BusinessMagazin

Blog

  • Corida exporturilor de taurasi

    Putine lucruri din Romania au mare cautare in strainatate. Dar la exportul de bovine stam bine – in 2004 au luat drumul strainatatii peste 170.000 de boi, care au adus in tara mai mult de 50 de milioane de euro.

    Daca la sfarsitul lunii iulie a anului trecut, in Romania existau 3,19 milioane de bovine, conform datelor Institutului National de Statistica, la finele lunii decembrie mai ramasesera doar 2,94 milioane de capete. Adica mai putin cu aproape 250.000 de capete. 

    Tot din datele statistice aflam ca din cele 3,19 milioane de bovine, peste 95% se aflau in gospodariile taranilor si ca de aici „au disparut“ cele 250.000 de animale. 

    Taranii din judete precum Arad sau Bistrita Nasaud stiu mai bine unde le pleaca taurasii, pentru ca in fiecare an reprezentanti ai unor companii, in general din strainatate, vin si le cumpara animalele, care sunt, in majoritatea cazurilor, mai mici de sase luni. Animale pe care apoi respectivele companii le mai cresc cateva luni si le exporta. 

    Aceasta afacere, dezvoltata in ultimii zece ani, nu are o amploare semnificativa acum, insa creste incet si sigur. In primele luni ale acestui an, spun exportatorii de bovine, se intampla un lucru incurajator pentru ei: cererea de pe piata externa este atat de mare, incat a depasit oferta.

    Constantin Popescu, directorul Directiei Politici Comerciale din Ministerul Agriculturii, spune ca la exporturile de bovine, este vorba de taurasi, „in proportie de 99%“, pe care strainii ii importa din Romania pentru ca sunt mai ieftini decat in alte tari. „Se importa in general pentru consum. 

    Se stie ca romanii consuma preponderent carne de porc si de pasare, asa ca exista un excedent de bovine care, cumulat cu cererea de pe piata externa, conduce la dezvoltarea acestor exporturi“, a adaugat Popescu.

    Astfel, daca in anul 2003 s-au exportat 151.000 de capete de bovine, un an mai tarziu exporturile au insumat peste 172.000 de capete. Adica o piata de peste 50 de milioane de euro. In statistici, primele patru tari in care se exporta bovine sunt, in ordinea numarului de animale exportate, Croatia, Grecia, Siria si Italia. 

    De unde, totusi, acest surplus de bo-vine? Pentru ca, explica Mihai Lungu, om de afaceri din industria alimentara, fondatorul producatorului de mezeluri Gourmet, piata romaneasca nu este mare consumatoare de carne de vita, chiar daca in ultimii ani consumul acestui produs este in crestere. „Daca acum zece ani raportul intre consumul de carne de vita si cel de carne de porc era de 1/7, acum a ajuns la 1/3“, a adaugat el. La noi, in alimentara, mai spune Lungu, muschiul de vita costa 5-6 euro, pe cand in tarile Uniunii Europene pretul mediu este de 12-13 euro pe kilogram. „Exportatorii sunt in proportie covarsitoare companii straine care au clienti peste granita si care colecteaza animalele din gospodarii“, a adaugat fostul sef de la Gourmet.

    Cei care lucreaza in acest domeniu spun ca exportul de bovine se face in general cu taurasi care au, in medie, greutatea de 200 de kilograme. „Noi exportam in general taurasi pentru ca nu avem nici mentalitatea, nici tehnologia si nici furaje de calitate pentru a ingrasa aceste animale si a le vinde pe piata externa“, apreciaza Lungu.  Din datele Centrului Roman pentru Promovarea Comertului, pe primul loc in topul exportatorilor de bovine vii intre 160 si 300 de kilograme pentru sacrificare, in 2004, s-a situat compania Interglobal din Arad, infiintata in urma cu zece ani, cu capital italian.  Zocche Pacho, directorul general al Interglobal, spune ca firma pe care o conduce exporta in fiecare an cam 70 de camioane de bovine a cate 70 de capete per camion, adica aproape 6.000 de bovine pe an.

    Majoritatea exporturilor se fac in Croatia si Italia. „Este o cerere foarte mare pe aceste piete. Noi cumparam taurasii in general de la particulari, persoane fizice, ii mai crestem cam 5-6 luni, pana cand ajung la 240-260 de kilograme si ii vindem“, explica Pacho.  Pretul mediu de vanzare a acestor animale la export este de circa 2 – 2,1 euro pe kilogram, „in viu“, considerat destul de mic pentru importatorii straini si suficient de bun pentru exportatorii romani.

    Directorul Interglobal spune ca si pe piata romaneasca cererea de carne de vita este din ce in ce mai mare in ultimii ani, insa preturile pe care le ofera procesatorii romani nu sunt atractive. „Practic, in Romania, se plateste jumatate din cat platesc italienii sau croatii pe carnea de bovina in viu. Problema este ca romanii nu se uita la calitatea carnii, ci doar la pret. Marele avantaj de a produce in Romania este pretul de achizitie mic al animalelor, mana de lucru ieftina si furajele ieftine. 

    Noi cumparam de la tarani cu circa 70.000 de lei kilogramul de animal in viu. Luam taurasi de 100 – 150 de kilograme“, a mai spus Zocche Pacho. Pe locul trei in topul Centrului Roman pentru Promovarea Comertului este o companie romaneasca, ITL Agrocomplex din Bistrita Nasaud, infiintata in anul 2000. 

    Ovidiu Ciurus, administratorul firmei, a inteles potentialul acestei piete la fel de bine ca investitorii italieni si astfel  ITL Agrocomplex a ajuns sa exporte anual 3-4.000 de capete de bovine. Dintre acestea, 80% se adreseaza pietei din Grecia, si restul celei italiene. Foarte important in acest comert este ca, in general, transportul animalelor este platit de catre cumparator.

    „In momentul actual, cererea venita de pe piata externa este foarte mare. Ceva s-a intamplat in ultimele zece luni, pentru ca a crescut foarte mult cererea – nu stiu ce s-a intamplat. In aceste zece luni si preturile de export au crescut cu 50%, de la 1,4 la peste 2 euro/kilogram“, spune Ciurus. 

    La randul sau, si acesta confirma interesul in crestere de pe piata interna pentru carnea de vita dar, spune el, preturile sunt mici, adica sub un euro/kilogram. „Aceasta activitate este in crestere, dar nu se poate dezvolta spectaculos, peste noapte, in pofida cererii externe mult mai mari decat oferta, pentru ca in zootehnie investitiile sunt costisitoare“, crede Ciurus. Costisitoare sau nu, important este pana la urma ca boii nostri au cautare. Si ca au intrat in Europa cu mult timp inaintea noastra.  

  • Maturoaie si copiatoare

    In fiecare zi, mergand spre munca, trec pe langa un spatiu comercial, asezat intr-un loc cu vad, destul de aglomerat. Ce face firma in cauza nu este foarte important, ceea ce mi-a atras atentia a fost un anunt, pe o coala mare de hartie, pe care scrie cu litere mari, negre: „Nu avem copiator“. Hartia in cauza estompeaza pur si simplu toate celelalte oferte ale firmei si nici nu te mai imbie sa-i treci pragul.

    Stau si ma intreb: in loc sa puna o hartie cu un „NU“ mare pe ea chiar la intrare, nu cumva era mai ieftin pentru sefii firmei in cauza sa cumpere un copiator? Pentru ca sunt convins ca sentimentul meu ii incearca pe multi dintre trecatorii din zona; un copiator ar fi adus firmei in cauza castiguri in plus (lumea cere, pentru ca altfel n-ar fi pus anuntul, deci exista potential) si ar fi dovedit ca stiu sa speculeze ce vrea piata. 

    Este numai un exemplu, cel mai umil, despre modul in care se mai fac afaceri in Romania, si nu ma gandesc aici la marile companii, cu compartimente de marketing bine populate si cu studii de piata puse la punct. Este vorba de cei mai mici, pentru care dimensiunea ar trebui sa fie un avantaj, pentru ca ar trebui sa le confere elasticitate si libertate de gandire. 

    Dar nu, in multe, multe cazuri, cei mici se multumesc sa reziste (e adevarat, pe o piata nu foarte prietenoasa), sa traiasca de azi pe maine. Fara a lua in seama si fara sa se pregateasca pentru ceea ce va veni, de exemplu, o data cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Nu sunt un eurosceptic si nu cred in avertismentele prapastioase legate de efectele integrarii; cred ca termenul adecvat este eurolucid, in sensul unei pregatiri bine puse la punct. 

    Presa ultimelor zile a fost plina de relatarile legate de votul Parlamentului european in privinta aderarii Romaniei, unii au avut juisari de genul „…Bulgaria mai criticata decat Romania…“, altii tipa ca greul abia incepe, iar politicienii, trecuti sau prezenti, au salutat votul si au incercat sa mai smulga o bucatica de spuza pentru turta lor.

    Mai important este faptul ca nici un politician, nici un oficial nu spune clar, si pe intelesul poporului, ce inseamna integrarea. Ce pericole pandesc firmele care se multumesc sa se balaceasca in iazul nostru caldut si pentru care aderarea este o nebuloasa. In ce fel i se cere agricultorului roman sa se schimbe si de unde ar trebui sa inceapa. Ce rol important vor avea comunitatile locale, care vor fi nevoite sa ia decizii care astazi vin „de sus“. 

    O intrebare fundamentala pentru 90% din romani am intalnit-o in relatarea unei specialiste in integrare europeana despre o calatorie cu trenul: „Voi manca mai bine din 2007?“ – apartine unei doamne in varsta, vecina de compartiment. „Foamea“ femeii in cauza contrabalanseaza cu varf si indesat toate relatarile victorioase de la Strasbourg si mi se pare cu atat mai importanta cu cat putina lume pare sa fie constienta de ceea ce va urma. As extrapola un pic foamea femeii din tren – este nevoia de informare a cetateanului, a bucuresteanului ce trece zilnic pe langa ceasul de la universitate, ceas care numara zilele ramase pana la 1 ianuarie 2007, dar si nevoia de informare a celor din Apuseni, Bucovina sau Delta Dunarii, a celor ce vand lapte in piata si a celor ce isi deschid magazinul in zori.  

    De aceea am cautat ca in acest numar al revistei sa abordam, dintr-o perspectiva cat am putut noi mai pragmatica, tema integrarii si ce va sa zica aceasta in raport cu viitorul companiilor romanesti si al cetateanului de rand. Vom avea si cresteri de preturi si de tarife si vor disparea companii, dar vom avea si reduceri de dobanzi, bani in plus pentru agricultura sau servicii de mai buna calitate. Aderarea este un ramasag pentru care nu s-au inventat destule talk-show-uri si oricum nu este o problema pe care sa o rezolve numai emisiunile de televiziune sau afisele si brosurile frumos colorate; pentru a face integrarea cat mai comoda autoritatile trebuie sa explice tuturor ce trebuie sa faca sau la ce sa se astepte. Cat mai repede, pentru ca timpul trece. 

    Negocierile au insemnat pentru partea romana, in cea mai mare parte, un accept neconditionat al regulilor europene – formularea „asa este in Europa“ si cele derivate din ea tinzand sa devina un capitol important al noului limbaj de lemn, oferind suficient scut si devenind de cele mai multe ori unica explicatie in fata nedumeririlor populare.  Ceea ce ar trebui sa facem acum este sa folosim cat mai intelept sau sa invatam sa folosim ceea ce am obtinut. Sa depasim rutina si sa cumparam copiatoare cu care sa multiplicam experienta celor ce au rezistat. 

    In incheiere as vrea sa va povestesc despre un amanunt din bucataria interna a revistei. Am inceput sa scriu acest text saptamana trecuta, si initial m-am gandit sa il deschid cu un motto din Alice in Tara Minunilor (cred pur si simplu ca intelepciunea tine de lucrurile simple, indiferent de ce spun filozofii). Zis si facut, numai ca intre timp a venit textul lui Alin Fumurescu, tocmai din Statele Unite, tot pe teme de aderare si deschis, culmea coincidentei, cu un motto din Alice in Tara Minunilor. Asa ca am renuntat la motto-ul meu dar nu si la citat, cu care iata, inchei:

    „ – Daca sapte fete cu sapte maturoaie
    Un an de zile ar curata
    Chiar crezi, ii spuse morsa
    Ca treaba-ar termina?
    – Ma indoiesc, spuse tamplarul“.
    Eu n-am un raspuns.

  • Romania in Tara Minunilor (I)

    Motto: „Asadar, cine sunt eu? Spune-mi mai intai de toate asta si pe urma, daca-mi va face placere sa fiu acea persoana, vin: daca nu, raman aici, jos, pana cand voi fi altcineva.“  – Aventurile lui Alice in Tara Minunilor

    Obsedati de copaci, pierdem din vedere padurea. Nu mai stim nici cine suntem si nici in ce fel de Europa vrem sa ne integram.

    S-ar cuveni sa-l recitim mai des pe Carroll Lewis. Asa, am intelege poate mai usor cum de putem suporta, cu atata exces de firesc, situatii dintre cele mai anormale. Pe 13 aprilie, Parlamentul European a votat acceptarea Romaniei in Uniunea Europeana, incepand cu 1 ianuarie 2007. Adica in mai putin de doi ani de zile. La o prima vedere, s-ar putea crede ca subiectul este, practic, „rasuflat“. Toata lumea vorbeste despre integrare, despre eforturile care mai trebuie facute pentru indeplinirea pana atunci a conditiilor impuse si evitarea clauzei de salv-gardare. Se cunosc termenele limita, capitolele, se jongleaza cu cifre si date. 

    Cuprinsi, insa, de frenezia efortului de integrare, scapam din vedere esentialul: cine se integreaza si in ce anume? Sa le luam pe rand. Cine se integreaza? Incepand chiar din aceasta toamna, 35 de parlamentari romani vor participa la lucrarile Parlamentului European (PE) cu statut de observatori. Vor avea dreptul sa participe la dezbateri si sa ia cuvantul – mai putin sa voteze. 35 de parlamentari reprezinta o cifra destul de serioasa la scara PE, iar faptul se datoreaza pur si simplu dimensiunilor relativ mari ale Romaniei (locul sapte ca marime, inaintea Belgiei, Olandei, Greciei etc.). 

    De pe aceasta pozitie, parlamentarii romani vor reprezenta deja o forta demna de luat in seama. Vor fi, fara doar si poate, curtati in fel si chip, atrasi in felurite combinatii politice, plecand de la premisa ca o buna parte a celor 35 se vor regasi, de aceasta data ca si parlamentari europeni cu drept de vot egal, peste vreun an si jumatate. Iar relatiile se cultiva in timp.

    In aceste conditii, ne-am fi putut astepta ca toate partidele parlamentare (din randurile carora urmeaza a fi desemnati viitorii observatori) sa stie la aceasta ora daca nu chiar persoanele ce urmeaza a le/ne reprezenta la Strasbourg, atunci macar criteriile exacte dupa care acestea vor fi selectionate. Cand miza e atat de mare, atat la scara partidelor, cat si la cea nationala, nu te poti prezenta cu „carpeli“ si improvizatii de ultim moment. Sau poti? Poti, cata vreme nici macar unul dintre partidele parlamentare nu a decis inca nici cine va fi trimis si nici pe ce criterii. Chestionati direct, liderii politici au dat raspunsuri in doi peri: tinerii, ca merita si ei promovati, unii care sa stie limbi straine, sa fie familiarizati cu problematica europeana etc. Citindu-le reactiile, mi s-a facut parul maciuca. O atare inconstienta e strigatoare la cer. Vrem bani pentru autostrazi si alte proiecte de infrastructura, bani pentru agricultura, recunoasterea diplomelor in restul statelor UE, drepturi egale de munca in Germania sau Franta, si cate altele, dar putin ne intereseaza cine vor fi oamenii care vor incepe sa se bata pentru ele in Parlamentul European.

    Din pacate, insa, lucrurile nu se opresc aici. Cu exceptia PSD, care stie sigur ca va face figuratie in bancuta euro-socialistilor, si a UDMR, poposit, nu stie nici el bine de ce, pe banca popularilor, celelalte partide nu au inca habar unde sa se aseze. Asteapta, probabil, ca invatatoarea sa-i ia de mana si sa le indice locul. Clarificarile ideologice, atat de insistent solicitate, fiind amanate drept „chestiuni de importanta secundara“ (l-am citat aici pe Emil Boc), parlamentarii PD se mai muta inca de pe un picior pe altul: ba ar sta cu socialistii, ba s-ar da cu popularii. Liberalii mai oscileaza si ei intre liberali-democrati si populari, iar despre PPRM si PUR nici n-are rost sa mai pomenim. Cronometrul ticaie in continuare si ticaie degeaba. Clasa politica e prea ocupata de guvernare, de anticipate si de alte chestiuni tehnice, pentru a-si mai bate capul cu „amanunte“ de acest gen. Am putea spera ca, o data cu transformarea observatorilor in parlamentari cu drepturi depline, situatia sa se schimbe spectaculos. Slabe sperante! Alegerea celor 35 de europarlamentari romani va avea loc la anul si inca nimeni nu pare a avea habar cum anume vor decurge aceste alegeri. 

    In conditiile in care Comisia parlamentara insarcinata cu modificarea Codului Electoral, n-a anuntat, nici macar in treacat, vreun capat de proiect referitor la euroalegeri, nu ne ramane decat sa ne-ntrebam singuri: cum vor fi trasate circumscriptiile electorale pentru 2006, de catre cine si pe ce criterii? Vom vota uninominal sau pe liste? S.a.m.d. Cat despre Tara Minunilor in care vrem sa ne integram, ce sa mai vorbim? Poate ne agitam de pomana. Un referendum cu rezultat negativ in Franta, pe 29 mai (multumiti-le socialistilor francezi), ne-ar intoarce, ca la jocul „Nu te supara, frate!“ inapoi, in casuta Tratatului de la Maastricht. Am avea atunci timp berechet sa fluieram prin porumb Oda Bucuriei si sa meditam asupra proiectului unei Europe postmoderne: cine suntem si unde anume vrem sa mergem. Dar despre cum s-a ajuns aici si despre inclestarea tacuta, dar nu mai putin fascinanta, dintre modernitate si postmodernitate, saptamana viitoare.

  • Punctul de inflexiune de la Strasbourg

    Ce s-ar fi intamplat daca popularii nu s-ar fi razgandit si Parlamentul European ar fi decis, totusi, ca semnarea Tratatului de aderare e doar o formalitate care poate fi dusa la indeplinire si mai pe la toamna?

    Era dimineata. Miercuri, 13. Grupul conservator, cel mai numeros din Parlamentul European, si cel ecologist stabilisera sa ceara amanarea votului pentru Romania si Bulgaria. Adica amanarea, eventual pana la toamna, a semnarii Tratatului de aderare pentru Romania si Bulgaria, codasele valului intai. Asta in ciuda votului din comisia de politica externa si a tuturor semnalelor favorabile transmise inclusiv cu o zi inainte.  Politicienii romani prezenti la Strasbourg erau, si ei, nauciti. Isi aranjasera interviuri la televiziunile din Bucuresti, participari la talk-show-uri, costume la patru ace. Acela care da o veste buna e privit, fireste, cu multa simpatie. Si, deodata, vestea buna risca sa se transforme intr-una proasta. 

    La Bucuresti, cei care obtinusera bugete frumoase si lucrau deja la organizarea festivitatilor dedicate semnarii Tratatului, incepusera si ei sa transpire. 

    Timp de patru-cinci ore, toata lumea interesata a facut calcule, s-a rugat sau, dupa caz, a iesit sa bea o bere rapida. S-au dat explicatii: ca parlamentarii europeni nu au nimic cu Romania, ca totul face parte dintr-un joc de-a cine e mai tare intre Parlament si Comisia Europeana, ca eurodeputatii vor sa forteze nota ca sa capete mai multa influenta, ca, dintr-o data, s-a observat ca bugetul extinderii e mult prea mare s.a.m.d. Suspansul a fost risipit cu foarte putin timp inainte de votul propriu-zis, cand popularii au renuntat la ideea amanarii, lasandu-i in rol de sceptici doar pe traditional optimistii ecologisti. Odata trecut hopul, parca toata incertitudinea a fost uitata. Daca la nivelul perceptiei omului de rand oricum nu se intamplase nimic, cei care isi facusera griji, dintr-un motiv sau altul, s-au scuturat ca de un gand rau si si-au vazut, mai departe, de treaba. Cinci minute mai tarziu, multi au uitat de ce si cat fusesera de ingrijorati.

    Dar intamplarea din dimineata zilei de 13 aprilie a fost cu adevarat un punct de inflexiune pe traiectoria Romaniei ca- tre europenizare. Care e lectia de la Strasbourg? Ce s-ar fi intamplat daca, totusi, popularii nu s-ar fi razgandit si Parlamentul european ar fi decis ca semnarea Tratatului de aderare e o formalitate care poate fi dusa la indeplinire si cinci-sase luni mai tarziu? Pana cand cine stie ce s-ar fi intamplat cu referendumurile pentru Constitutia europeana, de exemplu? Daca raportorul pentru Romania, Pierre Moscovici, ar fi fost nevoit sa declare nu ca „parlamentul si-a exprimat increderea in Romania“ ci ca, de exemplu, nimeni nu a spus „nu“ Romaniei, dar ca mai este mult de muncit, de muncit, de muncit. Cate acuzatii s-ar fi adus, ce motiuni de cenzura am fi avut, ce cutremure politice? Cata deznadejde? Cine s-ar mai fi ocupat de indeplinirea, mai departe, a angajamentelor? Ar fi dus la o ambitionare si mai mare sau la o resemnare romaneasca?

    Cu aerul lor de viteji care se arata dupa razboi, multi politicieni si analisti politici romani au privit momentul Strasbourg mai degraba ca pe un triumf si nu ca pe o promovare caznita. Se spune ca asta e abordarea politica pragmatica, ca nu foloseste nimanui lamentarea, ca e bine sa privim inainte. Mai bine decat asta e, insa, sa luam lucrurile in serios. 

    Trebuie pornit, fireste, de la ceea ce e important, de la ceea ce ramane. Istoria oficiala se scrie pe baza de documente, tratate si, iata, voturi in Parlamentul European. Dar pana la lucrurile oficiale, sunt intamplarile precum punctul de inflexiune de la Strasbourg. Caci semnalul, in mod clar, nu a fost unul de incredere. E vorba, totusi, despre singurul cartonas galben pe care il putea da, elegant, Parlamentul European. Din fericire, drumul spre UE e pavat nu doar cu intentii bune ci si cu numeroase tratate, directive, planuri si strategii. Iar jumatatea plina a paharului poate ramane efortul extraordinar depus in ultimele luni pentru indeplinirea celor 11 conditii din JAI. Din pacate, nimeni nu-i va ridica o statuie doamnei Macovei sau domnului Blaga. Pe nimeni nu intereseaza acest lucru. Meciul se joaca si e unul adevarat, cu arbitrii straini. 

  • MAXIM vine si in Romania

    MAXIM este o publicatie celebra de lifestyle masculin, cu peste 17 milioane de cititori lunar in intreaga lume.

    „Barbatii din bancile de investitii sunt de cinci ori mai dispusi sa citeasca MAXIM din coperta in coperta, decat Business Week“, se arata intr-un sondaj realizat de celebra publicatie americana Fortune 500. MAXIM este o publicatie celebra de lifestyle masculin, cu peste 17 milioane de cititori lunar in intreaga lume. Din toamna acestui an, revista va fi disponibila si in Romania. Publicatia este adusa sub licenta de compania PBR Publishing (care mai editeaza un titlu international celebru, PLAYBOY).

    „Doream de mult timp sa intram pe aceasta piata. Romania este o tara puternica si  trepidanta – ca si MAXIM insasi. Abia asteptam sa aducem aici o revista care cuprinde tot ce isi poate dori un barbat roman in secolul 21“, a spus Richard Bean, international licensing director, MAXIM. Lucrul la proiectul MAXIM Romania a inceput deja, functia de redactor-sef revenindu-i lui Dragos Vasile – jurnalist consacrat la „Academia Catavencu“. MAXIM, lansata in 1995, este cunoscuta pentru conceptul revolutionar pe piata revistelor de gen din toata lumea. Editia originala MAXIM vinde in acest moment, in Marea Britanie, peste 240.000 de exemplare, in medie, pe editie. Succesul este si mai mare in Germania si Austria (lansata in 2001), unde publicatia vinde a-proape 280.000 de exemplare lunar. Marele boom a fost insa in 1997, o data cu lansarea MAXIM SUA si Canada, care a ajuns in acest moment la un tiraj impresionant, de 2,5 milioane de exemplare in medie, pe editie. 

    In prezent, publicatia editata de unul dintre cei mai mari publisheri din lume – Dennis Publishing Ltd. – este distribuita in 39 de tari si depaseste 4 milioane de exemplare tiraj. Compania care va edita MAXIM Romania este parte a diviziei de publishing a grupului MediaPRO Romania, fiind fondata in parteneriat cu cel mai mare editor de reviste din Grecia, Attica Media (unde un actionar important este cunoscutul grup de presa italian Mondadori).

  • Castigatorii sunt…

    Aceleasi emotii pe care le-au trait publicitarii recent la Effie le-au trait publisherii, saptamana trecuta. Dupa premierea celor mai eficiente campanii de publicitate, a fost randul editorilor sa-si vada cele mai citite publicatii „premiate“ de Studiul National de Audienta (SNA).

    Acum cateva saptamani, ochii editorilor de presa priveau cu atentie  performantele clientilor lor la Effie (festivalul care premiaza cele mai eficiente campanii). Saptamana trecuta, situatia a fost invers. Clientii si agentiile si-au atintit privirile asupra performantelor inregistrate de partenerii lor de comunicare, in ultimul SNA (perioada de masurare: februarie 2004 – ianuarie 2005).

    Asa cum BUSINESS Magazin anticipa in numarul trecut, aceasta livrare (a 11-a), a relevat unele cresteri spectaculoase in presa cotidiana, dar si unele scaderi, la care piata se astepta mai mult sau mai putin. 

    In primul caz, surpriza cea mare – la care nici editorii insisi nu se asteptau – este urcarea Jurnalului National in clasament, umar la umar cu Evenimentul Zilei (liderul consacrat al ultimelor valuri). Intact, care editeaza Jurnalul National, declarase pentru BUSINESS Magazin (editia trecuta) ca estimeaza un castig de 50-60.000 de cititori (la cei 583.000 inregistrati in valul precedent). Intact anticipa ca isi va pastra locul al treilea, admitand distanta mare fata de cel de-al doilea clasat, Evenimentul Zilei. 

    SNA a aratat insa altceva: Jurnalul National a castigat 126.000 de cititori fata de livrarea precedenta (A 21,6%), in timp ce audienta cotidianului editat de Ringier a scazut cu 19.000 de cititori (- 2,6%). 

    Asadar, atat Evenimentul Zilei, cat si Jurnalul National au cate 709.000 de cititori in medie pe editie (usorul avans pastrat de Evenimentul Zilei, de aproximativ 300 de cititori, este neglijabil, incadrandu-se in marja de eroare a studiului). 

    La livrarea anterioara de date (pentru perioada de masurare octombrie 2003-octombrie 2004), Jurnalul National reusise sa urce pe locul al treilea in top, intrerupand dominatia Ringier in top trei ziare nationale (Libertatea, Evenimentul Zilei, Pro Sport).

    O alta surpriza – desi oarecum asteptata de piata – este noul lider pe segmentul presei sportive. Pentru prima data de la lansarea SNA, Gazeta Sporturilor – cu o crestere de 2,2% a audientei – depaseste Pro Sport, care a pierdut 16.000 de cititori (- 3,1%) fata de livrarea anterioara. Gazeta Sporturilor are 513 mii de cititori in medie pe editie, iar Pro Sport are 498.000 de cititori. 

    Surpriza si in segmentul presei auto: pentru prima data in studiu, ProMotor (brand autohton, lansat cu un an si jumatate in urma de PubliMedia International) s-a instalat confortabil pe prima pozitie in topul publicatiilor auto, cu 302.000 de cititori pe editie. Urmatoarea clasata in acest segment, Auto Motor si Sport are 261.000 cititori.

    Ierarhia ghidurilor TV ramane nemodificata, dar Pro TV Magazin (cu 1.049.000 cititori) isi consolideaza pozitia de lider, fiind singurul ghid care a castigat cititori – performanta cu atat mai notabila cu cat, intre timp, a mai aparut pe piata un ghid tv serios mediatizat, Apropo TV (care nu figureaza inca in SNA). Celelalte ghiduri specializate care au audiente masurate au pierdut cititori, semnificative fiind scaderile inregistrate de publicatiile editate de Ringier: saptamanalul TV Mania (- 18.000 de cititori) si bilunarul TV Satelit (- 16.000 de cititori).

    Ultimul SNA aduce si o veste trista pu-blisherilor revistelor destinate femeilor: publicatiile glossy inregistreaza, in marea lor majoritate, scaderi ale audientei. Nu acelasi lucru se intampla pe segmentul publicatiilor mass-market (Acasa Magazin, Ioana, Lumea Femeilor) – care continua sa castige cititori. 

    Acasa Magazin a cunoscut cea mai importanta crestere, atat in cifre absolute (A16 mii de cititori), cat si procentuala (A 5,5%), ajungand la 308.000 de cititori pe editie, in conditiile in care datele sunt culese inainte de relansarea publicatiei (pe 31 ianuarie 2005), cand tirajul a crescut, conform editorilor publicatiei, de aproape cinci ori.

  • SNA – CINE, CE, CAT?

    Studiul National de Audienta este cel mai bun indicator in masurarea performantelor publicatiilor din Romania.

    CINE E IN SNA: A 11-a livrare a Studiului National de Audienta ofera date pentru 93 de publicatii: 37 de reviste lunare, 7 bilunare, 19 saptamanale, 26 de cotidiene (12 nationale si 14 locale) si 4 suplimente gratuite. 

    CITITORII: Penetrarea publicatiilor in universul SNA* – este de 83,4%, ceea ce inseamna ca 5,19 milioane de persoane sunt cititori de presa (citesc numar de numar cel putin una dintre publicatiile pentru care SNA ofera rezultate).

    DATE TEHNICE: Studiul National de Audienta a fost realizat de catre BRAT, iar datele au fost culese de institutele de cercetare IMAS si CSOP. Datele provin din perioada 2 februarie 2004 – 30 ianuarie 2005, esantionul fiind reprezentativ pentru universul SNA*:  persoane cu varsta intre 14-64 ani din orase cu peste 50.000 locuitori. Esantionul a cuprins 15.977 de persoane, reprezentand un univers de 6,224 milioane de persoane.

  • Invitatii Club Business

    La cea de-a treia dezbatere a Clubului, care a avut ca tema viitorul industriei IT, invitatii BUSINESS Magazin au fost: 

     

    Cristian Constantinescu director general Forte Company;

    Gabriel Mardarasevici director general Radix, care a fost preluata de Ness Technologies;
    Cezar Dumitriu director general BusinesScope;
    Alexandr Pastor Applications Sales Manager Oracle;
    Eduard Samson vicepresedinte Flamingo Computers;
    Laurentiu Popescu Senior Research Analyst IDC Romania.

  • Softistii joaca „hard“

    In ultima luna in Romania au avut loc tranzactii de 20 de milioane de euro in domeniul IT: doua companii locale din sectorul serviciilor, Forte Company si Radix, au fost achizitionate de investitori strategici straini – Siemens Business Services respectiv Ness Technologies. Este de asteptat ca software-ul si serviciile sa atraga in urmatorii ani nume mari din industria IT. Nu avem decat sa ne uitam la tarile din jur – Polonia, Ungaria, Cehia, pentru a presupune care sunt acele nume mari care vor ajunge si pe piata romaneasca: Cap Gemini, Accenture sau EDS ar fi pe lista scurta. Multe voci din IT-ul romanesc spun ca acele companii locale care nu vor vinde in perioada urmatoare isi asuma riscul de a fi maturate de pe piata – aceasta este si una dintre concluziile dezbaterii organizate saptamana trecuta de BUSINESS Magazin la Hotel Mariott si sponsorizate de BRD si Zapp. O alta concluzie, si mai trista: ne lipsesc managerii.

    BUSINESS Magazin: Haideti sa discutam despre cum va arata piata serviciilor IT in 2007-2010. 

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Cred ca dezbatem, de fapt, doua teme diferite: cum va arata piata si care sunt momentele optime pentru vanzarea unei companii. Apropo de consolidarea pietei, eu am inceput sa vorbesc pe acest subiect din ianuarie 2004, cand compania pe care o conduc, Forte Company, a facut o majorare de capital, s-a rebrandat si s-a transformat in societate pe actiuni. In ianuarie anul trecut ne aflam la o raspantie si aveam in fata ochilor trei cai. Unu: sa ramanem aceeasi companie si sa facem o oferta publica initiala in doi-trei ani. Doi: sa atragem investitori financiari. Si trei: sa gasim un investitor strategic. Daca ne gandeam la un IPO (oferta publica initiala de vanzare de actiuni – n.r.), ca firma cu activitate doar in Romania nu am fi avut nici o sansa, asa ca ar fi trebuit sa ne extindem. Sa iesim in tarile din zona era riscant, iar pe pietele vestice se punea problema daca am fi putut aduce ceva nou. Anul trecut, chiar am vrut sa ne deschidem o filiala in Germania, insa acest proiect a fost inghetat si inghetat va ramane, pentru ca a aparut a doua cale: investitiile. Intai au aparut investitorii financiari. Anul trecut ne-au curtat sase fonduri de investitii. Dar mie nu imi plac fondurile de investitii pentru ca urmaresc un exit rapid si nu genereaza business. La sfarsitul lui iunie anul trecut, a aparut – de departe – cea mai buna cale: atragerea unui investitor strategic. Or, pentru noi, SBS a reprezentat un optim, pentru ca ei sunt o companie mare si au un profil foarte apropiat de al nostru. Ce s-ar fi intamplat daca Siemens ar fi cumparat un competitor de al nostru? 

    BUSINESS Magazin: Cine credeti ca vor fi jucatorii care vor intra pe piata in momentul integrarii?

    GABRIEL MARDARASEVICI: Nu aveti decat sa va uitati la tarile din jur, in Ungaria, Cehia, Polonia si veti descoperi cel putin cinci-sase jucatori mari, precum Accenture, EDS sau Cap Gemini, care in Romania nu sunt prezenti.

    BUSINESS Magazin: Cum vedeti achizitiile de pe piata IT?

    ALEXANDR PASTOR: Oracle nu cumpara companii, insa cumpara la greu forta de munca. Oracle este interesat sa se extinda in Romania, insa nu prin achiztii de firme, ci prin recrutare de personal. In plus, avem si initiative in spatiul academic si in training. In centrul de training propriu am scolit 3-4.000 de oameni de cand s-a infiintat acest centru. 

    BUSINESS Magazin: Totusi, cum va arata piata de servicii pana in 2010?

    ALEXANDR PASTOR: La nivelul pietei globale IT are loc o concentrare masiva. Nu se mai vorbeste de multe variante, ci de cateva in zona de hardware, cateva in zona de software, cateva in zona de aplicatii si la fel va fi si pe servicii. La fel se va intampla si la noi: atat prin „maparea“ concentrarii de la nivel global dar si prin miscari pe piata locala. Nu cred ca vor avea loc neaparat fuziuni spectaculoase intre firme locale mari, ci vor fi companii care vor lua personalul altora. La noi se va folosi metoda damboviteana. 

    GABRIEL MARDARASEVICI: Romania este inca in perioada de adolescenta a IT-ului. Mai avem pana la maturizare. Aceasta va aparea cand serviciile vor reprezenta 60-70% din totalul pietei. La noi, functioneaza asa-zisa „sfanta treime“. Intr-un proiect major, o treime reprezinta achizitia de echipamente hardware, o treime licentele software si o alta treime serviciile necesare pentru integrarea celor doua componente. De altfel, daca ne uitam la structura pietei, observam ca 30% din piata inseamna servicii. Asa arata astazi. In cativa ani, ce se va intampla? E clar ca serviciile vor reprezenta cele mai mari cheltuieli pentru dezvoltarea sistemului informatic al unei companii. Actorii majori din anii urmatori vor fi furnizorii de servicii IT. Tinta companiei care ne-a cumparat pe noi a fost potentialul pietei de servicii. 

    BUSINESS Magazin: Ce se va intampla cu softul si hardul daca toata lumea este interesata de servicii?

    GABRIEL MARDARASEVICI: In viitor, partea de hardware si software va ramane in mana marilor producatori. IBM si HP vor fi interesati sa vanda direct unor mari clienti. E posibil ca si marii jucatori din software – Oracle, SAP sau Microsoft – sa gandeasca la fel. Mai mult decat atat: sa nu uitam ca sunt foarte multe privatizari in Romania. Cum am facut multe implementari in zona utilitatilor, pot sa va spun mai multe. Vin actori majori ca E.ON, Gaz de France, Enel, CEZ sau altii. Cu totii au contracte globale cu marii furnizori de software si hardware. Deci companiile locale nu au acces la aceste contracte. Si atunci, se naste o intrebare: ce sanse are un antreprenor ca mine sau ca Cristi (Constantinescu – n.r.) in fata unei organizatii de tip corporatist cu niste proceduri mult mai severe si mai de succes?

    LAURENTIU POPESCU: Eu nu sunt intru totul de acord cu ce spuneti. Toata lumea, cand vorbeste de clientii sectorului de IT, se uita doar la sectorul guvernamental.

    GABRIEL MARDARASEVICI: Numai o secunda… Aproximativ 75% din activitatea unei companii se face pe clientii mari.

    LAURENTIU POPESCU: Da, asta e valabil acum. Insa daca vom avea o crestere organica a economiei, sectorul IMM va da posibilitatea si clientilor locali sa se dezvolte. 

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Da, dar dezvoltarea IMM-urilor va duce si la cresterea numarului de jucatori. Practic, va creste piata locala. Proiectele mari de care vorbeste Gabi (Mardarasevici – n.r.) se gestioneaza din Bucuresti. Gabi este un caz special, pentru ca a pornit din Iasi dar a fost obligat sa se extinda in Bucuresti, pentru ca aici sunt proiectele mari. Noi avem sucursale in tara care sunt foarte bune ca terminale pe proiectele nationale, dar este extraordinar de greu sa-i fac sa devina jucatori importanti pe piata locala, pentru ca in teritoriu sunt multi jucatori. Dar ceea ce vroiam sa spun este altceva. Gabi vorbea de proiectele mari, in care noi implementam si software, si hardware, si servicii. Parerea mea este ca nu suntem in perioada de adolescenta, ci la finalul perioadei romantice. Modelele de business se vor schimba si ceea ce se va dezvolta puternic pe piata romaneasca vor fi serviciile de outsourcing.  

    LAURENTIU POPESCU: Cred ca au existat investitori care vroiau sa vina in Romania si acum trei-patru ani. Acum se spune ca vor veni mai multi investitori o data cu integrarea in UE. Nimeni nu se intreaba de ce. Vor veni mai multe fonduri? Nu, cred ca elementul decisiv va fi siguranta si stabilitatea legislativa.

    BUSINESS Magazin: Totusi, nu credeti ca din cauza ramanerii in urma a Romaniei vor veni mai multe fonduri pentru a se compensa acest decalaj? 

    LAURENTIU POPESCU: Problema este cine va avea acces la aceste fonduri: companiile straine sau cele locale? Va fi o piata faramitata? Sau una consolidata?

    BUSINESS Magazin: Dv. ce credeti? 

    LAURENTIU POPESCU: Eu vreau sa vorbesc despre software si servicii, care este un domeniu „hot“. Companiile care au venit pe piata in urma cu mai multi ani au fost favorizate. De exemplu, Omnilogic, care este prin traditie distribuitor, a facut o achizitie pe servicii IT. In plus, nu intra doar companii noi pe piata, ci exista si companii care au anumita putere financiara din distributie, de pilda, care acum se orienteaza catre servicii. Flamingo este un exemplu in acest sens, prin parteneriatul cu Fujitsu Siemens.

    CEZAR DUMITRIU: Tornado este un alt exemplu.

    LAURENTIU POPESCU: O alta problema este ca piata serviciilor IT nu coincide cu suma cifrelor de afaceri ale companiilor din domeniu. Sunt firme care furnizeaza servicii de outsourcing. Siveco, de exemplu, realizeaza 30% din cifra sa de afaceri din servicii de outsourcing si proiecte derulate in alte state: Germania, Austria, Franta. Concentrarea s-a produs si pe piata hardware. Firmele mici au disparut din cauza scaderii marjelor comerciale, in favoarea marilor jucatori. Cine altcineva isi permite sa deruleze proiecte guvernamentale in care plata se face dupa trei luni, perioada in care furnizorul respectiv are costuri?

    CRISTIAN CONSTANTINESCU:  Cand spuneti trei luni, sunteti optimist…

    EDUARD SAMSON: Firmele mici de care vorbiti nu au disparut neaparat, ci s-au orientat catre alte domenii. Apropo de scaderea marjelor comerciale, chiar si jucatorii mici s-au orientat catre servicii, intrucat competitia pe distributia de hard a devenit foarte mare. Aceasta scadere se compenseaza prin servicii: tehnice sau chiar financiare.

    LAURENTIU POPESCU: Am aflat recent de la cineva de la Romsys ca veniturile din implementarea unei solutii SAP sunt de 25 de milioane de euro, in conditiile in care Romsys, unul din cei 11-12 furnizori de SAP, are venituri din licente de 9-10 milioane de euro.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU:  Nu pot sa fie venituri de 9-10 milioane de euro…

    GABRIEL MARDARASEVICI: Nici mie nu mi se pare o cifra verosimila.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU:  Mai bine sa vorbim in procente.

    LAURENTIU POPESCU: Intr-un proiect, serviciile inseamna 60-70%, licentele restul.

    LAURENTIU POPESCU: Serviciile pentru majoritatea clientilor nu au valoare tangibila. E o chestiune de cultura. Este valabil si in servicii, si in consultanta. Pentru ei, are o valoare doar o licenta sau un produs hardware.

    BUSINESS Magazin: Probabil ca si clientilor le e greu sa aprecieze valoarea serviciilor.

    CEZAR DUMITRIU: Daca vorbim de serviciile oferite de integratori, volumul de cunostinte necesare este destul de mare. Ai nevoie de consultanti financiari, consultanti de business si consultanti pe industria respectiva. In aceste situatii, asa-numitele „best practices“ nu sunt atat de raspandite. Nu le gasesti usor si ieftin. Sunt chiar companii de afara care nu au o cultura de business prea buna. Acestia au avut succes pentru ca au fost pe un val de crestere a unei piete, au acumulat bani, au vazut o oportunitate in Romania, care este atractiva prin dimensiune, si au mai inventat inca o roata pentru ca nici macar metoda folosita la ei in tara nu a avut succes. Si cand ii spui ca ce a facut el este departe de a fi „best practices“, iti rade in nas: „Adica eu am facut milioane de dolari si tu imi spui ca nu e bine?“. Putini inteleg insa exigentele pe care le vor avea cand vom intra in Uniunea Europeana. Iesind din spatiul IT, de exemplu, un producator de mancare va trebui sa se gandeasca cum protejeaza mediul si in ce ambalaje trebuie sa arunce resturile din productie, in vreme ce acum le arunca in ghena blocului de langa fabrica.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Ca o pata de culoare: in contractul nostru de achizitie, una dintre anexe este un raport despre protectia mediului. Cand mi l-a cerut chiar m-a pufnit rasul. «Stiti, noi mai mult cu virusii informatici»… Dar ei erau chiar seriosi. Asa ca a trebuit sa scriu acolo si despre ape si despre radiatii si despre gunoi.

    CEZAR DUMITRIU: Iata un lucru care in Romania este, din pacate, rarisim si se practica doar in cazul unor fuziuni sau achizitii care se petrec cu o companie din vest, unde asa ceva este un lucru normal, firesc ca si termenele de plata. Inca sunt persoane, chiar „decision makers“ din piata, care cred ca daca pana acum intuitia le-a servit destul de bine, le va servi la fel de bine si de acum.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: …perioada romantica de care vorbeam!

    GABRIEL MARDARASEVICI: Ar trebui sa ne comportam ca la un examen la care putem sa copiem. Nu ma uit la Franta sau Germania, care sunt departe, ma uit doar aici, in jurul nostru, unde avem de trei ori mai multe servicii! Ma duc sa vad ce au facut in Polonia, merg sa vad cum a evoluat piata in Ungaria, ma uit ce demersuri s-au facut in Cehia si in doi trei ani de zile exact aceleasi lucruri se vor intampla si la noi. Pot sa copiez de acolo. E simplu pentru orice om de afaceri din orice domeniu sa-si vada viitorul de peste doi sau trei ani, care nu e atat de departe. Sa faca de 2-3 ori pe an o deplasare la un partener de al lui de acolo sau la cineva care face acelasi business, daca se poate. Sa mai gaseasca unii oameni care mai fac acelasi business si sa compare. Nu e o vorba in vant ca de la 1 mai (2004 – n.r.), cand  s-au integrat tarile din jur, pana la sfarsitul anului le-au disparut jumatate din companiile mici si mijlocii, fie prin absorbtie, asa cum ni s-a intamplat noua, fie prin fuziuni – in cazul fericit in care s-au gasit unii care sa fuzioneze intre ei – fie au dat pur si simplu faliment. E un fapt real ca nu se duce nimeni sa se uite ce s-a intamplat acolo.

    BUSINESS Magazin: Care ar fi cauza?

    GABRIEL MARDARASEVICI: In ‘92 eram asistent la Facultatea de Electrotehnica si am primit o bursa cu care am stat jumatate de an in Franta. Noi am trimis tehnicieni, istorici, filologi sa studieze acolo. Unde am fost eu, erau si cehi si polonezi. Ei au trimis numai economisti! Care ce au facut? In sase luni sau cat au putut sa stea acolo fiecare, au invatat principiile economiei de piata, pentru ca si ei au avut aceeasi problema. Doar ca miile alea de studenti, cadre didactice sau absolventi, s-au intors in tara. Ei bine, nu ar fi putut sa faca mai tarziu managementul pe care l-au facut ei daca nu ar fi fost scoliti acolo. Eu sunt foarte contrariat de urmatorul exemplu: compania CEZ, care a cumparat Electrica Oltenia. O companie de dimensiuni mult mai mici decat oricare dintre Electricele noastre, romanesti, care au, fiecare, minimum un milion de clienti. CEZ, cand a pornit din Cehia, avea cateva sute de mii de clienti intr-o regiune din tara. Cum de oamenii de acolo au putut sa faca un astfel de management? 

    BUSINESS Magazin: Va referiti la Martin Roman, nu este asa?

    GABRIEL MARDARASEVICI: Exact. Un om de 35-40 de ani. Eu am 38. Foarte probabil ca in perioada in care am fost si eu beneficiarul bursei respective, probabil ca era si el pe undeva, la studii. A prins gustul si dupa aceea a mers mai departe. Din cei 5.000 de oameni pe care i-au trimis ei nu toti au iesit savanti, dar 500 tot au iesit. Care au stiut sa scoata 500 de companii din zona aia „in lume“, sa le aduca in economia reala.

    LAURENTIU POPESCU: Cat de mult a contat piata in dezvoltarea companiilor dvs.? Nu vreau sa fac politica acum, dar din cat a fost mediatizat pana acum, atatea probleme de coruptie, atatea scandaluri politice si atatea gauri in legislatie ca in Romania nu am vazut nicaieri. Eu nu am auzit in Polonia sa se intample asa ceva, in Cehia sau Ungaria.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Eh… au fost si in Polonia… Poate ar trebui sa separam putin lucrurile, pentru ca au fost cateva firme care s-au ridicat si la noi. 

    LAURENTIU POPESCU: Dar v-ati intrebat unde am fi ajuns acum daca toate proiectele guvernamentale care s-au anuntat in ultimii cinci ani ar fi avut loc?

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Da. Ne-am intrebat. Raspunsul e: departe, foarte departe. Pe de alta parte, fiindca vorbim de coruptie, va spun ca noi putem afirma ca tinem in mana calculatoarele Ministerului de Finante de 14 ani, timp in care s-au schimbat cel putin sapte ministri. Daca erau nemultumiti, s-ar fi manifestat. 

    BUSINESS Magazin: Fara suparare, dar ei chiar stiau daca sunt multumiti sau nu? Si acum plimba hartiile dintr-un sertar in altul, cu tot sistemul lor informatic integrat.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU:  Asta e o problema pe care am putea sa o discutam odata. Ministerul Finantelor are o structura extraordinar de mare. Are o lipsa de fonduri cronica, are probleme majore din punct de vedere al infrastructurii. Ganditi-va ca s-a rupt trezoreria, la nivel national, care a insemnat separare de resurse umane, de cladiri, de echipamente. Dupa aceea, s-a separat ANAF (Agentia Nationala de Administrare Fiscala – n.r.), fara sa aiba fonduri. Calculatoarele de care spuneam sunt din 1998. Pai, suntem in 2005! Peste un an sau doi trebuie schimbate.

    ALEXANDR PASTOR: Ministerul nu are nici suport legislativ care sa ii ofere posibilitatea sa renunte la hartii…

    CRISTIAN CONSTANTINESCU:  Apropo de suportul legislativ. Noi am implementat sistemul informatic vamal. In mod firesc, bancile au venit pentru decontarea electronica in vama. Primul lucru care li s-a spus a fost ca nu exista suport legislativ. In vama se cere hartie, ca asa spune legea.

    BUSINESS Magazin: Sa vedem putin si ce se intampla pe partea de hardware. Flamingo e aproape de listare la bursa. In ce stadiu se afla proiectul? Listarea se va face in mai sau septembrie? Erau doua date anuntate.

    EDUARD SAMSON: Va fi mult mai aproape de mai. Ramanem la cea mai apropiata data pe care am anuntat-o. Listarea la Bursa este tot o mutare care are in vedere apropierea momentului 2007. Este clar ca piata se va concentra in jurul catorva jucatori.

    BUSINESS Magazin: Credeti ca daca va veti lista la bursa veti atrage mai multi bani? Sau nu va plac nici dumneavoastra fondurile de investitii?

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Trebuie sa spunem ca e vorba de companii cu profile diferite, la baza ne adresam unor segmente de piata cu totul diferite. O firma care se adreseaza pietei de retail este mult mai atractiva la varf. Pasul de a se lista la bursa este mult mai firesc pentru o companie care se adreseaza segmentului de retail decat pentru un integrator.

    LAURENTIU POPESCU: O firma de retail nu este atat de dependenta de proiecte mari si, atunci, daca economia merge bine, cum a fost cazul cu boom-ul vanzarilor de PC-uri, poate sa beneficieze de aceasta crestere organica a pietei si nu e atat de amenintata. Multe dintre companiile de software si servicii isi fac previziunile pe baza proiectelor care sunt anuntate. Cum s-a intamplat si cu Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU:  Intr-adevar, previziunile unei firme care se adreseaza pietei de retail sunt mai realiste. 

    GABRIEL MARDARASEVICI: As vrea sa fac o observatie legata de ceea ce a afirmat Florin Talpes in BUSINESS Magazin. El spune ca marile achizitii in IT pe piata romaneasca vor urma in trei pana la cinci ani si ca vor fi tranzactii de zeci de milioane. Cred ca aceasta afirmatie este ultra-optimista. Tranzactiile pot fi facute doar intre companii mari. Sa ne gandim la companii mari la nivel multinational care vor sa ia companii romanesti. In primele 10 companii de pe piata romaneasca de IT, autohtoni au mai ramas foarte putini. Poate sa fie vorba de Softwin sau Romsys, dar nu mai sunt foarte multi. Cei care au ramas sunt foarte in spate in clasament. Ce se va intampla cu ei? A venit Siemens si si-a marit organizatia si nu am nici o indoiala ca va dori sa si-o mareasca in continuare, Ness Technologies ne-a preluat pe noi si stiu sigur ca mai avem de crescut in perioada urmatoare, Oracle isi creste echipa. Dar oamenii raman aceiasi. Unul dintre criteriile foarte importante din evaluare a companiilor care urmeaza sa fie tranzactionate, pe langa portofoliul de clienti, este si calitatea personalului. Daca presiunea va fi foarte mare pe acest personal, de unde sa mai cresti? De unde sa mai aduci echipele respective?

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Ne intoarcem de unde am pornit discutia. Pentru o firma care a crescut, o firma matura, acum este momentul sa vanda. Ma refer la sectorul IT, nu in general. 

    CEZAR DUMITRIU: E bine si de cumparat in acest moment. Asta pentru ca pretul tranzactiilor pentru companiile care sunt acum ar fi crescut mult mai mult in cativa ani, avand in vedere ritmul de crestere al pietei IT. In al doilea rand, e vorba de „securizarea“ unei cote de piata. Oricine a pornit intr-un razboi intr-o piata matura stie ca orice procent se castiga foarte greu. 

    BUSINESS Magazin: Piata nu mai are unde sa creasca, clientii sunt aceiasi si se merge, practic, la dumping…

    LAURENTIU POPESCU: Trebuie sa ne uitam si la ce categorii de servicii IT sunt. Noi, la IDC, avem 12 categorii. O categorie mai mare este cea de servicii de infrastructura, care constau in suport pentru hardware, instalare, retea si asa mai departe. Sunt si categoriile mai complexe, cum ar fi cea a software-ului de service, adica sa faci managementul unei aplicatii in numele unui client, adica un outsourcing pe aplicatia respectiva. Acestea au o pondere extrem de mica in piata. Veniturile cele mai mari din servicii IT sunt in jurul retelelor.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Outsourcingul se afla undeva la maturitate pe plan mondial si va urma declinul, pe cand la noi activitatea de outsourcing abia incepe, creste.

    LAURENTIU POPESCU: Dar, cand toate companiile vor fi deja „cablate“, vor avea in-frastructura, retea, cea mai mare parte din serviciile IT se va pierde.

    GABRIEL MARDARASEVICI: Nu cred. Serviciile se vor duce spre altceva, catre mentenanta, serviciile respective se vor compensa cu altceva.

    ALEXANDR PASTOR: Trebuie sa luam in considerare si altceva. Totusi, piata serviciilor a crescut extraordinar in ultimii ani. Pe partea de servicii de implementare Oracle, catre partenerii nostri, am crescut in ultimii patru ani de 5-6 ori. In acest moment suntem sufocati, va spun cinstit. Si nu cred ca exista o firma, chiar implementator de SAP, care sa someze. 

    LAURENTIU POPESCU: Acesta este un alt avantaj pe care il au firmele mari. Chiar la nivel mondial, serviciile de mentenanta ale Oracle sunt un filon de venituri extrem de important. Pe cand o firma mica, care a implementat ici si colo, nu poate sa ofere astfel de servicii.

    GABRIEL MARDARASEVICI: O firma mica, daca face mentenanta, moare. Acum, pe un singur proiect se fac servicii cat se faceau acum cinci ani de zile un an intreg. 

    ALEXANDR PASTOR: Dupa parerea mea, ar trebui sa mai apara firme, dar mai ales oameni. Asta e cea mai mare problema.

    BUSINESS Magazin: Pe piata romaneasca se pune, asadar, problema lipsei oamenilor?

    ALEXANDR PASTOR: In domeniul acesta, pentru activitatea de servicii, e o problema mare. Noi, romanii, in ciuda incercarilor care se fac, nu avem o cultura sau o educatie legata de partea de management de proiecte. „Project managementul“ e o catastrofa in Romania!  Ca sa faci un proiect ai doua variante: fie ii aduci de afara la preturi exorbitante, fie iei de la altul, daca ai de unde.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU:  Vorbeam de outsourcing si de software. A fost o problema cu piata romaneasca. Au fost si sunt inca multe firme care au contracte cu strainatatea pe acest outsourcing. Majoritatea fac bucatele dintr-un puzzle pe care nu il vad niciodata intreg. Noi am facut un departament de soft si am cautat un manager pentru dezvoltare de soft. A fost extraordinar de greu, pentru ca asa ceva nu exista la noi.

    LAURENTIU POPESCU: Dar acesta este un model tehnologic la noi. Se practica in toate parcurile tehnologice unde sunt, practic, niste „negrisori“ care asta fac. E un lohn.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU:  Exact. E un lohn.

  • De trei ori „G“

    Avem imagini si televiziune pe mobil. Avem Internet, transfer rapid de fisiere si convorbiri video printr-o retea de telefonie mobila. 3G a venit in Romania. Ted Lattimore, cel care a adus-o, n-a fost de fata.

    Cu o luna mai devreme decat anuntase si cu jumatate de an mai repede decat primele estimari oficiale, MobiFon a lansat serviciile Connex 3G. De la eveniment a lipsit cea mai asteptata persoana. Nu ministrul comunicatiilor, nici presedintele Basescu, care a fost prezent prin videotelefon. E vorba de Ted Lattimore, artizanul pasului pe care Connex l-a facut in epoca 3G.

    Lansarea a avut loc pe 15 aprilie, la exact opt ani de la debutul GSM in Romania, pe care tot Connex l-a facut. Iar serviciile vor fi disponibile comercial de saptamana viitoare. Si? Cu ce o sa ne schimbe viata a treia generatie de telefonie mobila? Vor fi cateva schimbari importante. In primul rand, accesul imediat la convorbiri video, in toata raza de acoperire a retelei 3G: adica in Bucuresti, Cluj-Napoca, Timisoara, Brasov, Constanta, Ploiesti, Craiova, Iasi si pe DN1, de la Bucuresti la Brasov. 

    MobiFon este obligat, potrivit licentei, ca in timp de un an de la data lansarii sa extinda serviciul in zece mari orase si pe drumurile de legatura dintre acestea. „Connex intentioneaza sa extinda acoperirea retelei 3G si in alte orase, in functie de cerintele pietei“, spune Ken Campbell, directorul de marketing al Connex. In al doilea rand, e vorba despre accesul la Internet in banda larga pe care noul serviciu il permite. Deocamdata, viteza disponibila este de maxim 384 kb/s – putin mai mare decat ceea ce ofera Orange, principalul competitor al Connex, prin EDGE, o tehnologie pe care operatorul a ales sa o implementeze peste reteaua sa GSM pana la lansarea de anul viitor a propriilor servicii de generatia a treia. Viteza cu care se pot descarca paginile de Internet in reteaua Connex 3G este insa de circa opt ori mai mica decat Internetul mobil oferit de cel de-al treilea operator de pe piata, Zapp. „In urmatoarele luni, viteza de acces va creste pina la 4 Mbps, respectiv 384 kbps pentru upload (de la telefon catre retea – n.r.)“, afirma Gabriela Matei, director in cadrul departamentului de marketing al MobiFon.

    Nu in ultimul rand, serviciile 3G permit tarife mai mici la convorbirile telefonice obisnuite, printr-o utilizare mai eficienta a frecventelor radio prin care se transmite semnalul in retea, ceea ce inseamna costuri mai mici de operare.

    Dar cat de mici vor fi tarifele? Cat de ieftin se poate vorbi intr-o retea de generatia a treia? Depinde foarte mult de numarul de utilizatori care vor folosi serviciul. Cu cat mai multi vor fi utilizatorii de noi servicii, cu atat mai ieftine vor fi acestea, pentru ca permit economii de scala. In mod similar s-a intamplat si cu serviciile GSM. La data lansarii, tarifele GSM puteau fi considerate prohibitive – acum, cand numarul utilizatorilor se apropie de 10 milioane, exista optiuni de abonament pentru care convorbirile sunt gratuite. 

    Dar chiar in aceste conditii, politica de tarifare a Connex pentru 3G poate fi considerata agresiva. Abonamentul costa 33 de dolari pe luna si include 4 ore si 33 de minute de videotelefonie. De fapt, 3 ore si 33 de minute plus o ora bonus permanent pe luna. Asa suna oferta, pentru a nu „strica“ politica de marketing, conform careia la Connex totul sta acum sub semnul „3!“. 

    Pentru transmiterea de fotografii sau clipuri, operatorul a inclus gratuit in abonament un numar de 33 de mesaje multimedia. Actualii clienti au posibilitatea ca in schimbul a 3 dolari suplimentar pe luna sa beneficieze de acelasi pachet descris mai sus, cu exceptia convorbirilor vocale. Desigur, abonamentul promotional este valabil doar 33 de zile. Cu o oferta de circa 20 de centi pe minut la depasirea minutelor incluse in abonament, Connex ataca indraznet piata serviciilor de generatia a treia. „Nu exista un alt operator care sa ofere un pret de lista atat de scazut ca al nostru“, spune Gabriela Matei. 

    Profitand de faptul ca timp de aproape un an va fi singurul operator 3G de pe piata, Connex vrea sa isi atraga o masa cat mai mare de clienti in timpul ramas pana la debutul serviciilor 3G ale Orange. 

    Tactica se aseamana intrucatva cu cea adoptata in cazul lansarii serviciilor GSM. Atunci, Connex a avut doar trei luni in care a fost singurul operator GSM de pe piata – suficient insa pentru a intra in forta pe pietele din Bucuresti si Constanta, pe care le domina si astazi cu cote de peste 60%, dupa estimarile pietei.

    Ramane sa asteptam replica 3G a celor de la Orange, care ar putea sa mai reduca din tarife, in special la serviciile de transmisie de date. Foarte probabil, Orange va fi nevoit sa adopte un plan tarifar asemanator cu cel al Connex la momentul lansarii propriilor servicii 3G, undeva in prima parte a anului viitor. Oficialii Orange Romania nu au facut, pana la inchiderea editiei, nici un comentariu privind viitoarea politica de tarife.

    Sa revenim insa la intrebarea daca 3G ne va schimba cu ceva viata sau e doar un nou camp de bataie in competitia tot mai ascutita de pe piata mondiala a telecomunicatiilor, unde tehnologia GSM „si-a facut veacul“ si nu mai are resurse pentru a aduce ceva nou. Va mai aduceti aminte ce a insemnat GSM-ul la lansarea sa in Romania, in 1997? Nimic mai mult decat niste aparate pentru comunicare intre oamenii cu suficienti bani pentru a-si permite un telefon mobil – care era, intr-o masura mare, un instrument de afisare a statutului social. 

    Ei bine, imaginati-va cum ne-am descurca azi fara telefonul mobil. Cate contacte, intalniri importante sau schimburi de informatie nu ar mai avea loc? Strangeti la un loc toate avantajele de care beneficiem de pe urma telefonului mobil si inmultiti-le cu o cifra egala cu numarul de utilizari zilnice ale telefonului mobil. Nu e o formula stiintifica, dar rezultatul s-ar putea dovedi egal cu beneficiile pe care ni le-ar putea aduce a treia generatie de telefonie mobila, care va folosi tot mai mult Internetul ca suport. Iar vitezele pe care le promite 3G de anul viitor la noi vor face comunicarea aproape instantanee, oferind atat acces la resursele Internetului, cat si la retelele companiilor sau la servicii de stiri si divertisment. „Asemenea evenimente arata ca Romania devine mai performanta daca asigura conditii pentru dezvoltarea firmelor private“, a spus presedintele Traian Basescu in prima declaratie facuta ziaristilor prin intermediul unei retele 3G.

    Noua generatie de telefonie mobila „mai are de tras“ pana sa ajunga la cele aproximativ doua miliarde de utilizatori pe care ii are GSM azi. Dar se misca repede. „Astazi avem 31 de tari in care standardul 3G este prezent prin 66 de operatori cu 16 milioane de utilizatori“, spune Ken Campell. „Iar numarul acestora continua sa creasca foarte repede“. 

    La lansare a fost prezent si Alexander Tolstoy, primul presedinte al companiei, omul sub bagheta caruia s-a „plantat“ primul stalp de retea GSM in Romania. „Nu pot sa spun pe cati clienti poate miza Connex pentru serviciile 3G, dar imi aduc aminte ca in primul nostru an de activitate am mizat pe circa 1.000 de clienti si am incheiat cu aproximativ 100.000“, si-a amintit el.

    De la eveniment a lipsit doar Ted Lattimore, actualul presedinte si directorul de operatiuni al companiei, artizanul evolutiei Connex din ultimii cinci ani, plecat la nunta fiicei sale, in Hawaii. Rolul sau in istoria telecomunicatiilor din Romania s-a incheiat. Este probabil ca Lattimore sa paraseasca Romania in toamna, predand stafeta noului presedinte si director general numit de proaspatul proprietar al Connex, operatorul britanic Vodafone.  Lattimore ar fi putut sa amane pana in toamna lansarea 3G, asa cum fusese ea planificata initial. Dar a ales o iesire frumosa din scena. A trecut compania peste pragul unei noi ere, exact la opt ani de la debutul ei comercial in Romania. Dupa care si-a luat o vacanta.