Conform unui sondaj realizat de Institutul Ifop, popularitatea lui Hollande a scăzut cu trei procente în noiembrie, ajungând la 20 la sută.
În acest context, Marine Le Pen, liderul formaţiunii naţionaliste Frontul Naţional, a cerut duminică dizolvarea Adunării Naţionale, Camera inferioară a Parlamentului Franţei, şi organizarea de alegeri anticipate.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Janina Nectara (27 de ani) e licentitata in politici de marketing, in cadrul ASE din Bucuresti. Concomitent a urmat si cursurile Facultatii de Stiinte Politice, de la SNSPA Bucuresti. N-a mai apucat sa-si dea cea de-a doua licenta, fiindca s-a ivit o oportunitate in Franta, pe care n-a putut s-o refuze. Azi e studenta in ultimul an la design vestimentar, la Universitatea de Vest, si petrece cam jumatate de an departe de tara. Spune ca nu s-a mutat definitiv din Romania, dar ajunge in Bucuresti doar in weekendurile in care nu participa la evenimente de moda sau nu e invitata pe la vreun cocktail cu pretentii.
Cititi mai multe pe www.incont.ro
Cei care vor “sa vada viitorul” trebuie sa mearga in studioul lui Ioan Florea din Shelbyville Lake, Illinois, scriu jurnalistii de la The Huffington Post, potrivit Mediafax.
Potrivit acestora, Ioan Florea a prelucrat modelul unui Ford Torino din 1971 cu ajutorul unei imprimante 3D si a nanomaterialelor, in care a “incapsulat” automobilul.
Ioan Florea a declarat ca foloseste o imprimanta 3D care nu costa mult, insa metoda lui de printare este unica datorita “procesului de transfer”.
Procesul de creare a unei opere de arta incepe cu printarea in 3D a materialelor plastice, pe care le foloseste ca prototipuri. Acestea sunt ulterior transformate in mulaje din rasina care, cu ajutorul nanometalelor – de la carbonat de calciu la dioxid de titan -, sunt transformate in sculpturi masive. Printre lucrarile lui Ioan Florea se numara si o caruta cu coviltir din secolul al XIX-lea.
Folosind aceeasi metoda de printare 3D, Ioan Florea a recreat Cilindrul lui Cir, un artefact babilonian descoperit in Ninive si datand din anul 538 i.e.n., descris drept “prima carta a drepturilor omului”. Pe cilindrul in versiune marita, artistul a inscriptionat textul Declaratiei universale a drepturilor omului.
Cititi mai multe pe www.incont.ro
Boeing 777X a fost prezentat oficial duminică, la Dubai, şi a stabilit deja un record pentru comenzile primite la lansare. Compania a primit comenzi pentru aproape 260 de aeronave, cu un preţ de listă de aproximativ 100 miliarde de dolari. Printre clienţi se numără Emirates Airline, Etihad Airways şi Qatar Aiways, potrivit MarketWatch.
Grupul american nu a stabilit însă locaţia unde va produce avioanele.
Nemulţumit de condiţiile oferite de Boeing, cel mai mare sindicat al angajaţilor grupului a respins contractul care asigura producţia 777X în statul Washington pentru următorii opt ani.
Compania ia în calcul diverse alternative, inclusiv în alte state americane, în Japonia sau chiar în Golful Persic.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“Testăm permanent piaţa şi, normal, derulăm şi negocieri, însă vom decide la momentul potrivit. (…) Bineînţeles, unele pieţe sunt sub o supraveghere specială”, a declarat Sevelda jurnaliştilor austrieci în timpul unui eveniment organizat la Bucureşti.
Raiffeisen primeşte “tot timpul” întrebări din partea investitorilor interesţi de achiziţia subsidiarei ucrainene Aval, a adăugat Sevelda.
Publicaţia americană Forbes a scris recent că există doi posibili cumpărători pentru preluarea Aval, care anul trecut a obţinut un profit de 33 de milioane de euro. Raiffeisen a cumpărat banca în 2005, pentru 1,05 miliarde de dolari.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Printre cele 21 de instituţii se numără BlackRock şi Pacific Investment Management Co., două dintre cele mai mari fonduri de investiţii financiare la nivel mondial, grupul de asigurări MetLife şi Goldman Sachs Asset Management, potrivit WSJ.
Acelaşi grup de investitori au obţinut anterior 8,5 miliarde de dolari de la Bank of America, care a fost vizată de acuzaţii similare.
În cazul JPMorgan, fondurile au cerut daune de până la 5,75 miliarde de dolari, acuzând nereguli şi o conduită incorectă în perioada 2005-2008 în ceea ce priveşte vânzarea de titluri bazate pe credite ipotecare către investitori. Acuzaţiile vizează atât JPMorgan, cât şi băncile Bear Stearns şi Washington Mutual, preluate în 2008 de grup după ce au ajuns în colaps.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Nimic neobişnuit, repet, omul este european, iar europenii au luat în braţe povestea asta cu austeritatea şi o flutură pe oriunde şi oricum, cu încăpăţânare. Şi, în pofida oricăror critici, rezultate sau contraatrgumente, Cameron a mai adăugat nişte vorbe despre un stat mai flexibil şi mai eficient, dar bănuiesc că asta este numai diplomaţie şi, poate, un picuţ de umor englezesc subtil.
Colegii de la Business Insider au remarcat decorul în care premierul britanic şi-a rostit cuvântarea – la Lord Mayor’s Banquet în City-ul londonez, înconjurat de jilţuri aurite, alături de personaje ultra-elegante, la o masă plină de cristaluri şi argintărie fină.
Nu sunt ipocrit preluând povestea, omul trebuie să îşi ţină rangul, iar societatea britanică este mult mai formală decât sunt obişnuiţi americanii sau românii. Dar, pe de altă parte, poate că este momentul, într-o lume a comunicării instant, pe mii de canale mai mult sau mai puţin convenţionale, ca oamenii politici să fie din ce în ce mai atenţi cu imaginea şi cu vorbele lor.
În aceeaşi zi în care David Cameron vorbea despre austeritate, preşedintele şi prim-ministrul din România aveau dispute serioase, dar nu pe teme de austeritate, de infrastructură, de sănătate, de educaţie sau de dezvoltare economică, ci pe tema nu ştiu cărui teren cumpărat. Morga românească, departe de cea britanică, includea tot soiul de apelative dintre care plagiator este cel mai benign. În acest timp lucrătorii din sănătate ameninţă cu greva generală pe termen nelimitat, studenţii şi elevii sunt în stradă, 111.000 de firme, cu afaceri de zece miliarde de euro, îşi întrerup activitatea şi peste 18.000 de companii au intrat în insolvenţă în primele nouă luni ale anului.
Şi mai adaug: conform angajamentelor Executivului faţă de FMI, falimentul personal, o lege pe care, pur şi simplu privind în jur, o socot esenţială, nu va fi legiferat; proiectele de infrastructură nu-şi vor primi finanţarea nici anul viitor; taxele locale pentru persoane fizice pot creşte după bunul plac al primarilor; sectorul public va fi în continuare ajustat (cine vede aici doar economii, greşeşte profund, sectorul public înseamnă şi consum, şi putere de cumpărare, şi, finalmente, PIB); CFR Marfă va fi nu restructurat, ci pur şi simplu vândut la fier vechi; veţi găsi mai multe detalii în presă.
A rămas sărmana agricultură să ne pună coroniţa celei mai puternice creşteri economice din UE în T3. Inutil de comentat, când pleci de jos un dâmb pare un munte.Austeritatea lui David Cameron, a Angelei Merkel sau a FMI a devenit o afacere, un panaceu care pară că reglează, repară şi vindecă. Vor fi apărând specialişti în austeritate, care să lămurească cum să trăieşti făcând fotosinteză şi cum pot trăi companiile cu o singură tastatură la trei computere şi cu producţia în China. Noile manuale de afaceri vor fi „Cum să scapi din capcana bogăţiei: fii auster!„ şi „Zece mituri despre austeritate: cu burta goală ai mintea mai limpede„.
Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru economie, ne-ar lămuri deja că securitatea socială este o schemă Ponzi.Greşit. Climatul de austeritate cu care bat câmpii liderii politici, fie ei din Europa sau de pe malurile Dâmboviţei, este doar o altă prostie, de pus lângă „too big to fail„.
Cultura sărăciei înseamnă pentru mine ideea de a împărţi oamenii în duşi de nas şi ducători de nas, în fraieri şi şmecheri. Mai înseamnă eliminarea egalităţii şanselor, idolatrizările gratuite şi folosirea de manipulări grosolane. Mulţumirea de a supravieţui, şi nu vorbesc aici despre satul românesc, ci chiar despre companii.
Şi, pentru că lumea tocmai a aflat că au existat nişte inşi pe nume Lucian Freud şi Francis Bacon, vă prezint un tablou al primului, intitulat „Benefits Supervisor Sleeping„. Pictat în 1995, tabloul îmi evocă, nu ştiu de ce, austeritatea odihnindu-se; cu puţin efort ne putem închipui şi că jilţul este aurit.
Întrebat de un analist politic aflat în studio dacă Radu Gheţea va mai rămâne preşedinte al CEC după “năzbâtia” de a acorda un credit ipotecar Ioanei Băsescu, şeful Executivului a răspuns negativ.
“Nu. Am vorbit cu domnul ministru de Finanţe, pentru că este singurul care are competenţa de a face schimbări în conducerea CEC, şi îl susţin total să verifice foarte clar lucrurile şi să propună măsurile care se impun. O să-l mai sune domnul Băsescu să-l apere pe cel care i-a dat credit, dar domnul Chiţoiu nu e aşa uşor impresionabil, am totală încredere că ştie să-şi facă treaba”, a spus Ponta.
Premierul a ţinut să precizeze că CEC este o bancă al cărei capital este sută la sută proprietatea statului, iar ministrul de Finanţe are dreptul să examineze activitatea preşedintelui acesteia, în AGA şi în Consiliul director.
“Activitatea de ansamblu (a CEC-n.r.) este evident în supravegherea Ministerului de Finanţe, pentru că Ministerul de Finanţe e acţionarul, e proprietarul. E ca şi când la o televiziune sau o afacere, proprietarul care are sută la sută, sigur că nu poate să lase adunarea generaă sau consiliul de administraţie să facă orice cu banii respectivi”, a mai spus Ponta.
Ministrul Finanţelor, Daniel Chiţoiu, a afirmat că a fost sunat de către preşedintele Traian Băsescu, în urmă cu două-trei săptămâni, care l-a rugat ca Radu Gheţea să nu fie schimbat de la conducerea Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC) Bank, fără a motiva această intervenţie.
Declaraţia a fost făcută miercuri seară la Guvern, în contextul în care Ioana Băsescu, fiica preşedintelui Traian Băsescu, a luat, în 9 septembrie 2013, un credit în lei de la CEC Bank, în valoare de 4,6 milioane lei, pentru a cumpăra un teren de 290 hectare din judeţul Călăraşi, împrumut garantat cu soldurile prezente şi viitoare ale unui cont deschis la CEC şi cu terenul agricol achiziţionat.
El a răspuns astfel întrebat de un jurnalist, care a invocat “surse bancare”, dacă este adevărat că Băsescu l-a sunat pentru a-i cere ca Gheţea să nu fie schimbat de la CEC.
“M-a sunat acum două-trei săptămâni, pentru că este în procedură de schimbare statutul CEC Bank privind schimbarea modului de administrare al acestei bănci şi cred că domnul preşedinte Gheţea a dat fuga la domnul preşedinte Băsescu să ceară sprijinul pentru a nu fi schimbat în eventualitatea în care se va schimba sistemul de conducere la CEC Bank. M-a rugat….”, a spus Chiţoiu.
Nimic neobişnuit, repet, omul este european, iar europenii au luat în braţe povestea asta cu austeritatea şi o flutură pe oriunde şi oricum, cu încăpăţânare. Şi, în pofida oricăror critici, rezultate sau contraatrgumente, Cameron a mai adăugat nişte vorbe despre un stat mai flexibil şi mai eficient, dar bănuiesc că asta este numai diplomaţie şi, poate, un picuţ de umor englezesc subtil. Colegii de la Business Insider au remarcat decorul în care premierul britanic şi-a rostit cuvântarea – la Lord Mayor’s Banquet în City-ul londonez, înconjurat de jilţuri aurite, alături de personaje ultra-elegante, la o masă plină de cristaluri şi argintărie fină. Nu sunt ipocrit preluând povestea, omul trebuie să îşi ţină rangul, iar societatea britanică este mult mai formală decât sunt obişnuiţi americanii sau românii. Dar, pe de altă parte, poate că este momentul, într-o lume a comunicării instant, pe mii de canale mai mult sau mai puţin convenţionale, ca oamenii politici să fie din ce în ce mai atenţi cu imaginea şi cu vorbele lor.
În aceeaşi zi în care David Cameron vorbea despre austeritate, preşedintele şi prim-ministrul din România aveau dispute serioase, dar nu pe teme de austeritate, de infrastructură, de sănătate, de educaţie sau de dezvoltare economică, ci pe tema nu ştiu cărui teren cumpărat. Morga românească, departe de cea britanică, includea tot soiul de apelative dintre care plagiator este cel mai benign. În acest timp lucrătorii din sănătate ameninţă cu greva generală pe termen nelimitat, studenţii şi elevii sunt în stradă, 111.000 de firme, cu afaceri de zece miliarde de euro, îşi întrerup activitatea şi peste 18.000 de companii au intrat în insolvenţă în primele nouă luni ale anului.
Şi mai adaug: conform angajamentelor Executivului faţă de FMI, falimentul personal, o lege pe care, pur şi simplu privind în jur, o socot esenţială, nu va fi legiferat; proiectele de infrastructură nu-şi vor primi finanţarea nici anul viitor; taxele locale pentru persoane fizice pot creşte după bunul plac al primarilor; sectorul public va fi în continuare ajustat (cine vede aici doar economii, greşeşte profund, sectorul public înseamnă şi consum, şi putere de cumpărare, şi, finalmente, PIB); CFR Marfă va fi nu restructurat, ci pur şi simplu vândut la fier vechi; veţi găsi mai multe detalii în presă.
A rămas sărmana agricultură să ne pună coroniţa celei mai puternice creşteri economice din UE în T3. Inutil de comentat, când pleci de jos un dâmb pare un munte.
Austeritatea lui David Cameron, a Angelei Merkel sau a FMI a devenit o afacere, un panaceu care pară că reglează, repară şi vindecă. Vor fi apărând specialişti în austeritate, care să lămurească cum să trăieşti făcând fotosinteză şi cum pot trăi companiile cu o singură tastatură la trei computere şi cu producţia în China. Noile mŞŢanuale de afaceri vor fi „Cum să scapi din capcana bogăţiei: fii auster!” şi „Zece mituri despre austeritate: cu burta goală ai mintea mai limpede”. Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru economie, ne-ar lămuri deja că securitatea socială este o schemă Ponzi.
Greşit. Climatul de austeritate cu care bat câmpii liderii politici, fie ei din Europa sau de pe malurile Dâmboviţei, este doar o altă prostie, de pus lângă „too big to fail”.
Cultura sărăciei înseamnă pentru mine ideea de a împărţi oamenii în duşi de nas şi ducători de nas, în fraieri şi şmecheri. Mai înseamnă eliminarea egalităţii şanselor, idolatrizările gratuite şi folosirea de manipulări grosolane. Mulţumirea de a supravieţui, şi nu vorbesc aici despre satul românesc, ci chiar despre companii.
Şi, pentru că lumea tocmai a aflat că au existat nişte inşi pe nume Lucian Freud şi Francis Bacon, vă prezint un tablou al primului, intitulat „Benefits Supervisor Sleeping„. Pictat în 1995, tabloul îmi evocă, nu ştiu de ce, austeritatea odihnindu-se; cu puţin efort ne putem închipui şi că jilţul este aurit.
200 de chirurgi plastici împart în România o piaţă de 70 de milioane de euro, făcând ca această specialitate medicală să fie considerată una dintre cele mai profitabile de pe piaţă. Fiecare chirurg estetician generează anual venituri de circa 350.000 de euro, pacienţii lor plătind în medie 3.000 de euro pentru o intervenţie. Numărul specialiştilor în chirurgie estetică pare foarte mic raportat la numărul total de medici din România (sub 40.000). Explicaţia stă în faptul că absolvenţii de medicină duc o luptă acerbă pe puţinele locuri disponibile pentru specialităţile chirurgicale, chirurgia plastică fiind printre primele opţiuni ale rezidenţilor. Accesul extrem de dificil la chirurgia plastică şi microchirugia reconstructivă face ca numărul medicilor care profesează să nu depăşească pragul de 200, dintre care jumătate fac parte din Asociaţia Chirurgilor Plastici din România. Dată fiind nevoia din piaţă, majoritatea lucrează atât la stat, cât şi în privat.
96.206 intervenţii au avut loc în 2011 în clinicile de profil din România, capitala deţinând supremaţia în ceea ce priveşte numărul de medici şi de clinici de specialitate. Femeile sunt majoritare în cabinetele de chirurgie estetică, însă în ultimii doi ani ponderea bărbaţilor care apelează la astfel de servicii a crescut şi a ajuns la 10-20%. Bărbaţii apelează pentru intervenţii precum corectarea ridurilor, hiperhidroză, dar şi la servicii chirurgicale – abdominoplastie, liposucţie şi rinoplastie.
Statisticile la nivel global arată că liposucţia şi mărirea sânilor se află pe primele două locuri în topul celor mai populare proceduri estetice chirurgicale, numărul acestora în 2011 fiind de 1,26 de milioane şi respectiv 1,2 milioane. Acestea sunt urmate de blefaroplastie sau corecţia pleoapelor inferioare sau superioare, cu peste 703.000 de proceduri, abdominoplastia, cu peste 553.000 de proceduri, şi rinoplastia, cu peste 500.000. În România preferinţele diferă, în topul preferinţelor aflându-se bustul şi abia apoi înlăturarea ţesutului adipos de pe corp, 10.000 de femei apelând anual la augmentare sau lifting mamar. Cele mai frecvente intervenţii chirurgicale au fost cele pentru mărirea sânilor (peste 8.000), liposucţia (peste 7.000), blefaroplastia (peste 5.000), rinoplastia şi liftingul mamar (circa 3.000), mărirea feselor şi remodelarea vaginală (circa 700).
„Există un fetiş al societăţii româneşti pentru bust, iar corpul este perceput ca fiind mai plăcut dacă are o imagine sexualizată„, spune psihologul Violeta Rotărescu, care observă că o mare parte a femeilor consideră că succesul porneşte de la felul cum arăţi. Un studiu publicat anul trecut în revista Psychology Today de către Dario Maestripieri, un profesor de ştiinţe socio-umane de la Universitatea din Chicago, analiza efectele frumuseţii asupra succesului. Cercetătorii au studiat conceptul frumuseţii şi influenţa lui asupra carierei în repetate rânduri şi au descoperit că oamenii frumoşi tind să producă mai mulţi bani pentru companiile unde lucrează şi, de aceea, sunt priviţi ca angajaţi mai productivi şi mai muncitori: „O persoană care lucrează în vânzări directe va avea cu atât mai mulţi clienţi cu cât este mai atrăgătoare. Clienţii vor fi mai înclinaţi să cumpere dacă vor crede că au o şansă la o relaţie fizică cu vânzătorul„. Dario Maestripieri numeşte acest principiu „plăcerea de a lucra cu oameni frumoşi”.
Salariul persoanelor care nu ies în evidenţă prin atuuri fizice este cu până la 15% mai mic decât cel al angajaţilor consideraţi frumoşi, susţine Daniel Hammermesh, profesor de economie la Universitatea Texas, din Austin, şi autorul cărţii „Frumuseţea aduce bani: De ce persoanele atrăgătoare au succes mai mare„, iar efectele vizează şi bărbaţii. Femeile neatrăgătoare îşi găsesc cu o mai mare dificultate un loc de muncă şi se căsătoresc cu bărbaţi cu o potenţă financiară redusă. Invers, bărbaţii atrăgători nu se asociază neapărat cu femei cu putere materială. Apoi, oamenii care arată bine îşi aleg meserii în care frumuseţea fizică poate fi un atu, indicând astfel că angajatorii tind să discrimineze personalul în funcţie de trăsăturile fizice.
Faptul că discriminarea există este atestat de o cercetare efectuată de profesorul Robert Quinn din care reiese că, în cazul interviurilor de angajare, oamenii evaluaţi ca arătând foarte bine obţin cel mai adesea jobul, cu un impact mai puternic în cazul bărbaţilor. Femeile, în schimb, tind să obţină plusuri nu doar la interviu, ci şi după, cercetările demonstrând că obţin mai rapid creşteri salariale în comparaţie cu celelalte colege de serviciu. Hammermesh mai arată că oamenii frumoşi lucrează mai puţin decât restul colegilor, dat fiind că eficienţa lor este asociată şi cu aspectul şi felul cum relaţionează. Avantajele fizice pot fi exploatate de cei care le deţin, dat fiind că percepţia specialiştilor în resurse umane este aceea că aproximativ 60% dintre intervievaţi sunt consideraţi ca fiind normali. Studiul susţine însă că nu doar sex-appeal-ul este ingredientul-cheie în succesul persoanelor atrăgătoare, ci şi anumite trăsături conexe care vin la pachet cu un aspect plăcut: încredere de sine şi o personalitate mai plăcută.