Blog

  • POPULATIA IN MEDIUL RURAL

    Bulversarea de dupa 1990, cand numeroase zone monoindustriale au fost scoase de sub clopotul de sticla care le proteja, a dus la o usoara crestere a populatiei rurale. Datele sunt exprimate in procente.

     

    Regiunea

    1977

    1995

    2003

    NE

    71

    56

    58

    SE

    55

    43

    45

    Sud

    70

    58

    59

    SV

    66

    55

    55

    Vest

    47

    37

    38

    NV

    62

    58

    59

    Centru

    52

    39

    41

    Bucuresti-Ilfov

    12

    11

    11

    Romania

    57

    45

    47

     

    Sursa: SAR

  • CELE OPT REGIUNI DE DEZVOLTARE

    In Romania exista opt regiuni de dezvoltare, fara statut administrativ sau personalitate juridica, care urmaresc sistemul european privind Nomenclatorul Unitatilor Teritoriale Statistice (NUTS), avand nivelul NUTS II. Regiunea 1 NE este cea mai populata, iar regiunea 5 V, cea mai putin populata.

     

    Regiunea

    Judete

    populatie*

    1. Nord-Est

    Bacau, Botosani, Iasi, Neamt, Suceava, Vaslui

    3.700.122

    2. Sud-Est

    Braila, Buzau, Constanta, Galati, Tulcea, Vrancea

    2.855.044

    3. Sud

    Arges, Calarasi, Dambovita, Giurgiu, Ialomita, Prahova, Teleorman

    3.373.562

    4. Sud-Vest

    Dolj, Gorj, Mehedinti, Olt, Valcea

    2.342.902

    5. Vest

    Arad, Caras-Severin, Hunedoara, Timis

    1.937.964

    6. Nord-Vest

    Bihor, Bistrita-Nasaud, Cluj, Maramures, Satu Mare

    2.731.372

    7. Centru

    Alba, Brasov, Covasna, Harghita, Mures, Sibiu

    2.523.156

    8. Bucuresti-Ilfov

    Bucuresti, Sectorul Agricol Ilfov

    2.189.014

     

    sursa: INSSE; * Au fost folosite datele de la recensamantul din anul 2002

  • ZODIACUL MANAGERILOR

    In Romania convietuiesc patru categorii de manageri. Pe langa expatriati, „bastinasi“ ai micilor companii si „bastinasi“ ai multinationalelor, a inceput sa prinda contur o noua categorie: cea a „intorsilor“. 

    EXPATRIATII Strainii veniti in masa dupa 1990 pentru a umple golurile competentei romanesti sunt beneficiarii salariilor-record, mai mari chiar decat cele practicate in Occident. Ei incep sa dispara din Romania pe masura ce tot mai multi romani devin suficient de pregatiti pentru a le lua locul. Mai nou, spun reprezentanti ai firmelor de recrutare, strainii „se bat“ pe aceleasi pachete salariale cu romanii.

    BASTINASII  MICILOR COMPANII se gasesc la polul opus al salarizarii, alaturi de managerii companiilor de stat. Exista o discrepanta foarte mare intre acestia si managerii din multinationale in ce priveste calitatea si nivelul lor de salarizare, spun reprezentantii firmelor de recrutare.

    BASTINASII MULTINATIONALELOR cu sediul in tara sunt recompensati mai bine. Dupa ce au invatat management de la colegii lor straini, au devenit ei insisi manageri si sunt „vanati“ acum de alte companii multinationale prezente in tara.

    „INTORSII“ sunt romanii care au revenit in tara dupa ce au acumulat experienta manageriala in Occident. Sunt o categorie mai noua, cu portmoneul mai gros decat al bastinasilor, platita uneori la fel de bine ca cea a expatriatilor.

  • Operatiunea „Racolarea“

    Majoritatea parlamentara confortabila poate fi asigurata si altfel decat prin alegeri anticipate, pare sa fie filozofia de ultima ora a liberalilor. De altfel, purtatorul de cuvant al PNL, Eugen Nicolaescu, a confirmat ca partidul sau poarta negocieri cu parlamentari din opozitie. Nicolaescu sustine ca nu e vorba de racolari, mai ales ca PNL a avut, in trecut, un proiect de lege care interzicea migratia politica a parlamentarilor.

    Aceia care doresc, totusi, sa-si paraseasca partidele vor fi independenti si vor putea sustine programul de guvernare, a explicat el. Dupa ce fostul senator PRM Mihai Lupoi a devenit liberal, negocieri s-ar purta acum cu senatorul Neculai Apostol (ex-PSD) si cu deputatii PSD Mihai Malaimare si Traian Dobre. „Deocamdata, raman senator independent. Dar nici independent nu poti sta la infinit“, a declarat Apostol, in vreme ce Malaimare si Dobre au preferat un no comment.

  • Nastase respinge reforma Macovei

    Adrian Nastase, in calitate de presedinte al Camerei Deputatilor, i-a cerut comisarului european Franco Fratini un punct de vedere legat de modificarile legislative propuse de Ministerul de Justitie. 

    In scrisoarea sa, Nastase afirma ca aceste propuneri ar reprezenta derapaje, pasi inapoi si pericole pentru procesul de integrare europeana. Gestul lui Adrian Nastase a fost interpretat ca un semnal al opozitiei fata de reforma. 

    Mai ales ca, in aceeasi zi, CSM respingea o serie de puncte de vedere ale Ministerului Justitiei (numirea procurorilor la propunerea ministrului, scaderea varstei de pensionare a magistratilor s.a.).

  • Noul buget, la vara

    Rectificarea bugetului se amana din nou, de data aceasta sub motivul inundatiilor, invocat saptamana trecuta de ministrul de finante Ionut Popescu. Chiar daca inundatiile insa n-ar fi avut loc (nemaivorbind de faptul ca Guvernul a contat initial pe veniturile din privatizari pentru acoperirea costurilor cu refacerea caselor si a infrastructurii distruse), rectificarea probabil ar fi fost oricum amanata, din cauza neintelegerilor pe tema alocarilor bugetare pentru ministere. Pe de o parte, e vorba de rezistenta intampinata de Finante la ministerele care ar trebui, conform noului buget, sa reduca din cheltuieli. Pe de alta parte, e vorba de crizele traditionale in societatea romaneasca, iesite periodic la iveala, asa cum e cea din sistemul sanitar, care s-a manifestat cu o vehementa atat de mare saptamanile trecute, incat l-a determinat pe premierul Calin Popescu-Tariceanu sa scoata din arsenalul ideilor de inmultire a banilor la buget pe cea a platii de catre pensionari a contributiei la asigurarile de sanatate. 

    Impingerea rectificarii bugetare spre jumatatea anului creeaza, deocamdata, spatiu pentru o serie de comentarii care au rolul sau macar intentia de a influenta o eventuala schimbare de filozofie bugetara. In primul rand, cresterile de tarife la utilitati care au incins inflatia (iar aici e de inclus si toata discutia despre introducerea noului abonament la gazele naturale) au fost vazute ca o pedeapsa pentru o cota unica de impozitare excesiv de joasa. Asa se face ca, de pilda, Florin Pogonaru de la Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania pledeaza deja, in numele mediului de afaceri, pentru un nivel mai ridicat al cotei unice, combinat cu o reducere de CAS cu scopul de a ieftini mana de lucru. Si aceasta in conditiile in care nici promisa reducere a CAS cu 3% la anul nu e sigura, pentru ca nu se stie daca situatia incasarilor la buget o va permite.

    In ceea ce il priveste, guvernatorul BNR Mugur Isarescu si-a reluat mai vechea idee ca veniturile din privatizare ar trebui folosite pentru proiectele de restructurare si modernizare cerute de aderarea la UE, iar pentru nevoile curente (cum ar fi deci si pagubele provocate de inundatii) ar trebui sa se apeleze la imprumuturi externe. Deocamdata, cele mai presante proiecte de modernizare raman insa tot cele asumate prin controversatele contracte cu Bechtel, Vinci sau EADS, pentru care trebuie gasita cat mai urgent o solutie. In privinta contractului pentru autostrada Bucuresti-Bors, ministrul economiei, Codrut Seres, a dat asigurari ca banii pentru Bechtel vor fi asigurati la rectificarea bugetara si ca „se cauta solutii pentru finantarea proiectului“. Despre contractul cu EADS pentru securizarea frontierelor, premierul Tariceanu sustine ca este in curs de renegociere si ca Guvernul urmareste reducerea sumei de plata cu 160 de milioane de euro, bani care ar corespunde unor proiecte mai mici de securizare, acoperite din fonduri Phare.

  • Suntem la limita catastrofei, ca sa fim cinstiti“

    Saptamana trecuta, la dezbaterea CLUB BUSINESS pe tema consolidarii din industria asigurarilor a fost atinsa si problema crizei de oameni. Dezbaterea a fost publicata integral in numarul nostru din 18 mai 2005, sub titlul „Febra pe piata asigurarilor“.

    BUSINESS Magazin: Exista un deficit de personal, avand in vedere cresterile si achizitiile? Practic, in piata sunt aceeasi oameni de vreo 4-5 ani, mai ales la top-management. 

    CRISTIAN CONSTANTINESCU (Allianz-Tiriac): Major.

    DAN ODOBESCU (Unita – Wiener Städtische): E la limita catastrofei, ca sa fim cinstiti.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU (Allianz-Tiriac): Bancile sunt de departe intr-o situatie mult mai fericita. Nu as putea spune ca sunt in situatia ideala, dar stau mult mai bine.

    ROZAURA STANESCU (BRD): (…) Depinde si de esaloanele la care facem referire.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU (Allianz-Tiriac): Vorbeam de top management, in primul rand. Dar nu numai, ca nu-ti ajung numai managerii.

    DAN ODOBESCU (Unita – Wiener Städtische): La nivelul de top, in urmatorii cinci ani, o sa se mestece in aceeasi oala si nu are in cinci ani ce sa se dezvolte, ca nu are de unde, din nimic.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU (Allianz-Tiriac): Totusi, mai sunt niste tinerei mai destupati la cap.

    BUSINESS Magazin: Dar este o piata asa de inchisa incat nu pot veni oameni din afara? 

    CRISTIAN CONSTANTINESCU (Allianz-Tiriac): Nu pot veni oameni din afara.

    BUSINESS Magazin: Nu pot veni, de exemplu, din banci?

    NICOLAE CRISAN: Admitem ideea – daca nu suntem de acord, macar sa o admitem pentru ca o au englezii – ca un specialist in asigurari se formeaza in cel putin opt ani de zile in Marea Britanie. Iar la noi, hai sa zicem 10-11. Cred ca gasim o explicatie.

    BUSINESS Magazin: Si dupa ce se formeaza, pleaca in strainatate…

    CRISTIAN CONSTANTINESCU (Allianz-Tiriac): Depinde si daca are de la cine sa invete.

    BUSINESS Magazin: Dar dvs. chiar ati facut multe recrutari anul trecut, cand v-ati mutat sediul in Bucuresti. Cum ati simtit piata? De unde v-ati adus oameni?

    DAN ODOBESCU (Unita – Wiener Städtische): De fapt, am angajat vreo 90, am dat afara 120. Insa din cei angajati proaspat am dat afara maximum 10%.

    BUSINESS Magazin: Din ce sectoare pot sa mai vina oamenii catre asigurari?

    CRISTIAN CONSTANTINESCU (Allianz-Tiriac): Din banci, fara discutie. Numai ca bancile s-au consolidat un pic inaintea noastra si e greu sa faci fata la pretentiile salariale. Salariile din sectorul bancar sunt mult mai bune decat cele din asigurari.

  • Nu gasesti nici sa dai cu tunul project manageri“

    In urma cu o luna, dupa preluarea de catre investitori straini a companiilor IT Forte Company si Radix, BUSINESS Magazin a organizat o dezbatere despre viitorul industriei IT, publicata in numarul 28 al revistei, aparut pe 20 aprilie, sub titlul „Softistii joaca «hard»“. Inevitabil, in cursul discutiilor s-a ajuns si la problema crizei de manageri:

    GABRIEL MARDARASEVICI (Radix): In ‘92 eram asistent la Facultatea de Electrotehnica si am primit o bursa cu care am stat jumatate de an in Franta. Noi am trimis tehnicieni, istorici, filologi sa studieze acolo. Unde am fost eu, erau si cehi si polonezi. Ei au trimis numai economisti! Care ce au facut? In sase luni, sau cat au putut sa stea acolo fiecare, au invatat principiile economiei de piata, pentru ca si ei au avut aceeasi problema. Doar ca miile alea de studenti, cadre didactice sau absolventi s-au intors in tara. Ei bine, nu ar fi putut sa faca mai tarziu managementul pe care  l-au facut ei daca nu ar fi fost scoliti acolo. Eu sunt foarte contrariat de urmatorul exemplu: compania CEZ, care a cumparat Electrica Oltenia. O companie de dimensiuni mult mai mici decat oricare dintre Electricele noastre, romanesti, care au, fiecare, minimum un milion de clienti. CEZ, cand a pornit din Cehia, avea cateva sute de mii de clienti intr-o regiune din tara. Cum de oamenii de acolo au putut sa faca un astfel de management? 

    BUSINESS Magazin: Va referiti la Martin Roman, nu este asa?

    GABRIEL MARDARASEVICI (Radix): Exact. Un om de 35-40 de ani. Eu am 38. Foarte probabil ca in perioada in care am fost si eu beneficiarul bursei respective, probabil ca era si el pe undeva, la studii. A prins gustul si dupa aceea a mers mai departe. Din cei 5.000 de oameni pe care i-au trimis ei nu toti au iesit savanti, dar 500 tot au iesit. Care au stiut sa scoata 500 de companii din zona aia „in lume“, sa le aduca in economia reala. (…)

    ALEXANDR PASTOR (Oracle): Dupa parerea mea, ar trebui sa mai apara firme, dar mai ales oameni. Asta e cea mai mare problema.

    BUSINESS Magazin: Pe piata romaneasca se pune, asadar, problema lipsei oamenilor?

    ALEXANDR PASTOR (Oracle): Pentru activitatea de servicii, e o problema mare. Noi, romanii, in ciuda incercarilor care sunt, totusi, timide, nu avem o cultura sau o educatie legata de partea de management de proiecte. „Project managementul“ e o catastrofa in Romania! Nu gasesti nici sa dai cu tunul project manageri. Ca sa faci un proiect ai doua variante: fie ii aduci de afara la preturi absolut exorbitante, fie iei de la altul, daca ai de unde.

  • Fantomele rentabile

    Desi pare greu de crezut, vanatoarea de fantome se dovedeste a fi profitabila si in secolul douazeci si unu. Oferta: echipamente electronice, de la detectoare de campuri electromagnetice la senzori de miscare in infrarosu si cristale care resping fortele negative. Clientii: oameni cu multi bani, impatimiti ai fenomenului sau simpli superstitiosi. Ba, pe langa echipamentele de specialitate, firmele de profil ofera servicii de investigatie si chiar consiliere pentru cei bantuiti de stafii, comenteaza revista Business Week. 

    Astfel de afaceri reusesc datorita unor intreprinzatori originali precum Justin Faulk, un student la inginerie de la Oklahoma State University din Stillwater. Faulk, care detine aparatura speciala in valoare de 2.500 de dolari, a fost cautator de fantome timp de trei ani, frecventand cladiri abandonate, case bantuite sau cimitire, iar acum se gandeste sa inceapa sa produca echipamente pe cont propriu. E greu de spus, insa, care este valoarea totala a industriei paranormale, daca poate fi numita asa, deoarece majoritatea investitorilor sunt de talie mica si nu-si fac publice veniturile. Alamo City Paranormal din San Antonio, Texas (una dintre cele mai „bantuite“ regiuni ale tarii), care detine echipamente speciale in valoare de 80.000 de dolari, intreprinde investigatii de la 50 de dolari in sus.

    Firma ofera servicii de „paraconsiliere“ si organizeaza tururi nocturne prin oras, contra a 10 dolari pentru o ora si jumatate de cautat fantome, spune proprietarul Martin Leal. Dupa ani de stagnare, veniturile au crescut cu 21% in 2004, declara Leal. La compania Abate Electronics din Hamburg, New Jersey, cererea pentru detectoare de fantome s-a dublat din 2003 pana in 2004, spune proprietarul Frank Abate, fost inginer la Air Force, care pretinde ca a vazut un OZN si a experimentat o iesire din propriul corp. E adevarat, exista si oameni care submineaza industria, cum sunt cei de la Fundatia Educationala James Randi din Fort Lauderdale, a caror ambitie e sa combata credinta in fantome. „Oamenii se muta in case vechi, aud zgomote peste noapte si cred ca e o fantoma. Dar nu e decat o casa veche“, declara Randi. Cat despre echipamentele „speciale“, Randi spune ca „acestea reactioneaza la orice, de la telefonul celular pana la plomba dentara sau lumina unei furtuni aflate la kilometri departare“.

  • Pauza de introspectie nationala

    In vreme ce, la Bucuresti, presedintele Basescu multumea serviciilor secrete pentru operatiunea de eliberare a ostaticilor romani din Irak, gruparea rapitorilor sustinea in ultima caseta trimisa la Al-Jazeera (foto) ca eliberarea a venit ca urmare a interventiei din partea Asociatiei Clericilor Musulmani si a seicului saudit Salman ibn Fahd al-Awdah (dupa alte transcrieri, al-Udah sau al-Oadah). Ca si Asociatia Clericilor, Salman ibn Fahd a intervenit public, la solicitarea comunitatii musulmane din Romania, in favoarea eliberarii ostaticilor romani; tot la fel ca grupul clericilor suniti din Irak, sunitul Salman ibn Fahd e considerat un sustinator al terorismului din Orientul Mijlociu. 

    Ipoteza succesului negocierilor pe filiera religioasa salveaza si onoarea rapitorilor, dar si onoarea autoritatilor romane, pentru ca scoate din calcul chestiunea platii unei rascumparari. Aspectul legaturilor teroriste implicat de aceasta filiera e suficient de delicat insa pentru a suscita destule intrebari de-acum inainte. Cum toti clericii islamici care au intervenit au subliniat ca o fac la cererea comunitatii musulmane din Romania si in virtutea legaturilor culturale cu aceasta, usile deschise ale arabilor din Romania pe langa niste apropiati ori sustinatori ai terorismului vor motiva, dupa toate probabilitatile, o ancheta amanuntita asupra conexiunilor dintre arabii de la noi (nu e vorba, evident, numai de Omar Hayssam) si retelele teroriste din Orientul Mijlociu.  Ramane de vazut insa in ce masura aceste legaturi, sugerate de mai multe ori pana acum in diverse rapoarte ale serviciilor secrete romanesti si straine, vor fi scoase la lumina cu obiectivitate si nu vor ajunge, ca pana acum, pretext pentru razbunari pe tot cuprinsul spectrului politic autohton. In aceasta din urma situatie, tema terorismului islamist fie ar cadea complet in derizoriu pentru societatea romaneasca, fie ar alimenta atitudini antiarabe complet deplasate, care deja au inceput sa se faca simtite in perioada crizei ostaticilor.

    Daca eliberarea ostaticilor se datoreaza, in schimb, exclusiv serviciilor secrete romanesti, atunci apar alte doua perspective de analiza pentru perioada urmatoare. Pe de o parte, ramane problema eventualei rascumparari platite de autoritatile romane rapitorilor; nici cateva ore n-au trecut dupa eliberarea ostaticilor si au aparut primele voci care cereau imediat un raport asupra felului cum „banii contribuabililor romani“ au fost dati unor indivizi porniti sa cumpere cu ei poate chiar munitie pentru niste viitoare atentate la Bucuresti. 

    Desi presedintele Basescu a negat ca s-ar fi platit vreun ban, e de asteptat sa prolifereze, cu inca mai multa indrazneala decat inainte de eliberarea ostaticilor, zvonurile despre valize cu bani transportate la Bagdad sau estimari ale ordinului de marime a sumei. Nu pare sa aiba importanta pentru nimeni ca insistenta pe aceasta tema submineaza pretentia autoritatilor romane ca n-ar fi negociat financiar cu teroristii, ca n-au cazut adica in capcana diplomatica in care s-a impotmolit guvernul de la Roma cand si-a adus acasa ostaticii.

    Pe de alta parte, e de asteptat sa treaca neobservat faptul ca Romania s-a ilustrat acum concret in lupta impotriva insurgentei, prin acele „arestari in unele grupuri“ operate de autoritatile irakiene gratie muncii serviciilor romanesti de informatii. Traian Basescu a cerut inca doua saptamani de rabdare a presei, pentru a nu-i pune in pericol pe agentii romani si pe investigatorii sositi la Bagdad pe urmele lor. Opinia publica de la noi are insa o stima destul de redusa fata de prestatia acestor Nicola Calipari autohtoni. Mai cu seama ca deja incep sa se faca auzite regrete, pe motiv ca multumirile aduse de Basescu oamenilor de la SIE, SRI si DIA exclud complet posibilitatea ca seful statului sa mai ameninte vreodata aceste institutii cu vreo restructurare la varf. In fine, e de asteptat ca urmatoarele saptamani, cel putin pana la promisele dezvaluiri ale lui Basescu despre dedesubturile rapirii, sa fie ocupate de o seama de teme artificiale aruncate publicului spre dezbatere. Unui presedinte care a iesit asa de avantajat din criza ostaticilor – si care va folosi momentul pentru a-si relansa cu succes initiativele amanate de politica interna – nu i se mai pot opune acum decat contestari pe tema politicii externe apasat proamericane. In speta, va fi readusa in discutie implicarea Romaniei in razboiul din Irak, cu lipsa unui calendar de retragere si cu orgoliul autoritatilor de a-si insusi filozofia americana a razboiului preventiv.

    Cat se poate de legitima, discutia pare insa un pic falsa intr-o tara deloc aplecata spre o asemenea introspectie nationala, atata vreme cat preocuparea pentru ceea ce se intampla in Orientul Mijlociu, in Irak e slaba in societatea noastra. In Romania n-au fost mitinguri antirazboinice, experienta altor state cu ostatici in Irak a ramas necunoscuta inclusiv presei de la noi, unde povestea rapirii a fost tratata ca o simpla farsa damboviteana, iar terorism sau jihad par niste abstractii prea tari pentru sanatosul scepticism national. Si e putin probabil ca emotia colectiva, cata va fi fost ea, a rapirii si a eliberarii ostaticilor sa destepte brusc constiinta ca intamplarile din restul lumii ne privesc si altfel decat ca niste subiecte pentru rubricile de stiri pe scurt.