BusinessMagazin

Blog

  • Anuga in cifre

    • 2005: urmatoarea editie, intre 8 si 12 octombrie
    • 6.000 de expozanti
    • 90 de tari din care vin expozantii
    • 160.000 de vizitatori
    • 157 de tari din care vin participantii
    • 53% din vizitatori din afara Germaniei
    • 70% din vizitatori din Europa
    • 10 targuri specializate sub acelasi acoperis: Mancaruri fine, Gourmet, Produse proaspete, Carne, Alimente congelate, Lactate, Paine si produse de panificatie, Bauturi, CateringTec si RetailTec
    • 1,5 milioane de vizite pe site-ul targului

    Sursa: www.anuga.de

  • Criza romanului

    Nu cred ca „criza“ este o forma a bolii sau, ma rog, nu totdeauna: criza poate fi si un semn indubitabil al unei prefaceri, al unui „inceput“, tocmai, al unei iesiri dintr-o boala ce este ignorata sau prost diagnosticata.

    Cum toata lumea, in Romania, se afla in criza – unii vorbesc de tranzitie! –  e oarecum firesc ca si romanul, Maria Sa Romanul! – sa se afle in criza. De fapt, nu romanul ca atare, dovada ca apar mii de volume de proza cu specificarea genului – roman, desi nu rareori e vorba de proze scurte, „altadata“ numite nuvele, dar, se pare, de vreo jumatate de secol, publicul si deci si editorii nu mai vor sa auda decat de roman. Nu romanul este in criza, in consecinta, ci o anumita specie, romanul amplu, realist, dupa modelele prestigioase statuate de un Flaubert sau Tolstoi, la sfarsitul sec. XIX.

    Cu criza acestui tip de roman, ce urmeaza regulile „clasice“ ale unei naratiuni ce respecta logica realitatii, a unor personaje puternice, distincte, a dialogului, a crearii de mediu, de atmosfera etc., se intampla cam ce se intampla si cu un alt gen de crize, cele sociale, financiare, sentimentale, ecologice etc.: toata lumea vorbeste despre ele, ca despre o boala, dar putini sunt cei care stiu sa le puna diagnosticul. De altfel, in paranteza fie spus, nu cred ca „criza“ este o forma a bolii sau, ma rog, nu totdeauna: criza poate fi si un semn indubitabil al unei prefaceri, al unui „inceput“, tocmai, al unei iesiri dintr-o boala ce este ignorata sau prost diagnosticata. In medicina adeseori o criza este urmata de o vindecare aproape miraculoasa: de ce ar fi altfel in „bolile sociale“ sau culturale?!

    Mai trebuie adaugat ca aceasta criza a romanului „clasic“ asa cum l-a conceput un Rebreanu sau Thomas Mann si cum il „practic“ si eu de cateva decenii nu se afla in criza numai la noi ci si in toate culturile de veche si prestigioasa traditie a genului; dar, e adevarat, nu cu virulenta, nu cu semne ale exclusivismului partizan ce se fac simtite la noi, mai ales dupa decembrie ‘89. Si inainte, e drept, au fost semne, in interiorul generatiei numite azi „optzeciste“, de „rasturnare“ a modelului „clasic“, traditional. Au aparut nu numai forme vechi de avangardism, initiate inca in deceniul sapte de Tepeneag si scoala sa onirica, dar si asa-numitul „textualism“ ce i-a avut ca promotori pe prozatorul Gh. Iova si pe teoreticianul Marin Mincu. Dar abia dupa revolutie, multi tineri si din alte promotii literare au cerut imperios dreptul la un „alt roman“, la o cu totul altfel de proza. Cum o spuneam, aceste „revolte“ – dintre care nu putine se arata a fi, dupa o vreme, simple (si trainice!) mode, apar si „dincolo“, in cultura occidentala; numai ca „acolo“ ele, „revoltele“ sau „modele“, sunt mai putin vehemente! Pe solul nostru, se pare, datorita intrarii noastre relativ tarziu in sfera creatiei culte – fata, inca o data, cu vechiul si prestigiosul Occident! Sau, mai stii, a vitalitatii noastre, a dorintei de a sari peste etapele organice ale evolutiei culturii si ale genurilor majore etc., etc., aceste „revolte“, „innoiri“, „crize“ apar in forme aproape violente, excesiv triumfaliste si negatoare. 

    Ca si in politica, vrem – unii dintre noi, cel putin! – sa luam totul de la inceput, cu acea autosuficienta a celui care se vrea un intemeietor cu orice pret. De unde si o anume „furie a originalitatii“, mostenita, in parte si din patrimoniul suprarealismului, dar, dupa parerea mea, si ca un semn indubitabil al unei anumite „tinereti culturale“ ce frizeaza, uneori, primitivismul cras. Se pare ca au existat si inainte de primul si de al doilea razboi astfel de semne de „impacienta culturala“, in istorie, mai ales, sau in politica, de unde s-a tras concluzia catastrofala a „incapacitatii noastre de traditie“! Si, cu toate acestea, traditia – Traditia, cu majuscula, axul continuitatii si legitimitatii unei natiuni, a unei culturi! – a continuat totusi, se pare, uneori in subteranele politici, dovada, printre altele, unitatea nationala ca si unele semne specifice, indubitabile ale creatiei noastre culturale.

    De aceea, cred eu, azi, un observator calm si atent va trebui sa contemple fara panica aceste forme ale „crizei“ sau „crizelor“ noastre, in indiferent ce zona majora de existenta sau creatie. Ca si „criza romanului clasic“, de care vorbeam la inceput. El, acest model, atat de prestigios si care a marcat doua secole la rand de creatie europeana, ce, unora, in fervoarea innoirilor continui, violente, cu orice pret si, uneori, cu orice mijloace, le pare „depasit“, invechit sau chiar „reactionar“, eu sunt convins ca mai are un cuvant de spus in creatia si psihologia moderna si chiar si postmoderna. Si chiar unul major.

  • Cine are cea mai buna ureche muzicala?

    Sunt amandoi multimiliardari. Insa Steve Jobs, seful companiei Apple Computers, este mult mai sarac decat Bill Gates, fondatorul Microsoft. Cei doi se razboiesc pe piata IT de un sfert de secol, dar Jobs are „doar“ o avere de 2,1 miliarde de dolari, fata de cele 46 de miliarde de dolari ale presedintelui Microsoft. Si totusi, Gates invata acum business de la Jobs. Tema? O afacere de sute de milioane de dolari – muzica digitala.

    Muzica digitala e intr-adevar o afacere din moment ce companii care n-au nimic in comun cu tehnologia informatiei au intrat in joc. Doar doua exemple: Coca-Cola vinde slagare pe Internet iar McDonald’s a oferit, in unele tari, drept bonus, o melodie la moda celor care comandau un Big Mac. 

    Si nu ar fi de mirare, peste cativa ani, sa descoperiti alaturi de automatele de cafea din Gara de Nord si altele mai ciudate. Veti baga o moneda in aparat si in schimb veti avea voie sa plecati cu un cantec la moda incarcat in music player sau in telefonul mobil. Pentru ca si telefoanele mobile evolueaza, iar cele cu music player inclus apar deja si pe piata autohtona. 

    Britanicii au avut deja surpriza sa poata cumpara astfel de pe strada melodii digitale, incepand de luna aceasta, la pretul de 1 lira sterlina bucata. Compania Inspired Broadcast Networks a deschis doua „automate de muzica“ amplasate in statii de autobuz si planuieste ca peste un an sa ajunga la o retea de 20.000 de aparate, acestea urmand sa fie instalate in magazine, statii de transport in comun si baruri. 

    Deocamdata, melodiile pot fi transferate numai prin inserarea in automat a cardurilor de memorie din player sau telefonul mobil, insa compania planuieste sa permita transferul muzicii cumparate prin unde radio (Bluetooth sau Wi-Fi).

    Toata lumea ciuleste urechile cand aude „muzica digitala“. Cele doua cuvinte magice suna a bani. Multi bani. Numai in 2004, in toata lumea se vor vinde prin Internet melodii in valoare de 135 de milioane de euro, conform companiei de analiza a pietei Informa Media Group. Cifrele vor creste cu o viteza ametitoare. La anul, piata globala va atinge 320 de milioane de euro, pentru ca in 2010 ea sa genereze venituri totale de aproape 4,5 miliarde de euro.

    A devenit clar ca muzica reprezinta una dintre fatetele viitorului in divertismentul digital, iar divertismentul digital, la randul sau, reprezinta viitorul in IT. 

    Cum era si normal, cele mai mari companii din industrie se bat acum pentru fidelitatea si banii amatorilor de muzica. Printre jucatorii importanti care au intrat pe piata playerelor si a magazinelor online de muzica se numara, alaturi de gigantii Apple (lider pe ambele sectoare, cu peste 50% cota de piata), Microsoft sau Sony, si companii al caror obiect de activitate nu are nici o legatura cu muzica, dar care au intuit potentialul afacerii. Coca-Cola a deschis la inceputul anului un magazin de muzica digitala virtual, MyCokeMusic.com, iar McDonald’s a realizat o campanie promotionala impreuna cu Sony prin care clientii fast-food primeau un cod care le permitea sa descarce o melodie la alegere de pe magazinul virtual Connect al Sony.

    Batalia se da evident intre gigantii care au o lunga istorie comuna a confruntarii. In urma cu cateva saptamani, Bill Gates se plimba linistit cu mainile la spate prin biroul sau, privind pe fereastra dealurile ce inconjoara suburbiile orasului Seattle, cartierul general al Microsoft. In acel moment si-a adus aminte de o reclama dintr-un ziar, publicata in urma cu mai bine de 25 de ani de catre Steve Jobs, omul care tocmai inventase computerul personal.

    „Atunci cand IBM a intrat pe piata cu primul lor PC, Apple a conceput acea reclama in care le ura Bine ati venit“, le-a spus Gates catorva apropiati. „Nici pana in ziua de azi nu au facut inca o reclama prin care sa ne spuna si noua «Bine ati venit» in lumea muzicii digitale. Apple ar trebui sa faca asta“, a continuat Gates.

    In 1984, Apple lansa cu un succes imens celebrul computer MacIntosh. Jobs se lauda cu inventarea mouse-ului, a tastaturii detasabile si a interfetei grafice prin care accesam si astazi calculatorul. Dominatia Apple n-a tinut mult insa. Microsoft a lansat in scurt timp prima versiune a lui Windows, cu o interfata despre care gurile rele au spus ca e copiata de la Apple. Controversele continua, dar important este ca Windows a prins foarte bine pe PC-uri care s-au raspandit fulgerator in toata lumea.  Apple, singurul producator de Mac-uri, are astazi o cota pe piata computerelor care nu trece de 3%. In schimb, Windows ruleaza pe aproximativ 95% din computerele lumii.

    Acum, pentru a doua oara in 20 de ani, Microsoft are de purtat un nou razboi cu Apple. De data asta, e vorba de muzica digitala, iar Gates este hotarat sa-l invinga pe Jobs la fel de clar cum a facut-o si in lumea computerelor personale. 

    Motivul pentru care cel mai bogat om din lume, Bill Gates, se gandeste la industria muzicii digitale este simplu. Apple a creat o piata fantastica, in care formatul digital MP3 este la loc de cinste. 

    Music player-ul sau digital – iPod – a devenit celebru pentru ca mai mult de 5 milioane de oameni l-au cumparat de cand s-a lansat pe piata, in octombrie 2001, iar unii specialisti anticipeaza ca numai in ultimul trimestru al acestui an (o data cu sarbatorile de iarna) Apple va vinde alte 3 milioane. O alta idee recenta a lui Jobs a avut de asemenea un succes enorm: deschis in urma cu 18 luni, magazinul online iTunes a vandut 200 de milioane de melodii la pretul de 90 de centi bucata si se extinde rapid, dupa Statele Unite, si in Europa.

    Bill Gates, ca de obicei, este prezent acolo unde exista bani. Si promite ca Microsoft va fi liderul pe piata terminalelor mobile destinate divertismentului multimedia. Software-ul Windows Media Center este instalat pe tot mai multe echipamente, care, in viziunea lui Gates, vor umple casa viitorului. 

    Deocamdata, el si-a lansat magazinul online MSN Music si in Europa, pentru a nu-i lasa ragaz lui iTunes sa ia distanta pe batranul continent asa cum a facut-o in America. „E un razboi clasic“, spune Gates. „Apple va continua sa produca in stilul Apple, iar Microsoft in stilul Microsoft. Insa pe termen lung majoritatea factorilor ne sunt favorabili noua“, sustine Gates.

    Oricat de greu de crezut ar parea acum, cand companii gigantice se bat pentru o piata de sute de milioane de dolari, in trecut a existat totusi un moment in care nimeni nu auzise de muzica digitala. Oamenii isi vedeau linistiti de viata, ascultand muzica pe strada la walkmanul cu caseta audio sau, in cele mai bune cazuri, la CD player-ul portabil.  Intr-o buna zi, specialistii unei companii pe nume Diamond au creat un aparat ciudat, pe care l-au prezentat lumii drept „Rio, primul player MP3 din istorie“. 

    Si cum MP3-ul este un format  care pastreaza calitatea sunetului aproape de original dar ocupa mult mai putin spatiu pe disc sau pe hard, utilizatorii au putut dintr-o data sa ia cu ei pe strada sute de melodii, in loc de 15-20 cate incap pe un CD audio obisnuit.

    Se intampla in 1998, si prima care a reactionat (negativ) la aceasta veste a fost, cu o extraordinara intuitie a ceea ce avea sa urmeze, o mare casa de discuri din America.  „Un astfel de format incurajeaza pirateria!“, s-au plans ei, si i-au dat in judecata pe cei de la Diamond. A urmat un proces lung si obositor, incheiat nedecis, dupa care Diamond a si dat faliment. Ideea muzicii digitale murise pentru o vreme.

    Numai ca intre timp, pe Internet aparuse un programel aparent inofensiv, care nu facea „decat“ sa ofere oricarui posesor de computer posibilitatea de a imparti online cu ceilalti internauti toata muzica in format MP3 de pe hard disk-ul computerelor proprii. 

    Compania care a creat acest software se numea Napster, iar programul sau a fost suficient pentru ca totul sa scape de sub control (mai exact, de sub controlul celor care sustineau respectarea drepturilor de autor). Erau zilele de glorie ale melodiilor MP3, zilele in care jurnalele de stiri nu ratau cu nici un chip ultimele noutati despre cresterea numarului de utilizatori sau despre marile case de discuri ori formatii muzicale celebre care dadeau in judecata Napster (asa cum a facut si formatia rock Metallica). Cam in aceeasi perioada, compania singaporeza Creative a creat primul MP3 player dotat cu hard disk, ceea ce oferea un spatiu mult mai mare de stocare pentru melodii. Player-ul era inca departe de modelele miniaturale de astazi si avea o forma asemanatoare cu a unui CD player. 

    „De aceea, toata lumea intreba: Bine, bine, dar pe unde se introduce CD-ul?“, isi aminteste Michele Ieri, responsabil de vanzari al Creative pentru zona mediteraneeana. La vremea respectiva, principalii rivali din piata nu au prea inteles potentialul MP3-ului, rememoreaza Ieri. „Au fost companii rivale care au spus despre player-ul nostru: «Da, e frumos, dar ce-o sa faceti cu el?»“

    Desi Creative a fost printre pionierii pe piata de MP3 playere, astazi liderul incontestabil este compania condusa de Steve Jobs, Apple. „Ei sunt ceea ce trebuia sa fim noi acum cinci ani“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Michele Ieri. „Cred ca tehnologia noastra este mai buna, dar Apple sunt fantastici la popularizarea produselor pe piata. Sunt cei mai buni in ceea ce priveste marketingul si comunicarea“, este de parere reprezentantul companiei Creative.

    Playerele si magazinele virtuale nu sunt insa nici pe departe singurele cai prin care amatorii de muzica isi pot cheltui banii. O piata tot mai dinamica este cea a tonurilor de apel de pe telefoanele mobile, care a ajuns sa genereze a zecea parte din totalul veniturilor intregii industrii muzicale mondiale. 

    Numai anul trecut, consumatorii au cheltuit aproape 3,5 miliarde de dolari pentru a-si personaliza telefonul mobil cu sonerii care reproduc cele mai cunoscute melodii, conform companiei americane de consultanta Consect, specializata pe piata telefoniei mobile.  In acelasi timp, telefoanele de ultima generatie, dotate cu mini-playere MP3, permit chiar inlocuirea soneriilor cu melodii reale, la calitate originala.  

    Iar anuntul de ultima ora despre amplasarea de automate stradale pentru muzica in Londra este inca un semnal. Chiar daca este o industrie inca tanara, muzica digitala nu este deloc doar o pasiune trecatoare a consumatorilor. O intrebare mai ramane, totusi. Cine, dintre Steve Jobs si Bill Gates, va avea cea mai buna ureche muzicala?

  • Romania, un inceput timid

    VANZARI Anul acesta vanzarile de MP3 playere vor insuma 10.000 de unitati, conform unei estimari a companiei Flamingo. 

    CRESTERE Rata de crestere fata de anul trecut, de 30%, este promitatoare. 

    TIPIC Majoritatea playerelor MP3 din Romania – cam 80% – sunt din categoria celor care citesc melodiile MP3 de pe CD (si nu de pe hard disk sau de pe card de memorie, cum este cazul aparatelor de ultima generatie). Situatia este tipica pentru pietele slab dezvoltate.

  • Ricoseele marketingului

    Cuceriti de muzica de pe iPod, tinerii redescopera farmecul computerelor Mac.

    • STUDIO

    Compania Piper Jaffray a realizat un studiu printre utilizatorii de iPod: 6% sunt fosti utilizatori de PC-uri care au renuntat la computerele lor cu sistem de operare Windows pentru un calculator MacIntosh.

    • PERSPECTIVE

    Inca 7% dintre persoanele care se plimba cu iPod-ul in buzunar si castile pe urechi sunt pe cale sa devina fani inraiti ai companiei Apple. Potrivit studiului amintit, acestia isi vor arunca PC-urile si vor achizitiona Mac-uri.

  • iPOD pe scurt

    • Cel mai vandut player digital din lume (cota de piata de peste 50%)
    • Ceva mai mare decat un pachet de tigari 
    • Exista modele cu hard disk de 20, 40 si 60 GB (capacitati de stocare apropiate de cele ale unui laptop obisnuit) 
    • Apple a lansat recent si un model cu ecran color, pe care se pot viziona fotografii
    • Se conecteaza la computer pentru a fi incarcat cu melodii prin cablu USB (Windows) sau FireWire (MAC sau Windows). 
    • Are reputatia unei interfete foarte prietenoase (user-friendly). Utilizatorii navigheaza prin meniuri folosind ceea ce Apple a numit „touch wheel“, un buton circular plasat in centru, care poate fi manevrat cu o singura mana. Pretul ultimului model: 500-600 USD

  • Philip Kotler, la Bucuresti

    Romania este singura tara din Europa de Est inclusa in turneul de conferinte al lui Kotler.

    Cel mai renumit expert in marketing din lume Philip Kotler va vorbi comunitatii de afaceri din Romania, intr-o serie de conferinte sustinute la Palatul Parlamentului in perioada 17-18 mai 2005. Evenimentul este organizat de compania People Solutions Conferences, membra a grupului People Solutions. 

    Principalele teme ale conferintei se vor referi la noile tendinte si previziuni in marketing la nivel mondial, iar materialul prezentat va fi structurat si in functie de intrebarile pe care participantii le pot adresa pe site-ul www.kotler.ro. Conferinta de la Bucuresti este inclusa in turneul devenit traditie, pe care Philip Kotler il sustine de doua ori pe an in Europa. 

    Reputatia lui Philip Kotler de parinte al marketingului mondial are la baza cartea Marketing Management, publicata in 1967, care a devenit rapid principalul manual de marketing din scolile de business din intreaga lume. De atunci cartea a fost tiparita in 11 editii iar cotidianul Financial Times o considera una din cele mai influente 50 carti de business a tuturor timpurilor. Succesul celor 36 de carti scrise de Philip Kotler, singur sau in colaborare cu alti colegi, a insemnat vanzari de peste 4 milioane de exemplare, publicate in 58 de tari si peste 20 de limbi.

    Philip Kotler este profesor de marketing international la Kellogg School of Management din cadrul Universitatii Northwestern, care a fost votata de sase ori „Best Business School“ in studiul anual despre scolile de business din SUA realizat de revista Business Week. De asemenea, Philip Kotler apare in mod regulat in topurile celor mai influenti consultanti din lumea de afaceri si ocupa locul sase in topul The Thinkers 50 pe 2003 al oamenilor cu cele mai importante idei de business.

    Pe langa activitatea academica de exceptie, Philip Kotler ofera consultanta unora dintre cele mai mari companii din lume, precum IBM, General Electric, Ford, Merck sau AT&T, in domeniul planificarii si strategiei de marketing, cel al marketingului international si al marketingului organizatiei.

    Philip Kotler a studiat economia la Universitatea din Chicago cu profesorul Milton Friedman, iar apoi si-a sustinut doctoratul sub conducerea celui mai celebru discipol al lui Keynes, Paul Samuelson.

  • Biblioteca lui Philip Kotler

    Kotler a scris 36 de carti despre marketing, dar a avut si ocazia sa isi testeze teoriile, oferind consultanta unor companii precum IBM, General Electric, Ford sau Bank of America

    • Principles of Marketing (Principiile marketingului)
    • Marketing: An Introduction (Introducere in marketing) 
    • Marketing Models (Modele de marketing) 
    • The New Competition (Noua concurenta) 
    • Marketing Professional Services (Servicii profesionale de marketing) 
    • Marketing for Educational Institutions (Marketing strategic pentru institutiile de invatamant)
    • Marketing Congregations (Congregatii de marketing)
    • High Visibility (Inalta vizibilitate) 
    • Social Marketing (Marketing social) 
    • Marketing Places (Marketingul locurilor)
    • The Marketing of Nations (Marketingul natiunilor)
    • Marketing for Hospitability and Tourism (Marketingul serviciilor de gazduire si turism)
    • Museum Strategy and Marketing (Strategie si marketing pentru muzee)
    • Kotler on Marketing (Kotler despre marketing)

  • Articolul de 60 de cuvintesi 30 de secunde

    Toate articolele care v-au placut vreodata in aceasta revista aveau 60 de cuvinte. V-a luat maximum 30 de secunde sa le „iubiti“. Nu mai mult. Caci, teoretic si ideal, 60 de cuvinte rostite incap in 30 de secunde. Toate articolele care v-au impresionat vreodata in aceasta revista v-au facut sa vi se dilate pupilele, sa nu clipiti, sa zambiti, sa radeti sau sa va mirati. Toate articolele pe care le-ati citit cu placere in aceasta revista stiau ca soarta lor se va decide intr-unul sau doua paragrafe de vreo doua degete. 

    Daca pana nu de mult se estima ca 90 de secunde dureaza sa captezi atentia cuiva, studiile recente – tot specialistii americani au fost si de data asta – au aratat ca, de fapt, avem la dispozitie 30 de secunde sa ii cucerim pe cei din jur. Astfel, in viata reala, in cateva zeci de secunde se decide daca, aflati la o petrecere, vom intreba discret mai tarziu pe cineva numele blondei cu care tocmai am facut cunostinta. Tot in jumatate de minut vom stii daca discursul vorbitorului de pe scena isi va merita aplauzele de la final sau va fi gratulat doar cu politeturi si reprize de cascat reprimate.

    In publicitate, spotul de 30 de secunde este cea mai puternica arma de comunicare care s-a inventat vreodata. Este sablonul – un fel de 90-60-90 al reclamelor – cu care se masoara eficienta vs. timpul alocat in materie de comunicare. Este examenul de seductie pe care produsele candidate la titlul de brand il dau zilnic in fata consumatorilor.

    Cel care a inteles pentru prima oara ca, si in advertising, „less is more“ – asa cum scria Le Corbusier – este Leonard Lavin, CEO al companiei Alberto Culver. Erau anii ‘60,  spoturile durau un minut sau chiar mai mult, iar salesman-ii isi laudau la camera oferta. Produsele Alberto Culver concurau cu cele ale unei  multinationale celebre si cu buget de promovare pe masura. Astfel, din ratiuni de cost si eficienta, dublate de o sclipire de geniu asupra timpului necesar captarii atentiei consumatorului, Lavin a lansat conceptul spotului de 30 de secunde si mai apoi pe cel de 15 secunde. Pentru cunoscatori, el este si inventatorul primului spray deodorant feminin.

    Ce inseamna astazi celebrii timpi din publicitate? Mii de carti scrise despre cum sa fi creativ „in reprize de 30 de secunde“. Lupta pentru butonul de la telecomanda care sa nu schimbe programul la pauza. Costuri de milioane de dolari pentru a-ti vedea cele 30 de secunde in pauza de la Super Bowl. Increderea consumatorului pierduta sau recastigata. Produse sau brand-uri. Profit. Sau nu.

    Mihaela Nicola este matematician, presedinte Ogilvy Romania si  lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice „David Ogilvy“.

  • Internet la tot cartierul

    Sunt retelele de cartier o afacere adevarata, o concurenta serioasa pe termen lung pentru furnizorii traditionali de Internet? Sau doar un mic business de ocazie, la limita legalitatii, care te ajuta sa-ti umpli biblioteca cu softuri, muzica, jocuri si filme piratate?

    Ne pare rau, nu va putem pune Internet azi, ca patronul e in sesiune“. Asa i-a raspuns unui amic din Iasi secretara patronului unei retele de cartier. Secretara era, de fapt, mama patronului, care, intre gatit si intins rufele, primise sarcina sa raspunda la telefon si sa programeze clientii. Cand secretara iesea sa faca piata, sarcinile erau delegate unei ucenice – sora patronului, eleva in clasa a IX-a. Nu zambiti. Chiar daca telefonul firmei e cel din dormitorul familiei, secretara e mama si de relatii publice se ocupa o pustanca care pana la bacalaureat mai are cativa ani, clientul a fost deservit a doua zi de insusi patronul, un tinerel cu cercel in ureche, care a venit direct de la facultate sa instaleze Internet solicitantului.

    Daca multiplicam cu 100 scena descrisa mai sus, obtinem imaginea de ansamblu a „singurului fenomen economic spontan din Romania“, potrivit lui Varujan Pambuccian, presedintele Comisiei pentru Tehnologia Informatiei si Comunicatii din Camera Deputatilor. Si, de ce nu, a unei categorii de tineri din care se vor ridica poate vreo doi-trei oameni de afaceri de anvergura cel putin zonala. 

    Totul porneste de la nevoia de Internet. Reteaua isi incepe dezvoltarea de la o scara, se extinde in tot blocul, apoi cuprinde blocurile invecinate si, in cele din urma, tot cartierul. Se transforma, in cateva luni de la primul switch instalat, intr-un fenomen social. Sute de utilizatori, adolescenti in special, se cunosc mai intai pe chatul retelei, dupa nickname si scotocesc unul in computerul celuilalt, copiaza softuri, muzica, jocuri si filme unii de la ceilalti. In retea gasesti aproape orice, de la filme care abia au avut premiera la Hollywood la referate pentru bac, modele de scrisori de dragoste ori chestionare pentru scoala de soferi. 

    Au inceput insa si controversele. De o parte, marii furnizori de Internet, Astral, RDS si altii, isi simt amenintate afacerile de catre retelele de cartier, care ofera, pe langa Internet, si acces la muzica, jocuri sau filme la preturi de doua-trei ori mai mici. E insa un fenomen la limita legalitatii, spun marii furnizori de Internet.

    De cealalta parte, posturi de radio independente, ca City FM, si chiar o voce autorizata precum cea a lui Varujan Pambuccian sunt adevarati avocati ai retelelor de cartier. „ISP-istii (Internet Service Provider, furnizori de Internet – n.r.) trebuie sa se obisnuiasca cu concurenta. Retelele de cartier au devenit adevarate companii, cu acte in regula“, sustine Pambuccian. 

    „Pentru majoritatea romanilor conectati la Internet, drumul catre Google trece printr-o retea de cartier“, spune Ionut Paraschiv, realizatorul emisiunii Orasul virtual de la CityFM. „Ocoliti de infrastructurile mai marilor furnizori de servicii Internet, locuitorii multor blocuri au gasit solutia de-a avea o conexiune de banda larga la preturi de dial-up“. Reteta succesului e simpla. Furnizorul „de cartier“ achizitioneaza de la un alt ISP un abonament de acces la Internet scump si la viteze mai mari si imparte conexiunea cu vecinii.

    Administratorii retelelor semneaza contracte de cateva sute de dolari pe luna cu principalii furnizori si impart traficul pe net intre cateva sute de „subabonati“. Astfel se obtin viteze de cateva ori mai mari fata de dial-up (internet prin telefon), iar tariful pe luna per utilizator variaza intre 200.000 si 1.000.000 de lei. Pentru comparatie, ofertele furnizorilor traditionali se situeaza, in general, la nivelul de minim 29 de euro abonamentul pentru trafic nelimitat.

    Poate sa faca acest lucru si o persoana fizica? „Da, deoarece notificarea poate fi efectuata de catre orice persoana (fizica sau juridica) care intentioneaza sa furnizeze retele sau servicii de comunicatii electronice“, precizeaza ANRC. Trebuie doar sa anunti (notifici) Autoritatea ca vei oferi astfel de servicii. Prin urmare, furnizorii de cartier s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie. Pana la 29 noiembrie anul acesta, ANRC avea inregistrate 664 de notificari de la persoane fizice sau juridice care furnizeaza sau au intentia de a furniza acces la Internet. Fenomenul este identic cu aparitia, la inceputul anilor ‘90, a buticurilor sau gogoseriilor de cartier. 

    Apare insa si prima problema. Daca percepi un abonament care nu doar acopera costul conexiunii achizitionate din alta parte, ci faci profit din asta, atunci te numesti societate comerciala. Platesti taxe si impozite, taxe la primarie pentru extinderea retelei de cablu, taxe la ANRC pentru monitorizare si asa mai departe. In aceste conditii, mai este rentabil sa furnizezi Internet preluat de la Astral sau RDS? De ce sa nu se conecteze utilizatorul tau direct la Astral, de exemplu? Pentru ca nu poate sa o faca la un pret comparabil cu ceea ce ofera reteaua de cartier. 

    In Bucuresti exista deja aproape 90 de retele de cartier. Si in Timisoara, Iasi sau Constanta, fenomenul a luat amploare in ultimul an. Unele sunt retele mici, cum e Socului Network, care opereaza in cartierul Pantelimon din capitala, cu 40 de utilizatori de Internet si 100 de abonati in retea. Altele au reusit sa ajunga la 1.500 de utilizatori. Este cazul retelei C-Zone din cartierul bucurestean Crangasi. In spatele acesteia se afla compania InfoGate. 

    Nicolae Plesca, directorul general al acesteia, sustine ca a dezvoltat o infrastructura de 8 km de fibra optica. El si-a fixat un target de 4.000 de utilizatori in Crangasi, un cartier cu aproximativ 18.000 de familii. Ce spun insa cei care nu coboara preturile pentru a scoate din joc retelele, adica marii furnizori de Internet? Pur si simplu, ca nu pot oferi servicii de Internet mai ieftine si de calitate satisfacatoare. „Internetul e tot mai scump, pe masura ce mergi spre est. La noi e dublu fata de Budapesta, unde e dublu fata de Viena“, afirma Dinu Malacopol, director executiv al diviziei Internet si date la Astral. 

    „Transportul costa foarte mult la noi. Trebuie sa construiesti reteaua si sa amortizezi cheltuielile, de aceea pretul e inca mare. Dar, pe masura ce vor fi tot mai multi utilizatori, acesta va scadea“, declara Dan Cheia, project manager RDS Link la RCS/RDS. Pretul la care companiile mari furnizoare de Internet achizitioneaza acest serviciu din strainatate e insa un secret bine pazit. Nici Astral, nici RDS, nu dezvaluie acest lucru. Acest fapt naste comentarii. „Pretul Internetului furnizat de Astral sau RDS e prea mare, pentru o viteza comparabila. Profita de infrastructura lor, trebuie sa te conectezi la ei pentru ca nu ai alt furnizor alternativ“, spune Alexandru Vasile, directorul Unite Networks, furnizor de Internet in Drumul Taberei. 

    Atat Astral, cat si RCS/RDS se bazeaza pe structura de cablu TV pentru a oferi servicii de Internet si transmisie de date. Daca in zona Astral furnizeaza TV prin cablu, nu poti sa ai conexiune la Internet de la RDS.

    In replica, companiile mari ataca direct: „Afacerea de baza a retelelor locale este distribuirea de continut ilegal“, sustine Dinu Malacopol. Intr-adevar, majoritatea retelelor de cartier ofera viteze de transfer foarte mari intre calculatoarele din retea. Unele dintre acestea sunt interconectate prin retea de fibra optica, ce permite viteze de pana la 20 de ori mai mari decat cea de acces la Internet. Se poate deduce de aici ca retelele de cartier sunt interesate mai mult de ce se intampla in retea, decat in afara retelei, pe Internet. De asemenea, faptul ca majoritatea retelelor au mai multi utilizatori locali decat utilizatori cu conexiune la Internet alimenteaza aceeasi idee. „Pirateria de programe a trecut pe retea. Reteaua de cartier e un LAN (Local Area Network, retea locala – n.r.) de mare viteza, nu Internet de mare viteza“, afirma, la randul lui, Dan Cheia.

    Furnizorii de retele de cartier recunosc faptul ca activitatea lor e bazata pe comunicatii in interiorul retelei mai mult decat pe conexiunile la Internet pe care le ofera. „Am putea sa intrerupem Internetul, sa ramanem doar o retea de bloc si am avea acelasi succes“, spune Alexandru Vasile de la Unite Networks. Problema a ajuns si la Business Software Alliance (BSA), organismul international care se ocupa de protectia drepturilor de autor ale producatorilor de software. „Daca in retele se distribuie soft in mod legal, atunci acestea sunt in regula. E greu insa de crezut ca programele sunt distribuite legal, cu licenta“, afirma Nicolae Burchel, reprezentantul BSA in Romania. „Dupa verificarea companiilor in modul de cum isi achizitioneaza programele, verificarea retelelor de cartier a devenit a doua prioritate pentru noi“, afirma Burchel.

    O alta problema pe care o ridica existenta retelelor de cartier este daca acestea sunt sigure in ceea ce priveste securitatea informatiilor. Dar, spun „retelistii“ de cartier, problema securitatii tine de educatia individuala a fiecaruia, de cum foloseste computerul. Totusi, in momentul in care calculatorul e deschis pentru ca toti cei din retea sa faca transfer de programe, cu siguranta e deschis si pentru virusi sau spam (email-uri nesolicitate). Pe masura ce fenomenul retelelor de cartier se extinde, discutiile pe marginea subiectului sunt tot mai aprinse, dar si mai pline de capcane. Sunt asemenea retele ilegale, sau la limita legalitatii, pentru ca utilizatorii lor transfera intre ei programe in mod ilegal? 

    ANRC autorizeaza si monitorizeaza furnizorii de servicii de comunicatii „fara a include serviciile prin care se furnizeaza continutul informatiei transmise prin intermediul retelelor sau serviciilor de comunicatii electronice sau prin care se exercita controlul editorial asupra acestui continut“, precizeaza Autoritatea.

    Asadar, organismele oficiale monitorizeaza si reglementeaza numai retelele, nu si ce se transfera prin ele. Aceasta ultima sarcina ar trebui sa revina BSA-ului, care trebuie sa sesizeze politia sau procuratura.

    „Distributia de soft ilegal nu e un specific al retelelor de bloc. Nu e legata de aceasta tehnologie, e problema IT-ului romanesc“, sustine Varujan Pambuccian. „Si in retelele Astral sau RDS exista file-sharing (acces partajat la fisiere – n.r.).“

    Presati de concurenta retelelor de cartier pe de o parte, convinsi de cererea tot mai mare de acces la Internet de cealalta parte, ISP-istii mari au scazut tarifele de conectare. Mai mult decat atat, RDS pregateste o contraoferta si scade la jumatate pretul conectarii pentru acces nelimitat, la viteza mare, special pentru a atrage utilizatorii de retea de cartier. Interesant, dar RDS mizeaza in oferta sa tocmai pe file-sharing si comunicarea in cadrul retelei, subliniind ca, spre deosebire de orice retea de bloc, numarul membrilor din retea disponibili pentru transfer de fisiere este de peste 25.000.

    In schimb, Astral nu pare interesata prea mult sa concureze retelele de cartier. „Cati clienti adevarati de Internet exista? 95% dintre retelele de cartier ar disparea daca distributia de programe s-ar face legal“, spune Malacopol. „Daca respectivii furnizori ar intra in legalitate ar ajunge la aceleasi costuri ca si noi si ar cere acelasi pret pentru conexiune. Asteptam ca aceste firme sa aiba probleme din punctul de vedere al functionarii legale si abia apoi ii vom concura.“

    Piata romaneasca a furnizarii de Internet abia se constituie si are destule probleme de rezolvat. Dar, ca pe orice piata in consolidare, incepe sa se puna problema achizitiilor si fuziunilor. 

    Firmele mai mari, care s-au inregistrat la ANRC si au baze de peste o mie de clienti, inghit furnizorii persoane fizice si firmele „de bloc“. Isi dezvolta infrastructura, creeaza servicii de clienti si au personal angajat. „Daca dau peste o firma mai mica intr-o zona, ma extind. O cumpar, daca cere un pret rezonabil si iese o afacere pentru toata lumea“, spune Alexandru Vasile.

    In schimb, furnizorii mai mici, incearca o alta cale si se transforma in fundatii non-profit, ca sa mai scape de taxe. „Acestia nu au nici o sansa, vor fi inghititi. Cei care vor rezista sunt furnizorii care au devenit companii“, apreciaza Varujan Pambuccian. 

    Retelele de cartier isi pregatesc chiar si o asociatie patronala care sa le reprezinte interesele. Uniunea Nationala a Retelelor Metropolitane a depus documentatia necesara la tribunal, pentru a fi inscrisa. Pe langa principalele retele din Bucuresti, asociatia are si membri si furnizori din Iasi. 

    Cu sau fara o asociatie a retelelor de cartier, e clar ca acest fenomen, unic in Europa, e in plina expansiune. Daca iesenii au luat o decizie buna cand au ales serviciile unui furnizor de cartier o va decide insa chiar piata.

    La realizarea acestui articol a colaborat Ionut Paraschiv, realizatorul emisiunii „Orasul Virtual“ de la radio City FM.