Şapte zboruri cu plecare din Frankfurt, Munchen şi Düsseldorf şi cu destinaţia John F. Kennedy şi Newark ar fi trebuit să fie efectuate sâmbătă, precum şi şapte curse cu plecare de pe cele două aeroporturi americane.
Dar autorităţile aeroportuare americane au anunţat vineri că toate aeroporturile din metropola situată pe coasta de est vor fi închise începând de sâmbătă la prânz (19.00 ora României) pentru toate zborurile cu sosire în acest oraş.
Indicele care măsoară percepţia analiştilor pentru următoarele şase luni a scăzut cu 11 puncte, la -0,1 puncte. Pe locul al doilea s-a plasat Polonia, al cărei indice a coborât cu 12 puncte, la -15,2 puncte. Cel mai mare declin al încrederii a fost consemnat de Cehia, cu 28,9 puncte, la -31,5 puncte, urmată de Ungaria, cu 23,2 puncte, la 15,7 puncte. Toate ţările de regiunea ECE analizate au consemnat scăderi ale percepţiei analiştilor. La nivelul ECE, indicele aşteptărilor economice a pierdut 21,4 puncte şi a atins -26,4 puncte, se arată în sondajul realizat de ZEW în colaborare cu grupul austriac Erste.
“În urmă cu 20 de ani, pe ruinele unui vast imperiu a apărut un stat nou – Republica Moldova, cel care pe drept ne aparţine, în care trăim acum liberi, ne educăm copiii şi dăm lumii semnalul clar că ne-am înscris într-un sistem civilizat, bazat pe democraţie şi ordine mondială”, a declarat prim-ministrul Vlad Filat.
Primarul general al municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă, le-a urat “La mulţi ani!” tuturor cetăţenilor moldoveni “de ziua de naştere a Republicii Moldova”. “Fiecare cetăţean al acestui stat, fie că este în ţară sau în afară, trebuie să se simtă mândru că este parte a Republicii Moldova. Pentru că aşa, după cum spunea Ştefan cel Mare, Moldova nu este a mea sau a altcuiva, ci este a urmaşilor, urmaşilor noştri”, a declarat primarul.
Potrivit ziarului Kathimerini, reprezentanţii “troicii” care a negociat cu Grecia – Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană şi FMI – sunt convinşi că Grecia va îndeplini ţintele de colectare a veniturilor la buget până la sfârşitul anului (3,3 miliarde de euro), însă nu şi că va putea să respecte programul de privatizări care a condiţionat în vară aprobarea noului pachet de credite pentru Atena.
Comisarul european pentru afaceri economice şi monetare, Olli Rehn, a recunoscut că Atena ar putea să fie nevoită să modifice obiectivele şi calendarul de privatizări, din cauza condiţiilor de piaţă, care s-au înrăutăţit în ultimele luni.
“Valoarea unora dintre activele prevăzute pentru privatizare s-a redus în ultimele trimestre”, a spus Rehn. “În cazul unor dificultăţi în îndeplinirea ţintelor, ritmul vânzării activelor statului şi pachetele de acţiuni oferite la vânzare ar putea fi revizuite”, a adăugat comisarul, răspunzând unei întrebări la Parlamentul European.
Ţintele de privatizare asumate de Grecia vizează vânzarea unor active ale statului în valoare de 10 miliarde de euro în 2012, 7 miliarde în 2013, 12 miliarde în 2014 şi 15 miliarde în 2015.
Planurile sale de viitor includ consolidarea poziţiei de piaţă a Kronospan în România şi expansiunea pe noi pieţe externe. “Criza economică din ultimii doi ani a condus la o activitate de eficientizare a activităţii şi de optimizare a costurilor, precum şi la formarea unei echipe manageriale puternice”, a declarat Botond Bandi.
BUSINESS Magazin prezinta, in cea de-a sasea editie a anuarului 100 Tineri Manageri de Top, o noua generatie de business, managerii si antreprenorii de pana in 40 de ani care conduc cele mai importante si dinamice companii din Romania.
Comanda acum varianta electronica a catalogului la pretul de 25 lei.
La ora 09.00 GMT (12.00 ora României), centrul uraganului Irene se afla la 55 de kilometri de Cap Lookout, în North Carolina, fiind însoţit de rafale de vânt cu viteza de 150 de kilometri pe oră.
Aeroporturile din New York vor fi închise sâmbătă începând de la prânz (19.00 ora României), iar primarul Michael Bloomberg a ordonat evacuarea a peste 250.000 de persoane care locuiesc în zona inundabilă a oraşului.
Mai mult pe www.mediafax.ro.
Daniel Antor a preluat conducerea M Car Trading, importatorul Mitsubishi pe piaţa locală, în luna mai a anului trecut de la Mihai Ivănescu, promovat la acea vreme în funcţia de preşedinte al Premium Auto, reprezentantul Jaguar şi Land Rover pe piaţa locală, tot parte a Ţiriac Holdings. Înainte să preia funcţia de CEO al importatorului Mitsubishi, Antor a deţinut funcţia de director servicii post-vânzare în cadrul M Car Trading. Principala provocare a lui Daniel Antor din acest an va fi relansarea vânzărilor Mitsubishi pe piaţa locală, după ce acestea au scăzut cu 30% anul trecut, la aproximativ 1.000 de autoturisme.
În primul trimestru al acestui an vânzările mărcii nipone pe piaţa locală au revenit pe un trend ascendent, înregistrând o creştere de aproape 20%, la peste 200 de autoturisme. În 2011 M Car Trading a devenit primul importator care a lansat pe piaţa locală un automobil electric, modelul i-MiEV. Cu toate că are un preţ de pornire de aproape 37.000 de euro, adică de aproape patru ori mai mare decât un autoturism “clasic” de dimensiuni similare, până la finele anului compania va livra cel puţin zece unităţi, de două ori mai mult decât se estima iniţial.
BUSINESS Magazin prezinta, in cea de-a sasea editie a anuarului 100 Tineri Manageri de Top, o noua generatie de business, managerii si antreprenorii de pana in 40 de ani care conduc cele mai importante si dinamice companii din Romania.
Comanda acum varianta electronica a catalogului la pretul de 25 lei.
“Fleacurile fac perfecţiunea, dar perfecţiunea în sine nu este un fleac”, spune un vechi proverb englezesc. Prezentul nu face decât să întărească această idee, dovadă şi faptul că, în plină criză, când activitatea constructorilor s-a prăbuşit, înfloreşte fără probleme o afacere legată de amenajarea locuinţelor. Este vorba de firma italiană Eclisse. Intrată pe piaţă anul trecut, a înregistrat o cifră de afaceri de 117.000 de euro, vânzând sisteme glisante pentru uşi. La prima vedere, sistemul pare nici mai mult, nici mai puţin, decât un fleac. Dar este genul de fleac care face diferenţa şi care convinge cumpărătorii să scoată din buzunar, pentru marca dorită, mai mulţi bani decât pentru un produs similar.
Fără a avea prea mare notorietate pe piaţa românească, sistemele de glisare a uşilor câştigă tot mai mult teren. În numai un an s-au vândut mii de asemenea sisteme. Principalul lor avantaj este spaţiul câştigat. O uşă cu deschidere clasică are nevoie de o suprafaţă medie de un metru pătrat, în vreme ce una glisantă alunecă pe lângă sau prin perete. În termeni foarte pragmatici, “cumpărătorul câştigă spaţiul pe care îl ocupă o uşă cu deschidere clasică”, spune De Faveri, care gesticulează animat când are în faţă, în show-room-ul de la marginea Capitalei, pe linia de centură din zona Popeşti-Leordeni, uşi care seamănă mai degrabă a opere de artă.
Şi-a pornit afacerea în urmă cu 21 de ani, având experienţă în lucrul cu metalul, pentru că “mi-am dat seama că în aparamentele mici din Italia economia de spaţiu era importantă”, spune De Faveri. Avea, spune el, la acea vreme prea puţini bani pentru a porni o afacere, dar foarte multă voinţă şi convingerea că produsul pe care l-a inventat se va vinde ca pâinea caldă. Cele 26 de procente în cotă de piaţă pe care le-a câştigat până acum Eclisse pe piaţa italiană (în Franţa au în jur de 10% din vânzările de uşi) îi dau dreptate. Firma are filiale în 34 de ţări, iar vânzările grupului au ajuns la 27 de milioane de euro anul trecut, cu o marjă de profitabilitate de circa 12%.
Abia anul trecut, când dificultăţile economice tăiaseră deja adânc din afacerile constructorilor, Eclisse a deschis, în urma unei investiţii de 40.000 de euro, şi o filială în România, un teren plin de potenţial pentru aceste produse. “Deşi e mai greu să vinzi produsele când clienţii nu le cunosc, preferăm să fim primii care intrăm pe piaţă”, declară Luca Manzato, director de export al Eclisse. El spune însă că şi-au conservat avantajul primului venit în toate pieţele pe care le-au abordat înaintea competitorilor. Manzato estimează că anual se vând în România în jur de 2 milioane de uşi, iar vânzările din primul an de funcţionare al firmei au fost peste aşteptări, ajungând la 117.000 de euro. Pentru anul în curs, reprezentanţii firmei se aşteaptă la o cifră de afaceri de 200.000 de euro, iar ţinta lor este ca pe termen mediu să ajungă la 20% din piaţă. Altfel spus, una din cinci uşi vândute ar urma să aibă sistem de glisare.
Preţurile acestor sisteme variază mult în funcţie de dimensiunile foii de uşă, care poate avea o înălţime de până la 2,9 m şi o lăţime de până la 4,7 m. Fireşte, sistemele de glisare pot fi simple sau complicate, dar “un cost mediu se plasează în jurul a 60 de euro”, spune Bogdan Manole, director tehnic al Eclisse România. Manole este partenerul pe care italienii l-au găsit pentru această ţară, molipsit şi el de pasiunea pentru sisteme de glisare a uşilor. El povesteşte că nu doar în construcţiile noi pot fi instalate astfel de sisteme, ci există soluţii şi pentru apartamente vechi. În cazul în care un perete nu permite instalarea unui sistem de glisare interior, care permite ca uşa să intre în perete, poate fi aplicat un cadru exterior.
Fireşte, nu doar cadrul este găselniţa. O uşă glisantă poate avea dispozitive care să permită menţinerea ei deschisă, să se închidă singură, poate fi de sticlă sau de lemn, cu cadru de aluminiu sau orice alt material se găseşte la vânzare. Cum sistemul are nevoie nu doar de pereţi pentru a fi montat, ci şi de uşă, Eclisse a încheiat parteneriate cu producători de uşi de pe piaţă, iar Manole crede că până la finalul anului sistemele pe care le vinde vor ajunge în cel puţin 1.000 de locuinţe. În plus, Eclisse prezintă dezvoltatorilor şi arhitecţilor soluţiile pe care le vinde. Fără excepţie însă, ultimul cuvânt îl au, de fiecare dată, clienţii finali. Iar Luigi de Faveri, care se mândreşte că participă activ la inventarea tuturor produselor pe care le vinde, are convingerea de nezdruncinat că produsele sale îşi vor găsi loc şi în casele românilor.
În celebrul serial Nip/Tuck apare la un moment dat un personaj extrem de interesant, cu un comportament adesea psihotic, dar suficient de şarmant încât să atragă atenţia privitorilor. Se numeşte Ava, iar rolul său era cel al unui life coach cu “apucături” New Age, care leagă şi dezleagă destine şi care utilizează metode mai mult sau mai puţin ortodoxe pentru a pune ordine în viaţa cursanţilor săi. Un personaj rece şi tăios care stârneşte în mod cert curiozităţi asupra unei meserii care cu greu poate fi încadrată într-o definiţe cuprinzătoare.
În viaţa reală şi la mii de kilometri distanţă, adică în România, o carieră în coaching arată cu totul diferit. Oana Stîngă a intrat recent în această branşă după 15 ani petrecuţi în mediul corporatist. Cunoaşte, aşadar, îndeaproape problemele cu care se confruntă cursanţii săi, dar ştie mai ales care sunt pârghiile prin care poate să le capteze atenţia şi să ajungă să-i influenţeze. Şi-a început cariera în publicitate, în cadrul grupului de comunicare Lowe, după care a urmat un program de Master of Business Administration, iar ultimii opt ani i-a petrecut în industria farma. Lucra atunci când a început să fie interesată de ideea de a deveni coach şi când a început cursurile de formare în domeniu. Mai mult decât atât, era ea însăşi manager şi conducea o echipă de 20 de oameni – ştia, deci, care sunt provocările cu care se confruntă un om într-o astfel de funcţie şi cât de important este să aibă competenţele potrivite. Cursurile sale de coaching au durat un an şi au costat aproximativ 3.000 de euro, dar spune că a meritat fiecare ban pentru că este foarte pasionată de noua sa profesie.
Acum este coach cu acte în regulă şi, după o vreme în care a făcut exclusiv life coaching, se pregăteşte să-şi formeze şi primele grupuri pentru business coaching. Ţinteşte pentru început specialiştii din companiile farma pentru că este industria pe care o cunoaşte cel mai bine, însă, în timp, plănuieşte să se extindă asupra mai multor domenii. Bankingul este unul dintre sectoare vizate şi asta pentru că băncile sunt instituţii mari, extrem de bine segmentate şi stratificate, ceea ce implică şi existenţa unui număr relativ mare de manageri. Adică de potenţiali clienţi pentru un coach. “Participanţii unei sesiuni de business coaching sunt, în general, middle şi top manageri, iar rolul meu nu este să îi învăţ mai mult din punct de vedere profesional, ci să îi ajut să se dezvolte pe altă zonă de aptitudini, cum ar fi să ştie să ofere feed-back, cum să aibă încredere în ei, cum să fie mai concentraţi pe business”, spune Oana Stîngă.
În esenţă, o sesiune de business coaching este tot un soi de training, durează în medie două zile, iar programa este construită pe un model piramidal, la sfârşitul căruia este desăvârşită aptitudinea, comportamentul sau cunoştinţa pe care un anumit manager vrea să o dobândească. O astfel de sesiune nu se desfăşoară însă într-un grup mai mare de 15 persoane, iar uneori şedinţele se fac exclusiv între coach şi un singur coachee, aşa cum se numesc cursanţii. Preţul unei şedinţe de o oră variază între 100 şi 500 de euro, atunci când este făcută cu un singur coachee, iar pentru un grup de 12 manageri tariful este de 4.500-5.000 de euro pe şedinţă.
Faţă de anii trecuţi, coach-ii au fost nevoiţi să-şi ajusteze în scădere tarifele, iar în tarifare contează foarte mult ce pachete de servicii sunt accesate de către clienţi, care este amplitudinea proiectelor derulate, dar şi “bagajul cu care clientul individual pleacă în această călătorie cu scop bine definit”, spune Mihaela Feodorof, managing partner al companiei de consultanţă YourWay şi coach, la rândul său.