BusinessMagazin

Blog

  • Reinnoirea urbana

    Hot Chip au fost, fara exagerare, cea mai buna prestatie live pe care am vazut-o in ultimii cinci ani. Pacat ca publicitatea insuficienta a facut ca oamenii sa afle de acest eveniment cu numai cateva ore inainte si aproape toti cei cu care am stat de vorba fusesera beneficiarii promovarii din gura-n gura.

     

    Nu e o parte a orasului pe care s-o recunosc. Este un pustiu urban in toata regula, cu intinderi vaste de pamant punctate de case inca locuite si un soi de fabrici parasite si cavernoase. “Astea ar fi foarte bune de case pentru yuppies,” ii spun eu prietenului meu si incepem amandoi sa  ne inchipuim cat de diferit ar arata orasul daca oamenii cu bani s-ar lasa convinsi sa investeasca in centrul orasului, in loc sa-l paraseasca pentru vile dezastruoase si proiecte de locuinte de milioane de dolari – pe jumatate suburbie americana, pe jumatate tabara de refugiati – care au schimbat fata Bucurestiului de Nord.

     

    Dand ocol vastei cladiri pe care scrie Academia Romana,  ne putem auzi, dar nu si vedea, destinatia din aceasta seara. Sunetul ne joaca feste, reflectand ecouri pe cladirile enorme si goale si facandu-ne sa credem ca, de fapt, concertul se tine in cladirea care nu trebuie. Ajungem, in cele din urma, la Piata George Cosbuc, unde o scena uriasa a fost ridicata in fata unei alte cladiri spectaculoase de caramida rosie, parasita si ea. Vizavi se afla o piata de flori, unde cativa tarabagii au ramas alaturi de marfa lor si incearca sa profite de moment, data fiind multimea care deja s-a strans in fata scenei.

     

    Am venit sa-i vedem pe cei la Hot Chip, fara indoiala una dintre cele mai incitante trupe ale momentului. Daca te uiti insa la lumea adunata, nu s-ar zice ca asa e. Concertul face parte din proiectul de regenerare urbana “Va urma”, o cauza nobila, intr-adevar, si inca una care se potriveste foarte bine cu decorul ales pentru concert. Locul fiind capatul Rahovei, publicul este format dintr-un numar de localnici, un grup de copii de rromi adunandu-se in fata scenei si jucandu-se pe gardurile de protectie ridicate de catre jandarmi. Ideea de a organiza un concert in acest loc a fost geniala, dovedind dedicatia pentru aducerea muzicii aproape de oamenii situati in coada listei celor luati in calcul atunci cand vine vorba de cultura – marginalizatii societatii.

     

    Si totusi, genul de oameni care apar, de regula, la evenimentele organizate, la fel ca si acesta, de catre Consiliul Britanic – pustii agasant de in pas cu ultima moda, ce poarta pantofi sport scumpi  – se remarca prin absenta. Trecand in revista publicul adunat, pot spune numele mic al fiecarui spectator care stie cine sunt Hot Chip – nu ca as fi o persoana extrem de populara, ci doar ca numarul de auditori este dezastruos de scazut.

     

    Dupa o prestatie dezamagitoare a celor de la Timpuri Noi (care sunt de o mie de ori mai putin captivanti ca fantastica lor incarnare Partizan), baietii de la Hot Chip se pregatesc sa urce pe scena. Mai intai suntem nevoiti sa suportam insultele aduse inteligentei noastre de catre MC (maestrul de ceremonie), gazda a serii, care ii critica asupru pe baieti pentru ca “nu au intrat la timp pe scena”. Evident habar n-are ca Hot Chip mai au inca o gramada de echipament de reglat.

     

    Tipic pentru unele dintre trupele noi ale momentului, acestia nu sunt o formatie bazata pe chitara precum celelalte, reusind sa stapaneasca perfect divziunea indie-electro intr-o maniera ce parea imposibila acum cativa ani. Folosesc chitare, dar nu adera la conventiile rock-ului. Folosesc sintetizatoarele, dar nu fac o muzica dance tipica. “Si nu sunt prea cunoscuti la ei in tara,” urla MC-ul. Chiar nepoliticos din partea lui, mi-am zis eu, avand in vedere ca cvintetul a fost in turneu prin Europa si SUA, cantand alaturi de nume mari ca LCD Soundsystem. A perseverat in gafa lui nescuzabil de condescendenta pana cand o fata furioasa tare de langa mine i-a strigat, si pe buna dreptate: “Da-te jos, bai, taranule!”. A parut potrivit de jenat, dupa care a tacut. Cred ca a priceput.

     

    Hot Chip live au fost, fara exagerare, cea mai buna prestatie live pe care am vazut-o in ultimii cinci ani. Prezenta lor scenica a fost extraordinara. Cinci baieti care arata ca niste pustani ce tocmai au mancat bataie la scoala pentru ca nu le place fotbalul s-au transformat in niste Prince, dansand, schimband instrumente, lovind talangi si iar dansand, demonstrand o pasiune molipsitoare pentru muzica lor.

     

    Slava Domnului pentru copii de rromi. Acestia au tipat dupa fiecare piesa de parca pe scena s-ar fi aflat 50 Cent si nu o trupa indie-electro de care n-auzisera in viata lor si au tipat chiar ca mai vor dupa ce spectacolul s-a terminat. Mi-am petrecut restul serii dansand dupa muzica DJ-ilor Hot Chip, alaturi de o gasca de aproximativ cincisprezece pustani din partea locului, inclusiv un baiat care n-avea mai mult de 11 ani si era aclamat de public pentru miscarile sale spectaculoase de dans. Nu m-am mai distrat asa de tare de multa vreme.

     

    Daca n-ar fi fost entuziasmul acestor tineri fani, care au impartit cu noi primul rand, alaturi de mancarea si bautura noastra, concertul ar fi putut fi un dezastru. Publicitatea insuficienta a facut ca oamenii sa afle de acest eveniment cu numai cateva ore inainte si aproape toti cei cu care am stat de vorba fusesera beneficiarii promovarii din gura-n gura, afland de la prieteni. O sa treaca multa vreme pana sa mai vina o astfel de trupa inovatoare in Romania, iar adevarata tragedie este ca atat de putini oameni au stiut de asta. Daca abordam cu seriozitate problema regenerarii urbane, atat de necesara orasului, atunci trebuie sa ne asiguram ca atragem de partea noastra cat mai multi oameni posibil. ­

  • Dincolo de cele trei miliarde

    In urmatoarele doua saptamani, daca nu chiar mai repede, Sebastian Vladescu, ministrul finantelor si seful Comisiei de privatizare a BCR, trebuie sa anunte cine este fericitul castigator al celei mai mari banci din Romania.

     

    Erste din Austria si portughezii de la Millennium bcp, bancile cu cea mai scazuta putere financiara dintre cei sapte investitori care au depus o oferta financiara, au ramas in lupta, fiind cele care au oferit cel mai mare pret, peste 3 miliarde de euro. Au iesit din joc banci mari, care au un cuvant mai mare de spus in lumea finantelor – Deutsche Bank, italienii de la Intesa sau francezii de la BNP. Nici Dexia sau cel mai mare grup financiar din Grecia, BNG, nu pot fi trecuti cu vederea.

     

    Diferenta fata de cat au dat austriecii si portughezii si ceilalti este foarte mare, intre 700 de milioane si 1,4 miliarde de euro, bani care nu pot fi neglijati si nici nu pot compensa un nume mare.

     

    Acum patru luni, premierul Tariceanu a declarat intr-un interviu acordat Ziarului Financiar ca investitorul care va da cel mai mare pret va castiga BCR. Doi dintre ofertanti au crezut acest lucru si si-au jucat sansele in fata celorlalte nume mult mai mari si au avut castig de cauza. Nici acum portughezii nu sunt scosi din expresia “cine sunt aia“, iar austriecii sunt priviti cu ingaduinta.

     

    Toti analistii spun ca bancile ramase in cursa trebuie sa faca un efort financiar considerabil ca sa scoata din buzunar peste 3 miliarde de euro pentru 62% din BCR. Daca ne uitam la bilanturile financiare ale celor doua banci, asa este. Spre exemplu, portughezii au cu totul atata capital cat ar da pe BCR ca sa castige. {i nu iau toata banca. Austriecii se vor gandi si ei de trei ori inainte sa mai pluseze cu 100 de milioane de euro fata de cat au dat deja. Dar tocmai acest lucru va fi un castig.

     

    Cei care conduc Erste si Millennium isi pun capul in joc cu aceasta achizitie. Tocmai din acest motiv vor avea o determinare mai mare ca sa miste lucrurile si sa faca profit ca sa justifice pretul platit. Cu securea deasupra capului in orice moment al zilei, ei vor invata Romania pe de rost, iar ceea ce se petrece aici din punct de vedere economic, politic si al afacerilor bancii nu va fi ultimul subiect pe ordinea lor de zi, ca la o institutie financiara mare, birocratica, ajunsa la o asemenea marime incat traieste numai prin proceduri. Poate asa se vor indrepta multe lucruri din tara, din economie, pentru ca in momentul in care afacerile le vor fi afectate de o decizie sau alta vor iesi in fata. Decizia nu va mai apartine unor birocrati, ci unora care vor trai permanent cu ochii la piata.

     

    Theodor Stolojan, acum consilier prezidential, spune ca sistemul bancar nu ar merita nota de trecere, avand in vedere ca nici o banca nu iese din pluton, iar marjele de castig se pastreaza la fel in orice conditii.

     

    Cand cel care va lua BCR va vedea cum concurenta ii musca din piata – iar acest lucru se va intampla cu siguranta – va trebui sa-si puna mintea la contributie sa vina cu produse si servicii ca sa atraga sau sa tina clientii. Ganditi-va ca profiturile bancherilor vin cel mai mult din retail, iar oamenii incep sa compare dobanzile la credite, intrucat nu mai este o problema sa iei un imprumut. Nimeni nu va mai tine dobanzile sus mizand pe faptul ca nu exista alternativa pentru clienti si ca acestia vor fi captivi pe vecie, indiferent de pretul la care le vinzi un produs.           

     

    Unul din cei care a pierdut a spus ca vanzarea BCR in aceste conditii, avand drept cel mai important criteriu pretul, va fi o afacere foarte buna pentru Guvern, dar proasta pentru Romania, pe termen lung. Poate. Multe banci mari straine au ramas prizoniere ideii ca in momentul in care deschid usa, toata lumea trebuie sa se inchine. Asta era in anii ‘90. Romania a progresat mult, piata este alta, iar cei mai importanti investitori nu sunt cei straini, ci cei peste 2 milioane de  romani care lucreaza in strainatate. Bineinteles, nu se poate compara  know-how-ul unui investitor strategic cu experienta romanilor de a pune caramizi, dar cei peste 3 miliarde de euro care vin anual in tara conteaza, mai ales ca multi investitori straini, in special cei din retail, se bazeaza  pe ei. 

     

    Pretul care va fi platit pe BCR va stabili un alt nivel in ceea ce priveste activele romanesti. Cand cei doi – Erste sau Millennium – vor plati peste 3 miliarde de euro (un pret considerat foarte ridicat, luand in considerare indicatorii obisnuiti in astfel de tranzactii), atunci inseamna ca potentialul pietei romanesti, si nu numai al celei bancare, este mult mai mare decat il vedem noi acum.  

     

  • Compromiterea compromisului

    Scurta incursiune lingivistica (si nu numai) in genealogia unui termen de care se agata deopotriva sperantele si dezamagirile noastre.

     

    In limba romana “compromisul” e neutru – cel putin ca substantiv. Si nu doar din punct de vedere gramatical. Poate avea conotatii pozitive sau negative in functie de context. Cand se transforma, insa, in verb, povestea se schimba. Atat in forma reflexiva (“m-am compromis”, “te-ai compromis”, “s-a compromis”), cat si in cea pasiva (“e compromis”) sau activa (“compromite afacerea”) conotatia e predominant negativa. De aceea, in politica romaneasca, atunci cand vine vorba de compromis, toata lumea alearga dupa substantiv, ferindu-se ca dracul de tamaie de verb.

     

    Nu as fi revenit la un subiect asupra caruia m-am mai oprit in treacat in urma cu doar cateva saptamani, daca nu m-as fi simtit “presat” din doua parti: pe de o parte de catre pacatoasa de realitate; pe de alta, de catre proprii pitici. Realitatea mi-a scos pe nas jalnicul compromis dintre putere si opozitie pe tema modificarii regulamentului celor doua Camere. Iar cu “piticii” am invatat ca e bine sa fii respectuos. Nu doar pentru ca un pitic nebagat in seama se poate transforma intr-un monstru, dar si pentru ca o obsesie aparuta, chipurile, din senin, ascunde de obicei un subiect deosebit de interesant.

     

    Am inceput, asadar, sa sap la radacina compromisului. Dupa prima lopata, am si dat peste prima “comoara”: vechii greci, inventatorii politicii in adevaratul sens al cuvantului, nu aveau un cuvant pentru compromis! In agora, unde tot cetateanul avea dreptul sa ia cuvantul si sa-si dea cu parerea (ba, in cazul in care era sarac, de multe ori era chiar platit pentru a se prezenta la vot – bogatii fiind, in schimb, penalizati in caz de absenteeism), compromisul nu isi gasea locul. Politica se facea fata catre fata si era o infruntare constanta intre cei mai buni (aristoi). Termenul de compromis apare pentru prima data in limba latina si semnifica, la inceput, ceea ce si sugereaza – com-promitere – o promisiune reciproca, un angajament intre parti.

     

    Cum s-a ajuns de aici la dublul sens modern, mi-e, cel putin deocamdata, imposibil sa vas spun. Cert este ca in engleza, la fel ca in limba romana, compromisul (“compromise”) ca substantiv are, in general, o conotatie pozitiva, iar ca verb in forma pasiva sau reflexiva, una negativa. In forma activa, insa, conotatia depinde de context. Mai rafinati, francezii, au inventat inca un cuvant pentru a surprinde mai usor distinctia dintre cele doua sensuri. “Compromis” are sensul comun de rezolvare pe cale amiabila a disputelor. “Compromission”, in  schimb, se foloseste frecvent in contextul dramelor de budoar si sugereaza sacrificarea propriei virtuti sau a propriilor principii.

     

    In fine, nemtii, mai incapatanati (sau mai aproape de vechii greci, dupa cum sugera Heidegger) au refuzat multa vreme sa accepte in limba un asemenea termen, ceea ce face dificila traducerea “compromisului” in limba lui Hegel. Cele mai apropiate cuvinte ar fi “Ubereinkuft” – cu doua puncte pe U – umlaut -, cu sensul de “intelegere” sau “acord”; “Vertrag”, cu sensul specific de contract; “Mithilfe”, folosit de obicei cu sensul de cooperare voluntara; “Mitbestimmung”, cu sensul de codeterminare; si “Vermittlung” – mediere. “Kompromiss” ramane in germana un cuvant de “imprumut”, folosit predominant negativ – ca “starea de fapt de a fi compromis”.

     

    Din pacate, nici spatiul tipografic si nici rabdarea dumneavoastra nu imi ingaduie sa ma avant intr-o discutie de substanta pe marginea semnificatiei diferitelor forme de compromis in aceste limbi. Ma grabesc doar sa mai precizez ca, in ciuda eforturilor mele, pana in prezent nu am reusit sa identific cine sau cand a folosit pentru prima oara mult uzitata definitie e politicii drept “o arta a compromisului”. Toata lumea intrebuinteaza definitia in contextul unui “se stie ca…”, “se zice ca…”, “e acceptat ca…” Ei bine, pana si acest “mister al compromisului” mi se pare in sine graitor. Profesoara Catherine Holland, de la University of Missouri, mi-a sugerat ca la mijloc ar putea fi un defect de traducere. Bismarck a definit politica drept “arta posibilului” si de aici, data fiind reticenta limbii germane fata de compromis, cineva ar fi putut echivala, fortat, “posibilul” cu “compromisul”.

     

    Este “posibil”, asadar ca – in ciuda parerii extrem de populare – politica sa NU fie, de fapt, arta compromisului. Si, oricum (dupa cum ma straduiam sa demonstrez in urma cu doua saptamani), in Europa de Est nu este. Nu la nivelul perceptiei publice, cel putin. De aici si graba cu care atat Tariceanu cat si Boc s-au grabit sa denunte “compromisul” negociatorilor Aliantei, in cazul regulamentelor celor doua Camere. Ceea ce ambii lideri de partide au trecut nonsalant cu vederea e faptul ca, in esenta, compromisul nu se referea la numarul de zile “acordat” Curtii Constitutionale pentru a se pronunta. 10, 15 sau 25 – putin conteaza. De compromis se compromit principiile, nu detaliile.

     

    Atat Alianta D.A. (ale carei initaile, va reamintesc in treacat, provin de la “Dreptate si Adevar”) au ajuns la putere datorita unui discurs intransigent, de refuz al compromisului. Compromitand compromisul (atat de drag fostei puteri) altfel spus. Treptat, insa, intransigenta – parlamentara, guvernamentala si prezidentiala – s-a restrans la sfera retoricii. Iar in prezent, nici in sfera retoricii nu se mai simte chiar bine. Nu stiu cat va castiga Alianta (daca va castiga) de pe urma acestui sir de compromisuri cu vechea putere. Stiu insa cu siguranta ca, lingvistic si filozofic vorbind, dreptatea si adevarul nu se simt bine in preajma compromisului.

  • Cat de simplu e sa spui "Alo"?

    3G, kbps, download, streaming, apeluri video, videoconferinte, HSDPA. Suna complicat, nu-i? Ganditi-va cum ar fi daca ar trebui sa si convingeti pe cineva sa cumpere asa ceva? Ei bine, nu este chiar o misiune imposibila, spun operatorii de telefonie mobila. Dar cu o conditie: totul trebuie “tradus” pe limba clientului. Apoi, totul va parea mult mai simplu.

     

    Mii de specialisti in tehnologie, ingineri, dar si experti in design lucreaza zilnic pentru a produce cele mai performante si mai noi telefoane si echipamente pentru telefonia mobila, capabile sa ofere servicii tot mai sofisticate. O intrebare se impune insa de la sine: avem neaparat nevoie de asa ceva? Mai ales in Romania, e o idee buna sa iti cumperi un telefon cu alte zeci de functii doar ca sa ai acces la 3G si sa poti descarca, sa spunem, muzica de pe Internet? Chiar merita sa platesti pentru asta un abonament cu trafic de Internet, mesaje multimedia si alte facilitati cu greu de imaginat in urma cu doar cativa ani?

     

    Fideli principiului de business “daca e prea complicat devine enervant si nu se vinde”, operatorii de telefonie mobila incearca acum sa evite transformarea banalelor convorbiri telefonice intr-un serviciu complex si neprietenos, suprasaturat de tehnica si functionalitati de care putini pot spune cu mana pe inima ca au intr-adevar nevoie.

     

    In fond, cea mai grea sarcina a companiilor de telefonie mobila in urmatorii ani va fi sa ofere tehnologie simpla. Sau, cel putin, simplu de utilizat. Iar aceasta a fost si una dintre concluziile conferintei “Code Camp”, organizata de Orange in orasul Opio, din sudul Frantei, la care au luat parte peste 450 de reprezentanti ai celor mai cunoscute companii din aria software-ului pentru telefoanele mobile. La discutiile din salile de conferinte ale selectului complex hotelier Club Med s-au intalnit atat producatori de jocuri video, de aplicatii de business pentru telefonul mobil, producatori de teme multimedia, cat si creatori de platforme software pe care sunt dezvoltate aceste aplicatii.

     

    Din seminarii s-a desprins o idee clara: degeaba este compania prietenoasa, daca nu traduce orice inovatie pe intelesul clientului. Ideal ar fi nu numai ca clientul sa cunoasca tehnologia, ci si sa o foloseasca in viata de zi cu zi, au explicat oficialii Orange.

     

    “Asa am pornit la drum, de la ideea ca tehnologia trebuie sa ajunga la toti oamenii”, a explicat Niall O’Keeffe, vicepresedinte Orange. El a estimat ca “atitudinea prietenoasa si imaginea placuta“ au adus succesul operatorului. “Numai brandul Orange a fost estimat la 8 miliarde de dolari (6,6 miliarde de euro). “In 1994 a fost primul brand de telefonie care nu continea cuvinte precum <tele>, <com>, sau <phone>”, a amintit el.

     

    Bineinteles, pentru orice operator este extrem de important sa isi creasca acum incasarile din traficul de date, pe masura ce veniturile din apelurile clasice continua sa scada anual si pachetele de voce se ieftinesc, iar telefonia pe Internet castiga teren. Insa sarcina operatorilor este de a-si creste aceste incasari fara a-si pierde clientii pe drum, dezorientati de multitudinea de oferte tot mai diversificate.

     

    Fara indoiala, telefonia mobila evolueaza. Accesul la Internet permite transferuri rapide de date si, incepand de aici, se pune tot mai mult problema testarii gusturilor pietei pentru stabilirea preferintelor publicului, precum si facilitarea accesului consumatorilor la continutul multimedia ce va fi disponibil pentru telefonul mobil: muzica, filme, stiri sportive, jocuri video si aplicatii de business.

     

    Servicii mai bune pentru clienti nu pot fi obtinute prin fortele proprii ale Orange, cred oficialii companiei. Ci doar colaborand cu marii producatori de continut media, dar si cu micile companii care dezvolta software sau inoveaza promovand diverse solutii noi pentru problemele existente cu telefonul mobil.

     

    De aceea, la Code Camp a fost anuntata extinderea programului Orange Partner, care acum aduna 34.000 de companii, fiind lansat un nou plan: Orange Compatible. Acest logo va fi marcat pe produsele partenerilor care sunt testate si verificate de specialistii operatorului si sunt considerate “ok” pentru a iesi pe piata. Bineinteles, partenerii premium ai Orange vor beneficia de avantajele maxime ale acestui nou serviciu. “In parteneriat cu Orange oricine castiga pe loc 56 de milioane de clienti”, a spus Yves Maitre, vicepresedinte al operatorului.

     

    De altfel, in opinia specialistilor companiei, numai prin astfel de parteneriate poate fi atins succesul in domeniul multimedia pentru telefonul mobil. “Cel mai bun exemplu pentru viitorul download-ului pe telefonul mobil este parteneriatul cu Lucasfilm, care a permis realizarea clipurilor, temelor si tonurilor inspirate din Razboiul Stelelor”, a declarat Patrick Rouvillois, vicepresedinte Orange pentru marketing. Videoclipul inspirat de Star Wars Episodul III a devenit cel mai descarcat produs media pe telefonul mobil din toate timpurile, a precizat el, adaugand ca studiile arata ca acesta a obtinut in randul clientilor Orange o cota de piata de 30% din totalul produselor multimedia pentru telefonul mobil.

     

    Pentru clientii operatorului de telefonie mobila, serviciile multimedia incep sa devina un punct de atractie, spun oficialii companiei, care este prezenta in 17 tari. “In Marea Britanie, se descarca circa 10.000 de clipuri pe saptamana, iar numarul de jocuri video descarcate pe telefonul mobil a ajuns la 50.000 pe saptamana“, a spus Patrick Rouvillois. El a precizat ca media emisiunilor TV urmarite pe telefon a ajuns la 40 de minute/client/luna in Franta. Bineinteles, telefonia de generatia a treia va accelera aceste schimbari.

     

    “Circa 60% din clientii Orange de 3G folosesc serviciile video pe telefonul mobil. Traficul de date este de cinci ori mai mare pentru un client 3G in comparatie cu unul care foloseste serviciile clasice”, a mai spus el.

     

    Alt pas inainte ar fi convergenta tehnologiilor, iar un element cheie va fi unificarea sistemelor fixe si mobile, pentru a oferi un abonament mai flexibil pentru utilizator. “Lucram acum din greu la realizarea convergentei dintre telefonul fix si cel mobil”, a asigurat Sanjiv Ahuja, CEO al Orange, care nu a fost prezent in Code Camp, ci a transmis un mesaj video participantilor. Un abonament mai flexibil este in vizorul oficialilor Orange si ai proprietarului France Telecom, pentru a accelera convergenta tehnologiilor, elementul cheie fiind unificarea sistemelor fixe si mobile. Bineinteles este nevoie de o generatie noua de telefoane mobile, iar tehnologia aleasa pare a fi SIP (Session Initiation Protocol – o varianta a telefoniei pe Internet).

     

    Alt domeniu care are nevoie de toata atentia operatorului este grija pentru clientii fideli si pentru cei premium. Oficialii companiei au anuntat saptamana trecuta, la Code Camp, apropiata lansare a Orange Premier, un concept de abonament care imparte pe categorii functiile serviciilor si terminalelor pentru a se adapta nevoilor consumatorului. “Tehonologia se dezvolta si devine din ce in ce mai complicata pentru oameni, iar ca sa fim relevanti trebuie sa segmentam targeturile si sa adaptam serviciile, astfel incat o femeie casnica, un fermier sau un om ocupat de afaceri sa primeasca exact ce au nevoie de la un telefon mobil”, spune Daniel Keller, Consumer Brand Strategy Manager in cadrul grupului Orange.

     

    Noul serviciu, care va fi in curand disponibil si in Romania, ofera, pe langa impartirea functiilor, asigurare in cazul pierderii sau furtului telefonului (care va fi inlocuit in 24 de ore) si un numar dedicat de customer service, upgrade gratuit al telefonului la 9 luni si casuta vocala gratuita.

     

    Orange a mai lansat la Code Camp si conceptul de “try before you buy” (testeaza inainte sa cumperi). “Pentru a convinge clientul, trebuie sa ii arati ca nu iti e frica de reactia lui dupa ce va incepe sa utilizeze telefonul si de aceea acesta va putea sa testeze doua-trei luni terminalul si serviciile inainte de a cumpara”, spune Nial O’Keefe, vicepresedinte al grupului.

     

    In materie de servicii noi, oficialii Orange au anuntat lansarea pentru anul urmator a serviciului 3G, pe care insa vor sa il aduca pe piata diferit de 3G-ul deja existent. “Generatia a treia ofera servicii foarte bune, dar o data cu lansarea dorim si aplicatii noi, pe care nu le au ceilalti operatori pe piata“, spune Nial O’Keefe.

     

    Orange a lansat 3G in cateva piete vest-europene, insa in Romania a adoptat o strategie de mijloc. Operatorul a insistat pe instalarea unei retele de nivel 2,5 G, respectiv tehnologia EDGE (Enhanced Data Rates for GSM Evolution), care permite transfer de date mai rapid si deci servicii multimedia mai bune decat GSM-ul clasic. Aceasta ar urma sa creasca pana la nivelul de acoperire nationala, urmand sa fie complementara pentru 3G. Serviciul de generatia a treia va fi la inceput prezent in orasele mari, iar in afara acestora, EDGE va ramane pentru mai multi ani o alternativa viabila. Orange va lansa in primul trimestru al anului viitor serviciul sau de generatia a treia pe piata din Romania.

     

    Telefonia de generatia a treia nu mai are in centrul activitatilor sale comunicatiile de voce, cum era cazul clasicului GSM. Tocmai pe multimedia se bazeaza 3G, avand in prim-plan apelul insotit de imagini video, in care interlocutorii se pot si vedea in timp ce discuta la aparat. Telefoanele de generatia a treia au in general ecranul de dimensiuni mai mari, au doua camere video, pot stoca si reda muzica, clipuri, filme si sunt dotate cu cele mai noi jocuri video. Pot accesa Internetul mult mai rapid decat telefoanele din generatia a doua, deci utilizatorii pot vizita siteurile favorite si pot schimba mesaje tot mai complexe online (e-mail, instant messaging, lucru online asupra documentelor, etc).

     

    Pentru retelele 3G, Orange a creat si un terminal propriu, versiune noua a telefonului inteligent SPV. Noul “laptop”  de buzunar a fost botezat SPV M5000 si se vrea cea mai performanta alternativa pentru computerul personal pentru oamenii de afaceri si profesionistii care calatoresc mult. Intr-adevar, cantareste aproape 300 de grame, insa are camera foto digitala de peste un megapixel, apeluri video, acces la retelele de Internet Wi-Fi (internet fara fire prin unde radio) si functiile obisnuite ale PDA-ului de buzunar (Internet, e-mail, calendar, agenda de contacte, etc.). Este operat de platforma Windows Mobile, ca si toate echipamentele din gama sa, are creion digital pentru acces rapid la date si memorie de 32 MB RAM. Evident, pentru cei care nu se multumesc cu putin, are slot pentru carduri de memorie. Pretul estimat, bineinteles cu abonament, este de circa 600 de euro.

     

    Dar tehnologia nu se va opri la 3G. Urmeaza apoi HSDPA (High Speed Downlink Packet Access), care se implementeaza peste emitatoarele 3G si care urca viteza de transfer a fisierelor pe telefonul mobil pana la 8-10 Mbps. Sa nu uitam ca in Japonia se testeaza deja 4G, care permite transferuri de fisiere la peste un gigabit (1.000 Mb) pe secunda. Iar exemplele de pana acum sunt favorabile – este de asteptat ca, la scurt timp dupa lansarea la nivel mondial, noile tehnologii sa faca pasul si pe piata din Romania.

  • Mai creste Bursa?

    Bursa si-a depasit, in sfarsit, maximele atinse la inceputul anului. De aceasta data insa, asupra castigurilor investitorilor nu pare sa mai planeze amenintarea unor corectii severe, cum au fost cele de la sfarsitul lui februarie.

     

    Indicele BET, care urmareste evolutia celor mai importanti emitenti de la Bursa de Valori Bucuresti (BVB), a atins saptamana trecuta un maxim istoric, depasind pentru prima data pragul de 6.600 de puncte, ceea ce reprezinta o crestere de 51,6% comparativ cu inceputul anului. Indicele SIF-urilor, BET-FI, si-a depasit la randul lui maximul, dupa ce stabilise mai multe recorduri in ultimele doua luni, apropiindu-se foarte mult de pragul de 40.000 de puncte. Analistii din piata considera insa ca trendul crescator va continua cel putin pana la finele anului, iar indicii isi vor bate in continuare recordurile.

     

    Piata de capital a beneficiat in ultima perioada de un context favorabil, determinat, pe de o parte, de privatizarea BCR, precum si de scaderea dobanzilor din sectorul bancar, care a determinat reorientarea spre Bursa a unor capitaluri semnificative.

     

    Cresterile actiunilor listate la Bursa de Valori in ultima perioada au fost determinate de efectul cumulat a mai multi factori, crede Adrian Simionescu, directorul societatii de brokeraj Finans Securities. “Un element foarte important il reprezinta rezultatele bune ale companiilor, care indica in continuare cresteri importante. Un alt factor il reprezinta privatizarea BCR, care a avut un efect benefic pentru imaginea Romaniei in exterior, la fel ca si raportul de tara favorabil, care a confirmat asteptarile pozitive ale investitorilor straini”, explica Simionescu.

     

    Dar evolutia buna a pietei de capital trebuie corelata si cu scaderea dobanzilor la depozite, care au ajuns in unele cazuri real negative, este de parere Rares Nilas, directorul BT Securities. La aceasta, adauga el, a contribuit si faptul ca unii investitori au o perceptie gresita asupra randamentelor din sistemul bancar, deoarece acestia compara ratele actuale ale dobanzii, de circa 5%, cu inflatia din ultimul an, de 8%, in conditiile in care pentru anul viitor se asteapta totusi o scadere a inflatiei pana la nivelul de 5%. Pe de alta parte, investitorii sesizeaza ca piata bancara nu mai ofera randamente ridicate, ci doar o protectie a capitalurilor impotriva inflatiei. In aceste conditii, ei isi indreapta atentia asupra pietei de capital, avand in vedere performantele bune oferite de actiunile listate in ultimul an, explica Nilas.

     

    SIF-urile au fost, din nou, unul din motoarele principale ale cresterii pietei, in conditiile in care speculatiile privind valoarea de vanzare a BCR au urcat asteptarile din partea investitorilor pentru evolutia viitoare a celor cinci societati de investitii financiare. Aprecierea SIF a venit pe fondul prognozelor despre privatizarea BCR si modul cum se va reflecta evenimentul in valoarea activelor detinute de SIF. “In conditiile in care valoarea ofertelor pentru BCR depaseste 3 miliarde de euro, exista posibilitatea ca activul net al SIF sa creasca cu 70 pana la 100% in perioada urmatoare, ceea ce justifica niste cresteri de 20-30% ale pretului actiunilor”, spune directorul BT Securities.

    De la inceputul lunii octombrie, SIF-urile au inregistrat un randament mediu de 16,5%. Cresteri importante au inregistrat si producatorul de medicamente Antibiotice Iasi (18,3%), Banca Transilvania (13,5%), precum si compania petroliera Rompetrol Rafinare (8,5%).

     

    Majoritatea brokerilor considera ca evolutia pozitiva a pietei este justificata si ca nu exista pericolul unor corectii severe, de genul celor de la sfarsitul lui februarie si inceputul lui martie. “Nu ma astept la o corectie severa in perioada urmatoare, atata timp cat toate elementele creeaza premisele ca trendul ascendent sa continue. Economia creste, rezultatele financiare ale companiilor indica si ele cresteri, iar dobanzile mici vor determina in continuare migratia capitalurilor dinspre sectorul bancar catre Bursa. Vor mai exista unele corectii firesti pana la sfarsitul anului, insa reduse ca amploare”, spune Adrian Simionescu.

     

    Contextul de acum e diferit fata de cel de la inceputul anului. “Atunci a fost o isterie generala legata de Bursa”, isi aminteste el, referindu-se la investitorii atrasi de randamentele mari oferite de piata in 2004 si inceputul lui 2005 si care nu si-au pus problema daca acele cresteri spectaculoase au fost sau nu fundamentale. “Intre timp, investitorii s-au mai maturizat, iar acum se uita la rezultatele financiare si cer o analiza din partea brokerilor inainte sa bage banii in actiuni”, crede directorul Finans Securities.

     

    Clarificarea modului cum se va aplica impozitul pe castigurile de capital va favoriza, de asemenea, evolutia pozitiva a pietei in urmatoarele luni. “Acum, ca s-a lamurit si modul de impozitare a profiturilor, cred ca multi investitori se vor decide sa cumpere pana la finele anului, ca sa beneficieze de cota de impozitare de 1%”, crede Rares Nilas. Asa ca toata lumea se asteapta la vremuri bune pe bursa – cel putin in perioada urmatoare.

  • Se deschid ostilitatile

    Urmeaza saptamani de incordare pentru Erste Bank si Millennium bcp, cele doua banci care au licitat peste 3 miliarde de euro pentru pachetul de control de la BCR. Cu atat mai incordate cu cat nici austriecii, nici portughezii nu au banci atat de mari incat sa spuna ca pentru o achizitie ca BCR, banii nu conteaza.

     

    Cuvantul “surpriza” n-a lipsit din aproape nici unul dintre comentariile despre cei doi finalisti de la BCR, austriecii de la Erste Bank si Millennium bcp, cea mai mare banca din Portugalia. Prima surpriza ar fi ca bancile mari au fost descalificate inca din preliminarii – cum ar putea fi numite cele doua ore in care autoritatile romane au aranjat in ordine descrescatoare, miercurea trecuta, sumele oferite de cele bancile care depusesera oferte. Sapte grupuri bancare straine au depus, in urma cu doua saptamani, oferte financiare si tehnice pentru cea mai mare banca ramasa neprivatizata in aceasta parte de continent. Oferte pe care oficialii romani din comisia de privatizare le-au cernut dupa o grila in care pretul a contat in proportie de 90% si in care ofertele tehnice au avut o pondere de doar 10%.

     

    O a doua surpriza e ca pe lista scurta (foarte scurta, de fapt, pentru ca acum mai contine doar doua nume) si-a castigat loc si o banca ale carei ambitii pentru cuceriri est-europene n-au fost cunoscute pana acum de nimeni. Millennium bcp, cum se numeste fosta Banco Comercial Portugues (care a trecut in 2002 printr-un sustinut proces de rebranding), e o prezenta relativ noua in jocul central si est-european. Putini ar fi pariat ca va fi dispusa sa plateasca pentru o banca romaneasca mai mult decat grupuri bancare internationale cu strategii deja creionate pentru Romania.

     

    Si mai exista o surpriza: tratamentul “vindem cui da mai mult”, aplicat acum, in prag de aderare la UE, celei mai mari banci din sistem a facut ca pentru cele 62% din actiunile BCR scoase la vanzare sa se obtina din partea celor sapte concurenti o oferta medie de 2,4 miliarde de euro, ceea ce duce BCR la o valoare medie, potrivit ofertelor, de circa 3,87 miliarde de euro.

     

    Asadar au ramas in cursa Erste Bank si Millennium bcp, care au oferit, potrivit unor surse, 3,2 miliarde de euro pentru pachetul de control (ceea ce ridica valoarea bancii la 5,1 miliarde de euro), respectiv 3-3,1 miliarde de euro (adica o evaluare a bancii de 4,8 miliarde de euro). Si e de asteptat ca sumele sa mai creasca, pentru ca urmeaza negocierile directe cu reprezentantii statului, in care analistii se asteapta ca pretul pachetului de 62% sa se apropie de pragul de 3,5 miliarde de euro sau poate chiar sa-l depaseasca.

     

    Bani foarte multi pentru doua banci de categorie usoara, daca le raportam la un fost competitor cu nume, experienta si forta financiara ca Deutsche Bank – care insa a oferit, potrivit unor surse, doar 2,2 miliarde de euro, plus un plan de investitii de 250 de milioane de euro – sau ca BNP Paribas (un alt favorit, dupa opiniile care circulau pana saptamana trecuta pe piata), care ar fi oferit sub 1,9 miliarde de euro.

     

    Ca pretul e mare si miscarea surprinzatoare, cel putin in cazul Millennium bcp, o dovedeste reactia investitorilor: in ziua care a urmat anuntului oficial ca portughezii au oferit peste 3 miliarde de euro pentru o banca romaneasca, valoarea actiunilor a scazut cu 8%, semn ca o astfel de suma e, totusi, mai mare decat ar permite resursele financiare ale aspirantilor cu sediul la Lisabona.

     

    Mai ales ca Millennium bcp nu si-a facut publice, cel putin pana acum, astfel de ambitii in estul Europei. Banca are doar 20 de ani, iar in Europa mai detine, in afara Portugaliei, doar doua “baze”: in Grecia, unde are o cota de piata de 1,5% (unde au infiintat Nova Bank) si in Polonia, unde a cumparat o banca locala, Millenium Bank, in 1998, ajunsa acum la o cota de 4% – mai putin decat are la noi Bancpost, care ocupa locul al saptelea in clasamentul dupa active bancare.

     

    Asadar, pentru investitorii Millennium bcp, o miscare ca cea de saptamana trecuta – de a oferi peste 3 miliarde de euro pentru a cumpara ceva intr-o tara care nu se “lipeste” in nici un fel de prezenta actuala a grupului – e surprinzatoare. Cu atat mai mult cu cat interesul portughezilor pentru Romania pare de data foarte recenta. Intr-un interviu acordat in luna mai revistei The Banker, presedintele Millennium bcp, Paulo Teixeira Pinto, vorbea doar despre o posibila extindere in Polonia si Grecia, “daca ar aparea oportunitati de consolidare” – nici o vorba despre Romania.

     

    Surpriza “migrarii catre est” a portughezilor s-a manifestat, spun jurnalistii de la The Banker, si atunci cand portughezii au intrat in Polonia. Criticii s-au intrebat atunci ce cauta portughezii in celalalt capat al Europei, intr-o tara cu care nu au nici un fel de afinitate culturala. Motivul dat atunci de portughezi ar putea fi invocat si acum: noi suntem specializati in servicii financiare pentru tari aflate in proces de dezvoltare, care se transforma aproape la fel cum s-a transformat Portugalia acum douazeci de ani.

     

    Cu Erste Bank, lucrurile stau insa altfel. Austriecii si-au facut o reputatie de cuceritori tenace, care au avansat centimetru cu centimetru spre est, cumparand banca dupa banca in cinci tari din regiune. Erste e o banca veche, care s-a nascut acum aproape doua secole, prin unirea mai multor case de economii, dar expansiunea si-a inceput-o abia in 1997, ajungand acum cel de-al doilea grup bancar din centrul si estul Europei, dupa HVB. De pe “harta Erste” lipseste inca Bulgaria, unde austriecii au esuat acum doi ani, in fata ungurilor de la OTP, in incercarea de a prelua banca locala de economii DSK. Lipseste si Polonia, unde “cumpararea unei banci cu o cota de piata relevanta ar fi foarte costisitoare”, dupa cum declara Manfred Wimmer, seful departamentului de dezvoltare internationala al Erste Bank, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin.

     

    Nici o urma de dubiu: cele doua banci se aseamana prea putin in privinta strategiilor de expansiune si chiar a dimensiunilor. In vreme ce austriecii se lauda cu active de peste 150 de miliarde de euro, portughezii au mai putin de jumatate. Asemanatoare au fost doar primele lor oferte pentru BCR. Una dintre cele doua banci va pierde in timpul negocierilor fata in fata cu autoritatile romane, care ar putea dura doua saptamâni, potrivit unei declaratii a ministrului pentru Relatia cu Parlamentul, Bogdan Olteanu, citat de Reuters. Numele noului proprietar al BCR il vom cunoaste probabil pana la sfarsitul anului. Iar acesta, fie el Erste Bank sau Millennium bcp, va trebui sa demonstreze investitorilor ca BCR a meritat peste 3 miliarde de euro.

  • BANCI: Cand cardul va devine mai inteligent

    Cardul inteligent nu este un business profitabil. Cel putin nu pentru moment, spun reprezentantii marilor banci romanesti. Sa fie insa si bancile mai mici de aceeasi parere? Sau surprizele ar putea aparea exact acolo unde sunt mai putin asteptate?

     

    Este mai mult decat un card obisnuit de plata, este “un mic computer in portofelul fiecaruia”, explica recent pentru BUSINESS Magazin managerul programului de smart carduri de la Mastercard International, Bruno Carpreau.

     

    Dotat cu un deja banal cip, cardul inteligent poate functiona la fel de bine si pe post de cartela pentru metrou sau ca bilet de intrare la film si teatru, dupa cum poate memora si datele de identitate sau diverse informatii despre starea de sanatate a posesorului sau. Pe scurt, dupa cum o spune Carpreau, “inlocuieste cu succes multe dintre hartiile obisnuite in portofelul fiecaruia dintre noi”.

     

    Europa vestica, dar si tari importante din Est – precum Polonia, Slovacia sau Serbia – l-au adoptat deja, iar la jumatatea anului trecut existau la nivel global mai mult de 300 de milioane de astfel de carduri, emise sub sigla Visa sau MasterCard.

     

    Sunt insa romanii pregatiti pentru astfel de inovatii? Si cand ar putea aparea primul card inteligent si in Romania? In opinia lui Carpreau, acest lucru s-ar putea intampla nu peste foarte mult timp. La celalalt “pol”, analistul Sergiu Cone considera ca lansarea de catre bancile romanesti a unui card cu cip ar reprezenta “mai degraba un moft decat un business real”. Nu de alta, spune el, dar nu exista inca infrastructura necesara pentru a folosi la “capacitate maxima” un astfel de instrument complex. Practic, in cazul unui card inteligent, banda magnetica pe care sunt stocate informatiile necesare unei plati – cazul cardurilor “clasice” – este inlocuita cu un cip informatic, pe care pot fi inmagazinate aplicatii dintre cele mai diverse.

     

    Ar fi util, e adevarat, adauga Cone, “daca pe un astfel de <plastic> as putea avea si asigurarea sociala, carnetul de sofer si functia clasica de plata”. Dar daca el nu aduce pentru posesor nimic nou fata un card obisnuit, e greu de crezut ca romanii vor fi dispusi sa plateasca doar de dragul noutatii, mai spune el.

     

    Dar reticenta analistului, nu este, neaparat, impartasita si de jucatorii de pe piata. “Foarte curand, primul card cu cip va fi lansat de una dintre bancile noastre membre”, declara pentru BUSINESS Magazin managerul pentru Romania si Bulgaria de la Visa, Catalin Cretu. Si de la MasterCard vin vesti bune: exista deja colaborari cu mai multe banci membre din Romania pentru a implementa cardurile cu cip “atat pe partea de emitere, cat si pe acceptare”, potrivit managerului pentru Romania si Bulgaria, Denisa Mateescu.

     

    Surpriza emiterii primului card cu cip pe piata romaneasca nu vine insa, asa cum ar fi fost de anticipat, din partea vreunuia dintre marile nume, ci dinspre o banca de mici dimensiuni si destul de “timida” pe zona de retail. Potrivit informatiilor din piata, Procredit Bank va lansa un astfel de card in zilele urmatoare.

     

    O initiativa similara ar putea veni si din partea BCR, ai carei oficiali au anuntat de ceva vreme, prin vocea directorului directiei de carduri, Ion Matei, ca vor lansa un card inteligent “pana la finele anului”. De altfel, BCR a fost cea dintai banca din Romania care a facut primii pasi catre cardul cu cip – inca din luna aprile a acestui an -, insa doar pe partea de acceptare, si nu de emitere. Banca si-a updatat atunci sistemele pentru a putea accepta la plata cardurile cu cip cu care clientii straini ar putea veni in Romania.

     

    Dar in privinta acceptarii, spre deosebire de emitere, bancherii nici nu prea mai au cum sa-si amane proeictele. “Nu prea avem de ales”, explica sefa serviciului de carduri de la Banca Transilvania, Oana Ilas. Incepand cu 1 ianuarie 2006, bancile din regiune care au migrat catre tehnologia cu cip vor avea un avantaj competitiv fata de cele care nu au facut-o inca. Regulile stabilite de Visa si MasterCard spun ca, in cazul unei tranzactii frauduloase, bancile care nu au migrat la tehnologia smart card pierd din start. Este practic vorba despre un transfer de responsabilitate de la bancile care au migrat catre cip la cele care nu au facut-o pana acum. Uniunea Europeana a stabilit o data si mai recenta de initiere a transferului de responsabilitate, anume 1 ianuarie 2005. Apare astfel riscul ca persoanele care comit fraude sa se indeparteze de UE si sa vina pe piete mai putin sofisticate, care inca nu dispun de tehnologia cipului.

     

    Dar cardul cu cip inseamna, de fapt, cu mult mai mult decat protectie impotriva fraudelor. Pe un smart card bancile pot oferi clientilor lor o intreaga gama de aplicatii bancare si de plata, “croite” pe specificul fiecaruia.

    La fel de bine, bancile pot colabora cu parteneri cum ar fi comerciantii, companiile de telecomunicatii si de transport, pentru a oferi diverse aplicatii in comun pe card.

     

    Unul dintre cele mai mediatizate exemple in acest sens vine de la Moscova si este rezultatul unui parteneriat intre administratia locala, Banca Moscovei si metroul din capitala Rusiei. Initial, cardul era utilizat exclusiv pentru accesul in statii a celor peste noua milioane de calatori care circula zilnic cu metroul moscovit. Ulterior s-a emis un card special pentru studenti, prevazut cu o fotografie, ce permitea – pe langa accesul la metrou – si dreptul la o reducere cu 30 de procente a abonamentului lunar ca urmare a succesului de care s-a bucurat aceasta initiativa, autoritatile au extins programul astfel incat sa permita pensionarilor, studentilor si veteranilor sa primeasca ajutoarele, subventiile si compensatiile de care beneficiaza din partea statului prin intermediul acestui card de calatorie. In iunie 2002, proiectul a intrat intr-o noua faza de dezvoltare, astfel incat cardurilor sociale li s-a adaugat si functia de plata. Din acest moment, cardurile au fost emise in colaborare cu Banca Moscovei, sub logo-ul Visa Electron. La finele lui 2004, mai bine de 2,8 de milioane de moscoviti aveau un astfel de card inteligent. 

     

    Revenind insa la realitatea romaneasca: ati ajuns deja sa va simtiti pierduti intre zecile de carduri de fidelitate pe care le aveti in portofel? Un smart card le-ar inlocui cu succes pe toate, spune Carpreau. In plus, tehnologia cu cip faciliteaza tranzactii mai rapide. In prezent, terminalele instalate la comercianti contacteaza bancile sau alte companii emitente pentru a autoriza platile efectuate pe cardurile traditionale cu banda magnetica. Un card cu cip poate autoriza el insusi o tranzactie, confirmand codul PIN al posesorului prin intermediul POS-ului.

     

    Cu toate astea, exista printre bancherii romani si voci care sustin ca, cel putin deocamdata, este prea devreme pentru a vorbi despre smart card. La BRD, Raiffeisen sau Banca Transilvania, de exemplu, astfel de proiecte sunt lasate pentru anul viitor cel mai devreme.

    “Nu este un business”, este opinia directorului adjunct al departamentului de carduri de la BRD, Geo Bavro. Si nici nu va fi, considera acesta, pana atunci cand nu va exista infrastructura necesara de acceptare, atat la comercianti, cat si la bancomate.

     

    Cu atat mai mult cu cat “o mare parte dintre romani au mai ales carduri de salarii, si se uita la fiecare cent platit”, dupa cum spune Oana Ilas, de la banca Transilvania. In aceste conditii, e greu de crezut ca cineva va fi dispus sa plateasca intre un euro si jumatate si doi, cat ar costa un card inteligent daca el ar fi pus acum pe piata, argumenteaza ea. Pe de alta parte, nici bancherii nu sunt dispusi sa isi asume aceste costuri suplimentare. In acest moment, costul unui card obisnuit este de aproximativ  20 de centi si este suportat in marea majoritate a cazurilor de catre banci. “Da, in Anglia (care este si cea mai mare piata de smart carduri – n.r.), unde taxa anuala pe un card este de 100 de lire sterline, poate ca este profitabil sa emiti smart carduri”, argumenteaza Aurelian Stoenescu, de la Raiffeisen. In Romania, insa nu. Motiv pentru care si bancherii austrieci si-au amanat planurile de trecere la smart card abia pentru 2007, “odata cu intreg grupul”.

     

    Dincolo de toate argumentele “pro” si “contra” exista si o alta idee, unanim acceptata: smart card-ul va avea piata si in Romania. Ramane intrebarea “cand?”.

  • Optimism second-hand

    Dupa un an de varf al pietei auto apar primele ingrijorari. In primele noua luni s-au vandut cu 60% mai multe masini noi decat in aceeasi perioada a anului trecut, dar in 2006 cresterea se va tempera, sustin reprezentantii Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile (APIA), care se tem ca aderarea la UE ar putea aduce o explozie a vanzarilor de masini second-hand.

     

    In ultimii trei ani, numarul de autovehicule noi vandute pe piata romaneasca s-a dublat, iar in acest an ar putea ajunge la 250.000 de unitati. Cu toate acestea, previziunile pentru anul viitor sunt moderate. ”Este posibila o crestere usoara, de 5%”, a spus Brent Valmar, presedintele APIA, in cadrul unui seminar organizat de Ziarul Financiar, impreuna cu BRD-GSG si BRD Sogelease.

     

    ”Dar nu suntem Mafalda, dovada fiind chiar acest an, pentru care noi am estimat o crestere de 20%, dar s-a ajuns la peste 60%”, a punctat Valmar. Principala ingrijorare a producatorilor si importatorilor nu este insa anul 2006, cat momentul aderarii la Uniunea Europeana, care ar putea aduce importuri masive de masini second-hand.

    ”Sigur ca ne bucuram de evolutia din acest an, insa eu nu impartasesc optimismul de pe piata din acest moment”, si-a inceput prezentarea Jean Michel Sicre, directorul comercial al Dacia-Renault – cel mai mare producator auto din Romania. El a remarcat ca importurile de autovehicule de ocazie sunt inca mici, dar in crestere, dublandu-se fata de anul trecut.

     

    Sicre se teme ca piata romaneasca ar putea urma modelul din Polonia, unde importurile de masini uzate au crescut exploziv dupa 1 mai 2004 – data intrarii in UE. ”In Polonia, vanzarile de masini noi au scazut atat anul trecut, cat si in acest an, in schimb vânzarile de autovehicule de ocazie au crescut de peste 25 de ori, de la 35.000 in 2003 la 811.000 anul trecut”.

     

    La 1 mai anul trecut, Polonia a ridicat toate restrictiile referitoare la importurile vehiculelor second-hand. In Romania, pentru moment, se interzice importul masinilor care nu indeplinesc normele Euro 3 (practic, construite dupa 2000). In plus, accizele in cazul autovehiculelor de ocazie sunt duble. ”Dar Guvernul a anuntat deja ca nu vor mai fi restrictii dupa data aderarii”, a precizat Sicre.

     

    Presedintele APIA a spus totusi ca, in prezent, discuta cu autoritatile modalitati de stopare a posibilei invazii de ”harburi” pe strazile Romaniei.

    Experienta poloneza arata ca mai mult de doua treimi din autovehiculele second-hand importate au o vechime de peste 10 ani, pretul mediu fiind de 120 de euro. Acest lucru ar aduce o crestere a gradului de poluare, in paralel cu scaderea gradului de siguranta in circulatie, apreciaza Brent Valmar.

     

    Sicre a recunoscut ca se teme de importurile second-hand, pentru ca acestea vor afecta segmentul de low-level al pietei, adica exact zona in care se pozitioneaza Dacia. ”Credem ca jumatate din vanzarile de Logan vor fi afectate de liberalizarea importurilor. Evident ca vom fi mult mai afectati decat alti producatori”, a spus directorul comercial al Dacia.

     

    Membrii APIA sustin mentinerea unor norme obligatorii, chiar si dupa aderarea la UE, exemplificand cu situatia din Cehia sau Ungaria, unde importurile de autovehicule de ocazie nu au avut aceeasi crestere ca in Polonia. Printre variantele propuse se numara obligativitatea respectarii unor standarde de mediu (Euro 2 in Ungaria) sau interzicerea importurilor unor masini mai vechi de 8 ani.

     

    Pentru reglementarea pietei auto second-hand, reprezentantii APIA vor realiza pâna la sfârsitul anului un catalog de preturi pentru modelele rulate, pentru crearea unui standard pe piata, demers similar masurilor luate pe pietele vestice.

     

    Pana la 1 ianuarie 2007, producatorii si importatorii se bucura totusi de evolutia spectaculoasa din acest an. Valoarea pietei auto va fi probabil de 2,5 spre 3 miliarde de euro in acest an, este de parere Brent Valmar.

    Potrivit datelor APIA, in România sunt inmatriculate in prezent aproximativ 4,5 milioane de autovehicule, din care 3,4 sunt autoturisme. Insa cresterile explozive nu pot continua la nesfarsit. ”Boom-ul pietei auto se va opri la un moment dat, probabil in 2008, chiar si fara liberalizarea importurilor second-hand”, a conchis Sicre.

  • Economia de consum

    Romania beneficiaza de o pozitie de nisa in economia zonei euro: produce bunuri cu valoare adaugata mica, poluante si energofage. In plus, exporta aceste bunuri catre piata europeana, cu marje minime de profit.

     

    Desigur, acesta nu e neaparat un lucru rau, iar conditia de low-cost producer a permis tarii noastre sa creasca in ultimii ani pe seama exporturilor. Tarile din Asia s-au dezvoltat pe baza acestui sistem fara probleme, decenii de-a randul, (China, Thailanda, Indonezia, Corea), dar secretul este ca acceptarea pozitiei de producator de bunuri inferioare sa fie insotita in tehnologie moderna, infrastructura si cercetare.

     

    In acest fel, o tara in curs de dezvoltare poate profita de costurile relativ mai scazute cu forta de munca, precum si de un mediu economic mai “lejer”; in schimb, prin investitiile pe care le atrage, precum si prin cresterea nivelului de trai al populatiei isi asigura in timp competitivitatea la nivel mondial. Prosperitatea propriilor cetateni determina in timp o crestere robusta de bunuri de larg consum, o clasa de oameni de afaceri puternica, si mai departe investitii interne, generand o spirala a bunastarii si cresterii economice.

     

    In Romania insa, perioada de crestere prin exporturi nu a produs o imbunatatire generala  a nivelului de trai si veniturilor populatiei, ci mai degraba acute disparitati sociale proprii tarilor din America Latina. Pe de alta parte, apropierea de momentul integrarii in UE s-a reflectat in fluxuri de capital strain si un optimism exagerat despre resursele si potentialul Romaniei. Peste toate acestea, recesiunea din tarile Europei de Vest si incercarea lor de a “externaliza” costurile aferente, a creat o abundenta de bunuri de larg consum la preturi competitive si distribuite in mod agresiv in Noua Europa.

     

    In acest context, tara noastra a fost impinsa sa devina un consumator de bunuri de larg consum importate atat prin politici agresive de marketing, cat si prin relaxarea brusca a conditiilor de creditare. Ruptura dintre mersul economiei si starea de spirit a populatiei, exprimata prin cererea de bunuri, se adanceste pe masura ce economia Romaniei este contaminata de stagnarea sau chiar recesiunea din intreaga Europa. Mai mult, alti aspiranti la titlul de low-cost producers: China, India ataca nisa pe care in urma cu cativa ani se baza cresterea economica din tara noastra. Cheia mentinerii unui nivel de crestere aproape sanatos este gasirea unui echilibru intre cererea interna de bunuri si productie. Din pacate insa, oferta nu este destul de elastica pentru a se adapta cererii suficient de rapid, si atunci dezechilibrele ies la suprafata prin presiuni inflationiste, deficit comercial – importuri care cresc mai repede decat exporturile, surse mai putine la bugetul de stat decat cele anticipate.

     

    Toate aceste elemente, ca si altele de natura legala si de management economic, au fost enumerate in raportul de tara elaborat de Comisia Europeana, unul considerat crucial in evaluarea potentialului economic al Romaniei in perspectiva aderarii (probabil amanate) la UE.

     

    Dupa cativa ani de crestere alerta, iata ca economia pare sa-si fi epuizat din resurse. Consumatorii nu sunt insa dispusi sa astepte pana ce companiile romanesti vor raspunde cererii, mai ales ca au de ales intre bunuri de calitate si la preturi tot mai competitive din import, pentru cumpararea carora pot  imprumuta la dobanzi mici si pe termene tot mai lungi. Creditele pentru capital de lucru au crescut in primele 8 luni ale anului cu 14%, iar cele pentru investitii cu 20%, in timp ce creditul de consum a avansat cu un impresionant 66% in aceeasi perioada.

     

    Ritmul inalt de majorare a investitiilor este vestea buna, dar diferenta dintre expansiunea creditului de consum si productie este cel putin ingrijoratoare. Daca mai adaugam si procentul de 33% de majorare a creditelor ipotecare in perioada ianuarie – august 2005, avem imaginea disparitatii intre cerere si oferta interna, care genereaza deficitul comercial. Investitiile realizate de companii se vor materializa in viitor intr-o oferta mai larga de bunuri, dar pentru moment productia industriala stagneaza.

     

    Eforturile guvernului de a impulsiona economia prin relaxare fiscala au avut efecte nedorite pe termen scurt, prin adancirea deficitului bugetar si atragerea vigilentei FMI. De cealalta parte, interventia Bancii Centrale in scopul de a limita cererea si a tempera presiunile inflationiste a nascut reactii negative din partea mediului de afaceri si a bancilor comerciale. Masuri care au sens din punct de vedere economic, sunt primite cel putin cu raceala de catre cei carora li se adreseaza, in timp ce structura economiei ramane ancorata de un segment de produse putin profitabile si pentru care ni s-au erodat si avantajele competitive. Ce este de facut acum? Putine lucruri, cand integrarea bate la usa. Vom continua sa fim o economie de consum, fara pretentii la export si care absoarbe supraproductia Europei.

  • De ce vor renunta chinezii la betisoare

    Nu citesti asa ceva in fiecare zi: un comentator de la The China Daily a scris saptamana trecuta un articol in care propunea chinezilor sa se gandeasca daca cu cumva ar fi bine sa renunte la betisoarele de lemn si sa manance, in schimb, cu mana. De ce oare?

     

    “Nu mai avem paduri atat de intinse, tara noastra nu mai are destula verdeata, apa noastra e tot mai putina, iar natiunea noastra creste mai rapid ca niciodata. Numai in China se folosesc anual 45 de miliarde de betisoare de unica folosinta, care inseamna 1,66 miliarde de metri cubi de lemn, adica 25 de milioane de copaci ajunsi la maturitate”, scria Zou Hanru. Cu cat chinezii sunt mai multi, adauga el, “cu atat creste cererea de case mai mari si de mobila mai multa si mai variata. Iar ziarele devin tot mai groase, in incercarea lor de a capata o felie mai mare din piata de publicitate”.

     

    In fata acestor presiuni legate de protectia mediului, spunea el, China va trebui sa renunte la betisoare si sa se indrepte catre otel, care macar e refolosibil; “sau, si mai bine, am putea sa ne folosim mainile pentru a manca”, propunea Zou Hanru.

     

    Comentariul lui Zou subliniaza ca, in vreme ce o crestere de 9% in fiecare an este, poate, sustenabila din punct de vedere economic, ea e limitata totusi din considerente de protectia mediului. Iar presiunile pe care le suporta acum chinezii ti se arata chiar in momentul in care aterizezi la Shanghai.

     

    In vreme ce esti nevoit sa astepti 90 de minute sa ti se puna viza la aeroport, strivit intre chinezi care calatoresc prin tara si investitori care o viziteaza, simti ca ai ajuns intr-o tara angajata intr-o cursa a capitalismului extrem. Aproape toti cei care stateau alaturi de mine la coada pentru viza incepusera deja sa vorbeasca la telefon sau sa-si foloseasca PDA-urile, ca si cum nici unul nu mai putea astepta sa se incheie verificarile pasapoartelor pentru a trece la afaceri.

     

    Nu numai ca acum China nu mai e catusi de putin o tara comunista, dar s-ar putea chiar sa fie cea mai capitalista tara a lumii, in termeni de energie bruta. Cred ca istoria va arata ca de fapt capitalismul chinez a fost cel care a pus capat socialismului european. Europa nu mai poate sustine saptamana ei de lucru de 35 de ore si costisitoarele pachete sociale din cauza competitiei cu o China cu salarii mici si aspiratii mari, ori cu India, ori Estul Europei.

     

    Dar exista totusi ceva care sa poata opri capitalismul chinezesc? Da: capitalismul chinezesc insusi. In afara de colapsul politic, cea mai mare amenintare pentru cresterea Chinei e acum mediul. Un Sam’s Club (o divizie a Wal Mart, cel mai mare retailer din lume, n.r.) din orasul chinezesc Shenzhen a vandut 1.100 aparate de aer conditionat intr-un singur weekend, anul trecut. Cat timp poti vinde in felul asta? Exista, totusi, limite. Iar conducatorii Chinei stiu asta, si incearca acum sa ia masuri pentru a compensa defrisarile si pentru a gasi solutii alternative la centralele electrice pe baza de carbune, care au transformat orase precum Shenzhen in niste gigantici nori cenusii.

     

    Unul dintre lucrurile pe care autoritatile il fac e acela ca schimba deja felul in care sunt judecati cei care conduc administratiile locale, provinciile si natiunea intreaga: cresterea PIB-ului nu mai e unitatea de masura standard. “In timpul tranzitiei de la economia planificata la economia de piata, a existat o perioada in care indicatorii economici erau singurul criteriu, pentru ca trebuia sa ne dezvoltam tara“, imi spunea viceprimarul din Shanghai, Feng Guoquin. Azi, tot mai multi chinezi cer oficialilor locali “sa acorde aceeasi atentie dezvoltarii economice si protectiei mediului”.

     

    Insa dat fiind faptul ca legitimitatea Partidului Comunist consta in principal in capacitatea sa de a creste nivelul de trai, acesta nu-si poate permite o recesiune si somaj in masa – daca vor avea dileme, oficialii vor alege intotdeauna cresterea bruta. Partidul nu-si poate permite o recesiune – au nevoie in continuare de crestere economica pentru zonele rurale, care sunt inca sarace. Si multe dintre acele zone sarace sunt in fierbere, pentru ca taranii chinezi, desi au nevoie de locuri de munca, sunt impotriva defrisarilor, a barajelor ori a poluarii raurilor, lasate pe capul lor de marile orase.

     

    Asa ca sunt multumit ca Donald Rumsfeld (secretarul american al Apararii – n.r.) a venit in China pentru a discuta cu armata chineza acum o saptamana. Dar totul suna atat de mult a secolul XX. Cum isi va folosi China puterea militara, aflata in crestere, e o chestiune pur ipotetica. Impactul global pe care China il va avea asupra protectiei mediului, daca va continua sa creasca in acest ritm, e in schimb un dezastru cert – atat pentru China cat si pentru lumea intreaga.

     

    Reglementarile mai stricte nu vor putea salva, singure, mediul. De vreme ce defrisarile au fost interzise aici pentru cele mai multe paduri in 1998, apetitul Chinei pentru cherestea din import distruge padurile din Rusia, Africa, Burma sau Brazilia. China tocmai a facut outsourcing pentru degradarea mediului. De aceea e nevoie acum de o solutie integrata. Cea mai importanta dintre strategiile pe care China si America trebuie sa si le asume, impreuna, e una care sa forteze companiile, guvernul si ONG-urile sa caute o cale de dezvoltare mai sustenabila – asa incat China sa creeze un model, pentru sine si pentru alte tari, pentru a face productie cu mai putin material si mai putine emisii de gaze. Asta este chestiunea zilei, atat in termeni economici, de mediu, cat si de securitate nationala. Si nu mai exista alta de acelasi calibru.