BusinessMagazin

Blog

  • Legea circulatiei prin UE sau cum sa nu calci pe bec

    Un loc in care exista, adunate, mai multe raspunsuri sunt cele 914 pagini ale Tratatului de aderare. Si tot aici, un bun prilej pentru o noua serie de intrebari, de data asta mai precise. Nu e un manual, nu e o carte de capatai. E ca un fel de lege a circulatiei prin realitatile Uniunii Europene.

    Votul din 13 aprilie este ca o nota pe care o primeste elevul Romania. Ca orice nota, si cea a Parlamentului European poate fi acuzata de subiectivism (pozitiv sau negativ) si contestata. Dar nota va ramane in catalog. 

    Si va consemna faptul ca, la ora semnarii Tratatului de aderare, Romania era un elev mediocru, ceva mai slab decat colegul lui de banca bulgar. E un adevar pentru care nu trebuie criticat cel care a dat nota ci acela care n-a fost in stare de mai mult. 

    Acest vot poate fi interpretat in mai multe feluri. Fireste, fortele politice din Romania vor incerca sa traga, fiecare, spuza pe turta proprie. Dincolo de autofelicitari si acuze, dincolo de festivitati si ceremonii, votul din 13 aprilie si semnarea Tratatului de aderare, la 25 aprilie, nu inseamna decat o etapa importanta, decat un pas. 

    Ce va fi, insa, dupa 25 aprilie? Cate grade Celsius vor fi afara si cate in mintile infierbantate ale romanilor aflati pe diferite paliere ale societatii? 

    Votul din Parlamentul European si semnarea Tratatului de aderare sunt niste prilejuri. Fiecare dintre cei preocupati de ceva mai mult decat rachiul de dupa-amiaza ar putea folosi aceasta ocazie pentru a-si pune intrebari importante si pentru a incepe sa caute raspunsuri care il privesc mai direct decat isi poate inchipui. 

    Pe politicienii de la Bucuresti se obisnuieste sa ii bucure faptul ca romanii sunt cei mai mari sustinatori ai integrarii in Uniunea Europeana, dintre toti cei care au aderat sau urmeaza sa adere la UE. Aceasta febra ii sperie, in schimb, pe cei din Delegatia Comisiei Europene in Romania. 

    Fideli datelor statistice si experientei birocratice, istorice, sociale sau politice pe care o au, oficialii si expertii europeni stiu ca acest entuziasm inseamna mai degraba necunoastere. Ei nu spun nici o clipa ca intrarea in Uniunea Europeana nu ar fi ceva bun; ei stiu doar ca integrarea e un lucru foarte bun daca Romania e, cat de cat, pregatita si, mai ales, daca se integreaza in deplina cunostinta de cauza.

    Specialistii romani in PR pro-european se afla, astfel, in fata unui paradox: activitatea lor e considerata cu atat mai eficienta cu cat scade (pana la un punct) ponderea celor care declara ca sustin aderarea. E un semn ca oamenii nu mai inghit lozinci, ca prelucreaza informatia si incearca sa si-o explice. 

    Ca cugeta, ca ii priveste, ca exista, ca isi asuma. Ca nu vor „intoarce armele“, aflati in fata primelor dificultati, ci vor incerca sa rezolve. Aceasta ar fi prima plusvaloare a integrarii. 

    Un loc in care exista, adunate la un loc, mai multe raspunsuri sunt cele 914 pagini ale Tratatului de aderare. Si tot aici, un bun prilej pentru o noua serie de intrebari, de data asta mai precise. Nu e un manual, nu o carte de capatai. E ca un fel de lege a circulatiei prin realitatile Uniunii Europene. 

    Poti sa n-o cunosti (dar nici nu stii ce pierzi) sau poti sa incerci sa-i afli chichitele, sa te folosesti de ea. Sa devii om al timpului. 

    N-ar strica sa fie cat mai multi romani care sa studieze Tratatul de aderare, cu markerul in mana, si sa formuleze apoi aceste intrebari. I-ar obliga pe politicieni sa o faca si ei (in fine?), pentru ca ar fi nevoiti sa raspunda, cu ajutorul specialistilor, la aceste intrebari. Ar fi ceva intr-adevar constructiv. Ar putea fi Dezbaterea.  

    E greu de facut o dezbatere serioasa in Romania. Subiecte cu adevarat importante, precum Lustratia, de exemplu, au fost tinute deoparte. (N-ar fi tardiva abordarea lor nici macar acum, cu o intarziere de 15 ani.) 

    Un alt gen de subiect important, criza jurnalistilor romani rapiti in Irak, e alimentat cu zvonuri care alcatuiesc, pe alocuri, un tablou grotesc. 

    Cu toate ca au instinct, de cele mai multe ori, romanii se dumiresc abia dupa aceea, dupa trecerea valului. 

    Abia dupa ce li s-a intamplat. De data aceasta, ar fi cu adevarat bine sa nu li se intample pur si simplu. E adevarat, tratatele se fac si se desfac, se respecta sau nu. 

    Dar acum este vorba despre ceva cu adevarat important. E ca si cum ai avea un bec intr-o incapere. Il poti conecta la reteaua de curent electric. Dar daca becul nu e facut sa suporte exact curentul electric din retea, el poate sa nu se aprinda sau poate sa explodeze. In nici unul dintre aceste cazuri, incaperea nu va fi iluminata.

    Asa ca nota pe care a primit-o elevul Romania de la Parlamentul European nu trebuie nici sa-l infurie, nici sa-l faca sa se amageasca. Trecerea de la mediocru la bun sau foarte bun poate insemna, intr-o prima faza, citirea indicatiilor de pe bec.

  • Ioan Paul al II-lea s-a asezat pe sine piatra de temelie

    Va fi secolul acesta martorul unirii Bisericii Ortodoxe cu Biserica Catolica?

    „Ii veti cunoaste dupa roade“, zice Mantuitorul (Matei 7:16). Iar roadele ultimului papa s-au vazut cu prisosinta. O trecere a lor in revista nu-si are locul aici. In ultimele doua saptamani, mass-media din intreaga lume nu s-au ocupat decat cu asta. Ceea ce a revenit, insa, cu obstinatie, in prim-planul atentiei a fost rolul crucial jucat de Ioan Paul al II-lea in implozia comunismului. Pana la un punct, insistenta este perfect explicabila. Chiar si lasand la o parte subiectivismul est-european, din punct de vedere al scenei politice internationale acesta a fost evenimentul cel mai important al celei de-a doua jumatati a secolului XX.

    Suntem acum, insa, in secolul XXI, iar importanta cu adevarat istorica a unui gest sau a unui eveniment nu se masoara nici cu unitatea de masura a politicii internationale si nici in decade. Aici se cuvine sa avem sfiala pe care anecdoticul i-o atribuie lui Mao. Intrebat fiind de catre un reporter occidental ce parere are despre semnificatia Revolutiei Franceze, Mao ar fi raspuns: „E prea devreme pentru a ne putea pronunta“. Iata de ce, pe termen mai lung si la o scara mai mare, inclin sa cred ca cea mai importanta realizare a fostului pontif raman pasii facuti in directia (re)unificarii Bisericilor Ortodoxa si Catolica. Mici, fara indoiala din perspectiva privitorului neavizat sau a sustinatorului unui ecumenism cu orice pret. Uriasi, insa, din perspectiva celor care au „urechi de auzit si ochi de vazut“.

    Ridicarea reciproca a anatemei de la 1054 dintre cele doua Biserici ar fi ramas un simplu gest de politete – de political correctness, fie-mi ingaduit – daca nu ar fi fost urmata de alti pasi, poate mai putin spectaculosi, dar nu mai putin esentiali. Problema Filioque-ului, prima care a distantat dogmatic Bisericile de Rasarit si Apus, este pe cale de a fi rezolvata elegant prin formula, acceptata de ambele parti, conform careia „Duhul Sfant purcede de la Tatal si odihneste in Fiul“. Nu intamplator, la liturghia comuna, catolica-ortodoxa, oficiata cu ocazia vizitei din 2002 a Patriarhului Teoctist la Vatican, prima parte a liturghiei, inclusiv Crezul, s-a oficiat conform ritului ortodox – un gest simbolic cu o incarcatura extraordinara pentru cine stie ca Filioque a reprezentat piatra de poticnire dogmatica a schismei din 1054.

    In treacat fie spus, celor care se mai intreaba inca, amuzati, cum niste oameni „seriosi“ se mai pot incapatana in ziua de azi pentru niste detalii atat de abstracte, precum chestiunea daca Duhul Sfant purcede si de la Tatal si de la Fiul sau doar de la Tatal, le pot doar reaminti, in limita spatiului tipografic, ca intreaga istorie a crestinismului, incepand cu Apostolul Pavel si continuand cu Conciliul de la Niceea, Crezul si insasi Biblia, a fost o istorie de infruntari „abstracte“. Ce poate fi mai abstract si mai de neinteles decat Sfanta Treime? 

    Si totusi, dupa cum afirma Denis de Rougemont, fizica moderna, cu al sau dualism unda-corpuscul si principiul de nedeterminare al lui Heisenberg n-ar fi fost posibile intr-o cultura neobisnuita sa depaseasca logica lui „tertium non datur“. Daca avem astazi un sens al istoriei liniare, daca ne uitam astazi la televizor sau zburam cu avionul, o facem – nu radeti! – multumita gandirii „abstracte“ a crestinismului.

    La fel, nu ma indoiesc, doctrina infailibilitatii papale (aparata de Ioan Paul al II-lea, dar din considerente practice, tinand mai degraba de pastorirea eficienta a unei turme ce risca sa o ia razna sub presiunea modernitatii – a se vedea cazul Teologiei socialiste a Eliberarii), de data si mai recenta (secolul XIX) isi poate gasi rezolvarea intr-o formula satisfacatoare pentru ambele parti, dupa cum cea a primatului papal e rezolvata prin mai discretul „primus inter pares“ (primul intre egali). De buna seama, greutatile nu se opresc aici. Mai raman de rezolvat, printre altele, chestiunea purgatoriului, cea a celibatului preotilor, a azimei s.a.m.d. Toate acestea fiind, insa, iertata-mi fie vorba proasta, gaselnite de data mai recenta care pot fi solutionate, cu tact si rabdare, prin raportare la o Traditie acceptata de catre ambele parti. Drumul de o mie de leghe, spune un proverb chinez, incepe cu un singur pas.

    Or, Ioan Paul al II-lea a facut deja mai multi. La vizita din 1999, prima de acest fel a unui papa intr-o tara ortodoxa, Sfantul Parinte a vorbit despre Romania drept „Gradina a Maicii Domnului“. Nu e o simpla metafora de complezenta. Nu faci metafore de complezenta cu Cea pe mana careia esti pregatit sa-ti incredintezi moartea.  La fel si cu recunoasterea „oficiala“ a Bisericii Romane drept Biserica Apostolica.

    Mesajul a fost cat se poate de serios, iar responsabilitatea noastra pe masura. In conditiile in care Biserica Greaca si, mai ales, cea Rusa se dovedesc refractare, Romaniei latine i se pregateste, intr-adevar, ceva – un rol-cheie in viitoarea (re)unificare a celor doua Biserici. Sa fim bine intelesi: nu ma numar printre adeptii hei-rupismului in materie de ecumenism caldicel. Nu ma astept nici ca o asemenea unificare sa se petreaca de azi pe maine. 

    Ingaduit imi fie, insa, sa nadajduiesc ca, daca nu generatia noastra, atunci macar cea a copiilor nostri va putea fi martora acestui eveniment. Prin comparatie, prabusirea comunismului va fi fost doar o furtuna intr-un pahar cu apa. Urmasul Sfantului Petru s-a asezat in mormant, piatra de temelie. Noua nu ne ramane decat sa construim.

  • Despre viitorul IT-ului romanesc

    Industria IT romaneasca a aparut, de fapt, prin anii 1960 (cam cand m-am nascut eu), cand Romania era una din cele cinci tari din lume care proiectasera si construisera un calculator electronic.

    In 1986, absolveau facultatile de profil 3.000 de specialisti IT (fata de 1.000 in India), fata de 6-7.000 in 2004. In 1989, existau centre de calcul teritoriale in toate judetele tarii, exista Institutul de Tehnica de Calcul si Informatica (ITCI), care reunea peste 2.500 de specialisti de clasa, Romania exporta sisteme IT complexe catre Germania de Est, China etc. Romania fabrica atunci calculatoare personale (PC-urile de azi in copilaria lor), minicalculatoare (Independent) si calculatoare mari (main-frame-urile Felix). Platforma Pipera impreuna cu Calea Floreasca si zona Baneasa constituiau un puternic parc tehnologic care reunea zeci de institute de cercetare si fabrici de high-tech. Productia de high-tech a Romaniei mergea aproape in intregime catre piata interna si piata tarilor comuniste din Europa de Est (asa-numita CAER).

    In 1990, o data cu venirea democratiei si schimbarea sistemului in toate tarile din Europa de Est, atat piata interna romaneasca, cat si piata CAER au disparut dintr-o data, in conditiile in care in Romania erau zeci de mii de specialisti in zona high-tech.

    Industria IT din Romania a avut una din cele mai spectaculoase dezvoltari din toate industriile tarii. Asta s-a intamplat pentru ca  IT-ul are nevoie de investitii relativ reduse,  este putin influentat de instabilitatile cadrului legal, a beneficiat de un „pool“ de talente datorita calitatii superioare a scolii romanesti. Totodata, IT-ul romanesc a avut de castigat de pe urma tendintei mondiale de outsourcing.

    Ce s-a schimbat incepand din 2004? Romania a incetat sa fie o sursa „ieftina“ de outsourcing. In medie, costul unei ore de outsourcing din Romania este peste zece euro, ceea ce face ca Ucraina, Croatia sau Moldova sa devina tari mult mai ieftine. Dar Romania si-a facut deja un nume si datorita unor achizitii majore intamplate pe piata. Un exemplu: Forte a fost recent cumparat de Siemens.

    Tendintele viitoare indica folosirea companiilor romanesti intr-un „good outsourcing“, adica in outsourcing care se ca-racterizeaza prin ingeniozitate, creativitate si nu in ultimul rand prin cost scazut.

    Datorita apropierii salariilor personalului IT din Romania de cele ale specialistilor din Uniunea Europeana, multi dintre cei plecati in UE sau SUA se vor intoarce si vor fonda firme care vor creste si mai mult calitatea serviciilor oferite de companiile romanesti. De asemenea, cerinta pentru dezvoltarea de soft pe piata interna va creste din cauza dezvoltarii companiilor romanesti si a cresterii numarului companiilor multinationale care isi deschid filiale in Romania.

    O alta tendinta este crearea de clustere, pentru a creste eficienta activitatilor de marketing si „dimensiunea“ firmelor – este mult mai usor sa prezinti un cluster cu 400 de dezvoltatori decat o firma cu douazeci de angajati. 

    George Haber, nascut in Oradea, locuieste acum in Statele Unite, unde a fondat companiile CompCore Multimedia, GigaPixel si Mobilygen.

  • Cine e in SNA departe ajunge

    Aceasta e concluzia tuturor publisherilor si advertiserilor prezenti in Studiul National de Audienta (SNA) – cel mai bun indicator in masurarea performantelor publicatiilor din Romania. Asa se explica de ce toata lumea asteapta urmatorul „val SNA“, care va fi pus la dispozitia clientilor in cateva zile.

    Din 2001, cand a fost infiintat, si pana in prezent, numarul beneficiarilor SNA s-a triplat. Arina Ureche, director de proiect, spune ca SNA a inceput cu sprijinul a 7 agentii de publicitate, 2 clienti si 19 editori. In prezent, de rezultatele studiului beneficiaza 18 agentii de publicitate, 8 clienti si 60 de editori. Explicatia acestei cresteri e simpla. Studiul a demonstrat in timp ca este „un instrument indispensabil in tranzactionarea spatiului publicitar din presa scrisa“, spune Ureche. Si asta dintr-un motiv foarte simplu, pe care il invoca atat reprezentantul BRAT – care furnizeaza datele de audienta – cat si cei care beneficiaza de aceste date, editorii si clientii. SNA a devenit o moneda unica, un etalon in masurarea performantelor publicatiilor.

    Dar care au fost aceste performante in ultimul an? Este o intrebare al carei raspuns industria abia il asteapta: in jurul datei de 15 aprilie, BRAT va furniza datele de audienta pe perioada februarie 2004 – ianuarie 2005. In ce masura rezultatele studiului vor confirma asteptarile publisherilor, ramane de vazut. Cert este ca aceste asteptari exista. Asa reiese din sondajul realizat de BUSINESS Magazin saptamana trecuta printre editorii ale caror publicatii „cantaresc“ cel mai greu in SNA.

    Cristina Simion, general manager al Edipresse AS Romania, este optimista in privinta publicatiilor grupului, „avand in vedere tirajul vandut, precum si investitiile in promovare“ pe care trustul le-a facut pentru multe dintre titluri, de la inceputul anului. Simion mentioneaza campania de promovare a noului format grafic al revistei Avantaje, care a durat doua luni pe mai multe canale TV, precum si cea a Viva!. De asemenea, Elle a beneficiat de o campanie de city-lights si de o serie de promotii in Carrefour. DecoStyle a avut parte de o campanie de promovare in puncte de trafic, iar Sana – de o campanie integrata.

    La randul sau, Sanoma Hearst Romania asteapta cresteri ale audientei pentru Beau Monde, Mami si Story. „Pentru Cosmopolitan, FHM, National Geographic si TV Story, asteptam ca datele de audienta sa nu se modifice in perioada masurata“, spune Andreea Mira, research & business development manager al trustului.

    La Burda Romania, cifrele de audienta din SNA au avut „un continuu trend crescator“ pentru Ioana si Cool Girl, dupa cum afirma Mirela Iordache, advertising sales director. De aceea, asteptarile trustului sunt optimiste. „Ne asteptam sa pastram aceleasi cifre de vanzari la majoritatea titlurilor“, spune Iordache. Pentru 2005, Burda Romania estimeaza usoare cresteri de vanzari la Copilul Meu (pentru care va avea cifre in octombrie), Secretele Bucatariei si Perfect pentru Casa mea, „ele fiind din ce in ce mai cunoscute si apreciate”, spune Iordache. „Intentionam sa auditam toate publicatiile Burda“, explica reprezentantul trustului.

    Trecand din sfera lunarelor, bilunarelor si a saptamanalelor in cea a cotidienelor, lucrurile par sa se „incinga“. Razvan Corneteanu, directorul executiv al Ringier, trust care editeaza liderii absoluti ai ultimului val pe segmentul lor – Libertatea, Evenimentul Zilei si Pro Sport – spune: „Nu este treaba mea sa fac pronosticuri pe audiente. Exista valuri atat pe audiente cat si pe tiraje tocmai pentru a se putea face niste medii. Pot sa va asigur doar ca in anul 2005 Pro Sport-ul va ramane peste Gazeta Sporturilor in ciuda ajutorului pe care voi si altii il dati respectivului cotidian“. 

    Cand spune „peste“, Corneteanu se refera la medii anuale de vanzare si audienta. „Ringier are capacitatea sa lupte – mult superioara altor trusturi de presa – iar actiunile noastre viitoare referitoare la Pro Sport vor spune multe celor care observa echilibrat aceasta competitie si chiar celor a caror principala preocupare este imprastierea de zvonuri si informatii «sigure» – gargaragii, cum le spun eu. Pana una-alta, Pro Sport ramane liderul presei sportive“, subliniaza reprezentantul Ringier.

    Ce spune Gazeta Sporturilor? „Speram ca vom asista la al saselea val consecutiv de crestere pentru Gazeta Sporturilor, ceea ce ar fi o performanta unica pe piata cotidienelor din Romania in ultimii doi ani de SNA“, spune Catalin Tolontan, redactor-sef al publicatiei editate de Intact. „Cat despre competitia Gazeta – Pro Sport, nu stim daca acest val ne va impune ca lideri, dar oricum mai devreme sau mai tarziu audienta va proba ceea ce tirajul indica deja: uneori oamenii inving brandul. Pentru profesia de jurnalist e o observatie reconfortanta“, a conchis Tolontan.

    Ramanand in sfera cotidienelor, dar pe segmentul cotidienelor „de calitate“, cum sunt numite in industrie, aici lupta se incinge si mai tare. Editori, advertiseri, clienti si simpli cititori asteapta cifrele care sa reflecte evenimentele care au marcat cel mai tumultos sector al presei romanesti din ultimele luni. Momentele de varf ale acestui tumult sunt: relansarea Cotidianului de catre grupul Academia Catavencu (15 noiembrie 2004), conflictele redactie-patronat din interiorul Evenimentului Zilei (toamna 2004 – iarna 2005); conflictul intern de la Romania libera (toamna lui 2004); recenta demisie in grup de la Adevarul. Desi Cotidianul nu va avea rezultate la acest ultim val SNA, este de estimat ca el a atras o parte dintre cititorii altor publicatii din segment (actualii editori au intrat in chestionarul SNA in noiembrie anul trecut si, conform metodologiei, trebuie sa astepte o perioada de minimum noua luni pana la primele rezultate).

    In ce priveste Evenimentul Zilei, liderul actual al segmentului, probabil ca audienta acestuia nu va scadea in perioada masurata (cel putin, nu dramatic), in ciuda conflictelor interne de la sfarsitul anului. Explicatiile ar fi doua. Prima: alegerile parlamentare si prezidentiale care „au tinut“ cititorii aproape la sfarsitul lui 2004. A doua: apogeul conflictului dintre jurnalisti si patronat a fost atins in ianuarie 2005 (ultima luna a studiului). Acest conflict – in ipoteza ca ar influenta audienta cotidianului – poate avea repercusiuni dupa ianuarie 2005 si s-ar putea vedea la urmatorul val, in octombrie (cand vor fi date si despre relansatul Cotidianul). Tot atunci se vor vedea in audiente si efectele scandalului de la Romania libera, dar si efectele recentului val de demisii de la Adevarul – cotidian care oricum scazuse in ultimul SNA, fiind devansat de Jurnalul National. Asadar, dintre primele trei cotidiene de calitate (Evenimentul Zilei, Jurnalul National si Adevarul), cel editat de Intact este singurul care nu a fost marcat de conflicte interne si valuri demisionare. Cum se va vedea acest lucru – dublat de nenumaratele promotii ale ziarului – in rezultatele de audienta pe 2004?

    Vorbind despre audienta presei scrise in 2004, in general, Lucian Ionita, director de marketing si distributie al Jurnalului National, spune ca „numarul de cititori nu va evolua evident intr-o anumita directie (scadere sau crestere), ca urmare a unei tendinte in piata“. „E mult mai probabil ca evolutiile singulare – de exemplu cresterile Jurnalul si Gazeta – sau introducerea de noi publicatii in SNA sa dea directia“. Metoda SNA de a pondera un an intreg intr-un val „elimina posibilitatea unor viraje violente“, este de parere reprezentantul Intact. „Pana si cele mai evidente modificari – Jurnalul, crestere de tiraj de 6-7 ori intre 2004 si 2005 – au aparut in SNA in pasi potriviti, cate 70-100.000 de cititori per val“, exemplifica Ionita.

    Previziunea Intact pentru evolutia Jurnalului National in ultimul SNA este un castig probabil de 50-60.000 de noi cititori care se adauga la cei 583.000 din valul precedent. „Jurnalul va avea, pentru a patra oara consecutiv, cea mai mare crestere de audienta in piata. Ne vom pastra cred locul trei (pe segmentul cotidienelor, in general – n.r.), pentru ca distanta in audienta fata de al doilea clasat, Evenimentul Zilei, este destul de mare. Chiar daca pe tiraje tiparim de un an intreg dublu fata de ei“, a spus Ionita.

    Un statut aparte pe segmentul cotidienelor de calitate il are Ziarul Financiar. Desi este un cotidian de specialitate prin continut (incadrat pe segmentul publicatiilor economice), Ziarul Financiar are o structura a audientei care-l recomanda pentru segmentul „quality newspapers“ – asa cum este definit de specialisti acest sector al presei. Daniela Tomescu, marketing manager business press al Publimedia International (trust care editeaza Ziarul Financiar si BUSINESS Magazin, printre altele), spune ca ziarul a avut o „crestere  constanta a audientei, la fiecare val SNA in parte“ (ultima crestere fiind de circa 5%, fata de livrarea precedenta). „Crestere pe care o estimam si in continuare“, spune Tomescu.  Trecand la polul opus cotidienelor de calitate, la cel al tabloidelor, ochii se indreapta spre Libertatea, numarul unu pe piata. Cum se va prezenta publicatia care avea peste un milion de cititori in ultimul SNA? Corneteanu de la Ringier spune ca aceasta „este si va ramane“ liderul detasat al pietei media romanesti. „Si astept cu interes dezumflarea balonului numit «Ia-ti Loganul cu Jurnalul» care a alterat grav increderea cititorilor in actiunile de marketing ale presei prin promisiuni netinute (premii in masini neoferite)“, a spus el. 

    Asadar, pana pe 15 aprilie – cand publisherii vor cunoaste verdictul cifrelor – se poate sintetiza o concluzie comuna. Audienta presei scrise pare sa creasca, indiferent de natura publicatiei, de domeniu sau periodicitate.  Sunt insa cititorii tot mai avizi de informatie intr-o lume puternic marcata de audio-vizual? Sau se bazeaza cresterile pe anumite tehnici de marketing?

    Balanta ar inclina spre cea de-a doua varianta. Cele mai evidente tehnici sunt suplimentele, promotiile, concursurile si, uneori, sistemele de co-advertising dintre publicatii si companii (pentru stimularea vanzarilor produselor ambelor companii). Toate acestea poarta un nume: marketing.

    Marketingul – altadata la coada organigramei unui trust – a ajuns sa fie o prioritate. Daniela Tomescu de la Publimedia spune ca de cand exista SNA, publisherii „sunt obligati“ sa acorde atentie marketingului. In orice companie, spune ea, rolul marketingului este sa inzestreze vanzatorii cu arme suficient de puternice in lupta cu clientii. 

    „Si, deoarece in publishing principala sursa de venituri este vanzarea de publicitate, munca marketingului este orientata nu doar spre cresterea numarului de copii vandute pe editie, ci si spre cresterea audientei publicatiilor editate.“ Si Corneteanu de la Ringier este de acord ca publisherii acorda acum o mai mare atentie marketingului. „In sensul ca ce se facea inainte pe feeling-uri, acum se face cu cifre. Dar sunt si multi urechisti in zona marketingului de presa. Prea multi!“, spune el.

    In consens cu Tomescu si Corneteanu, directorul de marketing de la Jurnalul National spune ca acum 4 ani, cand in locul SNA se afla studiul TGI, la el erau abonati trei publisheri. „Acum sunt 90 de publicatii listate in SNA si se culeg date pentru inca pe-atatea“, spune Lucian Ionita. „Asta demonstreaza ca publisherii stiu ca au nevoie de cifre.“ Poate parea ciudat, continua Ionita, dar cifrele SNA „ajuta“ publicatiile considerate minore. Raportul cititori per copie este net favorabil publicatiilor cu tiraje mici, explica el. 

    „Cu acest rationament dus la extrem, e mai bine sa ai trei ziare cu 30.000 de exemplare vandute fiecare, decat unul cu 90.000 de copii. Dincolo de gluma, suna logic ca in timpul unei promotii in care ti s-a dublat tirajul, sa-ti creasca si audienta. Cum, la fel, un ziar cu supliment sa aiba mai multi cititori pe copie decat unul fara“, a spus marketerul Jurnalului National.

    De altfel, promotiile si suplimentele despre care vorbeste Ionita sunt cele mai bune „gaselnite de marketing“ pentru a atrage audienta si pentru a creste in SNA. Un exemplu este chiar cresterea Jurnalului National, in mare parte datorita suplimentelor zilnice si nenumaratelor promotii.

    Dar cat sunt de „sanatoase“ promotiile pentru brandul unui ziar, pe termen lung? Corneteanu spune ca, in paralel cu editarea suplimentelor si dezvoltarea diverselor promotii, publisherii trebuie sa investeasca in produs. „Sa fie foarte clar: ele pot accelera o crestere naturala a audientei, dar nu pot crea aceasta crestere“, spune el. 

    Cum pot promotiile accelera audienta unei publicatii, explica Daniela Tomescu de la Publimedia. „Promotiile joaca un rol in cresterea audientei pe segmentul cititorilor indecisi, pe care sensibilitatea la astfel de actiuni de marketing (premii, recompen-se – n.r.) ii face sa migreze intre publicatii concurente“, spune ea.

    „Important este ca, prin continutul editorial, noii cititori atrasi prin oferirea de premii sa poata fi mentinuti si dupa terminarea promotiei“, spune Tomescu. Exista insa si un revers al medaliei. „Promotiile pot avea rol de bumerang daca nu exista o fundatie solida“, spune Corneteanu de la Ringier. 

    „De obicei, descresterea dupa terminarea promotiei este atat de mare, incat te arunca sub tirajul dinaintea inceperii promotiei. Cu suplimentele, e si mai simplu: trebuie sa existe cerere si un calcul economic curat si solid care sa certifice o anume continuitate“, incheie Corneteanu.

  • Tehnici de crestere a audientei

    Pentru a creste audienta, publisherii nu recurg numai la suplimente, concursuri cu premii pentru cititori sau promotii de abonament. La fel de importante sunt lansarile, relansarile, extensia si improspatarea de brand, dar si fuziunile si achizitiile – la care piata a asistat din plin in ultima perioada.

    Iata cateva exemple recente, mentionate aleatoriu:

    Lansare: Joy, Bolero, SuperBebe, BUSINESS Magazin, Apropo TV, Men’s Health, F1 Racing, Saptamana Financiara. 

    Relansare: Cotidianul, Dupa Afaceri.  

    Extensie de brand: Suplimentele publicatiilor (cotidiene); topuri diverse (Top 100 Femei de Succes).  

    Improspatare de brand: Gazeta Sporturilor. 

    Dezvoltare pe orizontala: Cazul grupului Academia Catavencu (care a plecat de la un saptamanal si a ajuns in prezent sa aiba in portofoliu sapte periodice, un cotidian, o statie radio si o agentie media).


  • Locul in care se naste viitorul

    In Palo Alto Research Center – California (PARC) s-au nascut concepte precum computerul personal, imprimanta laser, biroul digital, interfata grafica a computerului (din care s-a dezvoltat Windows), tehnologia invizibila (incorporata in mobila etc.) si  lista ar putea continua. Dupa 35 de ani de inventii care au schimbat lumea, PARC lucreaza in continuare la inovatiile din biroul viitorului.

    Tehnologiile care se dezvolta astazi in Palo Alto sunt atat de avansate incat pana si numele lor raman secrete si rareori se discuta cu voce tare despre ele. Cercetatorii sunt insa incantati sa vorbeasca despre tendintele din domeniul tehnologiei digitale si in special despre industria printarii, spre care s-a orientat de la inceput laboratorul pus la punct de Xerox in 1970.

    „Dintre toate inventiile care ni se atribuie, doar povestea mouse-ului este o legenda. Nu l-am inventat noi“, a spus Herve Gallaire, presedinte al Xerox Innovation Group si manager pentru tehnologie (CTO) al companiei americane. PARC a fost creat tocmai pentru a ajuta la inventarea si transpunerea in realitate a ceea ce Xerox numea atunci „biroul viitorului“. Si tot cu tehnologiile din biroul virtual se ocupa si acum.

    „Practic, electronicele viitorului vor fi din ce in ce mai mici, tehnologia mecanica va disparea in favoarea proceselor digitale, iar senzorii si aplicatiile software vor face ca totul sa fie optimizat la maximum“, este de parere Gallaire. Calitatea imaginilor printate va creste, atat in privinta culorilor, cat si ca rezistenta in timp, crede oficialul Xerox. „Vrem ca imprimanta sa dea aceleasi culori chiar daca lucrezi cu ea non-stop, si nu ca dupa cateva ore sa inceapa sa aiba tonuri pale“, a mai adaugat el.

    Mai mult, tehnologia trebuie sa fie invizibila – incorporata in elementele vietii cotidiene, fara a iesi in evidenta, pentru ca utilizatorul sa fie mai multumit, sa se obisnuiasca cu ea mai repede si sa o considere de asemenea un element vital fara de care nu poate trai. Acest concept, botezat „ubiquitous computing“, s-a nascut tot in laboratoarele PARC. Centrul de cercetari a avut perioada sa de glorie, la finalul anilor ‘80, inceputul lui ‘90, cand numarul cercetatorilor era de 270. Astazi mai lucreaza aici 160 de oameni. PARC a devenit in 2002 companie independenta si astazi nu mai lucreaza doar pentru Xerox, ci si pentru alte companii mari, dar cu nevoi din arii similare. Din cele 900 de milioane de dolari finantare primite de PARC anul trecut, numai 450 de milioane au venit de la Xerox. „Practic, cheltuim aproximativ cat primim ca sponsorizari. Insa vom deveni profitabili cat de curand, cand tehnologiile dezvoltate ne vor aduce incasari din taxele de licenta“, a spus Mark Bernstein, presedintele centrului de cercetare.

    Centrul se orienteaza nu numai spre fondurile din domeniul privat, ci si spre sponsorizarile pe proiecte guvernamentale. „Avem specialisti care produc idei, echipe care selecteaza ideile viabile, cei care le transpun in practica si apoi cei care le vand“, a explicat Bernstein. PARC a nascut pana acum 40 de companii cu diverse tehnologii, care acum se descurca singure. Numai anul trecut, companiile desprinse au adus „incasari de opt cifre“, a precizat seful PARC. Cel mai recent exemplu? Hartia digitala, subiect de discutii intense in ultimii ani. Din PARC s-a desprins Gyricon, companie specializata in productia de astfel de ecrane din plastic, flexibile si care pot prezenta continut text si grafic cu ajutorul unei „cerneli“ speciale. La fel, specialistii in managementul drepturilor de autor, ContentGuard, au luat nastere in laboratorul de cercetari din Palo Alto, in urma unei colaborari punctuale intre Xerox si Microsoft.

    PARC este interesat si de alte domenii. In urma unui proiect derulat cu Scripps Research Institute, specialistii din Palo Alto au dezvoltat un scaner care poate detecta celulele canceroase in faza de inceput a bolii. „Ni s-a pus intrebarea daca ar fi sa identificati un lucru care maine ar schimba lumea, care ar fi primele zece idei care v-ar veni?“… asa am ajuns la ideea acestui scaner, a precizat Gallaire.

    Una din temele principale ale cercetatorilor ramane gestiunea documentelor in format electronic. Aplicatiile sunt in lucru la PARC. 

    „Sa presupunem ca avem un document de 400 de pagini, important pentru business. Poate un contract de vanzare-cumparare. Cum faci sa afli rapid care parte din continut este relevanta de fapt pentru tine?“, a explicat situatia Hadar Shemtov, manager al laboratoarelor Technology Ad-vancement Group. 

    Noile tehnologii digitale vor permite scanarea rapida a documentului, identificarea elementelor constitutive ale lui – titlu, header, capitole, informatii concrete, date, dispozitii legale etc. – cu rezultatul alcatuirii un index electronic, care ordoneaza toate informatiile relevante. Mai mult, tehnologia va transpune documentul electronic astfel incat sa arate aproape identic cu cel de pe hartie, numai ca va avea meniu de navigare simplificata (o bara cu butoane, de unde poti sari la orice pagina vrei, la capitolul care te intereseaza sau la precizarea legala care vizeaza domeniul tau). 

    Mai nou, tehnologia digitala este capabila sa citeasca si sa interpreteze notitele de mana facute pe marginea documentului de altcineva, care – sa presupunem – a avut timp doar sa vada in fuga anumite sectiuni si a subliniat ce era mai important sau care ar fi ideile de urmarit. Softul dezvoltat in PARC poate de asemenea sa analizeze semantic documentul, subliniind in culori diferite elemente, care la inceput nu sar in ochi, precum numele celor implicati, faptele concrete de luat in calcul, datele limita, declaratii ale persoanelor implicate. „Va fi o unealta tocmai buna pentru avocati“, a apreciat Shemtov.  Divizia care se ocupa de gestiunea documentelor vizeaza mai nou si segmentul cautarii pe Internet. „Atunci cand cauti ceva pe Internet, motorul de cautare nu iti returneaza documentul precis, ci o lista de pagini care au in indexul lor cuvintele-cheie respective. Ce faci cand ai 100.000 de rezultate? Dar cateva miliarde?“ – se intreaba Hadar Shemtov. Motorul de cautare nu stie in care dintre paginile selectate se afla informatia solicitata sau macar daca ea exista acolo intr-o forma acceptabila. 

    In schimb, softul de cautare specifica tocmai asta face. Doar ca nu se ocupa inca de pagini web, ci de documente de mare amploare pe hartie, care sunt transpuse rapid in format digital. 

    „Ar putea lucra cu un flux continuu de informatii in timp real“, isi imagineaza Shemtov. Xerox nu a uitat nici industria copierii, care nu mai este in prim-plan, dar ramane o parte importanta a strategiei de cercetare. „Intrebarea care s-a pus a fost cum pot sa scanez si sa transmit mai departe un articol de pe prima pagina din ziar, care are continuarea in pagina 10. Astfel am creat o tehnologie care permite analiza continutului documentelor dupa criterii pur umane: analiza perceptiilor, criterii psihologice, descompunerea lui in elementele constitutive, a explicat Eric Saund, membru al Information Sciences Technology Laboratory. 

    Astfel s-a creat un soft care transpune documentele in format electronic astfel incat fiecare element poate fi modificat doar utilizand mouse-ul. Se pot utiliza desene, schite, elemente de text si toate pot fi mutate si reasamblate ca un puzzle, fara nici o greutate. Viitorul apartine aplicatiilor care ne vor da libertatea sa folosim continutul documentelor nu integral, ci doar fragmentele dorite. „Dupa o zi de munca aduni o tona de hartie si vrei sa transpui tot in format electronic, fie ca sunt notite de mana sau alte documente. Dar apoi vrei sa extragi de acolo doar ce te intereseaza“, a explicat Saund. 

    Cercetatorii mai cauta si un sistem care sa scoata dintr-o serie de documente scanate numai anumite elemente care sa fie introduse intr-o baza de date.  De exemplu, buletinul de vot sa fie scanat pentru centralizarea rapida optiunilor electorale – scanerul sa retina numai numele candidatului votat, nu toata informatia tiparita – zeci de partide si numele candidatilor lor. Desi se feresc sa vorbeasca despre asta deschis, probabil cercetatorii din PARC au deja aceste sisteme in faza de testare. 

    Una din devizele celor din PARC? „Trebuie sa ne reinventam permanent aparatele si tehnologiile pentru a ramane competitivi“, spune Herve Gallaire.

    Competitia este intr-adevar acerba. Industria mondiala a printarii a trecut de mult de bariera de 100 de miliarde de dolari. Aproape 60 de miliarde vin din vanzarile catre companii, 17 miliarde de dolari din serviciile asigurate companiilor si alte 17 miliarde de la tipografiile specializate. Xerox incaseaza de la companii aproape 7,5 miliarde de dolari pe an si din servicii alte 3,5 miliarde de dolari pe an.

  • Istoria PARC in date

    La 1 iulie 1970 compania Xerox aduna in Palo Alto cei mai importanti cercetatori din domeniul IT, cu un scop precis: „crearea unei arhitecturi noi pentru tehnologia informatiei“.

    • 1971: Este pusa la punct tehnologia laser care permitea copierea imaginii de pe o pagina oarecare si imprimarea ei pe o coala alba. Incepe sa fie folosit termenul de „xerografiere“; de aici apare corespondenta permanenta dintre copiator si Xerox.
    • 1972: Continua dezvoltarea tehnologiei de printare laser, dar si a solutiilor de scanare a documentelor. De asemenea, este pus la punct SmallTalk, aplicatie care permite comunicarea „prietenoasa“ cu un computer – interfata grafica, ferestre de acces, documente, plus celebra functie „copy – paste“.
    • 1973: Este deschis un nou centru de cercetare tot in Palo Alto. Este lansata prima imprimanta-scaner laser, EARS, care printa cu viteza de o pagina pe secunda, la o rezolutie insa destul de mica (384 de puncte per inci). Tot in acest an este folosit pentru prima data termenul „Ethernet“ in legatura cu sistemele de comunicatii in retea. PARC realizeaza si primul concept de computer personal, cu ecran propriu, tastatura, mouse, interfata grafica, care nu avea insa hard disk si stoca informatiile in retea. Mai mult, este inventata solutia de lucru client-server, care implica computere de mica putere si servere extrem de mari, care sa suporte toate activitatile simultan.
    • 1975: Este prezentata publicului noua versiune de interfata grafica pentru calculator, care va influenta dezvoltarea Windows si a sistemului de operare al Apple.
    • 1978: In centrul de cercetare de la Palo Alto este dezvoltat primul „vierme“ (virus informatic) – care isi cauta singur victimele in reteaua de computere, se autocopia acolo si putea cauza probleme intregii retele. Tot in acest an, cercetatorii Xerox pun la punct NoteTaker, primul computer portabil, care era la fel de mare ca o valiza.
    • 1979: Cercetatorii PARC pun la punct primul sistem de corectare a textului in editoarele de texte (spell check). 
    • 1982: Apare primul cablu de retea pe baza de fibra optica. Aceasta tehnologie va duce la formarea unei companii noi, care va fi mai tarziu vanduta. 
    • 1985: Xerox lanseaza noul Professional Computer System 6085, capabil sa ruleze programe de PC si sa editeze texte si documente complexe. 
    • 1986: Afacerea de copiere si printare laser aduce incasari de un miliard de dolari pe an. 
    • 1988: Cercetatorii PARC incep sa lucreze la echipamentele inteligente de buzunar, primele proiecte fiind PARCTab si PARCPad. Apare ideea ca tehnologia ar trebui sa fie incorporata in mediile de lucru si in care traim (asa-numitul „pervasive computing“).
    • 1989: Cercetatorii Xerox pun la punct un sistem de codare a transmisiilor digitale, pentru ca informatia sa circule in siguranta intre echipamentele de birou. 
    • 1992: Apare primul laptop in forma pe care o stim si astazi, iar laboratoarele Xerox creeaza primul echipament de buzunar cat un pager (ParcTab). Toate echipamentele comunicau fara fir, prin infrarosii.
    • 1997: Xerox devine prima companie care utilizeaza laserul albastru, devenit acum cunoscut datorita noii generatii de DVD-uri. 
    • 1998: Laboratorul care produce echipamente de buzunar devine companie independenta, Uppercase Inc. Compania comercializa pe atunci un echipament care permitea citirea si editarea de documente in timpul unei calatorii. Microsoft va cumpara compania mai tarziu.
    • 2000: Mai multe grupuri de cercetare de la Palo Alto Research Center devin companii independente. Printre ele Gyricon Media – specializata in hartia electronica – ecranele flexibile pe care pot fi prezentate informatii, ContentGuard – specializata in gestiunea fisierelor multimedia protejate de legile drepturilor de autor si GroupFire –  specializata in cautarea in documente si pe Internet.
    • 2002: PARC devine la randul sau companie independenta. Continua sa lucreze impreuna cu Xerox pentru realizarea „biroului viitorului“.

  • Inventatorii PC-ului

    Cercetatorii de la Palo Alto Research Center (PARC) spun ca au gandit primul computer personal din istorie. 

    DEMOCRATIZAREA COMPUTERULUI: In 1973, cercetatorii din Palo Alto anuntau ca au pus la punct un sistem care permite oricarei persoane sa opereze un computer, care pana atunci erau prezente doar in universitati, centre de cercetare, institutii etc. 

    PREMIERE: Alto Personal Computer a fost primul calculator dotat cu editor de texte, interfata grafica pentru a fi operat cat mai usor, mouse pentru comenzile manuale, meniuri si iconite pentru foldere, sistem de stocare a datelor pe un server. 

    EFECTUL PARC: „Viziunea celor din Palo Alto a schimbat nu doar industria mondiala a computerelor, ci si modul de viata al oamenilor de astazi“, a apreciat un analist.

  • Socializare in retea

    Internetul devine mai mult decat un instrument de comunicare. Mai mult chiar decat o resursa de informare sau o platforma de procesare. Devine un mediu de socializare.

    O gluma veche spune ca un englez si o englezoaica au stat singuri ani de zile pe insula pustie unde naufragiasera, fara sa-si vorbeasca niciodata. Pentru ca nu era nimeni care sa faca prezentarile. Insa exista o doza de adevar in anecdota. Nu vi se intampla niciodata sa fiti invitati la o reuniune unde faceti cunostinta cu vreo douazeci de persoane, dar va petreceti seara discutand doar cu cele cateva vechi cunostinte care se intampla sa fie de fata? 

    Nu vi se pare uneori ca discutiile cu colegii de serviciu sau vechii prieteni se infunda mereu in aceleasi subiecte? S-ar putea ca subiectul sa para frivol la prima vedere, dar existenta unei crize a relatiei sociale a individului se manifesta de multi ani in Occident. Pentru multi, serviciul reprezinta de fapt singura sfera a socializarii. Nevoia de a cunoaste oameni cu un background diferit sau provenind din medii diferite a existat mereu, iar Internetul a deschis posibilitati nesperate.

    E greu de stabilit cand au aparut primele asa-zise „retele sociale“ din Internet. Intr-un fel, grupurile de stiri (newsgroups) din Usenet au deschis calea. Insa modelul care stabilit un fel de standard este Friendster, un serviciu bazat pe principiul „cercurilor de prieteni“ lansat in 2003 si urmat apoi de numeroase altele.

    Ideea care sta la baza popularitatii serviciului Friendster este simpla: prietenii prietenilor mei sunt potentialii mei prieteni. Posibilitatea de a adauga oricand un alt utilizator in cercul propriilor prieteni deschide calea spre cercul acestuia de prieteni si genereaza un fel de „efect viral“ – deoarece expansiunea relatiilor este similara cu o epidemie. Farmecul este ca un „prieten“ pentru care nutresti o anumita simpatie sau afinitate garanteaza intr-un fel calitatea prietenilor sai, astfel incat dezvoltarea relatiilor noi este ghidata in mod firesc si evita hazardul. Se spune ca in astfel de retele functioneaza „sisteme de reputatii“. 

    Sistemul de reputatii este extrem de important si in LinkedIn, o retea asemanatoare, care este insa specializata pe relatii de business. Functioneaza deopotriva si ca un sistem de „head hunting“, apropiind pe aceeasi cale – prin cunostinte intermediare – ofertanti si cautatori de joburi. Este evident ca „apropierea“ (numarul mic de intermediari) sporeste increderea intre potentiali parteneri, prin acelasi fenomen de reflectare a reputatiei. Un alt exemplu de retea cu pronuntat caracter social este LiveJournal, care imbina sistemul cercurilor de prieteni cu comunitati de interese si jurnale web (blog-uri), ceea ce asigura o fascinanta dinamica si posibilitati extrem de diverse de relationare. Este interesant ca, spre deosebire de lumea reala, „prieteniile“ din LJ nu sunt simetrice – pot sa trec un utilizator in lista mea de prieteni fara ca aceasta sa implice reciprocitate – ceea ce genereaza o retea mult mai densa de conexiuni.

    Ideea de a pune in relatie oameni cu interese similare si-a gasit insa si alte modalitati de aplicare. De exemplu del.icio.us (chiar aceasta este si adresa web a serviciului) este un sistem de „semne de carte“ (bookmarks) memorate in Internet. In prima instanta, un astfel de serviciu este util pentru persoane care lucreaza pe mai multe calculatoare (de pilda la birou si acasa). Insa curand se dezvaluie caracterul „social“ al serviciului: pentru fiecare adresa memorata, serviciul furnizeaza automat o lista a tuturor utilizatorilor care au memorat aceeasi adresa. Pe aceasta cale pot sa vad listele de semne de carte ale altor utilizatori, pot sa ma „abonez“ la listele care-mi par relevante si chiar sa iau legatura cu utilizatorii respectivi. Subiectele de interes comun se releva foarte repede. 

    Exista insa si cai mai directe. Situl „43 Things“ isi invita vizitatorii sa-si formuleze obiectivele cele mai importante sau arzatoare (cel mult 43) dupa care nu face altceva decat sa-i puna in legatura cu altii utilizatori care au aceleasi obiective si ii invita ca, eventual, sa relateze progresele realizate sau esecurile suferite in incercarea de a atinge unul sau altul dintre obiective. Se poate naviga prin intreaga retea, se pot da sau primi sfaturi si asa mai departe.

    Nu este surprinzator ca aceste retele sociale din Internet atrag un numar urias de membri si au inceput sa genereze venituri substantiale. Pe de alta parte, se dovedesc a fi o adevarata mana cereasca pentru sociologi, care au pentru prima oara sansa sa studieze „pe viu“ interactiunile in grupuri mari de oameni. 

  • De ce avem nevoie de ERP?

    Se vorbeste tot mai mult in ultima vreme si pe piata romaneasca despre ERP (Enterprise Resource Planning). Pe scurt, acest acronim defineste aplicatii software utilizate  pentru a usura managementul resurselor companiei.

    Un ERP este asadar o solutie integrata de afaceri, un program informatic cu mai multe componente care au fost gandite sa functioneze ca un tot unitar. O solutie ERP te ajuta sa conduci intreprinderea atat din punct de vedere financiar-contabil, cat si managerial (sa-ti cunosti intreg business-ul) sau logistic (sa tii evidenta stocurilor, distributiei). Iar acestea sunt doar cateva din categoriile de informatii la care ai acces multumita unei ERP. Din punct de vedere al modului de organizare, ERP este structurat pe principalele functii ale intreprinderii: contabilitate-financiar, vanzari si creante, cumparari si datorii, stocuri, management depozit, service, resurse, resurse umane, fabricatie, marketing si vanzari alaturi de alte functii utile. Fiecare arie functionala este la randul ei structurata in mai multe subfunctiuni specifice. Lista de functionalitati enumerata mai sus se regaseste in forma unor module integrate din care companiile pot alege numai ceea ce au nevoie. O astfel de abordare flexibila asigura o adaptare cat mai buna a aplicatiei la cerintele specifice fiecarei companii.

    Un ERP permite accesul instantaneu la orice informatie gestionata in cadrul sistemului. Una din cele mai importante functionalitati ale unui ERP o constituie posibilitatea de a avea in orice moment rapoarte corecte relativ la fiecare arie a business-ului. Si un alt avantaj: ERP permite utilizarea unei singure aplicatii pentru managementul intregii afaceri, eliminandu-se astfel inconsistenta ce poate aparea in urma folosirii mai multor sisteme diferite pentru fiecare zona a afacerii. Cu o singura solutie integrata informatiile vor fi intotdeauna corecte, reducandu-se timpul pierdut cu reorganizarea cifrelor, care inainte erau extrase din sisteme diferite. Se elimina astfel si administrarea mai multor baze de date. Utilizatorii au acces la informatiile inmagazinate intr-o baza de date unica, gestionata de un server. Accesul utilizatorilor la baza de date este controlat de server, atat din punctul de vedere al autentificarii, cat si al numarului de utilizatori prevazut in licenta de utilizare.

    Un alt avantaj al utilizarii  ERP este accesul online, managerul avand acces la informatiile de business de oriunde s-ar afla. Scade de asemenea timpul necesar introducerii si procesarii documentelor.