Blog

Toata lumea a privit ca pe o ironie binemeritata comentariile de la Bucuresti ale comisarului european pentru integrare, Olli Rehn, care a apreciat costurile mici de productie si forta de munca ieftina de pe piata romaneasca, dar a atras atentia ca Romania nu poate spera sa concureze pe piata UE numai pentru ca este o tara ieftina. Desigur, si contextul parea cam ciudat – Rehn vorbise la o conferinta despre economia Romaniei si Agenda Lisabona, or, ce avea de-a face Romania cu Agenda Lisabona, proiectul UE de a ajunge din urma in cativa ani America la competitivitate?

Numai ca Olli Rehn n-a avut intentia de a sanctiona sau de a ironiza Romania in chip special, atata vreme cat mana de lucru ieftina a unora din tarile extracomunitare s-a dovedit mereu pana acum o arma cu doua taisuri pentru UE – pe de o parte ii degreveaza pe angajatorii europeni de costuri, pe de alta parte ii ruineaza prin dumping. La recentul congres de la Bratislava al partidelor liberale si democrate, la care a participat si premierul Tariceanu, Olli Rehn se intreba cu destula neliniste ce poate face UE insasi ca sa fie competitiva, atata vreme cat nu toate statele membre pot sau vor sa mizeze pe cartea productivitatii prin reducerea costurilor (exemplul lui Rehn era Slovacia, numita de curand in Business Week un “Detroit al Estului”).

“N-avem cum sa ne angajam intr-o cursa a ieftinirii. Viitorul nostru nu e sa facem tricouri mai ieftine decat China. Trebuie sa producem bunuri si servicii cu valoare adaugata mare. Si tricourile pot fi scumpe – vedeti asta de cate ori fiicele dvs. va cer haine de firma!”, zicea Rehn, drept introducere la o serie de indemnuri la investitii in educatie si cercetare si la o sugestie ca Pactul de Stabilitate si Crestere in Europa ar trebui sa fie relaxat, ca sa le dea statelor mai mare marja de actiune in privinta cheltuielilor.

Concluzia in privinta Romaniei nu e simplu de desprins din asemenea comentarii. Cu un buget strans an de an (nu din cauza Pactului de Stabilitate, ci a propriilor dezechilibre economice), e greu pentru Romania sa aspire la investitii mari in educatie si cercetare, conditia de baza considerata in Agenda Lisabona pentru competitivitate. Si aceasta desi, in mod eroic, premierul Tariceanu a incercat sa-l linisteasca pe Olli Rehn, afirmand ca bugetul pe 2006 aloca pentru cercetare 0,4% din PIB, iar in 2007 va aloca 1% din PIB (pentru comparatie, Suedia investeste 4,3% din PIB in cercetare). Prin urmare, la ce alt atu decat costurile reduse poate spera Romania, in conditiile economice date?

Din ceea ce a spus Olli Rehn la Bucuresti reiese clar ca UE dezaproba aceasta scurtatura spre competitivitate: e de remarcat ca el a laudat cota unica nu pentru ca ar fi creat un climat fiscal mai avantajos pentru investitori, ci strict pentru ca a scos la lumina o parte din economia nefiscalizata, iar faptul ca guvernul a redus ajutoarele de stat a fost comentat de comisarul european printr-o sageata la adresa investitorilor straini care se plang pe nedrept ca Romania ar fi devenit astfel mai putin atractiva. Dupa Rehn, singurele mijloace cinstite de atragere a investitorilor straini ar fi un sistem judiciar corect si combaterea coruptiei.

E greu de imaginat insa unde ar fi ajuns nu numai China, dar si “Detroitul Estului” sau ceilalti “tigrisori” din vecinatate (ca sa nu mai vorbim de Romania) daca in numele orgoliului sau al unui fair-play prost inteles ar fi refuzat pana acum sa se foloseasca de avantajul costurilor mici.

Presedintele Traian Basescu a dorit sa lamureasca in sfarsit, pe cat posibil, chestiunea viitoarei Comunitati de Informatii, despre care lipsa oricaror noutati oficiale a facut in ultima vreme sa prolifereze diverse zvonuri. E drept, prea multe n-a spus presedintele.

O distinctie destul de rar facuta este cea intre nivelul fixat de deficit bugetar si sumele disponibile pentru cheltuieli publice, intelegandu-se cel mai des ca, daca deficitul bugetar este mai aproape de zero decat de 1% din PIB, inseamna automat ca statul a strans cureaua si nu mai are bani de investitii. Numai ca un nivel de deficit bugetar foarte aproape de zero poate foarte bine sa corespunda unor cheltuieli generoase de la bugetul de stat, cu singura conditie ca pe partea de venituri sa existe mai multe surse de alimentare si o colectare mai buna.

In cazul nostru, un deficit bugetar de 0,5% pentru 2006, mai mic decat cel din 2005, n-ar fi deloc incompatibil cu alocari net superioare pentru infrastructura, invatamant sau reforma pensiilor, daca am avea incasari net superioare la buget. Dar nimeni nu poate miza inca pe asa ceva, astfel incat se reia vechea discutie despre strangerea curelei: deficitul bugetar e prea mic! De ce 0,5%? Pentru ca deficitul de cont curent trebuie redus, dupa ce a crescut anul acesta pe seama sectorului privat, nu a celui public (de unde si masurile BNR de potolire a creditelor in valuta), iar grosul importurilor si al banilor din credite nu s-a dus pe tehnologie de productie, ci pe consum. Asta a vrut sa spuna guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, cand a apreciat ca bugetul pe 2006 este “bine construit, in conditii de politica monetara prudenta”.

Si atunci de unde bani pentru investitiile publice cerute de aderare? Unii parlamentari au spus: din rezervele BNR, pentru ca au crescut prea mult, aproape la 17 miliarde de euro! Guvernatorul a replicat insa ca n-are cum sa lase orice sume sa intre in economia reala, pentru ca aceasta nu le poate absorbi si atunci risca sa stimuleze mai departe consumul (“Fara a dori sa jignesc pe cineva, va spun ca tara duce lipsa de proiecte si de un numar suficient de manageri care sa ofere credibilitate”, a spus Isarescu).

Exista totusi niste bani care ar putea fi folositi pentru proiecte publice, anume veniturile din privatizare. E un plan mai vechi al autoritatilor acela de a separa de buget incasarile din privatizare si de a constitui cu ele un fond pentru investitii in infrastructura. Saptamana trecuta, premierul Tariceanu a anuntat deja ca Guvernul va infiinta o companie pentru dezvoltarea infrastructurii, care sa administreze banii din privatizare si fondurile de la UE.

Confuzia legata de eventualele modificari la Legea administratiei publice locale s-a accentuat saptamana trecuta. Presedintele Traian Basescu a afirmat ca regulile nu pot fi schimbate in timpul jocului si ca legea modificata ar trebui sa intre in vigoare abia in mandatul urmator, adica din 2008. Cum principala modificare in discutie, initiata de Alianta, prevede posibilitatea mai rapida de schimbare din functie a presedintilor de consilii judetene (cu majoritate simpla de voturi ale consilierilor, in loc de doua treimi), concluzia ar fi ca toti presedintii  de consilii judetene, inclusiv cei 19 ai PSD, vor ramane in functie pana in 2008.

In mod curios, desi in general afirmatiile prezidentiale au gasit intotdeauna ecou la PD, de data aceasta nu s-a mai intamplat asa. Presedintele pedist Emil Boc s-a opus, sugerand ca ideea de a-i schimba din functie inainte de vreme pe sefii de consilii judetene ai PSD ramane pentru el principalul obiectiv al Aliantei, iar vicepresedintele PD, Ioan Oltean, a anuntat ca nu-si retrage din Parlament initiativa de modificare a Legii administratiei, ba chiar ca are sustinerea Partidului Conservator si a UDMR ca ea sa fie adoptata.

In ciuda declaratiilor contradictorii ale politicienilor, la sfarsitul saptamanii trecute parea sa se profileze insa mult-asteptatul troc politic de care au nevoie toate partidele: Alianta sa fie de acord cu amanarea pana in 2008 a schimbarii sefilor de consilii judetene, iar opozitia sa accepte ca discutiile despre regulamentele Camerelor sa inainteze mai repede, permitand astfel sa se ajunga la inlocuirea din functie a lui Adrian Nastase si Nicolae Vacaroiu la Camera si Senat.

Fata de saptamanile anterioare insa, e de notat ca pasii inapoi facuti de putere si opozitie in privinta unor prioritati pana mai deunazi de neclintit au capatat o aura cu totul noua de responsabilitate civica. Faptul ca ministrul de interne Vasile Blaga (PD) si unul din fruntasii PSD, Ioan Rus, au admis ca au discutat pe tema Legii administratiei a dobandit in nu putine analize din presa o conotatie net pozitiva, evenimentul intrand in logica trecerii peste interesele inguste de partid in numele interesului national.

Tensiunile traditionale din PSD au iesit iarasi la iveala in cursul saptamanii trecute, odata cu zvonurile privind posibila organizare a unui congres extraordinar. Principalii promotori ai ideii ar fi presedintele partidului, Mircea Geoana, si cel al filialei Cluj, Ioan Rus.

Geoana ar prefera aceasta solutie pentru a pune in discutie atat prelungirea mandatului de conducere a partidului, de la doi la patru ani, cat si modificarea regulamentului intern, pentru a se putea debarasa de persoanele incomode din partid (primul exemplu citat de presa aici e cel al lui Dan Ioan Popescu, seful filialei din Bucuresti). Rus doreste si el organizarea congresului, pentru ca ar aspira la scaunul de presedinte executiv al partidului, detinut in prezent de Adrian Nastase – pozitie care i-ar permite sa ajunga prim-ministru daca PSD va castiga alegerile generale din 2008. La randul sau, Adrian Nastase ar dori si el un congres, pentru a putea candida si el la functia de presedinte al partidului.

In ceea ce il priveste, senatorul Ion Iliescu a dezavuat initial ideea unui congres extraordinar, considerand-o o dovada a unei stari de lucruri nefiresc tensionate (pe care fostul lider PSD o anticipase insa chiar din primavara, de cand el a pierdut conducerea partidului in favoarea lui Geoana). Totusi, Iliescu a lasat lucrurile intr-o nota de ambiguitate destul de obisnuita pentru el, declarand ca nu exclude ideea de a candida din nou la conducerea partidului, daca va fi convocat in cele din urma un congres extraordinar.

Primul lucru care frapeaza la proiectul de buget pe 2006 aprobat saptamana trecuta de Guvern a fost coincidenta de optimuri: cea mai mica inflatie posibila, cel mai mic deficit bugetar si de cont curent posibil, si asta in conditiile unei cresteri economice viguroase, inca mai inalte decat anul acesta.

Tinand cont de dezechilibrele actuale, e greu de explicat care vor fi parghiile in stare sa sustina atingerea simultana a tuturor acestor optimuri: cresterea economica pe 2005 pare sa-si fi epuizat resursele, iar deficitul de cont curent si inflatia tind sa depaseasca prognozele initiale (guvernatorul Isarescu a estimat pentru 2005 o inflatie de 8-8,3%, fata de o tinta initiala de 7% si una revizuita ulterior de 7,5%).

 In plus, unii dintre indicatori se intemeiaza pur si simplu pe ipoteze: veniturile la buget, de pilda, urmeaza sa creasca pentru ca va creste colectarea, va creste baza de impozitare (desi Codul fiscal, care ar preciza despre ce baza de impozitare e vorba, nu e gata) si va creste numarul de contribuabili, fiindca vor fi create noi locuri de munca.

Unii analisti au comentat ca tabloul foarte optimist infatisat de proiectul de buget se explica de fapt prin cursul de schimb de 3,5 RON/euro ales ca referinta si care ar distorsiona peisajul real. Altii au gasit explicatie in graba intocmirii bugetului, tinand cont ca Guvernul are obligatia sa trimita proiectul in Parlament in cursul lunii octombrie, cu ideea subinteleasa ca oricum forma actuala nu e decat o schita care urmeaza sa fie amendata din plin fie in Parlament, fie chiar inainte de dezbateri.

Am vazut deja ca, in ciuda afirmatiilor apasate ale premierului ca nu se poate suplimenta bugetul nici unui minister decat daca un altul accepta sa-si taie din propria alocatie, bugetul educatiei a crescut deja, din cauza presiunilor politice. Cat priveste faptul ca inca n-a aparut Codul fiscal pe baza caruia ar urma sa se colecteze veniturile, autoritatile nu vad aici nici o problema. In proiectul de buget figureaza deja sumele prevazute sa fie incasate din impozitele pe piata de capital si din taxele pe proprietate; in rest, pana la sfarsitul saptamanii trecute se stia doar ca facilitatile pentru softisti au ramas in vigoare si ca s-a renuntat la foarte contestata idee a taxei de 0,5% pe imobilizarile corporale.

Cifrele de baza

Indicator           Variatie nominala 2006/2005

PIB      322,5 mld. RON (90,8 mld. euro)        A6%

Cheltuieli buget consolidat         102,79 mld. RON (28,9 mld. euro)      A13,9%

Venituri buget consolidat           100,79 mld. RON (28,3 mld. euro)      A15,4%

Curs mediu       3,55 RON/euro

Inflatie  5,5%

Promisiuni

Indicator           Variatie 2006/2005

Salariu mediu brut         A12,5%

Numar salariati A2,1%

Investitii            A12%

Cerere interna   A7,2%

Productie industriala      A4,4%

Importuri          A15,8%

Exporturi          A14,6%

De unde vin banii

Indicator           2006 (%PIB)   2005 (% PIB)

Deficit bugetar  0,5       1,5

Deficit de cont curent    6,9       8

Venituri bugetare          31,2     29,9

CAS    9,3       9,5

Impozit pe venit            2,6       2,1

Impozit pe profit           2,3       2,6

Venit din TVA  8          7,3

Accize  3,3       3,3

Taxe vamale     0,6       0,75