BusinessMagazin

Blog

  • Ambasade surprinse la spionaj imobiliar

    Diplomatii sunt de mult timp printre clientii preferati ai agentiilor imobiliare pentru inchirierea apartamentelor de lux. Dar ambasadele aduc afaceri bune si dezvoltatorilor imobiliari.

     

    Destule ambasade din Bucuresti sunt in cautare de noi sedii, deoarece cladirile pe care le-au ocupat (sau le ocupa inca) sunt in proces de retrocedare. Printre cei care deja au eliberat vechiul sediu se numara Ambasada Canadei sau cea a Japoniei. Pe lista celor care s-ar putea sa faca la fel  in urmatoarea perioada se inscrie chiar si Ambasada Statelor Unite ale Americii.

     

    Diplomatii canadieni s-au mutat de cateva luni dintr-o vila din apropierea Pietei Romane. Noul sediu al ambasadei a fost proiectat de firma de arhitectura Westfourth Architecture.

     

    Arhitectii Westfourth au mai fost implicati in proiecte ale altor ambasade, potrivit lui Calin Negoescu, director tehnic al firmei, dar aceste proiecte nu s-au finalizat. El spune ca sunt ambasade care cauta un nou sediu de multa vreme, dar nu sunt presate sa ia o decizie rapida. „Cei care sunt preocupati sa se mute au aceasta preocupare de multi ani. Si vor mai fi inca niste ani“, afirma Negoescu. Pentru ca – inclusiv cand apar noi proprietari ai cladirii – exista inca varianta prelungirii contractelor, probabil la alte preturi. In prezent, imobilele in care se afla ambasadele sunt detinute de Regia Autonoma pentru Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat (RAAPPS).

     

    Pe lista imobilelor revendicate de fostii proprietari se afla cladirea ce gazduieste Ambasada SUA, dar si alte sedii de ambasade din Bucuresti revendicate, precum cele ale Spaniei, Armeniei, Nigeriei, Venezuelei sau Algeriei, potrivit unor informatii din presa.

     

    Ambasada SUA a preluat recent un teren de patru hectare in cadrul proiectului Baneasa din nordul Capitalei, potrivit unor surse apropiate negocierilor. Inca nu se stie daca aici va fi construit un nou sediu sau daca guvernul american il va folosi pentru alte proiecte. Nici reprezentantii Ambasadei SUA, nici cei ai Baneasa Investments – companie care se ocupa de dezvoltarea proiectului – nu au comentat aceasta informatie.

     

    Analistii imobiliari apreciaza insa ca o astfel de tranzactie consta intr-o inchiriere pe termen foarte lung (ce poate depasi o suta de ani), echivaland practic cu o vanzare a terenului. Altfel spus, Baneasa Investments ar fi incasat cateva zeci de milioane de euro de la guvernul american.

     

    In general, ambasadele – sau ministerele de externe ale statelor pe care acestea le reprezinta – prefera sa inchirieze sediul. Pentru dezvoltatori, constructia unui sediu de ambasada poate fi o afacere foarte buna, pentru ca au asigurat inca de la bun inceput un ocupant pentru cladire (si unul bun platitor), dar si pentru plusul de imagine pe care il aduce un asemenea client.

     

    De altfel, personalul consular ocupa o buna parte a apartamentelor si a vilelor de lux din Capitala, fiind printre cei mai pretentiosi chiriasi. In acelasi timp, chiriile platite pentru resedintele acestora sunt printre cele mai mari din piata.

     

    Cum e sa lucrezi pentru o ambasada? „E complicat, dar nu din punct de vedere tehnic, ci contractual, pentru ca e nevoie de foarte multa exactitate“, spune Calin Negoescu de la Westfourth. Contractele se aproba pe o filiera complicata si trebuie respectate atat cerinte ale ministerelor de externe, cat si ale diplomatilor prezenti in Romania.

     

    Nu toti diplomatii opteaza insa pentru cladiri independente. Dupa ce a cautat mai multi ani o varianta, Ambasada Japoniei a ales pana la urma sa se mute in imobilul de birouri America House din Piata Victoriei – proprietate a grupului GTC. Familiarizati cu imaginea ambasadelor impunatoare din zone rezidentiale linistite, romanii se vor obisnui deci si cu diplomatii chiriasi in centre de afaceri.

  • REAL WORLD

    Situat pe un loc fruntas, pe o pozitie privilegiata, devii o tinta pentru concurenta. Cat de repede ati simtit reactia acesteia, cum ati contracarat? Ce ati facut pentru a recastiga pozitia fruntasa?

     

    De Saptesprezece ani facem parte dintre liderii pietei avocaturii, atat ca persoane, cat si ca firma. In consecinta, am simtit in permanenta presiunea concurentei si o caracterizez drept cea mai eficienta cauza a „mentinerii in forma“. Concurenta reprezinta „salvarea“ tuturor celor care ajung in varf (atat persoane, cat si entitati). Ea le permite sa isi raporteze in permanenta performanta personala la niste criterii reale, sa isi pastreze busola si sa ajusteze la timp orice derapaje, pe care satisfactia generata de succes si suficienta de sine le pot crea. – Ion Nestor

     

    In domeniul GSM am gustat si gust din plin batalia pentru cota de piata. Fiind un domeniu cu grad ridicat de inovare in tehnologie, toti cei care activeaza pe aceasta piata au invatat sa fie dinamici si flexibili. Asa ca reactiile sunt extrem de rapide. Un exemplu ar fi cand am lansat pentru prima oara in Romania serviciul buy-back in telefonia mobila. Ceilalti au reactionat rapid, incercand sa vina cu acelasi serviciu, dar in conditii mai avantajoase de pret pentru client. Avantajul nostru a fost ca acest serviciu este marca inregistrata Dasimpex si pentru ceilalti a fost dificil sa gaseasca modalitatile de comunicare catre client. Nu a fost nevoie sa contracaram, pentru ca am pregatit foarte bine acest serviciu si ne-am protejat dinainte de atacuri. – Sorin Stoica

     

    Am fost in aceasta situatie anul trecut, dupa ce am incheiat parteneriatul cu DuPont. Produsele pe care le-am lansat in colaborare cu ei au ridicat stacheta, au impus un alt nivel. Au trecut mai bine de sase luni de atunci si anumite sortimente de vopseluri continua sa alerge singure pe culoarul lor, fara competitie. Iar asta s-a reflectat si in vânzari. Este motivul pentru care am ales sa investesc atât de mult in laboratoare. Un loc fruntas este consecinta unui lucru bine facut, nu un scop in sine. Daca l-am pierdut, inseamna ca oferim mai putin decât competitia. Ne repliem si ne straduim sa daruim mai mult. – Daniel Guzu

  • MODEL DE MANAGER

    STEVE JOBS, fondator si CEO al Apple, este vazut de cei mai multi dintre cei chestionati de BUSINESS Magazin (alaturi de Jack Welch, fostul CEO de la General Electric sau de investitorul Warren Buffett) drept unul dintre cei mai de succes manageri din lume si chiar un model de urmat. Si nu intamplator. Pentru ca, nu numai in Romania, Jobs este considerat unul dintre cei mai inovatori executivi si chiar „copilul teribil“ al industriei IT.

     

    1976: Steve Wozniak si Steve Jobs fondeaza Apple Computer. In acelasi an, ei lanseaza primul computer personal – Apple I. Acesta este urmat de Apple II un an mai tarziu si de Apple Macintosh – primul PC cu o interfata grafica ce avea sa devina un succes comercial – in 1984.

     

    1985: Steve Jobs este concediat de John Sculley – fost manager al Pepsi Cola, pe care chiar Jobs il recrutase in 1983 pentru functia de CEO al Apple. In acelasi an, Jobs fondeaza NeXT Computer si cumpara de la Lucasfilm un studio de animatie pe computer – ce avea sa devina cunoscut sub numele de Pixar.

     

    1997: Jobs este readus la conducerea Apple – la acea vreme o companie in degringolada. Apple cumparase NeXT in 1996, iar Jobs detinuse, inainte de a fi numit CEO interimar, pozitia de consultant.

     

    2007: Apple este recunoscuta drept una dintre cele mai inovatoare companii, dupa ce a lansat produse ca iMac, iPod sau iTunes. Controlul absolut exercitat de Jobs, inovatiile de exceptie si marketingul senzational au facut ca produsele Apple sa fie mai dorite de consumatori decat orice alt produs al concurentei. Valurile lansate de recent anuntatul iPhone nu fac decat sa confirme ca Apple nu mai este de mult doar un producator de computere, dar ramane in continuare un campion al inventivitatii.

     

    MILIARDARUL: Salariul sau a intrat in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai redus al unui CEO – 1 dolar pe an. Insa Steve Jobs era milionar inca din 1980, an in care Apple a fost listata la bursa. Mai mult, cele doua companii in care s-a implicat dupa ce a fost concediat i-au adus venituri substantiale. Chiar Apple a cumparat NeXT cu 400 de milioane de dolari, in timp ce Disney a cumparat studiourile de animatie Pixar, in ianuarie 2006, intr-o tranzactie de 7,4 miliarde de dolari, realizata exclusiv prin schimb de actiuni, in urma careia Steve Jobs a ajuns sa detina circa 7% din capitalul Disney si o pozitie in Consiliul de Administratie.

  • DEFINITIA SUCCESULUI

    Este o intrebare inevitabila, care se refera la aspiratii si la modurile de a le atinge.

     

    Succesul poate fi privit din multe puncte de vedere: tinta, scop urmarit, criteriu de clasificare, stare de spirit. Ca stare de spirit ar fi acea traire de o intensitate maxima pe care o resimte o persoana atunci cand atinge un anumit scop de natura materiala sau spirituala. – Ion Nestor

     

    InseamnA sa poti sa iti creezi un context in care sa se intample tot ceea ce iti propui si, mai mult, sa ai parte apoi si de lucruri la care nu te-ai gandit. – Iuliana Stan

     

    Succesul are o componenta externa, sociala, adica sa fii cel mai bun in domeniul ales, si una interna si emotionala, care tine de activitati, oameni si rezultate care iti infrumuseteaza viata. – Calin Fusu

     

    Este altceva decat perfectiunea, este o tinta la care ajungi daca ai gresit intr-atat incat ai invatat din  esecurile tale, ti-ai depasit limitele si ai asimilat mereu lucruri noi. – Sorin Stoica

     

    Cu siguranta in procente s-ar descrie asa: 40% munca, 20% vizionarism si 40% hazard. – Adrian Mircioiu

     

    Multa munca si un pic de noroc. – Bogdan Georgescu

     

    Sa fac ceva deosebit si intr-un mod corect, iar rezultatul sa reziste in timp. Ambele componente ale succesului sunt la fel de importante, pentru ca in lumea de azi trebuie sa te diferentiezi, si pentru a putea sa ai un sentiment de implinire sufleteasca. – Marius Chereches

     

    In afaceri, sa atingi nivelul financiar dorit fara sa ai nici un regret sau amintire neplacuta. Si nu regret nici perioada grea de la inceput, cand stricam toate camasile mele cu glicol, nici faptul ca am ales sa nu fac niciun compromis. Am construit incet si toate au venit la timpul lor. – Daniel Guzu

     

    Sa ajungi sa lucrezi cu oameni interesanti, pe care ii admiri si care sa te considere un partener egal de discutie. – Dan Badea

     

    Succesul inseamna sa cunosti ceea ce conteaza cu adevarat pentru tine, ce te reprezinta si duce la implinirea ta, la dezvoltarea ca persoana. In afaceri, reprezinta indeplinirea si chiar depasirea obiectivelor, fara a face rabat de la etica. – Bogdan Sgarcitu

     

    Sa reusesti sa obtii ce ti-ai propus si de preferat mai mult decat ceilalti. – Cristian Nacu

     

    Atingerea unui scop. „Ai atins un succes, treci mai departe“, ar putea fi deviza succesului. Este important sa-ti propui in permanenta scopuri noi, sa fii intr-o permanenta miscare, sa fii dinamic, sa bifezi tot ce realizezi, dupa care sa-ti propui alte scopuri. – Adrian Bulboaca

  • ASA DA, ASA NU

    Reguli de urmat, reguli de evitat. Sunt peste tot, in carti, in reviste de specialitate, in discursuri: cum trebuie sa fie un manager, ce trebuie sa faca, ce nu trebuie sa faca.

     

    Un manager de succes trebuie sa intruneasca urmatoarele calitati majore: inteligenta, buna pregatire profesionala, bun psiholog, bun organizator, capacitate de efort ridicata, calm si rezistenta la stres, autoritate autentica, consecventa. Regulile ar fi: cunoasterea businessului, a resurselor umane, a structurii organizatorice si a modului de functionare a acesteia, alegerea oamenilor-cheie pentru transmiterea comenzilor, definirea permanenta a planului de actiune, urmarirea realizarii sarcinilor. Ce trebuie sa evite: sa fragmenteze organizatia, sa dea senzatia ca nu se bazeaza decat pe oamenii-cheie, sa incurajeze manifestarile de grup, sa actioneze haotic si contradictoriu, sa revina des asupra masurilor. – Ion Nestor

     

    Pasiunea de a invata este elementul cel mai important. – Calin Fusu

     

    Sunt atat de multe carti care dau mii de reguli pentru a deveni manager de succes, dar consider ca pentru a  avea in general succes trebuie sa te acordezi cu mediul, cu pregatirea si cu asteptarile pe care le ai. Poti avea succes intr-o companie sau ramura si esec in alta. Din acest motiv, pentru a fi un manager de succes trebuie sa iti clarifici obiectivele, indicatorii de masurare, timpul si locul. Si sa nu uiti ca pe tot acest drum ai si o viata personala. De evitat monotonia, automultumirea, introspectia excesiva in detrimentul analizei mediului inconjurator, lipsa de atentie la detalii, inconsecventa. – Sorin Stoica

     

    Nu cred intr-o formula general-valabila care duce la deznodamantul fericit – manager de succes. Cred insa ca pentru a fi un bun lider trebuie mai intai de toate sa vezi ce anume vrei pentru compania ta, ce asteptari are echipa care te inconjoara de la deciziile tale. Cred ca trebuie sa vezi intotdeauna lucrurile pornind de la chestiunile marunte, de finete, pana la cele de amploare. Trebuie sa fii muncitor, vizionar, bun ascultator, ferm, serios si, nu in ultimul rand, sa stii sa recunosti cand gresesti sau macar sa iti dai seama ce greseli faci si sa le corectezi. – Adrian Mircioiu

     

    ConstruieSte numai afaceri in care crezi, in domenii care te pasioneaza, cauta situatii win-win in permanenta, alege oameni cu care rezonezi, consulta-i permanent, fii perfectionist si perseverent. Pericolele sunt relaxarea, renuntarea la elanul pe care l-ai avut in primii ani, imposibilitatea de a invata ca trebuie sa delegi, rezistenta la schimbare, mai cu seama in conditiile in care tehnologiile si modul de lucru se schimba atât de mult de la an la an. Si nu in ultimul rând lipsa de rabdare, pentru ca apar momente când trebuie sa mai faci si sacrificii pentru bunul mers al lucrurilor pe termen lung.  – Daniel Guzu

     

    SA comunici uSor si eficient cu oamenii, sa fii organizat, riguros, sa incerci sa dobandesti cat mai multa experienta personala, sa fii curios, sa nu iei decizii din impuls, dar sa-ti asculti instinctele. – Cristian Nacu

     

    Trebuie sa iti placa ceea ce faci, sa angajezi oamenii cei mai buni, sa fii in permanenta deschis la schimbarile survenite pe piata si sa anticipezi miscarile pietei sau ceea ce tu insuti ai putea genera ca miscare pe piata, sa ai buna dispozitie si umor. De evitat opusul acestora. – Adrian Bulboaca

  • INOVATIE SI PERICOL

    Care ar trebui sa fie proportiile intre stereotip si inovatie pentru a reusi? Si, pornind de aici, care sunt pericolele succesului? 

     

    Chiar daca esti inventiv, in momentul in care decizi sa pui bazele unei afaceri pe care intentionezi sa o faci „de succes“, trebuie sa te supui birocratiei. Insa inovatia trebuie sa reprezinte factorul dominant intr-o organizatie. Suficienta, aroganta pot fi pericole ale succesului. La un moment dat poti ajunge la un gen de satisfactie profesionala care sa te faca sa nu iti mai pui in miscare „rotitele“. – Adrian Bulboaca

     

    In orice afacere ai nevoie de inovatie. Dar inovatia nu trebuie sa inlocuiasca rigurozitatea sau manualul, insemnand cunoasterea. In fazele incipiente poti crea o afacere prin inspiratie, dar in timp ai tot mai multa nevoie de metoda si cunoastere. Un pericol este sa uiti de unde ai pornit. –  Cristian Nacu

     

    Pot sA spun cu certitudine ca in construirea afacerii mele nu am urmat niciun manual si nu m-am inspirat din nicio carte de management. Din punctul meu de vedere, nu acolo gasesti calea spre succes. Instinctiv, orice antreprenor talentat urmeaza o ordine fireasca a lucrurilor, afacerea te obliga sa fii flexibil, sa adaptezi, sa iei decizii pe moment si nu ma vad consultând un oracol de management in fiecare zi. Prefer sa investesc timp si bani in diferentiere, ceea ce este aproape sinonim cu inovatia. Când te implici prea mult in partea administrativa, este foarte usor sa pierzi contactul cu realitatile pietei, nu mai simti pulsul, nu mai esti empatic, nu mai reactionezi la fel la problemele pe care le ridica angajatii si colaboratorii. Pe un loc fruntas in piata poti fi usor ademenit sa renunti la lupta, sa nu te mai implici la fel de mult. Un alt scenariu posibil este tendinta de a nu-i mai asculta pe cei din jur, pe principiul „eu stiu mai bine, daca am ajuns pâna aici“. – Daniel Guzu

     

    In fiecare business trebuie sa existe proceduri precise, o anumita birocratie si memorie institutionala care eficientizeaza activitatea. Inovatia are un rol esential in evitarea banalizarii prin repetare adusa de stereotip, dar ajuta si la eficientizarea unor activitati. Sa nu uitam totusi ca cel mai mare dusman al binelui este „mai binele“. Personal, odata ce ating un varf, incerc sa-mi gasesc unul mai inalt. – Bogdan Sgarcitu

     

    Principalul pericol e sa te plictisesti de ceea ce faci. – Dan Badea

     

    70% din reuSita unei afaceri sta in viziunea omului care a creat-o, in inovatie, perseverenta si indrazneala. Eu m-am bazat pe instinct, urmand niste reguli aproape matematice in materie de investitii si nu am uitat sa observ discret miscarile de pe piata. Ce poate pune in pericol o afacere de succes? In niciun caz competitia corecta, dar cu siguranta competitia neloiala. Cred ca nimic nu poate sa distruga mai rapid si irecuperabil o afacere decat lipsa infuziilor de incredere, noutate, date de lider echipei si afacerii sale. – Adrian Mircioiu

     

    Stereotipul nu este neaparat sinonim cu birocratia si nu este neaparat un lucru rau. Stereotipul poate insemna o activitate foarte bine organizata, bazata pe formule prestabilite cu grad de repetitivitate. Aceasta poate mari eficienta si viteza de reactie. Inovatia in management trebuie sa fie rara, la momentul si locul oportun. O inovatie, chiar si geniala, poate fi nociva, poate dezorganiza si chiar strica o activitate. De aceea, inovatia trebuie intotdeauna incurajata, dar odata produsa, ea trebuie filtrata cu grija si inglobata armonios in sistemul de management. Cel mai bine pot sesiza pericolele succesului persoanele care sunt plasate in afara lui. De aceea, un consultant de management poate indica din timp orice abatere, orice alunecare de la rigorile manageriale datorate succesului. – Ion Nestor

  • POATE FI DIFERENTIAT?

    Exista succesul unei companii, al unui om, al unui concept? Exista oare si succes in stil romanesc?

     

    Da, poate fi diferentiat. O companie poate avea succes chiar daca managerul acesteia nu are si viceversa, un angajat al unei companii poate avea succes chiar daca firma nu este una de succes. Exista insa cazuri in care succesul unei companii se intrepatrunde cu succesul managerului, vezi cazul Microsoft cu Bill Gates. – Adrian Bulboaca

     

    In Romania exista modalitati de atingere a succesului mai particulare. Uneori romanii pot fi mai putin ambitiosi, in sensul ca isi propun mai putin. – Cristian Nacu

     

    Poate fi diferenTiat, adica personal sau in afaceri, dar in toate cazurile, la baza trebuie sa stea viziunea, pasiunea si convingerea.  Intr-o societate eclectica, amorfa si segregata, cum este cea romaneasca, exista, in consecinta, si mai multe variante ale succesului „in stil romanesc“. Nu m-as hazarda sa afirm ca singura varianta romaneasca este a manelistului cu audienta, ce poarta lanturi groase si coboara din masini luxoase. Exista succes romanesc ce se bazeaza pe inventivitate si speculare de oportunitati, calitati recunoscute ale romanilor. – Bogdan Sgarcitu

     

    Conceptul si compania pleaca de la oameni, cred ca putem vorbi doar de succesul unor oameni. – Bogdan Georgescu

     

    Omul sfinTeSte locul, ca intotdeauna. Conceptul tot fondatorul il contureaza, ar trebui sa-l aiba destul de clar, in minte, de la inceput. Insa de dezvoltat il dezvolti alaturi de oamenii cu care te inconjori. In Romania avem mari oportunitati si multa inconstienta. Daca stai sa analizezi prea mult lucrurile, nu te mai apuci de nimic. – Daniel Guzu

    Cred ca e mai curand succesul unui om decat al unui concept; un concept e creat si dezvoltat de un om sau o echipa. – Dan Badea

     

    FArA o persoanA vizionara nu se poate naste un concept, fara un concept nu se poate naste o actiune formidabila si fara echipa unei companii nu se poate concretiza ideea care poate aduce succesul. As putea spune, pe un ton tragicomic, ca romanii au reinventat notiunea de succes. Pentru unii a fost usor, pentru altii surprinzator, pentru ceilalti a fost calea obisnuita. Si mai este succesul romanesc de tip „tun“: te trezesti dimineata, afli un pont, dai un tun si ai devenit un om de succes. – Adrian Mircioiu

     

    Sunt lucruri care se impletesc si putem vorbi, de ce nu, de o succesiune logica OM – CONCEPT – COMPANIE – SUCCES. Dupa mine, chiar daca o sa-mi supar compatriotii, succesul in stil romanesc rezida in faptul de a nu face lucrurile in stil romanesc – concept definit de binecunoscuta butada „merge si asa“. – Sorin Stoica

  • CUM FACI FATA SUCCESULUI

    Exista in librarii destule carti care se ofera sa ajute cititorul sa atinga succesul, in special in afaceri. Si succesul pare aproape: la distanta de 10 pasi (sau 7, sau 12), o chestiune de idee, de perseverenta, de sex-appeal sau de comunicare. Mai departe insa, prea putine carti se ofera sa invete oamenii cum sa pastreze succesul.

     

    Intrebat despre succes si cum se obtine el, Michael Dell spune scurt „Think big“, Richard Branson ne sfatuieste sa invatam sa spunem „nu“, Sergey Brin, cofondatorul Google, mizeaza pe simplitate, Donald Trump spune ca se concentreaza pe solutii si nu pe probleme, iar Muhammad Yunus, fondatorul Grameen Bank si castigator al premiului Nobel pentru pace in 2006, crede ca ideile mici furnizeaza cele mai mari castiguri, in plan financiar si mai ales in plan uman.

     

    Pentru ca, adauga acelasi Yunus, chestionat de o revista americana, greu poti separa zona materiala a succesului de partea umana, de modul cum societatea il percepe si il accepta. Ideea pe care se bazeaza articolul pe care il cititi, „cum administrezi succesul?“, cu variantele „exista viata dupa succes?“ sau „cum sa rezisti cand pare ca nimeni nu-ti rezista?“, este extensia fireasca a intrebarii initiale „ce faci dupa ce devii numarul unu?“.

     

    Pentru a avea o baza de discutie, sa convenim mai intai o definitie a succesului – prima intrebare la care au raspuns pentru BUSINESS Magazin oameni de afaceri din varii domenii. Una din cele mai simple variante a fost oferita de Adrian Stanciu, partener la compania de consultanta Ascendis: „Succesul este perfectionarea continua“. Sau, altfel spus: „Nu trebuie sa fii numarul unu o data si gata, ci in mod repetat, mereu mai bun, mai inventiv. Succesul unor companii ca Nokia sau Apple se bazeaza pe asa ceva“, spune Stanciu.

     

    Succesul in afaceri suporta, pana la urma, o sumedenie de definitii, pentru ca difera in functie de oameni si de business. Poate imbraca forme specifice, asa cum este succesul pe care il cunosc specialistii in IT, ori e vorba de un sens mai general, de genul performantelor unei companii cum este General Electric, sau de cazuri individuale, ca acela al lui Richard Saul Wurman. Wurman, arhitect si desenator, este un tip respectat peste Ocean, pentru ca a scris carti in baza unei pasiuni mai putin raspandite, aceea de a face informatia comprehensibila: volumele pe care le-a scris, peste 80 la numar, trateaza subiecte pe care initial le-a inteles cu dificultate, din medicina, finante sau psihologie.

     

    Succesul poate avea si forme mai aparte de cuantificare, cum ar fi cantitatea de apeluri telefonice primite. Telefonul la care Robert Rekkers, directorul general al Bancii Transilvania, vorbea atunci cand l-am abordat si care a sunat continuu in timpul discutiei: „Telefonul, care suna mereu si mereu, cand ai sau nu treaba, e si el un semn al succesului. Dupa parerea mea, a avea succes nu se masoara numai in bani – pentru ca bani poate face multa lume, dar asta nu e unicul semn al succesului. Conteaza mai mult (sau poate doar vine in completare) sa ai rezultate, sa realizezi ceva, sa faci o diferenta“, spune Rekkers. El conduce cea mai mare afacere de tip greenfield infiintata de investitori romani.

     

    Care este relatia romanilor cu succesul? Cel mai evident lucru este ca nu sunt prea dispusi sa discute sau sa impartaseasca si altora din experienta proprie. Marturie sta setul prezent de intrebari, trimis la circa o suta de manageri din mediul de afaceri romanesc si la care am obtinut doar 12 raspunsuri. „Managerii nu prea vorbesc cu placere nici despre succes si nici despre problemele lor – am simtit asta in calitate de consultant“, spune Stanciu. Discutiile despre succes tind sa se concentreze mai curand pe ceea ce fac ceilalti sau pe propriul trecut: este un avantaj sa analizezi ce a fost („in retrovizor lucrurile sunt clare, in schimb cand privesti inainte, e ceata“, spune acelasi Stanciu) si mai greu sa stabilesti ce faci in urmatorul ciclu de existenta a firmei, sa te privesti critic si sa te „inlocuiesti“, sa te reinventezi.

     

    O abordare asa de retinuta a subiectului „succes“ se explica atat prin motive personale, cat si de organizatie – acestea din urma tinand de mentalitatea de hipercompetitivitate specifica romanilor. „Ne regasim stima de sine prin comparatie cu ceilalti, este vorba de mandria de a fi numarul unu. Sunt 38 de banci in Romania – nu stiu vreuna din ele care sa vrea sa fie numarul 24 din sistem, toti se doresc numarul unu“, puncteaza Adrian Stanciu. Iar organizatiile gasesc intotdeauna segmente pe care sa primeze – in cazul bancilor, sa fie numarul unu in finantarea proiectelor de un anume tip sau a unui gen de consumatori.

    Care e insa punctul de reper cand urmarim succesul? Multi isi reprezinta succesul prin comparatie cu altii si prin atribute materiale – masina, casa, bani -, nu prin comparatie cu ei insisi si ce pot sa faca. „Asta ii tine intr-un cerc vicios, pentru ca in loc sa alergi dupa tine alergi dupa altii, iar focusul este complet denaturat, pe non-obiective. Pe termen scurt pare a fi in regula, dar pe termen lung o astfel de strategie te ingroapa“, spune Iuliana Stan, business developer la Human Synergistics Romania.

     

    Robert Rekkers, in schimb, se simte stimulat de competitivitatea din Romania, spune ca e „mare fan de romanesc“, pentru ca aici „se pot face lucruri“ si mediul de afaceri e mai bun. „Aici, in Romania, e o dinamica foarte mare, spre deosebire de alte tari“, sustine bancherul, facand comparatie cu Olanda, tara sa natala, unde totul este cu mult mai controlat si birocratic, lucrurile sunt mai greu de urnit si discutiile mai lungi pana sa ajungi sa faci ceva.

     

    Mai departe insa, strategia raportarii la competitori (unde se situeaza acestia si unde ma pozitionez eu?) este nu gresita, ci limitata, pentru ca motiveaza insuficient si genereaza plafonare. Daca primul indemn dupa atingerea pozitiei fruntase este doar „sa ne pastram pozitia dominanta“, compania este, plastic vorbind, pierduta. „Un obiectiv defensiv, de genul «sa nu pierdem», nu stimuleaza energiile creatoare dintr-o companie“, comenteaza Adrian Stanciu.

     

    Mai mult decat raportarea la ceilalti, succesul presupune deci creativitate, reinventarea regulilor jocului. A reinventa regulile – adica ce a facut, de exemplu, producatorul francez de automobile Renault atunci cand a lansat pe piata, cu doua decenii in urma, conceptul minivan, prin modelul Espace. Americanii de la Ford au avut aceeasi idee, dar sefii companiei din Detroit au fost nevoiti sa renunte la proiect din cauza unui studiu de piata care arata ca un asemenea model nu prezinta interes pentru consumatori. Fara un studiu de piata, Renault a lansat masina si a castigat. „Ceea ce diferentiaza Renault sunt tintele de genul «altfel decat ceilalti» si nu «mai bine decat ceilalti»“, conchide Adrian Stanciu.

     

    Este o zona in care a gresit Sony, compania japoneza alegand o abordare de genul „eu pot face acelasi produs mai mic si cu costuri mai reduse“ in zona electronicii audio-video. Strategia a avut succes o perioada, dar lipsa unor produse diferentiate de cele ale concurentei nu a ajutat compania sa se mentina la varf. Adrian Stanciu vede in prezent elemente din aceasta strategie preluate de unii producatori coreeni. In schimb, un produs absolut inovator cum a fost iPod-ul celor de la Apple e de natura sa transforme piata device-urilor portabile, generand un val de imitatii din partea concurentei.

     

    In Romania, numarul companiilor „de succes“ dupa standardele pe care le-am prezentat mai sus (capacitatea de reinventare si curajul de a miza pe nou) este relativ redus, dar exemple pot fi gasite. Unii i-ar pune pe primul loc pe publicitari – o zona a afacerilor care se reinventeaza permanent, pentru ca publicitatea in sine este sinonima cu vanatoarea de nou – desi e greu de spus ca in IT sau in moda, de pilda, ar fi nevoie de mai putin spirit creativ. Altii ar spune ca sansele cele mai mari de a reinventa regulile jocului le au companiile mici sau, in tot cazul, independente, nepreluate de multinationale – desi stilul antreprenorial pe care il cultiva multi din cei afiliati la corporatii internationale dovedeste ca faimosul formalism corporatist nu e uneori decat o scuza pentru managerii mai conformisti.

     

    Un model de succes a fost modul in care companiile fratilor Viorel si Ioan Micula, patronii grupului European Drinks, s-au adaptat la specificul pietei romanesti. „Sunt multe lucruri care se pot spune despre fratii Micula, dar trebuie sa recunoastem ca au avut cateva elemente strategice aparte. Pe piata racoritoarelor s-au batut cu concurenta si au invins-o prin modalitatile de distributie alese. Pe piata bauturilor alcoolice, pe care existau numai segmentul premium si bauturile facute «in baie», au ales sa se pozitioneze la mijloc, iar pe piata berii, preluarea ambalajului PET si pozitionarea aleasa i-au plasat pe un loc fruntas“, spune Adrian Stanciu.

     

    Succesul atrage si pericole. Acestea sunt, in viziunea lui Robert Rekkers, sa incepi sa crezi ca poti face orice. Romanii, spune el, daca fac ceva bine si au succes, ajung foarte repede sa creada ca nu au limite. „Dar daca faci ceva bine, nu inseamna ca poti face absolut orice la fel de bine: trebuie sa iti cunosti limitele. Sa le fortezi in permanenta, da, asta trebuie pentru oricine vrea sa fie castigator. Dar nu haotic, nu fara sa te gandesti bine la ce faci si daca poti face acel lucru bine.“ Nu am nimic impotriva, spune el, sa imi asum un risc, dar trebuie sa stiu sa-mi delimitez o anumita „zona de siguranta“ in care vreau sa evoluez.

     

    „Multi dintre clientii nostri, care ajung lideri in domeniul lor si nu mai au cu cine sa se «bata», vin la noi pentru ca nu stiu ce sa-si mai doreasca. Noi ii orientam spre definirea corecta a succesului, in termeni de autodepasire si orientare pe rezultate si aspiratii“, spune Iuliana Stan de la Human Synergistics. Doua reguli ar fi aici esentiale: sa iti reprezinti succesul in mod corect si sa intelegi ca in management succesul vine numai si numai pe calea subordonatilor. „Managementul este despre a-i creste pe altii spre succes, nu numai despre ceea ce poti face cu mana ta. Nu exista manageri de succes cu subordonati prosti“, sustine Iuliana Stan.

     

    Iar rolul echipei, al stiintei de a alege subordonatii, al delegarii creste odata cu dimensiunile afacerii. „Pacatul antreprenorului român este acela de a insista sa controleze totul, pâna la ultimul detaliu, chiar daca afacerea devine deja mult prea complexa. Daca vrei sa evoluezi de la antreprenoriat la corporatie, sa intri in alta liga, sa ai unde si cum sa mai cresti, trebuie sa intelegi ca nu le poti duce singur pe toate“, spune Daniel Guzu, director general la producatorul de vopsele Fabryo.

     

    Ar trebui poate incheiat cu un ingredient asa de elementar al succesului, incat ajunge sa fie ignorat in astfel de discutii: sa oferi calitate a serviciilor nu numai cand te lansezi sau intr-o anumita perioada, ci in mod constant. „Calitatea serviciilor in stil romanesc are o obsesiva potrivire cu clopotul lui Gauss“, considera Sorin Stoica, directorul general al Dasimpex. Este vorba de startul timid, de o crestere de calitate a serviciilor in perioada de inceput, urmate insa de un declin din cauza incapacitatii de a mentine standardele. Exemplul lui Stoica e cat se poate de banal – un bar din Lipscani unde mergea in urma cu 15 ani si unde ulterior a renuntat sa mai calce, fiindca serviciile de acolo se deteriorasera. Epoca respectiva s-a dus, dar de modelul clopotului lui Gauss n-a scapat nici pana in ziua de azi: „Am regasit de-atunci acelasi lucru in majoritatea businessurilor de servicii din tara noastra cu care am luat contact“.

  • CEO la 15 ani

    In ziua de dupa Craciun, Bradley Ziegler isi umple bratele cu filme si jocuri la 3,99 $ din cosurile cu marfuri la pret redus din magazinele Wal-Mart. Asa cum a facut in ultimii doi ani, Bradley le scoate apoi la licitatie pe eBay, pentru sume de pana de 10 ori mai mari.

     

    Computerul lui e inchis in fiecare seara la 21.30 (regula casei), dar Bradley se bucura ca poate sa castige 50 de dolari sau mai mult in fiecare dimineata pana la micul dejun. Pentru ca pe eBay nimeni nu stie ca ai 15 ani (sau nu-i pasa daca ti-e somn).

     

    Pana de curand, adolescentii se uitau la antreprenori ca la niste simboluri – fie ca era vorba despre Bill Gates sau de Donald Trump -, asa cum erau pentru ei starurile rock sau sportivii. Sa ai propriul tau business a devenit acum foarte cool; sa ai propriul tau business inainte sa faci 20 de ani e supercool.

     

    Simtind o noua piata, editorii de carti si autorii axati pe literatura motivationala fac ghiduri de bani si de investitii pentru cititori de varste mici. Carti precum „Ghidul Motley Fool de investitii pentru tineri: opt pasi ca sa faci mai multi bani decat au visat parintii tai vreodata“ sau „Tata bogat, tata sarac pentru tineri: secretele despre bani pe care nu le-ai invatat la scoala“ au dat un sens nou vechii zicale a generatiei „baby boom“: sa nu ai incredere in nimeni care are peste 30 de ani.

     

    De la cresterea, descresterea si apoi iar cresterea noii economii, fata visului american a devenit tot mai tanara si mai bogata – si mai legata de casa. Stirile fiind pline de tineri de 20 si ceva de ani care fac milioane de dolari cu idei create la laptopurile personale si in dormitoarele proprii (cum au fost fondatorii YouTube, MySpace si Facebook), din ce in ce mai multi tineri spera sa ajunga sefii propriei lor companii, fara ca macar sa iasa din casa.

     

    „Copiii astia vor sa faca bani“, spune Atoosa Rubenstein, 35 de ani, fostul redactor- sef al CosmoGirl, pe care a fondat-o cand avea 26 de ani, si al revistei Seventeen. „Sunt tot timpul sub asediul marketingului si au invatat ce inseamna marketingul. Acum este la moda sa ai businessul tau propriu. Inainte era la moda sa ai dulapul tau sau sa practici un sport anume. Acum, businessul tau da o imagine despre tine si despre interesele tale. Deja s-au impartit in bresle: viitorii CEO, designerii care fac tricouri, tinerii internauti care ii consiliaza pe adulti despre calculatoare sau care vand jocuri pe eBay.“ Peter Liebenson, un adolescent de 17 ani de la Dalton School din Manhattan, spune ca a sperat ca numele afacerii lui, „Caramelele lui Pete“, sa fie faimos intr-o zi. Dar ce e la fel de adevarat e ca afacerea lui Pete – caramele facute in casa si vandute online pe site-ul petecaramels.com – il solicita in mare masura, pentru ca este o afacere cu un singur angajat. „In general imi cam place sa-mi fac singur treaba“, spune el. „In loc de fotbal, eu joc «boccie» (joc italian cu bilele, n.red.). In loc sa cant la pian, cant la «theremin» («instrument» muzical electronic care produce sunete prin intermediul unor unde electromagnetice asupra carora actioneaza «interpretul», n.red.).“ Peter spune ca Jeff Bezos, fondatorul Amazon.com, a fost o figura care l-a inspirat. „Marketing-ul Amazon mi se pare interesant“, zice Peter.

     

    Peter a urmat un curs de doua zile de design web la Scoala de Arte Vizuale, apoi a trimis o mana de caramele blog-ului lui preferat de dulciuri, candyaddict.com, obtinand o reactie entuziasta („Iti prezic un succes dulce!“) si un link catre site-ul lui. Si asa s-a nascut un business.

     

    Peter le promite clientilor un produs si sanatos, si delicios. Livrarea poate dura chiar si o luna (temele si scrisorile de candidatura la colegiu au prioritate), dar puteti cere mostre pentru pretul de 1 dolar si sa platiti online prin PayPal. Daca ii trimiteti lui Peter un comentariu despre produsele lui, el va da dolarul inapoi.

    Cu fatada magazinului pe Internet, cronici pe bloguri si comentarii de la clienti, Peter are mai multe comenzi decat poate duce (din 22 de state si pana si din indepartata Olanda, dupa cum spune el). Cheltuielile sunt minore (Peter plateste 4 dolari pe luna pentru gazduire pe web, iar reclama i-a venit pe gratis). Pana acum estimeaza ca a facut un profit de 45 de dolari, dupa ce a eliminat costurile operationale (achizitionarea unui domeniu, taxele de mesagerie si timbrele) si cele cu aprovizionarea (zahar, unt, smantana, zahar, un termometru si linguri pentru amestecat). E o suma la care n-a ajuns chiar usor (a contabilizat chitantele intr-una din noptile trecute), ceea ce sugereaza ca impulsurile lui Peter sunt mai mult creative decat pragmatice.

     

    Nu toti antreprenorii adolescenti sunt atat de orientati pe procesul de productie. Pentru multi, obiectivul este profitul. Internatele sunt medii fertile pentru afaceristii minori; piata este captiva, la modul propriu, si prin urmare avida de tot felul de bunuri. In urma cu doi ani, Matt Swift era elev la scoala de baieti Salisbury din Salisbury, statul Connecticut. Nu era chiar un tip sportiv, spune el, si avea o gramada de timp liber. Si dintotdeauna a fost un spirit intreprinzator. Acum boboc la Universitatea Georgetown, Swift si-a descris planul de afaceri: „Eram intr-un loc ca si pustiu, mancarea era groaznica si ne-am gandit: care-i cea mai buna piata pentru o scoala de baieti?“ Mancarea si intalnirile cu fete au fost raspunsurile evidente – iar mancarea a fost alegerea cea mai viabila, spune el.

     

    Cu binecuvantarea indrumatorului, Chisholm S. Chandler, el si doi prieteni, Nick Logothetis si Mike Katzenberg, au infiintat o pravalie de gustari intr-o clasa de la subsol. Investitia initiala a fost de 5.000 de dolari pentru fiecare (baietii au situatii financiare bune). Au platit un profesor cu 50 de dolari ca sa-i duca in fiecare sambata la Costco si la un magazin Sam’s Club, sa faca aprovizionarea. Deschis timp de numai 45 de minute in fiecare seara, dupa orele de curs, locul a devenit imediat o atractie. Pana la Craciun aveau deja un profit de 30.000 de dolari, pe care au inceput sa-i distribuie in scopuri caritabile: pentru victimele uraganului Katrina si ale valurilor tsunami, pentru computere si sprijin financiar catre un azil de batrani aflat in apropiere, profitand si de granturile oferite de Fundatia Ford.

     

    „La inceput, profesorii ne-au criticat intens, astfel incat componenta caritabila a fost esentiala“, spune Swift. „Multora nu le convenea ideea ca noi profitam de pe urma colegilor nostri. Notele ne-au scazut in prima instanta, ale mele de la A la C, dar cand Chandler ne-a zis ca o sa pierdem magazinul daca continuam asa, le-am ridicat la loc. A fost un stimulent puternic.“ In anul urmator, scoala le-a oferit baietilor in concesiune restaurantul dintr-un nou centru studentesc, iar Sarum’s Snacks, cum s-a numit, a trecut intr-o faza noua, dar la fel de profitabila. Anul trecut Swift si partenerii si-au vandut investitia scolii si au numit doi elevi sa le ia locul.

     

    Indrumatorul lor, Chandler, spunea de curand ca s-ar putea sa fi fost „niste sprancene ridicate pentru ca le-am permis unor pusti sa intre pe un teritoriu neexplorat, dar sa incerci ceva nou face parte din educatie. Si daca ar fi dat gres, ar fi fost la fel de bine, pentru ca ei tot ar fi invatat ceva“.

     

    Cel mai de succes dintre manualele de facut bani la ora actuala este „Tata bogat, tata sarac pentru tineri“, cu 50.000 de exemplare vandute de la publicarea sa, in 2004, potrivit Nielsen BookScan. „Tata bogat…“ este parte a unei francize create de Robert T. Kiyosaki si Sharon L. Lechter. Mesajul principal este ca educatia mai inalta te poate lasa cu o gramada de datorii si ca un post de angajat cu salariu este o situatie perdanta, in contextul ilegalitatilor comise de corporatii si al costurilor cu asistenta medicala. Cartea este un manifest pentru unirea intreprinzatorilor de toate varstele. „Banii sunt o abilitate de supravietuire. O disciplina care trebuie sa fie invatata“, spune Kiyosaki. 

     

    In reactie fata de lipsa de educatie financiara in licee si gimnazii, compania lui Kiyosaki a creat o serie de jocuri financiare numite „Cashflow“. Jucatorii castiga atunci cand scapa de statutul de salariati, prin acumularea de venituri pasive (din investitii imobiliare sau pe bursa). Familii intregi – asa-numitele Familii Bogate – formeaza acum comunitati de jucatori care se aduna sa joace „Cashflow“ in serile de vineri. „Jocul le deschide ochii“, spune Amanda McCauley, ale carei doua fete – Kelsey, de 13 ani, si Karly, de 11 ani, sunt gazde ale jocurilor de „Cashflow“ in Phoenix. „Au invatat ca banii nu vin pur si simplu din bancomat.“

     

    Kelsey si-a descris incercarile de a gasi un loc unde sa plaseze un automat de bomboane si sa acumuleze astfel bani. „Acuma lucrez ca dadaca“, spune ea, „dar trebuie sa fiu acolo, ca sa castig cu adevarat banii“.

     

    Traducere si adaptare de Mihai MitricA

  • SOCIETATE: De ce ne intereseaza banii altora dar nu vorbim despre ai nostri

    Sunt la fel de vinovata ca oricine altcineva. Am stat si eu cu prietenii mei intrebandu-ne cum un vecin, un coleg sau, da, un prieten bun isi poate permite sa adune atatea lucruri in casa. Sau sa-si faca atatea vacante in strainatate. Sau cum poate sa dea atatia bani pentru scoli private, pe tabere de vara de fite sau pe o a doua casa.

     

    Pe unii ii catalogam din prima ca miliardari din speculatii sau norocosi care intra pe bursa la momentul potrivit si fac o gramada de bani. Dar altii sunt mai ciudati. Arata ca noi. Par sa vina din cam aceleasi medii ca si noi. Dar cu siguranta nu se comporta cum ne comportam noi. N-as zice chiar ca-i invidiez; sunt destul de satisfacuta de felul cum traim. Eh, din cand in cand as fi vrut sa avem o casa de vacanta sau sa nu trebuiasca sa aleg daca sa renovez baia sau sa plecam vara intr-o excursie, dar in general stiu cat suntem de norocosi. Dar cateodata ma roade curiozitatea: cum reusesc oamenii aia? Si as vrea ca discutiile despre bani sa nu fie atat de sensibile in aceasta societate, ca sa-i pot ruga pe acei oameni sa-mi explice. De multa vreme, economisti, universitari si psihologi au scris despre modul cum banii au ajuns ultimul tabu in societate. A devenit aproape un cliseu sa spui ca oamenii ar vorbi mai degraba despre vietile lor sexuale sau despre molestarea minorilor decat despre banii lor.

     

    Elissa Schappell era, impreuna cu Jenny Offill, editor al unei antologii numite „Banii schimba totul“ (Doubleday, 2007), volum cu 22 de autori, multi relativ bine cunoscuti, care discuta despre felul cum banii, indiferent daca au disparut de-a lungul generatiilor sau au venit deodata in sume mari, le-au schimbat vietile. Dar autorii textelor au fost nevoiti sa semneze cu numele lor reale, iar unii dintre ei n-au putut s-o faca. „L-am pierdut pe unul bun“, spune Schappell. „Scrisese despre dependenta lui de droguri, despre o cadere nervoasa, dar nu a vrut sa scrie despre bani.“

     

    Instinctul in cauza, totusi, s-ar putea sa inceapa sa se schimbe. Incapacitatea de a aborda chestiuni banesti – si invidia pe care o genereaza – creeaza mai mult disconfort financiar si psihologic decat ne putem imagina, spun psihologii si specialistii in stiinte sociale. Cheltuim mai mult decat trebuie, ca sa tinem pasul cu vecinii si prietenii; ne luam slujbe la care nu suntem fericiti, ca sa tinem pasul cu un stil de viata pe care credem ca ar trebui sa-l avem si ne uitam imobilizati la show-uri TV care vantura case de milioane de dolari si vacante exotice. Cateodata ne pare ca am gresit pe undeva, pentru ca nu putem sa ne permitem in ruptul capului ceea ce isi permit ei – si chiar daca de fapt nu asta ne dorim.

     

    Adevarul e totusi ca nu stim care-i adevarul, spune Shira Boss, autorul cartii „Verde de invidie: de ce ne indatoram ca sa tinem pasul cu vecinii“ (Warner Books, 2006). „Accesibilitatea si disponibilitatea datoriei a creat o fictiune care nu exista in urma cu 20 de ani. Nu mai suntem siliti sa ne cramponam de cine si ce isi permite“, spune Boss.

     

    Schappell spune ca lucrul la carte a facut-o sa realizeze ca „a avea la dispozitie creditul ofera iluzia de a trai visul american“. Dupa parerea ei, totusi, idealul de moda veche de a munci mult, economisind si acumuland treptat, a esuat. In locul lui a aparut imbogatirea peste noapte – „printr-un proces de malpraxis, la loterie sau participand la un reality show – acesta e noul vis american“. Dar sa invidiezi oamenii face parte din natura umana, nu? E unul dintre cele sapte pacate capitale, iar sa nu ravnesti la bunul aproapelui si sa nu furi e una dintre cele zece porunci. Intotdeauna o sa ne dorim ceea ce nu avem. Sunt studii si sondaje care arata ca oamenilor nu li se pare niciodata ca au indeajuns. Spre exemplu, in 2005, firma PNC Advisors – acum PNC Wealth Management – i-a intrebat pe 792 dintre bogatii sai clienti de private banking de ce ar avea ne-voie ca sa se simta siguri din punct de vedere financiar; aproape toti au spus ca de o dublare a averii. 29% dintre cei care aveau de investit mai mult de 10 milioane de dolari au spus de asemenea ca a avea mai multi bani a creat mai multe probleme decat cele pe care le-a rezolvat.

     

    Unii spun ca problema este mai mult a societatii si mai putin a indivizilor. Sunetul de tobe care te indeamna sa consumi tot timpul este atat de asurzitor, incat putini ii pot rezista. „Nu sunt deloc de acord ca asta sta in natura firii umane“, spune Allen D. Kanner, psiholog si coeditor al „Cultura consumului si psihologie“ (American Psychological Association, 2004). „Natura noastra este modelata destul de puternic de media. Daca am incepe sa scoatem marketingul din vietile noastre, vom reusi sa ne reducem anxietatile legate de bani.“

     

    Tim Kasser, profesor asociat de psihologie la Colegiul Knox din Galesburg, Illinois, spune ca raspunsul ar fi sa vrem mai putin. Exista o miscare putin numeroasa, spune el, mostenitoare a unor foste grupuri cu preocupari asemanatoare, numiti „simplificatori voluntari“, fiindca au ales sa se descurce cu mai putin. Aceasta nu inseamna ca isi duc viata in saracie, fara avantajele modernitatii, ci ca au ales in mod constient sa castige mai putini bani si sa lucreze mai putine ore, anume ca sa-si petreaca mai mult timp cu familiile si cu prietenii.

     

    Un studiu din 2005 pe 200 de „simplificatori voluntari“, comparati cu 200 de locuitori din aceleasi zone geografice, care duceau insa vieti obisnuite, a descoperit ca simplificatorii erau mai fericiti, potrivit mai multor criterii, spune Kasser, autor al „Pretului ridicat al materialismului“ (MIT Press, 2002). (Detalii despre miscarea respectiva pot fi gasite la www.simpleliving.net.) Chiar daca avem tendinta de a ne compara cu cei care au mai mult, nu cu cei care au mai putin e folositor sa ne aducem aminte ca exista un sambure de adevar in clisee: banii nu pot cumpara fericirea.

     

    „Mi-ar placea sa am o gramada de bani“, spune Schappell. „Mi-ar placea sa folosesc o carte de credit si sa nu ma tem daca nu cumva s-a terminat. Nu vreau sa fiu iarasi chelnerita si nu mai vreau sa vand baloane. Dar banii nu te fac nici mai destept si nici mai atractiv.“

     

    „Trebuie sa te uiti la ce anume iti inlocuiesc banii in viata. Siguranta? Te fac mai acceptat social? Te fac mai important?“, se intreaba Schappell.

     

    Atitudinile fata de bani se pot schimba pe masura ce generatia „baby boom“ (de dupa al Doilea Razboi Mondial) se indreapta catre pensie, spune Dalton Conley, presedintele departamentului de sociologie de la Universitatea New York. „Cea mai numeroasa generatie a secolului 20 este acum la maturitatea castigurilor sale financiare si pe punctul de a se retrage din activitate“, spune el. „Pe masura ce membrii acestui grup social vor iesi din anii producatori de castig, vor da startul unei culturi a consumului si a timpului liber pentru noi, restul, sau vor adopta un mod de viata mai frugal si toata dinamica sociala se va schimba?“

     

    Sa vorbim despre finantele noastre s-ar putea sa devina, de asemenea, ceva mai putin dificil, prezice Conley, pe masura ce exista din ce in ce mai putina stabilitate a castigurilor. „In conditiile acestei volatilitati crescute, oamenii ajung sa se simta disperati“, spune Conley. „Poate n-or sa mai intrebe: cat castigi? cat ai platit pe casa? Dar cred ca, intr-un mod mai subtil, oamenii simt nevoia de a afla mai mult decat izbuteau sa afle in urma cu 15 ani.“

     

    Ma vad devenind mai deschisa in legatura cu finantele noastre fata de prieteni si familie. Nu ca am avea multe de ascuns, dar din cand in cand mi-am pus intrebari cu privire la anumite chestiuni, spre exemplu cum se compara venitul meu cu cel al familiei surorii mele. Poate o sa aduc vorba despre asta la urmatoarea reuniune de familie. Si sa le sugerez ca ei sa vorbeasca primii.

    Traducere si adaptare de Mihai MitricA