata este usor mai ridicata (53%)“, precizeaza Truta Dinescu.

  • IN THE SPOTLIGHT

    IDEEA: Forum si chat

    CLIENT: Muzeul Taranului Roman

    AGENTIE: Mercury Promotions

    CANALE: TV, radio, print, Internet, neconventional, product placement

     

    Campania MTR, institutie care a aniversat pe 1 octombrie 100 de ani de la infiintare, este una integrata: in afara de spotul TV care ruleaza din 2 noiembrie, mai exista o varianta difuzata doar pe Internet, precum si sase executii pe print. Alte executii (pentru radio si media neconventionale) se afla in pregatire. Ideea creativa a spotului „Forum si chat“ traduce in termeni contemporani – un chat prin messenger – o discutie dintre patru taranci. In varianta de web, personajele au atasate si ID-urile de rigoare. Spotul a fost realizat de catre Mercury Promotions. Campania MTR a inceput pe 2 oct. si va dura pana in luna martie 2007. Oficialii agentiei au declarat ca deocamdata e greu de estimat care este bugetul campaniei, dat fiind ca MTR a adus cu sine o serie de parteneriate media care acopera o parte dintre costuri.

  • BUSINESS HI TECH: Printul nu moare ci declara armistitiu in lupta cu net-ul

    Presa scrisa si portalurile web se lupta pe aceeasi piata si nu putini sunt cei ce prevestesc ca prima va fi scoasa din circulatie de media online. Pentru moment insa, avem de-a face cu un armistitiu, profitabil pentru ambele parti.

     

    Google si Yahoo! au intrat oficial in business-ul presei scrise. Partea „redactata“ de cele doua business-uri online construite in jurul motoarelor de cautare va fi insa cea de publicitate. In doua anunturi relativ similare, separate doar de cateva saptamani, cei doi giganti ai Internetului au anuntat ca isi vor extinde sistemul de publicitate contextuala catre presa scrisa.

     

    Articolele semnate de ziaristi de la grupuri de presa ca Hearst Newspapers, Media News sau Cox Newspapers ar putea fi insotite de mici spatii publicitare cu reclame in ton cu continutul materialelor. Folosind acelasi sistem de alocare a publicitatii pe mo-toarele de cautare online, textele ce urmeaza sa apara in mai mult de 200 de publicatii scrise vor fi analizate automat de Google sau Yahoo! pentru a li se atasa reclamele potrivite. Sa nu mai aiba loc atat de multa publicitate pe Internet, astfel incat site-urile au ajuns sa-si gaseasca acum solutia in presa traditionala, cea careia acum cativa ani i se prevestea un viitor sumbru, adica migrarea cititorilor in masa spre media online si a publicitatii odata cu ei? Nu exista un raspuns clar la o asemenea intrebare. In primul rand, fenomenul vine in contextul in care si Google si Yahoo!, dupa perioade neintrerupte de cresteri economice si de salturi spectaculoase ale cotatiilor la bursa, nu isi mai gasesc resurse pentru a continua in acelasi ritm ascensiunea. Bunaoara, saptamana trecuta, analistii de la publicatia economica Barron’s, citati de Reuters, isi exprimau temerea ca actiunile Google, ajunse la un maxim istoric de 500 de dolari, sunt supraevaluate. Afirmatia este fundamentata pe un rationament clar. In acest moment, pretul unei actiuni Google este de 37 de ori mai mare decat castigul pe actiune prognozat pentru anul viitor. Si tot in 2007 se mai anunta o valoare a dividendelor potentiale in crestere cu 33%, fata de avansul de 81% prognozat de analisti pentru incheierea acestui an. Nici la Yahoo! situatia nu este mai roz.

    Afectat si de un scandal legat de o scurgere de informatii, pornit de la un e-mail extrem de critic scris de un manager catre conducerea companiei, pretul unei actiuni Yahoo! a scazut cu aproximativ 40% fata de ianuarie 2006, cea mai buna luna la bursa a corporatiei americane. Iar analistii spun ca pentru nici una din cele doua actiuni nu mai e loc de cresteri spectaculoase. Scrisoarea interna, scapata in presa americana, era intitulata „Manifestul untului de arahide“, cu referire la tendinta Yahoo! de a se intinde „ca untul de arahide“ in cat mai multe domenii distincte, in tot Internetul, dar fara a reusi sa-si consolideze nicaieri pozitiile cucerite. Iata ca ultima gaselnita de intindere a Yahoo!, pe urmele Google, e publicitatea in presa traditionala. Google a semnat deja primul contract cu 50 de publicatii, urmat de Yahoo!, care a facut un anunt similar, dar cu aproximativ 170 de publicatii. Nu numai presa scrisa e vizata insa de marile portaluri in cautare de afaceri pe seama media traditionale. Intre timp, eBay, cel mai mare magazin de comert online, isi dezvolta un sistem de cumparare de spatii pentru spoturi TV pe canalele publice de televiziune pentru cativa mari clienti, intre care si Wal-Mart. Interesul eBay pentru televiziune a fost stimulat chiar de clientii sai, iar strategia nu este lipsita de logica. Dupa ce marile portaluri au atras miliarde de utilizatori (de exemplu, pagina principala a Yahoo! are 3 miliarde de afisari zilnic), publicitatea i-a urmat cu reclame contextuale, drop-down, pop-up sau simple bannere. Astfel incat acum marii cumparatori de spatii publicitare isi pot permite sa exploateze puterea gigantilor online de a obtine preturi mai bune in presa traditionala.

     

    Agentiile de media buying, intermediarii achizitionarii de spatii publicitare, spun ca inca nu isi pot inchipui unde se va opri aceasta evolutie. „Vulpea este acum in cotetul pasarilor si probabil va acapara o buna parte din aceasta afacere (a presei traditionale – n.r.)“, spune Gene DeWitt, presedinte al DeWitt Solutions. Una peste alta, tendinta de relocare a publicitatii online in mediile clasice este in primul rand o dovada ca ambele industrii pot identifica un model de business care sa le asigure deopotriva o existenta profitabila. Iar faptul ca avem de-a face cu o migratie in sens invers, din online in media traditionale, arata inca o data ca puterea este in mainile creatorilor de continut, indiferent de forma pe care o ia acesta.

     

    Decizia luata de Google si Yahoo! poate rescrie istoria companiilor de media traditionale, care gasesc acum un modus vivendi cu cei care le-au rapit o parte a cititorilor si a reclamelor. Acum institutiile de media clasice, ziarele, revistele, televiziunile si radiourile spera ca isi vor putea intoarce norocul si ca vor putea fi partasi la cresterea obtinuta din Internet. Iar marile companii online obtin propriul avantaj din acest proces. „Aceste firme au nevoie evidenta sa gaseasca noi piete pe care sa se extinda pentru a-si justifica evaluarile bursiere. Asta fac Google si Yahoo!“, spune Youssef Squali, analist Internet al companiei americane Jefferies, citat de New York Times.

     

    De luna viitoare Google planuieste sa vanda si reclame pentru radio, prin propriul sistem de licitatii: spatiul publicitar este oferit la un pret de pornire, iar castigatorul este cel care ofera cea mai mare suma. In acelasi timp, Google a declarat in treacat analistilor ca vrea sa ajunga si pe terenul vanzarii de publicitate pentru televiziune si prin direct mailing – e-mail-uri publicitare trimise catre utilizatori. Caci, cu toata cresterea inregistrata de serviciile web si publicitatea online, adica o piata estimata anul acesta la 16 miliarde de dolari, nu se poate compara cu publicitatea clasica. Reclamele in media traditionale (TV, print, radio) au fost de aproximativ 150 mld. dolari anul trecut doar in Statele Unite. Daca se adauga si afacerile din direct mailing, reclame outdoor, cataloage tip „pagini aurii“ si Internet, sumele aruncate in joc pentru publicitate ajung la 286 mld. dolari, potrivit agentiei Universal McCann, parte a grupului Interpublic.

     

    Pentru agentiile intermediare ale procesului de achizitii de spatii publicitare, Google si Yahoo! sunt in acelasi timp si prieteni si inamici. Media buyerii spun ca ambele companii ar putea ajuta industria publicitatii cu sistemele informatice de alocare a reclamelor in functie de continut, pentru a moderniza cumpararea de spatii de reclama. Ei adauga ca in acest fel s-ar putea concentra mai mult pe modalitati mai eficiente de atragere al interesului din partea publicului tinta. Dar, pe de alta parte, Google, Yahoo! si altii care ar calca pe urmele lor ar putea la un moment dat sa dreneze in favoarea lor inclusiv afacerile din media buying, daca vor putea oferi preturi mai mici clientilor.

  • La televizor pe Net

    Studiile sustin ca cei ce urmaresc spoturi sau filmulete facute de amatori o fac in dauna programelor TV clasice.

     

    TENTATIA: In jur de 43% dintre britanicii ce urmaresc spoturi video pe Internet sau telefonul mobil recunosc ca aloca mai putin timp televiziunilor, conchide un studiu ICM/BBC pe 2.070 de respondenti.

     

    ASA INCEP DE MICI: Cei care au adoptat de timpuriu acest obicei de consum sunt tinerii intre 16 si 24 de ani, grup in care 28% urmaresc in mod frecvent continut video pe site-uri specializate. Recent, si Ofcom, organizatia britanica de reglementare pentru industria de comunicatii, conchidea ca cei aflati in acest interval de varsta si-au redus consumul de programe TV clasice cu 2,9% in intervalul 2003-2005.

     

    REPERUL SUA: Piata din Marea Britanie, tara unde a fost facut studiul, nu este insa la fel de dezvoltata ca in Statele Unite in ceea ce priveste canalele de receptare a continutului video. In SUA, show-uri de mare audienta pot fi cumparate de pe site-uri si vizionate pe iPod-uri.

  • COMUNICATII: Telefonul mobil iese din buzunar si intra pe internet

    Impresia generala e ca pentru a avea acces la Internet oriunde e nevoie de laptop si de conexiune wireless. Insa nu e nevoie decat de un telefon mobil.

     

    Acum cativa ani, daca se intampla sa fiti prinsi in trafic, in mare intarziere la serviciu, iar seful suna pentru ca avea nevoie imediat de prezentarea la care ati lucrat tot weekend-ul, nu aveati alta varianta decat sa-i spuneti ca mai dureaza inca jumatate de ora pana ajungeti la birou. Astazi e suficient sa aveti un telefon mobil care se poate conecta la Internet, si problema s-a rezolvat.

     

    La acest capitol, Internetul pe mobil este mult mai popular in Europa, comparativ cu SUA, conform unui studiu al companiei de cercetare comScore. Iar diferentele intre americani si europeni in ceea ce priveste modul de utilizare a Internetului pe telefonul mobil sunt semnificative. Conform analistilor comScore, 29% dintre utilizatorii europeni de Internet acceseaza frecvent site-uri si pe celular, in timp ce in SUA, procentul este de doar 19%. Rata de penetrare a Internetului pe mobil in Europa este cea mai ridicata in Germania si Italia – 34%, iar in Marea Britanie, 24% dintre utilizatori intra pe Internet de pe celular. Studiul nu ia in calcul Japonia si Coreea de Sud, unde procentele sunt mai mari si decat in Europa, si decat in America.

     

    Aceasta tendinta nu a ocolit nici Romania, dar la noi nu exista statistici clare cu privire la situatia utilizatorilor de Internet pe mobil sau la modul in care respectivii acceseaza Internetul de pe terminale. Insa, conform Asociatiei Nationale de Reglementare in Comunicatii (ANRC), dintr-un total de aproximativ 14 milioane de utilizatori de servicii de telefonie mobila, peste 1,5 milioane aveau activate conexiuni de Internet pe telefonul mobil la finalul lunii iunie a acestui an.

     

    „Cifra este foarte mare. Dupa parerea mea, numarul de utilizatori care chiar acceseaza site-uri de pe telefonul lor mobil este de aproximativ 250.000, iar ei nu intra frecvent, ci mai degraba sporadic pe site-urile de interes“, este de parere Orlando Nicoara, directorul MediaPro Interactiv, divizia de Internet a grupului de presa MediaPro.

     

    Pe piata locala, toti operatorii de telefonie mobila – adica Orange, Vodafone, Zapp si Cosmote – au oferte de servicii prin care le permit clientilor sa acceseze Internetul de pe micul ecran al telefonului mobil. Fiecare dintre acestia ofera mai multe tipuri de abonamente de trafic de date, prin GPRS, EDGE sau 3G, tehnologii care le ofera utilizatorilor accesul pe mobil la site-uri.

     

    Vodafone nu a dorit insa sa faca vreun comentariu cu privire la numarul de clienti pe acest segment sau la veniturile generate din serviciile de acces la Internet pe mobil. In schimb, Orange a comunicat ca la finalul lunii septembrie avea peste un milion de abonati care dispun de un telefon mobil si servicii necesare pentru a avea acces la Internet pe mobil, dintre care 131.000 broadband. Insa asta nu inseamna ca toti acestia acceseaza site-uri pe telefon, intrucat in cazul anumitor tipuri de abonamente, accesul la Internet pe telefon este o functie secundara si nu reprezinta motivul pentru care clientii opteaza pentru respectivul abonament. De asemenea, si Zapp le permite tuturor clientilor sa acceseze site-uri pe telefonul mobil, insa, de cele mai multe ori, acestia folosesc doar serviciile de voce sau se conecteaza la Internet pe computer, prin intermediul telefonului mobil.

     

    „Cred ca Internetul pe mobil este cel mai apreciat de catre persoanele cu preocupari antreprenoriale, pentru ca astfel isi pot eficientiza activitatea, avand acces continuu la informatii si putand incheia tranzactii pe mobil. In acelasi timp se pot relaxa putin, prin intermediul serviciilor de stiri si divertisment online“, este de parere Ionut Polexe, project manager in cadrul Vodafone. Bogdan Rauta, senior product manager in cadrul Orange, pune accent pe mobilitatea utilizatorului: „In general, serviciile de acces la Internet pe mobil se adreseaza utilizatorilor a caror activitate presupune deplasari in tara sau in strainatate, dar care vor totusi sa poata avea acces Internet si au nevoie sa comunice cu partenerii de afaceri prin e-mail oricand si de oriunde“.

     

    Din punctul de vedere al clientului, utilitatea unui serviciu de Internet pe mobil pare evidenta. „Eu unul intru pe Internet de pe mobil mai ales de cand mi-am luat BlackBerry“, afirma Calin Fusu, directorul general al Neogen. „In general caut informatii generale, cum ar fi diferite adrese sau numere de telefon, intru pe site-ul Wikipedia destul de des si mai citesc stiri din cand in cand, atunci cand am cateva minute libere“, a spus acesta .

     

    Prin urmare, piata locala a serviciilor de Internet pe mobil are potential de extindere. Deocamdata insa, este in faza de pionierat in ceea ce priveste aplicatiile mobile si site-urile special adaptate pentru micul ecran al telefonului. Iar problema nu e specifica numai pentru piata locala. Practic, utilizatorii de Internet pe mobil pot accesa orice site, insa acesta se afiseaza pe micul ecran in mod diferit fata de cum ar trebui sa arate pe monitorul unui computer, ceea ce il face mai greu de citit. Un studiu al companiei de cercetare Forrester Research arata ca, daca 75% din telefoanele mobile vandute in lume au capacitatea de a se conecta la Internet, numai 17% sunt utilizate in acest scop. Mai mult, numai 1 din 10 utilizatori de telefoane mobile din lume acceseaza pagini de Internet, de teama costurilor mari, dar si din cauza ofertei foarte sarace de site-uri special concepute pentru terminale mobile.

     

    Situatia incepe sa se schimbe insa oda-ta cu lansarea in versiune comerciala a domeniilor „.mobi“, incepand din acest an. Adresele de Internet care contin sufixul .mobi sunt mai usor de utilizat pe telefonul mobil decat clasicele adrese .com, .net sau .org, sunt de parere specialistii din domeniu. Totusi, introducerea noului sufix a fost deja criticata pentru faptul ca are patru litere in loc de trei (impunand utilizatorului sa tasteze in plus) si chiar din ratiuni filozofice, pentru ca incalca principiul universalitatii Net-ului, fiind accesabil doar de utilizatorii de celulare.

     

    Dar atata vreme cat site-urile .mobi vor fi mai prietenoase pentru utilizator, industria comunicatiilor va profita de ele. „Pana acum, Internetul pe telefoanele mobile a fost doar o experienta proasta, atat pentru utilizatori cat si pentru industria telefoniei mobile“, este de parere Neil Edwards, director executiv al Mobile Top Level Domain, organizatia care se ocupa de inregistrarea domeniilor de Internet speciale pentru mobil. „Insa .mobi va aduce cu adevarat Internetul pe ecranele de mici dimensiuni ale telefoanelor“, considera Edwards. Primele companii care s-au grabit sa incheie un parteneriat pe respectivul segment, pentru a promova domeniile .mobi si pentru a le oferi clientilor site-uri in format special, au fost Vodafone, Microsoft, Google, Samsung, Ericsson si Nokia, urmati de operatori de telefonie mobila precum Orange, O2 sau T-Mobile, ca si de portaluri ca MSN si Yahoo!.

     

    Are sanse o asemenea initiativa sa ridice piata? Cei ce ofera Internet pe mobil sunt optimisti: „Cresterea anuala a veniturilor din serviciile non-voce, prognozata de operatorii de telefonie mobila la nivel global pentru urmatorii 3-5 ani, va ajunge de la 9% la 15-20%, Internetul pe mobil urmand sa reprezinte principalul motor de crestere“, sustine Ionut Polexe de la Vodafone. Pana la urma insa, tot oferta de continut va decide. Daniel Weissman, country manager al TASC Strategic Consulting, recunoaste ca exista un potential apreciabil de crestere – „insa aceasta crestere va fi determinata de volumul de continut oferit de operatorii de telefonie mobila pentru fiecare segment de clienti pe care il vizeaza, respectiv cel rezidential si cel de business“.

  • Bookmark pe mobil

    Ce site-uri prefera si ce evita abonatii serviciilor de Internet prin celular?

     

    PORTALURI: Pe lista celor mai populare site-uri accesate de utilizatori de pe telefonul mobil se numara portalurile online gen Yahoo! si Google si cele ale operatorilor de telefonie. Primele ofera servicii de informatii si posibilitatea de a folosi motorul de cautare, in timp ce portalurile operatorilor telecom sunt mai bogate in servicii de divertisment.

     

    .MOBI: La nivel international, printre cele mai accesate site-uri sunt cele din domeniul .mobi, precum google.mobi, nokia.mobi, vodafone.mobi sau verizon.mobi. Interesant este ca astfel de site-uri au inceput sa apara si in Romania, printre acestea numarandu-se mobil.zf.ro si cluj4all.ro.

     

    NU CUMPARAM: Pe ultimele locuri ca popularitate se situeaza site-urile de comert online sau altfel de site-uri similare. Aceasta pentru ca, atunci cand fac cumparaturi de pe Internet, utilizatorii nu vor sa greseasca produsul sau sa citeasca prost pretul, avand la dispozitie un ecran atat de mic.

  • Al treilea web?

    Se spune ca prima versiune a unui program este instabila si plina de erori, versiunea 2.0 este ameliorata, dar imperfecta, iar maturitatea vine abia cu a treia versiune. E valabil si in cazul web-ului?

     

    In urma cu cativa ani, un producator a scos pe piata aparatele de barbierit cu doua lame. Dupa o vreme, desigur, a aparut si aparatul cu trei lame. Probabil ca atunci cand toate aparatele vor avea mai multe lame, un aparat de barbierit cu o singura lama (dar capabil sa aplice si un after shave) va fi anuntat ca inovatie. Era inevitabil ca dupa ce termenul web 2.0 a fost indelung popularizat, sa fie pus in joc si revolutionarul „web 3.0“. Se pare ca notiunea a fost lansata de John Markoff intr-un recent articol publicat in The New York Times si – avand in vedere ca Google aduce deja 1.200.000 de rezultate – se pare ca a dat nastere unei noi dezbateri la scara planetara.

     

    Ce este acest „web 3.0“ si prin ce se deosebeste de web 2.0? In primul rand, prin ghilimele. In vreme ce web 2.0 are o definitie (chiar daca in mare masura descriptiva) ce acopera o realitate, „web 3.0“ este mai degraba un spatiu al anticipatiei. Si pentru ca in lumea IT lucrurile se desfasoara atat de repede, jocul cu predictiile este extrem de atractiv, iar noul termen a reusit deja sa polarizeze interesul. Opiniile sunt diverse si, cum era de asteptat, abunda analogiile, parabolele si metaforele.

     

    In articolul amintit, Markoff il numeste „web-ul semantic“, ceea ce a starnit neincredere in privinta masurii in care jurnalistul cunoaste teritoriul pe care il abordeaza. Web-ul semantic este o un termen „rezervat“ proiectului condus de Tim Berners-Lee (inventatorul web-ului), care este indreptat spre un set de standarde si tehnologii care sa puna in evidenta semantica informatiei. Insa in vreme ce aici e vorba mai degraba de o marcare riguroasa a informatiei, Markoff se asteapta ca semnificatia sa fie extrasa prin tehnici de inteligenta artificiala, combinata cu „minerit in date“ (data mining). Ceea ce atrage o metafora spectaculoasa: World Wide Database. O alta viziune este ca avem de-a face doar cu un web 2.0 mai usor de folosit, mai ieftin si mult mai larg raspandit. Daca celor care folosesc acum serviciile noului web li s-ar mai adauga inca un miliard de utilizatori, atunci legea lui Metcalfe – care spune ca puterea unei retele creste cu patratul numarului de noduri – ar induce o transformare calitativa care ne va duce spre un „web 3.0“ (despre care insa nu stim cum va arata).

     

    Interesanta mi s-a parut analogia dintre etapele evolutiei web-ului si caracteristicile fisierelor. Astfel, web 1.0 (web-ul „initial“, cel dinaintea caderii dotcom-urilor) era „read-only“ (doar pentru citire). Desigur, cineva trebuia sa scrie, insa cei ce scriau doar erau proprietarii. In schimb, web 2.0 este deschis si pentru citire, si pentru scriere: oricine poate crea continut, iar una dintre ideile esentiale este tocmai de a spori valoarea unui serviciu prin aceasta „inteligenta colectiva“ a utilizatorilor. In aceasta analogie, „web 3.0“ echivaleaza cu fisierele care nu doar ca sunt „read/write“, dar sunt si executabile. Poate ca aceasta viziune poata sa para abstracta, insa daca o aplicam unui sit precum Amazon.com – un adevarat etalon pentru evolutia web-ului -, obtinem o imagine aplicata si extrem de sugestiva.

     

    In anii de inceput, Amazon a fost un sit static, tipic pentru web 1.0. Catalogul de carti era gestionat de administratorii sitului, iar vizitatorii puteau sa-l exploreze cautand dupa un set de criterii (ISBN, autor, titlu etc.). Eta-pa urmatoare a fost cea in care vizitatorii au inceput sa adauge continut, notand cartile, scriind recenzii, compunand liste, aplicand etichete etc. – toate acestea adaugand valoare serviciilor oferite, ajutandu-ne sa „descoperim“ carti. Mai mult, mecanismele de agregare ne permit acum sa ne „abonam“ la diverse fluxuri (de pilda la recenziile unui utilizator sau la un anumit „tag“), astfel incat noutatile sa ne soseasca automat in portaluri de genul NetVibes sau PageFlakes. Insa noutatea cu adevarat revolutionara pe care Amazon, Google si alti pionieri o aduc este publicarea API-urilor (adica a interfetelor de programare). Adica oricine poate crea programe care sa utilizeze functionalitatile aplicatiilor care deservesc serviciile respective. De pilda, pot integra cautarea cartilor din cataloagele Amazon in propriile mele aplicatii. Folosind API-urile deschise de Google, un programator a transformat spatiul de stocare al unui cont GMail in echivalentul unui disc local. Posibilitatile sunt nelimitate.

     

    Ajungem astfel la viziunea lui Dan Gillmor, poate cea mai indrazneata: „web 3.0“ va fi un urias sistem de operare.