BusinessMagazin

Blog

  • Teroare la Londra: au năvălit buburuzele canibale

    Introdusă în America de Nord pentru contribuţia sa la stârpirea păduchilor de plante, buburuza arlechin s-a extins şi în alte părţi ale lumii, cum ar fi Marea Britanie, unde a devenit o problemă. Deşi se achită cu poftă de sarcinile sale de devoratoare de păduchi de plante, buburuza asiatică nu se dă în lături de la a consuma ouă, larve şi chiar alte buburuze, astfel încât s-a îmulţit peste măsură, iar mai nou, intră să ierneze în casele oamenilor, unde preferă tocurile geamurilor. Deranjată, umblă pe pereţi sau pe perdele, pe care le pătează, secretând o substanţă galbenă.

    Noel Shiel, reprezentantul unei firme de curăţenie, a declarat pentru The Independent că incidenţa petelor pricinuite în locuinţe de buburuzele buclucaşe a crescut de trei ori în acest an, inclusiv în locuinţe din cartierele de lux ale Londrei. Ambasada Siriei din Londra a avut “o mare problemă” cu buburuzele în acest an, conform lui Shiel. “E o adevărată invazie, sunt aproape în fiecare casă”, spune el.

    Varietatea canibală de buburuză asiatică, mai mare decât cele obişnuite din Marea Britanie, a fost observată pentru prima dată aici în 2004, iar între timp s-a înmulţit cu viteză, devenind una dintre cele mai prolifice de pe teritoriul insular, în timp ce populaţia speciilor autohtone a scăzut cu circa 30%.

  • Ce-şi cumpără românii cu cardul de credit

    Valoarea totală a cumpărăturilor pe internet cu cardul de credit de la Garanti Bank a depăşit, în 2011, 4,5 milioane de euro, cu 40% mai mult decât în 2010. Valoarea medie a unei tranzacţii a fost de 110 lei. În prezent, Garanti Bank are în portofoliu peste 115.000 de carduri de credit.

    Cei mai mulţi bani au fost cheltuiţi pentru a cumpăra produse cosmetice şi electrocasnice. Topul achiziţiilor online cu Bonus Card este completat de către electrice, bilete de avion şi vacanţe în străinătate.

    “Tendinţa observată la nivelul pieţei este că românii recurg din ce în ce mai des la plăţile pe internet, odată cu creşterea încrederii în acest mijloc de plată. În 2012, estimăm că numărul tranzacţiilor online cu Bonus Card se va dubla faţă de 2011, în timp ce volumul acestora va creşte cu 50%”, a declarat Murat Atay, CEO Garanti Bank Romania.

    Garanti Bank a lansat, la începutul acestui an, o campanie prin care toate achiziţiile făcute online cu Bonus Card, inclusiv plata taxelor şi impozitelor, sunt împărţite automat în trei rate egale fără dobândă. Campania se desfăşoară până la 31 martie şi cuprinde atât site-urile din România, cât şi pe cele din străinătate.

    Garanti Bank, prezentă pe piaţa din România din 1998, are un portofoliu de peste 240.000 de clienţi. Banca deţine o reţea de 78 de agenţii, 193 de bancomate şi peste 7.300 de terminale POS.

  • Celebrităţi vopsite în culori trăsnite (GALERIE FOTO)

    Specialiştii spun că această tendinţă nu e deloc surprinzătoare, dat fiind că atunci când prea multă lume adoptă o modă văzută altădată ca o alternativă pentru cei care doresc să iasă din cotidian, cei ce au adoptat-o primii vor căuta opusul ei, scrie Financial Times. Aşa se face că în ultima vreme, o serie de vedete le-au cerut celor ce se ocupă de coafura lor să le redea culoarea naturală. Juliette Binoche, Kristin Scott Thomas, Charlotte Church sau Laetitia Casta au revenit la culoarea naturală a podoabei lor capilare, renunţând la blondul nefiresc, negrul-corb sau roşul aprins cu care au cochetat o perioadă. Mai nou, nici Rihanna nu mai are părul negru sau de culoarea focului, întorcându-se la castaniul ei natural.

    Celebrităţi vopsite în culori trăsnite (GALERIE FOTO)

    Iar tendinţa prinde şi la publicul larg. Unele cliente recurg la această soluţie pentru a reduce costurile de întreţinere a părului, altele pentru că s-au săturat să tot caute soluţii de machiaj, dat fiind că le era tot mai greu să împace machiajul cu noua culoare de păr, iar altele nu mai doresc să se vopsească doar ca să placă unui bărbat ori li se pare că, întors la culoarea lui de la început, părul e mai sănătos. Coafori de lux ca John Frieda din Marea Britanie sau Julien Farel din SUA spun că o mulţime de bancheriţe, avocate, femei de carieră abandonează culorile tari în care îşi vopseau părul, inclusiv din motive financiare, întrucât întreţinerea unui păr vopsit cere vizite dese la coafor.

    Specialiştii din domeniu le avertizează pe cele care întreprind acest demers să o facă treptat, în primul rând pentru că e mai sănătos pentru păr, şi în al doilea rând ca să evite un eventual şoc estetic provocat de schimbarea bruscă. Unii coafori, ca John Frieda, recomandă pur şi simplu lăsarea părului vopsit să crească, netratat în niciun fel, până când culoarea naturală devine predominantă, iar alţii recomandă vopsirea lui într-o culoare mai apropiată de cea naturală şi abia apoi lăsarea părului să crească, pentru un efect mai omogen.

  • Regele Mihai îi aprobă pe protestatari şi se oferă să le sară în ajutor

    “Regele şi Principesa Moştenitoare urmăresc evenimentele cu profundă îngrijorare şi rămân hotărâţi să facă tot ce este în puterea lor pentru a apăra şi promova interesele României, fără să favorizeze nici o formaţiune politică. Aceasta a fost datoria Coroanei Române, în fiecare generaţie, şi va rămâne astfel în viitor”, afirmă fostul suveran.

    Românii “îşi exprimă frustrarea faţă de politicieni care nu au privit niciodată dincolo de îngustele lor interese, care au fost mai mult ocupaţi cu mici dispute personale decât cu buna administrare a ţării”, consideră Regele. “Familia Regală ştie că tot mai mulţi români îşi exprimă cu tărie convingerile şi nemulţumirea, de mai multe zile, în oraşele ţării şi în străinătate. Povara cetăţenilor este din ce în ce mai apăsătoare. Clasa politică a ţării are datoria de a da răspunsurile pe care oamenii, pe drept cuvânt, le aşteaptă. Românii şi-au pierdut încrederea. Ei cer astăzi politicienilor un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului.”

    Regele Mihai invocă Revoluţia din decembrie 1989, spunând că “lecţia de istorie pe care tinerii au dat-o ţării în decembrie 1989 arată că românii au încredere deplină în virtuţile democraţiei şi libertăţii atunci când destinul ţării este la răspântie” şi cerând ca “politica să respecte locul cuvenit pe care i-l conferă democraţia şi să nu ia locul competenţei, în spaţiul public şi instituţional”.

    “Fără nici o îndoială, criza economică mondială afectează România. Dar este, totodată, evident că protestele din ţara noastră merg mult mai departe decât atât: românii îşi exprimă frustrarea faţă de politicieni care nu au privit niciodată dincolo de îngustele lor interese, care au fost mai mult ocupaţi cu mici dispute personale decât cu buna administrare a ţării”, mai arată fostul suveran.

  • Cifrele săptămânii

    1.491 lei
    câştigul salarial mediu nominal net în luna noiembrie 2011, în creştere cu 34 lei (2,3%) faţă de luna precedentă

    6,9 mld. euro
    excedentul comercial al zonei euro în luna noiembrie 2011, comparativ cu un deficit de 2,3 mld. euro în luna noiembrie 2010

    2,6%
    creşterea comenzilor industriale în UE în luna octombrie 2011 faţă de octombrie 2010, creşterea faţă de septembrie 2010 fiind de 0,5%

    3%
    creşterea în volum a lucrărilor de construcţii în luna noiembrie 2011 faţă de noiembrie 2010 (serie ajustată), în timp ce pe primele 11 luni creşterea a fost de 1,1%

    3%
    rata anuală a inflaţiei în UE în luna noiembrie 2011, în scădere faţă de 3,4% în luna precedentă

    0,4%
    cu atât a avansat producţia din sectorul de construcţii la nivelul celor 27 de state UE în noiembrie comparativ cu luna precedentă

  • Unde se duc banii din bugetul UE

    Aceasta, susţin analiştii Deutsche Bank, are impact în potenţialul de dezvoltare pe termen lung pentru statele beneficiare. Fondurile de coeziune stimulează creşterea economică, prin finanţarea unor măsuri orientate spre sporirea cererii, în timp ce fondurile pentru politica agricolă nu promovează creşterea, ci doar compensează dezechilibre rezultate din reforme structurale care au afectat sectorul agricol din ţările respective.

    Presiunile asupra bugetului comunitar generate de criza datoriilor şi de pachetele de salvare pentru ţări ca Grecia sau Portugalia, în condiţiile în care recesiunea ameninţă Europa, iar dezechilibrele structurale între ţări sunt considerabile, pot alimenta tensiuni politice în UE. Cu cât o ţară se găseşte într-o situaţie mai dificilă din punct de vedere economic, cu atât va cere fonduri mai mari. De cealaltă parte, ţările puternice ale UE, care contribuie cel mai mult la bugetul comunitar, ar putea reclama o putere mai mare de decizie în fixarea direcţiilor viitoare de evoluţie ale Uniunii, consideră analiştii germani.

    Graficul nu include plăţile pentru preaderare. Procentele se referă la bugetul UE pe 2011 şi sunt exprimate ca pondere din venitul naţional brut – VNB (care reflectă veniturile obţinute de unităţile economice naţionale indiferent de locul de desfăşurare a activităţii), nu din PIB (care reflectă rezultatele activităţii economice pe teritoriul ţării). VNB este indicatorul folosit de UE pentru proiectarea contribuţiei totale a fiecărui stat membru la bugetul comunitar.

  • Două lucrări semnate de Brâncuşi, scoase la vânzare în România (FOTO)

    Desenul “Pupăza cu moţ” (peniţă pe hârtie, 27,4 x 38 cm, valoare estimată 5.000 – 10.000 de euro) este scos la vânzare de către un colecţionar privat din Bucureşti, care l-a achiziţionat în trecut de la o licitaţie Christie’s. Desenul reprezintă un proiect de ilustraţie pentru volumul de poeme “Plante şi animale”, publicat de Ilarie Voronca la Paris, în 1929. Scriitorul făcea parte din cercul de prieteni ai artistului.

    Cea de-a doua lucrare semnată de Brâncuşi este fotografia-obiect artistic “Peile roşi”, datată în 1906, care are o valoare estimativă cuprinsă între 2.000 – 4.000 de euro. Textul de pe verso, datat şi localizat la 28 septembrie 1906, în Paris, ne spune: “Băeatul Tati! Fă zvon în ţară că steagul Oltului a început să să urzască la buricul pământului. Sunt primit la Salon cu trei opere. Te serut Costachie. Monsieu Ion Georgiean, Doctorand, str. Izvorului, nr. 18, Bucarest, Roumanie”.

    Imaginea de pe faţa cărţii poştale reprezintă “Peile roşi”, una dintre sculpturile distruse de artist în 1907, într-un acces de răzvrătire faţă de ceea ce crease în perioada impresionismului la care Brâncuşi aderase ca elev al lui Rodin. Astfel, cartea poştală trimisă prietenului Gheorghian-Popescu este unicul document rămas, care prezintă una dintre operele dispărute. Fotografia a fost reprodusă cu ocazia Centenarului Brâncuşi din 1976 în “România literară” şi provine din colecţia privată bucureşteană Călin Eftimie.

    Cea mai scumpă operă a sculptorului român, “Madame L.R.”, a fost vândută cu 37,1 milioane de dolari în cadrul unei licitaţii la Paris din 2009.

    În afară de cele două lucrări semnate de Brâncuşi, la licitaţia din 26 ianuarie a casei Artmark sunt oferite 140 de picturi şi sculpturi realizate de de avangardişti români de circulaţie internaţională, precum Jacques Herold, Marcel Iancu, Herman Maxy, Jules Perahim, Arthur Segal şi de expresioniştii români cei mai importanţi, precum Iosif Iser, Ion Ţuculescu, Corneliu Baba, Hans Eder.

  • Avalanşa scăderilor de rating îngroapă Europa

    Fondul European pentru Stabilitate Financiară “are suficiente mijloace ca să-şi onoreze angajamentele actuale şi viitoare care decurg din programele de ajustare ale ţărilor zonei euro”, a declarat Klaus Regling, CEO al Fondului, comentând decizia Standard & Poor’s de a reduce ratingul acestuia de la AAA la AA+, după ce a tăiat în acelaşi fel ratingurile a nouă ţări din zona euro. “Fondul are suficienţi bani ca să reuşească”, a tradus ministrul francez al bugetului, Valerie Pecresse.

    Fondul European pentru Stabilitate Financiară (EFSF) a fost înfiinţat ca să susţină, prin vânzări de obigaţiuni garantate de statele puternice ale zonei euro, ţările cu probleme – Grecia, Irlanda şi Portugalia, confruntate cu imposibilitatea de a se mai finanţa de pe piaţă din cauza dobânzilor înalte. Ratingul AAA căpătat de fond la înfiinţare a fost susţinut de faptul că principalii săi contributori – Germania, Franţa, Austria, Olanda, Finlanda sau Luxemburg – beneficiau de rating AAA. EFSF, pornit o capacitate iniţială de finanţare de 440 de miliarde de euro, ar urma să fie dublat din iulie de un fond permanent, un fel de FMI european (Mecanismul European pentru Stabilitate), de capitalizarea căruia se vor ocupa guvernele europene. Cum se ştie, criza datoriilor s-a acutizat anul trecut atunci când a apărut pericolul ca închiderea de către pieţele financiare a accesului pentru Spania sau Italia să împovăreze Fondul cu nişte programe de salvare mai scumpe decât toate resursele aflate la dispoziţia lui.

    Decizia Standard & Poor’s de a reduce ratingul Franţei şi al Austriei la AA+ şi de a ataşa perspectivă negativă ratingului pentru ultimele trei ţări menţionate mai sus lasă însă Germania în postura de ultim mohican al puterii financiare a Europei, cu efect dublu – o presiune sporită pe finanţele Germaniei şi scăderea consecutivă a capacităţii fondului de a atrage resurse, reducând eligibilitatea obligaţiunilor emise de fond drept colateral la licitaţiile de credite organizate de Banca Centrală Europeană. “Angajamentele EFSF nu mai sunt susţinute de garanţii din partea unor state membre ale zonei euro notate cu rating AAA de Standard & Poor’s sau de titluri notate cu AAA şi nu există suplimentări de credit suficiente ca să contracareze ceea ce noi considerăm o scădere a capacităţii statelor respective de a obţine finanţare”, a conchis agenţia de rating.

    În privinţa suplimentării fondului, nici nu se pune problema, a replicat ministrul german de finanţe, Wolfgang Schaeuble, pentru că garanţiile de care dispune acum sunt suficiente pentru necesităţile din următoarele luni (Germania contribuie cu garanţii în valoare de 211 miliarde de euro). Ba mai mult, cancelarul Angela Merkel a şi spus că ea “a fost întotdeauna de părere că EFSF n-are neapărat nevoie de rating AAA”, conform Bloomberg. Preşedintele Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a adăugat însă, conform AFP, că va fi nevoie ca ţările rămase cu cel mai mare rating să-şi majoreze contribuţiile, “dacă vrem să avem parte de aceleaşi dobânzi şi de aceeaşi capacitate de creditare”. Şi e previzibil că o creştere a poverii pe umerii Germaniei, în condiţiile în care tocmai bate la uşă aprobarea viitorului pachet de salvare pentru Grecia, estimat la 130 de miliarde de euro.

    Analiştii Crédit Agricole notează că implicaţiile imediate ale acţiunilor Standard & Poor’s vor rămâne limitate (ceea ce s-a şi văzut (Japonia tocmai a cumpărat, imediat după scăderea ratingului EFSF, titluri în valoare de 1,5 mld. euro emise de acesta, iar oficialii niponi şi-au exprimat încrederea în el), mai ales că investitorii deja se aşteptau la astfel de retrogradări, care n-au fost un şoc pentru ei. “Implicaţiile politice pe termen lung sunt mai puţin evidente, în special pentru Germania şi Franţa, în perspectiva următoarelor reuniuni la vârf care vor decide viitorul politicii fiscale în UE”, arată Frederik Ducrozet şi Hervé Goulletquer, analişti ai Crédit Agricole.

    “Reducerile de rating vor accelera procesul de integrare fiscală, ducând la un pact fiscal mai dur decât cel avut în vedere până acum, iar aria lui de acţiune va fi rapid lărgită spre a cuprinde măsuri de stimulare a creşterii şi reforme instituţionale”, afirmă analiştii francezi. La sfârşitul acestei luni, oficialii zonei euro şi ai UE ar urma, într-adevăr, să bată în cuie îndelung disputatul text al pactului fiscal care stabileşte felul cum se vor aplica limitele de deficit bugetar, sancţiunile pentru depăşirea lui şi posibilităţile de armonizare fiscală între ţările membre.

  • Farmecul discret al pumnului

    Fragilitatea guvernului Boc este “cea mai mare îngrijorare” a traderilor şi a analiştilor din băncile străine în privinţa României, iar riscul ca măsurile de reformă să nu fie aplicate este “foarte mare”, potrivit unui analist la Barclays Capital. Situaţia politică din România va rămâne tensionată, pentru că măsurile de austeritate vor determina din ce în ce mai multe proteste în rândul populaţiei, conform experţilor Raiffeisen Capital Management.

    Aprecierile de mai sus nu au fost însă făcute în această săptămână şi motivate de protestele de stradă care au loc, ci în octombrie 2010, respectiv decembrie 2010, când guvernul Boc se confrunta cu moţiuni de cenzură, riscul de ţară era mai mare decât acum (inclusiv raportat la ratingul ţărilor din zona euro), iar România era foarte departe de a fi devenit povestea de succes a Estului în materie de reformă fiscală, aşa cum e acum. Între timp, nu numai că toate temerile că românii vor ieşi în stradă ca să paralizeze reforma şi să arunce ţara în aer s-au dovedit neîntemeiate, dar ideea însăşi de protest de stradă contra unui guvern s-a banalizat, fie că ea determină căderi de guverne (aşa cum s-a întâmplat de la începutul crizei în Ungaria, Letonia şi Grecia), însoţeşte alternanţa la putere în urma alegerilor la termen (Spania) sau, dimpotrivă, condamnă guverne în care pieţele financiare n-au încredere (cazul Ungariei sub regimul Orban sau al Italiei sub regimul Berlusconi).

    Temerea investitorilor de răzmeriţe populare, prezentă în special în 2009 şi 2010, a făcut loc ideii că protestele nu echivalează automat cu reînvierea populismului bugetar, ci pot fi chiar folositoare, fie că rămân supape pentru tensiunile sociale (ca în Grecia), fie că aduc la putere guverne mai puţin corupte (cazul Italiei). Aşa se face că după 13 ianuarie, de când au izbucnit protestele de stradă contra guvernului Boc şi a preşedintelui Băsescu, leul nu numai că nu a căzut, dar chiar a câştigat câţiva bani faţă de euro, fără a mai repeta deprecierea din 11 ianuarie, primele de risc pentru datoria României (CDS) nu au crescut din decembrie încoace, iar pieţele financiare şi analiştii au dat atenţie mai curând spuselor viceguvernatorului BNR, Cristian Popa, care a declarat pentru Reuters că există potenţial pentru o “ajustare a condiţiilor politicii monetare” dacă inflaţia scade în continuare.

    “Pieţele financiare au făcut ureche surdă la proteste”, afirmă Vlad Muscalu, economistul-şef al ING Bank România. “Explicaţia poate fi că sunt mai puţin impresionate de astfel de tensiuni, dat fiind numărul crescând al episoadelor de nemulţumire populară din ultimii ani”, spune el. Pentru moment, apreciază Muscalu, “alegerile parlamentare sau prezidenţiale anticipate par improbabile” şi doar dacă ar fi ca protestele să continue şi să crească riscul unui vid de putere ori ale unor derapaje fiscale care să ameninţe acordurile internaţionale de finanţare, “atunci am putea vedea un impact pe pieţe” şi o presiune de depreciere a leului. Deocamdată, moneda naţională “are reputaţia unei monede straniu de stabile, iar sondajele sugerează că partidul aflat la guvernare probabil nu va mai conduce România după alegeri”.

    Aceasta ar putea însemna că investitorii s-au obişnuit deja cu ideea că actualii guvernanţi vor pleca şi că actuala opoziţie a încetat să mai facă figură de rebel în raport cu FMI şi cerinţele lui (vezi recentele declaraţii ale lui Victor Ponta că nu pot fi crescute semnificativ din 2013 şi că vor urma încă 8-10 ani de austeritate). Cât despre analiştii de la Barclays, ei cred acum că probabil vor urma noi proteste, ţinând cont că e an electoral – or, anii electorali sunt pentru pieţele financiare un risc luat în calcul anticipat.

  • Aţi citit cartea cărţilor?

    Didactică de cele mai multe ori, avântat eseistică în anumite capitole, “Istoria…” lui Martin Lyons este o carte destinată unor largi categorii de public. Deci nu doar bibliofilor, iubitorilor înverşunaţi ai cărţii, ci şi tuturor acelora care doresc să afle, într-o manieră bine documentată şi într-un stil accesibil, care au fost avatarurile obiectului “carte”, pornind de la fâşiile de bambus antice din China, trecând prin papirusurile egiptene, tăbliţele de ceară greceşti, revoluţionarele codexuri (care au înlocuit decisiv sulurile de pergament) şi ajungând la ipostaza sa tipărită, post-Gutenberg, până în zilele noastre.

    Adică până în veacul XXI, când tradiţionalul obiect, devenit demult sinonim cu cultura (vezi expresia “om cu carte”) e pe cale să fie înlocuit cu Kindle, Nook sau alte e-readers confortabile, care pot stoca o bibliotecă întreagă şi care altoiesc pe textul scris toate avantajele calculatorului (de la mărirea corpului de literă la sistemul de search). Atâta doar că au nevoie de baterii şi sunt sensibile la viruşi, spre deosebire de buna şi bătrâna carte imprimată cu cerneală pe hârtie, şi legată cu aţă tipografică, clame sau lipită cu clei.

    O istorie exhaustivă, cu imagini rare (de la anluminuri la capodopere ale tiparului timpuriu, realizate de Gutenberg şi Aldus Manutius – cel de la care ne-a rămas termenul de aldine), admirabil reproduse şi paginate, care restituie întreaga putere şi magie a cărţii: “Cartea a fost întotdeauna, spune Martin Lyons, mai mult decât un dispozitiv folositor. Printre altele, poate fi un instrument pedagogic, o sursă de inspiraţie religioasă şi o operă de artă. A stat la baza a numeroase religii şi a fost o imensă sursă de putere politică. Creştinismul, iudaismul şi islamul – trei dintre marile religii ale lumii – s-au dezvoltat în jurul unor cărţi sacre.”

    E un alt fel de a spune că istoria cărţii este mai mult decât consemnarea evoluţiei unui obiect, şi că poate, de fapt, ilustra istoria culturii, a mentalităţilor dar şi, la modul generic, a umanităţii din ultimii 2.500 de ani.

    Martin Lyons, Istoria cărţilor, Editura Art, Bucureşti 2011