În Bratislava, revoluţia în planificarea urbană îi aduce pe copii în centru. Este o încercare prin care capitala Slovaciei vrea să devină mai primitoare pentru oamenii viitorului şi pentru familiile lor. Este un efort de a depăşi problemele demografice şi pe cele ale resurselor limitate, scrie Bloomberg.
Centrul Bratislavei nu arată neapărat ca un loc care are nevoie de o schimbare pentru a fi mai primitor pentru copii. Un oraş pitoresc cu ceva mai puţin de jumătate de milion de locuitori scăldat de Dunăre, capitala Slovaciei are deja o inimă blândă, uşor de străbătut cu căruciorul, plină de străzi din secolul al XVIII-lea fără maşini şi cu promenade mărginite de copaci care, în după-amiezile însorite, sunt pline de copii care se aleargă unul pe altul sau plâng când scapă îngheţata pe jos. Tramvaiele, autobuzele şi troleibuzele transportă familiile încoace şi încolo, în timp ce pădurile uşor accesibile de pe dealuri şi malurile râurilor sunt vizibile din multe puncte din oraş. Cu toate acestea, Bratislava lansează un efort la nivel de oraş pentru a-şi concentra planificarea şi dezvoltarea în jurul nevoilor copiilor, în speranţa de a deveni un oraş mai verde, mai curat şi mai sigur – precum şi de a accelera progresul în problemele delicate, cum ar fi reducerea accesului maşinilor sau gestionarea expansiunii suburbane. „Un oraş care este prietenos cu copiii este prietenos cu toată lumea”, a declarat primarul Matúš Vallo pentru Bloomberg CityLab. În luna mai, oraşul şi-a asumat un rol de lider prin organizarea unei conferinţe despre crearea unor oraşe mai primitoare pentru copii. Organizat de primărie în parteneriat cu Institutul Metropolitan din Bratislava, care a fost înfiinţat în 2019 pentru a ghida politica urbană, evenimentul a reunit primari, planificatori, arhitecţi, designeri şi activişti din întreaga lume pentru a împărtăşi expertiza şi inspiraţia în crearea unui spaţiu urban mai incluziv cu copiii. Evenimentul a marcat, de asemenea, o oportunitate pentru Bratislava de a-şi prezenta adaptările în dezvoltare destinate celor mici. Până în prezent, acestea constau în reproiectarea străzilor pentru a fi mai prietenoase cu pietonii şi a trecerilor de pietoni, spaţii publice care sunt atât mai bine protejate de trafic, cât şi mai puţin predispuse la închiderea copiilor în zone împrejmuite, şi o listă rotativă de „străzi de joacă” care le permit copiilor să-şi însuşească temporar părţi ale oraşului rezervate de obicei maşinilor.
Dar schimbarea trebuie să fie parţial şi psihologică, spune directorul Institutului Metropolitan Petra Marko. „Este foarte important să începem transformarea străzilor noastre de zi cu zi – staţiile de transport public, locurile pe care oamenii le folosesc de la ieşirea pe uşă până la şcoală sau la locul de muncă”, a spus ea. „Desigur, există încă o mulţime de goluri şi lucrăm la închiderea lor cât mai repede posibil, dar transformarea nu este doar fizică. Este, de asemenea, despre dezvoltarea unei relaţii pozitive cu oraşul nostru şi cu locurile pe care le folosim zilnic.” Locuri de joacă şi prosperitate – acest lucru poate suna utopic, dar Bratislava pune în aplicare aceste politici pentru că trebuie. În timp ce multe dintre cartierele construite atunci când oraşul făcea parte din Cehoslovacia sunt dezvoltate cu densitate mare de clădiri de apartamente cu înălţimi mijlocii şi mari cu acces bun la arterele de transport principale, secolul XXI a adus o extindere a suburbiilor tot mai mare şi un trafic intens de autovehicule, stârnind temeri legate de siguranţă. În timp ce majoritatea copiilor merg încă la şcoli aflate la câţiva paşi de casele lor, peste o treime sunt acum conduşi zilnic cu maşina.
Problemele merg şi mai în profunzime. După Sofia, principalul centru urban al Bulgariei, Bratislava este cea mai săracă capitală din Uniunea Europeană şi de aceea este dornică să atragă noi investiţii şi să-şi valorifice poziţionarea geografică în inima Europei. Şi, ca în atâtea ţări din regiune, liderii de aici sunt îngrijoraţi de tendinţele demografice pe termen lung. Începând cu 2023, rata natalităţii din Slovacia a fost de 1,56 copii per femeie – în mod semnificativ mai mare decât cea a Germaniei, dar încă sub rata de 2,1 necesară pentru înlocuirea naturală. În timp ce migraţia spre capitală din alte părţi ale Slovaciei va duce la creşterea uşoară a populaţiei Bratislavei în următoarele decenii, magnetismul economic şi cultural al oraşului rămâne relativ scăzut, plasându-l ferm în umbra Vienei, aflată la doar o oră distanţă.
Aceste îngrijorări au crescut odată cu ascensiunea unui guvern naţional ultraconservator, cu tendinţe autoritare, despre care toată Europa a aflat după tentativa de asasinare a premierului Robert Fico. Slovacia se confruntă cu un exod de creiere deoarece mulţi tineri pleacă să studieze în Cehia sau în ţări mai tolerante din alte părţi ale Europei, chiar dacă Bratislava este văzută de mulţi slovaci ca o insulă de toleranţă.
Deja, preferinţa în ceea ce priveşte viitoarele amenajări ale străzilor în viziunea Bratislavei pentru 2030 este pentru bulevarde – drumuri străjuite pe ambele părţi cu copaci, spaţiu verde, piste pentru biciclete şi trotuare, astfel încât spaţiul periculos al carosabilului să fie flancat de mai multe spaţii dominate de pietoni. Iar verdeaţa va ajuta şi la curăţarea aerului.
Pe acest fundal problematic, capitala speră să-şi îmbunătăţească imaginea ca oraş locuibil, pentru oameni, în care familiile şi întreprinderile aleg în mod activ să se mute.
Asocierea locurilor de joacă cu prosperitate poate părea o ciudăţenie, dar este o abordare care a avut deja un oarecare succes în altă parte, în special în capitala albaneză, Tirana. Politicile prietenoase cu copiii au jucat un rol în a ajuta oraşul să devină o destinaţie turistică, atrăgând investiţii care au contribuit la atenuarea (dacă nu la inversarea) efectelor economice ale imigraţiei albaneze.
În încercarea de a oferi localnicilor mai multe motive pentru a rămâne şi a întemeia familii – şi pentru a oferi investitorilor internaţionali mai multe motive pentru a lua în considerare înfiinţarea unei afaceri – Bratislava trebuie să acţioneze metodic. Guvernul naţional a redus bugetele municipale, lăsând primăriilor fonduri mici chiar şi după standardele regionale. Cheltuielile municipale per cetăţean nu sunt doar mai mici decât în Viena cea bogată, ci şi decât în Brno, al doilea oraş al Cehiei şi vecinul apropiat al Bratislavei.
Aşa că Institutul Metropolitan al oraşului va trebui să facă multe cu puţin. Primii paşi ai iniţiativei de a apropia oraşul de copii sunt practici şi intuitivi. Oraşul modifică străzile din jurul şcolilor şi grădiniţelor pentru a face mersul pe jos mai sigur şi creează un program de „autobuz pietonal”, în care monitori adulţi îi ghidează pe copii la şcoală în grupuri, purtând un autobuz decupat din carton pentru a le face şoferilor clară activitatea lor. Curţile şcolilor sunt, de asemenea, extinse pentru a oferi părinţilor şi celor care duc acasă copiii mai mult spaţiu pentru a se aduna – o schimbare simplă care, făcând locurile în care părinţii vorbesc între ei mai sigure şi mai plăcute pentru a zăbovi, poate întări legăturile din comunitate.
Dincolo de vecinătatea şcolilor, oraşul lărgeşte trotuarele şi adaugă treceri de pietoni şi extensii de borduri pentru a face pietonii mai vizibili pentru şoferi – în special pe cei mai mici, care sunt deosebit de greu de văzut de pe vehiculele mai mari. Deşi departe de a atinge ponderea din SUA, autovehiculele mai mari, cum ar fi pickupurile şi SUV-urile, devin populare şi în Slovacia.
După cum a arătat în mod clar conferinţa de la Bratislava din mai, a face un oraş mai primitor pentru copii poate însemna mai mult decât modificarea infrastructurii. O discuţie a specialistului britanic în oraşe prietenoase cu copiii Tim Gill a făcut clar acest lucru. În timpul prezentării sale, Gill a invitat publicul să se gândească la un loc în care le plăcea cu adevărat să se joace în copilărie. Când i-a rugat pe cei care au ales un loc în mare parte nesupravegheat de adulţi să ridice mâinile, aproape fiecare om din cameră a ridicat mâna.
După Sofia, principalul centru urban al Bulgariei, Bratislava este cea mai săracă capitală din Uniunea Europeană şi de aceea este dornică să atragă noi investiţii şi să-şi valorifice poziţionarea geografică în inima Europei. Şi, ca în atâtea ţări din regiune, liderii de aici sunt îngrijoraţi de tendinţele demografice pe termen lung. Începând cu 2023, rata natalităţii din Slovacia a fost de 1,56 copii per femeie – în mod semnificativ mai mare decât cea a Germaniei, dar încă sub rata de 2,1 necesară pentru înlocuirea naturală. În timp ce migraţia spre capitală din alte părţi ale Slovaciei va duce la creşterea uşoară a populaţiei Bratislavei în următoarele decenii, magnetismul economic şi cultural al oraşului rămâne relativ scăzut, plasându-l ferm în umbra Vienei, aflată la doar o oră distanţă.
Acea invitaţie la autonomie se dovedeşte a fi o parte cheie sau formula locului prietenos cu copiii: referindu-se la un cartier faimos în acest sens, cartierul Vauban din Freiburg, din sud-vestul Germaniei, el a spus că „prezenţa într-un oraş al copiilor de diferite vârste – băieţi şi fete, cu şi fără părinţii sau îngrijitorii lor – este un semn al sănătăţii acelui habitat uman în acelaşi mod în care un râu poate fi considerat sănătos dacă sunt observaţi păstrăvi care înoată spre izvoare”.
Pentru mulţi părinţi, ideea de a putea lăsa copiii să traverseze un oraş pare nerealistă – o relicvă a unui trecut în care naivitatea faţă de pericolele publice a fost cuplată cu o abordare laxă a ceea ce priveşte siguranţa în general. Dar participanţii au subliniat că există modalităţi în care oraşele pot relaxa limitele libertăţii de mişcare a copiilor fără a adăuga riscuri. Ele pot, de exemplu, să îndepărteze gardurile din jurul locurilor de joacă din parc sau să separe pistele pentru biciclete de benzile pentru autovehicule atât de sigur încât părinţii să se simtă încrezători să le permită copiilor mai mari să le folosească nesupravegheaţi. Treptat, aceste zone pot fi extinse şi pot deveni parte a obiceiului zilnic. Oraşele pot face, de asemenea, ceea ce face Bratislava cu străzile de joacă – să trateze copiii ca pe un fel de flash mob care revendică temporar spaţiu stradal, astfel încât tinerii să poată experimenta oraşul dincolo de explorările lor obişnuite.
Unele dintre acestea pot fi realizate cu o planificare mai bună. Deja, preferinţa în ceea ce priveşte viitoarele amenajări ale străzilor în viziunea Bratislavei pentru 2030 este pentru bulevarde – drumuri străjuite pe ambele părţi cu copaci, spaţiu verde, piste pentru biciclete şi trotuare, astfel încât spaţiul periculos al carosabilului să fie flancat de mai multe spaţii dominate de pietoni. Iar verdeaţa va ajuta şi la curăţarea aerului.
Între timp, Piaţa Libertăţii a oraşului arată cum ar putea arăta viitorul. Acest spaţiu impresionant de mare, dar până acum înstrăinat de oameni, de la marginea centrului oraşului datează din epoca comunistă, o piaţă vastă în care birourile guvernamentale moderniste aveau vedere la o fântână futuristă degradată din anii 1960, un ansamblu care devenise sumbru şi interzis din cauza neglijenţei. Piaţa a fost cândva „un punct mort pe harta Bratislavei”, spune Marko. „Fântâna sa a fost închisă timp de 25 de ani, iar oamenii pur şi simplu nu au mai mers acolo. Locul s-a degradat foarte mult şi nu a fost îngrijit pentru că oamenii nu aveau o relaţie cu el.”
Acum, piaţa nu doar că a fost restaurată, ci s-a deschis ca loc pentru plimbare şi odihnă. Leagăne au fost instalate pe iarbă proaspătă, umbrită de copaci nou plantaţi – sunt vizibile clar de la mesele din cafeneaua pieţei şi nu îngrădite într-un colţ. Chiar şi în zilele în care străzile cartierului guvernamental din jur sunt pustii, piaţa în sine este o oază plină de viaţă, plină de copii care chicotesc când vâslesc fără pantofi în bazinul în trepte al fântânii readuse la viaţă. Adăugându-i-se câteva caracteristici prietenoase pentru copii, un spaţiu odată mort a devenit un loc care te invită să te întinzi pe iarbă; se simte mai moale, mai uman. Dacă Bratislava poate face ca acest spirit să fie îmbrăţişat de întregul oraş, se va descurca foarte bine.
Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru
