BusinessMagazin

Blog

  • Gaz pe foc

    Cu mana pe robinetul de gaz metan, Rusia s-a simtit mai indispensabila ca niciodata in ultimul deceniu. Dar a alarmat intreaga Europa, amintindu-i de chestiunea nerezolvata a independentei energetice.

    Daca maine Romania ar ramane fara gazul rusesc, care acum detine o cota de 40% din consumul total al tarii, companiile autohtone ar putea acoperi doar maximum 5% din deficit: 3% ar putea produce Romgaz (adica inca circa 1,3 milioane de metri cubi), restul de 2% ramanand in sarcina Petrom si a furnizorilor mici. Cu acest supliment s-ar putea incalzi, in plus, circa 130.000 de apartamente cu centrale termice sau s-ar mentine in functiune un singur combinat chimic. Autoritatile de la Bucuresti, ca si cele din alte capitale europene, au fost scuturate de frisoane la inceput de an tocmai din cauza celor 35 de procente pentru care nu aveau solutie.

    In cele cateva zile, cat a durat criza gazului, la Bucuresti s-au dezgropat o gramada de proiecte uitate care ar urma sa ne izbaveasca de dependenta de gaz fata de Rusia. S-a discutat despre al patrulea grup de la Cernavoda (in conditiile in care al doilea nu s-a dat inca in folosinta), despre hidrocentrale mamut (cum ar fi proiectul Macin pe Dunare), despre energii alternative, despre gazoductul care sa lege Romania de Ungaria (care ar urma sa alimenteze Romania prin Marea Nordului) sau despre celebrul deja Nabucco (conducta prin care putem primi gaz din Iran).

    Asta in conditiile in care Romania ar putea suferi de pe urma unei crize prelungite a gazului, nu pentru ca ar fi dependenta de Rusia (desi nu este, totusi, avand asigurat 60%-65% din consum din productia interna), ci pentru ca nu are suficiente capacitati de inmagazinare si nici o alta interconexiune decat cea cu Rusia. Asa se face ca Romania ar fi rezistat doar o saptamana fara gazul rusesc, dupa care (in caz ca situatia nu avea sa se remedieze) ar fi trebuit sa gaseasca solutii pentru incalzire deoarece vremea era in racire, iar combinatele care folosesc gaz drept materie prima ar fi trebuit sa isi reduca productia.

    Si totusi, situatia Romaniei nu a fost nici pe departe la fel de albastra precum cea a altor tari pentru care Rusia e singura sau cea mai importanta sursa de gaze. Asa se face ca disputa estica dintre Rusia si Ucraina a pus in dificultate capitalismul vestic la el acasa, economii precum cele ale Germaniei, Frantei, Austriei sau Cehiei rugandu-se sa se intample ceva care sa deblocheze criza.

    Cateva zile la rand, statele europene pentru care gazul rusesc era vital au incercat sa improvizeze solutii de avarie, constatand cu amaraciune ca au renuntat poate prea usor la energia nucleara, ca nu au conducte suficiente sa importe din alte parti si ca energiile alternative sunt mult prea firave pentru a suplini chiar si numai o mica parte din lipsa gazului metan. Concluzia, dupa trecerea furtunii, a fost ca Uniunea Europeana trebuie sa caute furnizori-aliati de gaze si sa dezvete Rusia de suparatoarea ei atitudine de a se considera un element indispensabil economiilor europene.

    „Rezervele rusesti de gaze naturale vor ramane coloana vertebrala a sistemului energetic european, insa va trebui sa tragem anumite invataminte din ceea ce s-a intamplat in ultimele zile“, spunea Martin Bartenstein, ministrul austriac al economiei, citat de Reuters. Bartenstein a vorbit de reducerea dependentei fata de importurile rusesti, prin eficientizare, productie de energie regenerabila si investitii in infrastructura de profil.  

    Cu doua saptamani in urma, cand Moscova inchidea robinetul de gaze, occidentalii invocau onestitatea si respectul rusilor pentru contractele comerciale, respectiv pentru siguranta vietii pagubitilor. Nu s-a spus ca nu rusii au inventat drepturile omului. Si nici economia de piata. Ori ca o criza prin care Rusia sa aplice corectii Ucrainei, Moldovei, Georgiei ori altei tari din zona sa de influenta.

    Tari care, de altfel, desi au aere de independenta si aspiratii occidentale, s-au bucurat de preturile mici pe care Rusia le-a practicat pentru tarile din Comunitatea Statelor Independente. Un analist al agentiei ruse de stat RIA „Novosti“, Alexei Makarkin, explica situatia pe scurt: „Rusia a optat pentru renuntarea la cochetariile inutile cu regimurile orientate spre Occident“.

    Nu stie sigur nimeni daca razboiul s-a terminat sau nu, dar dupa prima lupta toti se considera castigatori, desi toti pot fi socotiti perdanti: Rusia a avertizat ca este inca o superputere (daca nu militara, ca altadata, macar energetica), care s-ar putea sa piarda insa tocmai din cauza ca si-a speriat rau clientii, Ucraina a adoptat o varianta care ii asigura gaz ieftin, dar despre care analistii spun ca nu e una sigura, vestul Europei s-a imbogatit cu experienta unei crize in urma careia ar trebui sa isi revizuiasca planurile energetice. Si asa mai departe. Exista chiar si o varianta de final fericit: acela ca aceasta n-a fost decat o criza de gelozie ruseasca si-atat.

  • Calendarul crizei

    Criza a fost declansata de nevoia Rusiei de a-i aplica o corectie presedintelui ucrainean Viktor Iuscenko, care a refuzat un ajutor banesc oferit de Rusia, sfarsind prin a negocia cu alte tari furnizoare de gaz.

    29 decembrie 2004: Rusia propune Ucrainei un credit de 3,6 mld. $ pentru a rezista primei faze de aliniere la preturile intrernationale ale gazului (Ucraina cumpara gaz cu 50$/1.000 mc). Ucraina refuza propunerea Rusiei.

    1 ianuarie 2006: Rusia opreste livrarea de gaze catre Ucraina si Moldova si implicit catre majoritatea clientilor europeni.

    2 ianuarie: Rusia acuza Kievul ca a furat 118 mil. mc de gaz din conductele care aprovizioneaza Europa. Toate tarile-cliente umbla la rezerve. Gazprom anunta ca va realimenta Europa in 24 de ore.

    3 ianuarie: Gazprom reia aprovizionarea normala cu gaze a Ungariei si Austriei, apoi a restului Europei, reducand astfel embargoul impus Ucrainei; disputa nu e insa incheiata. In plina criza, Viktor Iuscenko spune ca Ucraina ar avea gazul asigurat de Turkmenistan in baza unui contract.

    4 ianuarie: Rusia si Ucraina semneaza un contract care fixeaza pretul gazului rusesc furnizat Kievului la 230$/1.000 mc si pretul de tranzit pe teritoriul ucrainean la 1,6 dolari pentru mia de metri cubi la suta de kilometri. Apare la rampa si compania RosUkrEnergo (ai carei actionari sunt filiale ale Gazprom si ale bancii Raiffeisen, asupra careia Kievul nu are control), care va furniza gaz metan Ucrainei cu 95 dolari/mia de metri cubi, dupa ce va fi mixat gazul scump de la rusi cu gaz ieftin (30-40 dolari mia de metri cubi) din Turkmenistan, Kazahstan si Uzbekistan.

  • Rusia: Hartile secrete ale petrolului

    Masluirea hartilor e una dintre practicile sovietice care au supravietuit foarte bine in Rusia capitalista. Metoda era extrem de eficienta acum jumatate de secol si putea insemna esecul oricarei misiuni straine. Azi e doar enervanta pentru industriasii straini – dar asta nu inseamna ca rusii sunt dispusi s-o scoata la pensie.

    Vreme de trei ani, Bruce Morrow a lucrat pe malurile lacului Samotlor, o mica intindere de apa in labirintul de drumuri si puturi petroliere din tundra inghetata a Siberiei, care acopera peste 2.500 kilometri patrati. Din hartile pe care rusii i le-au dat, Morrow nu si-a putut da seama niciodata cu exactitate unde se afla – un lucru ingrozitor pentru el, inginer petrolist la o companie in care British Petroleum (BP) era asociata cu investitori rusi. Latitudinea si longitudinea nu erau marcate pe harta, iar liniile figurate se abateau de la di-rectia care indica nordul.

    „Era ca un joc“, spune Morrow, care a incercat sa priceapa ceva din hartile modificate de oficialitati – niste ramasite din razboiul rece pe care i le oferisera indivizi secretosi, angajati intr-un departament special al companiei sale. Neoficial, oricine are acces la Internet poate sa vada campurile Samotlor – daca mareste cat trebuie o imagine gratuita, facuta din satelit, oferita de programe precum Google Earth – la coordonatele 61 de grade si 7 minute latitudine nordica si 76 de grade si 45 de minute longitudine.

    Experientele prin care a trecut Morrow arata ca practici care odata guvernau regiuni intregi din fosta Uniune Sovietica inca supravietuiesc pe culoarele prin care vechii birocrati comunisti se mai agata si acum de putere. Astfel, birocrati nu numai ca mentin o atmosfera de secret total in jurul a orice, dar continua sa aplice practici traditionale de mentinere la distanta a strainilor, fortandu-i sa angajeze oameni care inca sunt dependenti de Moscova.

    Hartile care induc specialistii in eroare reflecta de asemenea mana de fier cu care Kremlinul controleaza campurile petrolifere ale Rusiei, una dintre cele mai pretioase resurse ale lumii, care va deveni si mai importanta in viitor, din perspectiva planurilor de transport direct catre Statele Unite din estul indepartat si zona arctica, pana in 2010. De aplicarea regulii secretului hartilor rusesti se ocupa Serviciul Federal de Securitate, FSB, succesor direct al politiei politice sovietice, KGB. Regula a fost instituita demult, intr-o vreme in care rusii priveau cu suspiciune practic orice companie straina, temandu-se de atacuri cu rachete asupra campurilor petrolifere ale Siberiei.

    Vremurile acelea au trecut de mult. Dar cu toate astea, guvernul Rusiei – care continua sa-si intareasca influenta asupra industriilor strategice, in principal asupra celei petroliere – nu gaseste ca ar fi cazul sa renunte la vechea regula a hartilor modificate. Modificarea hartilor e parte a unei adanc inradacinate traditii sovietice de inducere in eroare a celor din afara sistemului. In timpul razboiului rece purta un nume: „maskirovka“, argoul militar sovietic al carui scop era sa induca in eroare si sa dezinformeze interlocutorul. Birocratii din guvernul sovietic au creat decenii la rand statistici false si au dat unor locuri denumiri in asa fel incat sa creeze confuzie.

    Un exemplu e centrul spatial sovietic Baikonur, care poarta numele unui sat aflat la sute de kilometri distanta. Altul e cel al hartilor corecte ale intregii retele de stradute si alei din cartierele Moscovei, care au inceput sa apara abia dupa dezintegrarea URSS. Chiar si acum, Morrow si colegii sai pot folosi doar harti digitale rusesti, in care coordonatele locatiilor sunt incriptate sau chiar ascunse complet. Oficial, numai rusii care au permise speciale de acces au dreptul de a vedea harti ale campurilor petrolifere pe care coordonatele sunt figurate corect, la o scala mai mare de 1:2.500. „Era complet inutil“, spune Morrow despre coordonatele false ale hartilor de la FSB, create cu ajutorul unui sistem de criptare.

    Un purtator de cuvant al FSB a confirmat ca institutia este cea care se ocupa de hartile zonelor considerate importante pentru securitatea nationala, printre care se numara si campurile petrolifere. Intrebat daca accesul facil pe Internet la hartile care redau cu acuratete detaliile zonelor respective nu face complet inutila pastrarea secreta a coordonatelor corecte, acesta a spus ca agentia pentru care lucreaza are ca principala preocupare securitatea nationala si a refuzat sa comenteze pe marginea practicilor acesteia. Oamenii de afaceri straini, cu toate acestea, spun ca exista secrete in spatele acestor harti, dar ca acestea au prea putin de-a face cu securitatea nationala.

    Reguli precum cea legata de hartile campurilor petrolifere sunt nu doar o modalitate de a mentine controlul asupra unei industrii strategice, dar si o forma subtila de bariera comerciala. In plus, sunt o cale convenabila de a mentine numarul mare al angajatilor rusi din companiile straine. La urma-urmei, TNK-BP, compania mixta (50%-50%) la care Morrow lucreaza, plateste numerosi cartografi care incripteaza si mai apoi decripteaza hartile, spune Frank Rieber, fost inginer aici. Regulile sunt valabile pentru toate companiile petroliere, dar sunt descurajante mai ales pentru investitiile straine, cum este si TNK-BP. Astfel de regulamente asigura painea sutelor de cartografi care beneficiaza de licenta FSB. Ce pot face companiile petroliere? Fie fac outsourcing pentru activitatea de decriptare si de stabilire a coordonatelor corecte, prin contracte cu institute de cercetare, fie angajeaza cartografi rusi cu licente FSB, cum a facut si TNK-BP.

    Hartile oferite de autoritati, de exemplu, „vireaza“ de la nordul geografic – asa incat partea de sus a hartii poate fi usor orientata spre est – iar gridurile nu corespund cu cele ale hartilor de dimensiuni mari. „Ne-au facut sa ne smulgem parul din cap“, spune Frank Rieber.

    Evghenia M. Albats, autor al unei carti publicate in 1994 despre KGB – intitulata „Stat in stat“ – spune ca interesul agentiei de spionaj pentru cartografierea campurilor petrolifere e doar o alta metoda prin care aceasta isi exercita influenta in societate si in mediul de afaceri, chiar daca astfel de eforturi par ridicole, avand in vedere precizia informatiilor oferite de Internet.

    „Sigur ca FSB stie la fel de bine ca oricine ca exista Google Earth“, spune ea. „Iar asta n-are nici o legatura cu securitatea nationala. Are legatura cu controlul fluxului de bani“. In aceste vremuri, spune ea, serviciul rus de securitate pazeste puturile de petrol in aceeasi masura de oameni de afaceri straini si de rachete straine.

    Legile cu privire la campurile petrolifere sunt folosite pentru a determina companii precum TNK-BP sa-si inlocuiasca directorii straini cu unii rusi, care ar raspunde mai usor in eventualitatea unor presiuni din partea autoritatilor, spune Albats. In acelasi timp, Kremlinul foloseste petrolul pentru a-si recastiga statutul pierdut dupa colapsul URSS, ceea ce explica atentia mare acordata industriei de catre serviciul de securitate.

    Ministrul de externe al Rusiei, Serghei V. Lavrov, spunea in octombrie in fata unui comitet parlamentar ca exportul de energie este cea mai puternica arma diplomatica a Rusiei in relatiile pe care aceasta le are cu alte natiuni, potrivit unei relatari publicate de ziarul Nezavisimaia Gazeta. British Petroleum a cumparat o parte din compania petroliera Tyumen (TNK) in 2003. Frictiuni cu privire la hartile campurilor petrolifere au existat inca de la inceput, spun geologii companiei, dar acestea s-au intensificat in 2005. Problema a ajuns la cele mai inalte niveluri guvernamentale, iar o factiune care sprijina investitiile straine a protestat impotriva faptului ca serviciul federal de securitate al Rusiei pune bete in roate inginerilor occidentali, care sunt de folos industriei extractive a tarii, de vreme ce aduc in tara tehnologie si expertiza.

    La randul lor, inginerii occidentali cred ca hartile modificate sunt o piedica ridicola, care nu ingreuneaza productia. Cartografii licentiati de FSB sunt bine pregatiti si fac bine trecerea de la coordonatele false la cele reale si, pana acum, niciunul nu a facut greseli majore, spun ei.

    Intr-un interviu telefonic cu „The New York Times“, Bruce Morrow, care a lucrat ca inginer pentru TNK-BP din 2002 pana in mai 2005, spune ca a parasit compania in parte din cauza ca se saturase de controalele politiei. A explicat insa unui reporter cum poate ajunge, pe Google Earth, la lacul Samotlor – care se afla la nord de Nijnivartovsk, un oras situat pe raul Obi.

    „Tocmai in asta consta stupiditatea“, spune Morrow. „Poti obtine informatia asta de oriunde. Birocratia pune piedica bunului-simt. Iar asta nu e nici ilegal, nici neconvenabil“.

  • Germania: Tratament publicitar pentru melancolia germana

    O agentie de publicitate din Hamburg a creat, gratuit, o campanie de publicitate al carei scop este sa vindece Germania de pesimism. Unii critica initiativa, gasind ca e deplasata si inutila. Altora campania le place. Nu e clar insa cati cred ca aceasta doza de optimism publicitar va anihila legendarul pesimism german.

    Mai intai pe ecran poti vedea cativa copaci care se deseneaza deasupra liniei orizontului; apoi apare o doamna distinsa, ceva mai in varsta, care se uita direct in ochii privitorului si spune: „Tu esti miracolul Germaniei“. Dupa aceea, pe masura ce spotul difuzat de televiziunile germane continua sa se deruleze, isi fac aparitia mai multe personaje, mai celebre sau mai putin celebre, rostind fiecare un fragment dintr-un lung mesaj motivational.

    „Un fluture poate declansa un taifun“, spune privitorului o cunoscuta prezentatoare la o televiziune germana. Urmeaza o tanara cu trasaturi asiatice, care continua mesajul: „Suflul aripilor sale poate scoate copacii din pamant, la kilometri distanta“.

    Mesajul televizat include homosexuali si persoane handicapate care vorbesc printre stalpii de beton ai recent inauguratului Memorial al Holocaustului; in distributie figureaza si Katarina Witt, campioana olimpica la patinaj artistic, precum si un grup de copii care se uita direct spre camera si striga, intr-un glas, sloganul principal al campaniei publicitare: „Du bist Deutschland!“ – „Tu esti Germania!“.

    Creat gratuit de una dintre cele mai importante agentii germane de publicitate, spotul televizat descris mai sus e parte dintr-o campanie mai ampla, vizibila pretutindeni in Germania in ultima luna, al carei scop ar fi acela de a reda speranta unei natiuni. O natiune care si-a pierdut speranta si care are nevoie, cred creatorii campaniei, de un astfel de optimism, cu care de altfel nu prea sunt obisnuiti.

    Scopul final al campaniei este, deci, acela de a-i face pe oameni sa creada ca – asa cum aripile unui fluture pot schimba ceva in lume – asa pot si ei, prin mici gesturi individuale, sa-si schimbe propria soarta si, in cele din urma, soarta Germaniei intregi. Nu se stie inca daca acesta este modul cel mai potrivit de a lupta impotriva melancoliei nationale – iar opiniile variaza semnificativ in aceasta privinta – insa existenta insasi a acestei campanii (prima de acest fel, se pare, din intreaga istorie a tarii) e un fapt concret, care demonstreaza ceea ce toata lumea stie, dar nimeni nu spune clar. Ca starea de spirit a intregii natiuni e proasta, ca economia tarii e intr-o paguboasa stagnare, ca deficitele sunt prea mari si ca niciunul dintre actualii lideri ai Germaniei nu pare indeajuns de puternic sau indeajuns de vizionar pentru a scoate tara din acest disperat blocaj.


    „Daca traiesti in Germania, ai sentimentul ca o gramada de oameni nu stiu ce o sa se intample cu ei si cuvietile lor“, spune Oliver Voss, director al agentiei de publicitate Jung von Matt din Hamburg, cea care a creat sloganul si intreaga campanie. „Foarte multi oameni cred ca soarta lor e controlata de fapt de altcineva si, dupa parerea noastra, aceasta este o mare greseala.“

    Campania de publicitate, care se deruleaza acum peste tot – prin toate mijloacele, de la spoturi de televiziune la panouri publicitare, chiar si prin spoturi difuzate in cinematografele din toata tara – a pornit de la ideea unui grup de executivi media care si-au spus, la sfarsitul lui 2004, ca trebuie sa faca ceva pentru a schimba atmosfera din tara, in speranta ca o reinnoita incredere in sine a fiecarui german poate declansa in cele din urma o adevarata renastere nationala.

    In aceasta privinta, a ideii ca cineva trebuie sa faca ceva, nimeni nu se pune de-a curmezisul: pentru ca nimeni nu spune, in Germania, ca lucrurile ar merge spre bine. Deziluzia cea mai mare a germanilor isi are radacinile, cel mai probabil, in ceva care s-a petrecut cu un deceniu si jumatate in urma: unificarea Germaniei de Vest cu Germania de Est, dupa patru decenii in care tarile au mers pe drumuri diferite.

    Acum, ca unificarea a devenit deja istorie, ea continua sa fie considerata, in constiinta colectiva germana, un urias esec, atat economic, cat si spiritual. Cei din fosta Germanie de Vest sunt nemultumiti ca toti acesti bani s-au risipit fara rost si cred ca aceasta este, de fapt, cauza stagnarii economice a tarii si a somajului crescut. Cei din est sunt si ei nemultumiti, pentru ca simt ca viata lor e mai nesigura decat era in vremea socialismului. Si, pentru ca cercul sa se inchida, vesticii sunt nemultumiti, pe deasupra, si pentru ca ii vad pe estici nemultumiti de viata lor. In acest peisaj de nemultumire cronica, Oliver Voss, de la agentia Jung von Matt, a angajat un grup de executivi care sa elaboreze o campanie de publicitate ce avea sa fie conceputa fara ca cineva sa primeasca vreun ban. Campania a inceput in urma cu cateva luni – iar acum e greu de gasit macar un singur om in Germania care sa nu fi fost expus in vreun fel mesajului creat de Voss.

    „Cand am dat drumul campaniei“, spune Voss, „peste un milion de oameni au intrat pe site-ul nostru de Internet in prima ora, incercand sa se lamureasca ce se intampla. Asta inseamna ca in fiecare secunda peste 1.000 de oameni au intrat pe site. E o cifra uluitoare“. E uluitoare, intr-adevar, dar sunt oameni care spun ca Germania nu are nevoie acum de cantareti ori de sportivi – sau de critici literari, prezentatori de televiziune ori copii de scoala primara – care sa le spuna sa fie mai optimisti. Ar avea nevoie, cred criticii, sa se concentreze pe adevaratele probleme ale tarii. Saptamanalul intelectualist Die Zeit a lansat o ofensiva impotriva campaniei, pe care a etichetat-o drept „propaganda“, condamnandu-i pe creatorii acesteia in special pentru ceea ce ziarul a numit „prostul gust“ de a folosi Memorialul Holocaustului drept decor pentru homosexuali si handicapati care rostesc cuvintele „Tu esti Germania!“.

    „Campania sugereaza ca somajul ar fi consecinta unei stari proaste de spirit, un fenomen individual, care ar putea fi corectat in orice clipa prin autocontemplare si gandire pozitiva“, scria un comentator al Die Zeit, Jens Jessen. „Cineva s-ar putea intreba cum ar explica cei care au putut emite un asemenea nonsens unui inginer de 50 de ani, somer, ca si-a pierdut locul de munca tocmai pentru ca a uitat ca August Thyssen, Ferdinand Porsche sau alti muncitori germani ramasi in istorie au pornit-o si ei de la zero“, a continuat Jessen, referindu-se la un magnat german al otelului din secolul al XIX-lea si la creatorul automobilelor Porsche.

    Raspunsul lui Oliver Voss este, intr-o anumita privinta, ca pana si astfel de critici arata ca o asemenea campanie ii preocupa pe oameni si ca dezbateri de acest fel sunt o masura a succesului initiativei sale. Voss aminteste de un studiu frecvent citat in Germania, care arata ca aici doar 30% dintre oameni cred ca pot face ceva ca sa-si schimbe soarta, in timp ce in SUA procentul este dublu, de 60%. Cu alte cuvinte, nemtii ar fi pesimisti prin natura lor, iar un astfel de lucru trebuie sa aiba legatura si cu rezultatele slabe ale economiei nationale.

    „Intentia noastra nu a fost sa acoperim problemele pe care le avem cu o fata zambitoare“, spune el. „Si daca urmaresti campania, iti dai seama ca nu face decat sa transmita, foarte simplu, urmatorul mesaj: «Nu sta deoparte; incearca sa vezi ca exista probleme fata de care poti face si tu ceva».“

    Asta se traduce, in spotul televizat, intr-un scenariu: cinci personaje diferite spun, fiecare, cate un fragment din urmatorul text: „Da din aripi. Scoate copacii din radacini. Tu esti cel care are aripi. Tu esti cel care are radacini. Tu esti Germania!“.

    „Imi place mesajul“, spune un tanar de 20 de ani, Alexander Goehrs – unul dintre cele 4 milioane de someri ai tarii. „Traim vremuri grele. Vedem cu totii asta.“ Dar desi lui Alexander Goehrs ii place mesajul, tanarul se indoieste ca o astfel de campanie ar putea avea vreun efect concret. „Pentru ca lucrurile astea nu pot schimba in nici un fel situatia mea.“

  • CRESTERI ASIGURATE

    Doua miscari pot creiona anul care tocmai se incheie, pe piata asigurarilor: una de concentrare si alta de pregatire asidua pentru a face fata socului aderarii. Tranzactii numeroase, la preturi ridicate, dar si cresterea accelerata a industriei – sunt tendinte simtite anul acesta, care vor continua si in 2006.

    Dupa primele noua luni ale anului, piata asigurarilor ajunsese la aproximativ 875 de milioane de euro – o crestere de aproape 40% fata de anul trecut. Iar daca ritmul de crestere se va pastra constant si in ultimele trei luni ale anului, industria asigurarilor are toate sansele sa depaseasca, in 2005, miliardul de euro.

    De unde a venit cresterea? La fel ca si in 2004, o contributie importanta au avut-o politele aferente creditelor sau leasingului: de viata si de locuinte, asigurarile casco, dar si politele de credite si garantii financiare cumparate de banci pentru riscurile de neplata. Un an de crestere, asadar, iar pentru unele companii ritmurile inregistrate au fost chiar spectaculoase: pe primele noua luni, spre exemplu, BCR Asigurari a subscris cu 96% mai multe prime, urmata de Unita (plus 70%), Omniasig (plus 50%), Ardaf (plus 59%) si AIG Romania (plus 52%).

    La fel de spectaculoase au fost insa si miscarile petrecute in 2005 pe aceasta piata: potentialul de crestere al pietei atrage ca un magnet investitorii straini, care cauta acum (poate mai mult decat in ultimii ani) o cale de intrare in Romania. Astfel ca, in 2005, fuziunile si achizitiile au tinut, in asigurari, capul de afis. Si, spun asiguratorii, si in anii urmatori tendinta va continua, mai ales pana la momentul aderarii. Cine pe cine a cumparat? Nu mai putin de sase tranzactii semnificative au avut loc in anul care tocmai se incheie. „Campioana absoluta“ a fost achizitia Omniasig, in mai 2005, de catre austriecii de la WienerStaedische, pentru suma de 64 de milioane de euro. Cumparand Omniasig, austriecii incheie un sir mai lung de preluari, incepute in urma cu cativa ani, si isi asigura un confortabil loc intai pe piata romaneasca.

    Afacerea WienerStaedische – Omniasig nu este insa decat varful unui iceberg. In iunie 2005, austriecii de la Uniqua cumparau 27% din actiunile Astra Asigurari, pentru 10 milioane de euro.

    Ca si in domeniul bancar, multi jucatori internationali au preferat sa intre in Romania prin preluarea micilor companii autohtone. Austriecii de la Grawe au preluat la inceputul lui 2005 99% din actiunile companiei private de asigurari de viata Sara Merkur. In martie 2005, societatea italiana de investitii Puglia Cauzioni a cumparat un pachet de 51% din actiunile City Insurance, completandu-si ulterior participatia pana la 70%. Si tot in 2005, ungurii de la OTP Bank au preluat integral, la sfarsitul lunii septembrie, Asigurarea Ceccar-Romas, iar compania elena de asigurari Ethniki Asfalistiki a cumparat, in octombrie, societatea de asigurari Alpha Insurance.

    Achizitii facute cu un ochi la viitor – un viitor in care companiile din Romania se vor lupta, dupa momentul integrarii, „parte in parte“ cu marile societati de profil din Uniunea Europeana. Pregatirile pentru „momentul adevarului“ au fost, si vor continua sa fie si la anul, in toi. In aprilie, de exemplu, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor mai facea o adaptare a legislatiei romanesti la noile reglementari din Uniunea Europeana. Potrivit unui proiect de modificare a Legii asigurarilor elaborat de CSA – neadoptat insa nici pana in prezent -, firmele de asigurari vor putea desfasura simultan activitati privind politele de viata si cele de risc general si dupa 2007, insa conducerea si gestionarea fiecarei categorii de asigurari se va face in mod distinct. 2006 va fi si primul an in care preturile pentru asigurarea de raspundere civila auto obligatorie vor diferi foarte mult de la o companie la alta, ca urmare a liberalizarii pietei.

    Piata a fost liberalizata nu numai ca preturi, ci si ca perioada de acoperire a politelor – pe 12 luni, si nu pana la sfarsitul anului calendaristic, cum era pana acum. Pentru cei care vor cumpara polite cu valabilitate pe 12 luni dupa 1 februarie 2006, prima aferenta lunii ianuarie 2007 (si apoi la fel pentru celelalte luni) va fi mai mare, pentru ca va include si asigurarea de raspundere civila pentru calatorii in strainatate.

    La capitolul „minusuri“, anul 2005 a adus inca o intarziere a reformei sistemului de pensii, asteptata deja de mai bine de zece ani. Comisia care ar trebui sa reglementeze sistemul de pensii private a fost deja infiintata, dar legile si normele de aplicare nu exista inca nici pana acum. Dar poate la anul. 

  • COMUNICATII, SI CAM ATAT

    Comunicatiile si-au pastrat si in 2005 statutul de vedete ale pietei de IT&C. Cu exceptia Zapp, nu a existat companie de telefonie mobila care sa nu faca obiectul unei tranzactii. Connex a fost preluat integral de gigantul Vodafone, Orange si-a consolidat pozitia in actionariatul filialei din Romania, iar Cosmorom a fost preluat in proportie de 70% de Cosmote.

    Agitatia maxima de pe piata romaneasca de telefonie mobila se explica nu doar prin performantele deosebite atat in termeni de profit, cat si de venituri inregistrate de aceasta industrie, ci si prin faptul ca aceasta a ajuns in perioada de maturitate. Avand in vedere ca rata de penetrare a ajuns la 60%, iar ritmul de crestere este tot mai alert de la un an la an la altul, se poate spune ca operatorii au intrat in linie dreapta pana la finish-ul reprezentat de momentul in care, cel putin pe hartie, fiecare roman va avea un abonament sau o cartela de telefonie mobila.

    Apropierea de o rata de penetrare de 100% inteteste competitia intre jucatori, iar acest lucru se va reflecta in primul rand intr-o scadere a tarifelor, aflate oricum pe un trend descendent. Zona in care batalia dintre operatori a scazut tarifele in modul cel mai vizibil este piata clientilor corporate. Cele mai mari companii din Romania au migrat de la Connex la Orange si viceversa, intr-un du-te-vino necontenit, ajungandu-se chiar la situatii in care utilizatorii-angajati ai marilor societati platesc sume simbolice pentru un abonament. Aici, exista fara indoiala avantajul volumelor mari.

    Cat de departe este momentul in care rata de penetrare a acestui servicu va fi de 100% sau peste, asa cum se intampla in state nu foarte indepartate geografic de Romania, precum Grecia sau Cehia? Raspunsul vine de la Richard Moat, presedintele Orange Romania – liderul de anul acesta al pietei de telefonie mobila atat in termen de venituri, cat si in ceea ce priveste numarul de abonati. „In Romania, gradul de penetrare a pietei este de 55%, astfel ca mai exista oportunitati importante. Credem ca rata de penetrare va ajunge la 62% la sfarsitul acestui an si la 75% la finele lui 2006“, a declarat Moat in noiembrie 2005. Cu un asemenea ritm, in circa trei ani Romania poate ajunge in situatia Greciei si Cehiei.

    Oportunitatile importante de care vorbea presedintele Orange au fost valorificate de Cosmote, divizia de telefonie mobila a OTE – actionarul majoritar de la RomTelecom. Cosmote a preluat in vara acestui an 70% din actiunile Cosmorom printr-o majorare de capital de 120 de milioane de euro. Acesti bani au fost folositi pentru plata datoriilor operatorului care se apropia incet-incet de faliment.  Odata curatata de datorii, Cosmorom a devenit o baza ideala de pe care grecii de la Cosmote sa inceapa razboiul cu Orange si Connex-Vodafone. Mai intai un razboi al preturilor, vizibil mai ales in zona serviciilor preplatite (cartele). Bineinteles, pentru moment cei doi giganti vad un prichidel in competitorul lor mai nou (sau mai vechi avand in vedere ca defunctul Cosmorom este prezent pe piata de sase ani).

    Managerii celor doua companii se gandesc ca 50.000 de clienti ai Cosmote reprezinta o gluma pe langa cei cinci-sase milioane de utilizatori pe care i-au adunat, pana in septembrie 2005, fiecare. Totusi, aceasta diferenta ca de la cer la pamant nu ii va face nici pe Connex-Vodafone, nici pe Orange sa-si neglijeze concurenta. Altminteri, am asista la o confruntare moderna de tipul luptei dintre David si Goliath, al carei final nu a putut fi anticipat corect.

    Daca ne uitam strict la numarul de abonati, peste 60% din clientii Orange si Connex-Vodafone sunt utilizatorii de servicii preplatite. Or, exact in aceasta zona vor sa atace grecii de la Cosmote. E adevarat ca batalia pentru profituri se da pe piata corporate, impartita deocamdata in proportii egale doar intre cei doi giganti, insa orice calatorie de 1.000 de mile trebuie sa inceapa cu un pas.

    Razboiul pentru abonati si pentru venituri poate imbraca si forma unui conflict pentru culori si brand-uri. Anul acesta s-a ingropat mai vechea disputa dintre Vodafone si Telemobil (Zapp), principalul furnizor mobil de date din Romania,  privind „paternitatea“ brand-ului britanic pe piata romaneasca. Cu ceva ani in urma, Telemobil a inregistrat mai multe marci, printre care si Vodafone. In cele din urma, dupa mai multe infatisari la tribunal, Telemobil a ajuns la o intelegere cu cei de la Vodafone, prin care au renuntat la brand.

    Cazul s-a solutionat printr-o tranzactie facuta la  Londra intre actionarii filialelor din Romania ale celor doua companii. Nici nu s-au stins bine ecourile iscate in jurul acestui subiect, ca au si aparut premisele pentru un nou conflict care ar putea sa izbucneaca in 2006. Brand-ul Cosmote foloseste un verde destul de apropiat de celebrul „verde Connex“. Scuza grecilor e ca au inceput rebrandarea la nivel regional (incepand din Grecia) inca din octombrie 2005 si ca folosesc aceasta culoare nu doar in tara noastra. Insa sefii Connex, care se afla in plin proces de rebrandare si de trecere la „rosul Vodafone“, nu se pot impaca cu ideea ca verdele lor, in care au investit milioane de euro, va fi folosit de o alta companie pentru a castiga cota de piata. Anul urmator, mare parte din energia Connex-Vodafone, cel putin la nivel de comunicare, se va consuma in procesul de rebrandare.

    Ajungem astfel la tranzactia record a anului care tocmai se incheie: preluarea Connex de catre Vodafone, pentru circa 2,5 miliarde de dolari. Aceasta suma a reprezentat contravaloarea a 79% din actiunile companiei. Totodata, consolidarea pozitiei Vodafone in actionariatul Connex a insemnat si inlocuirea lui Ted Lattimore din pozitia de presedinte si COO al Connex cu romanca Liliana Solomon – manager cu o vasta experienta in telefonia mobila europeana.

    Un deal de rasunet a scos la rampa si piata de cablu TV. O alta multinationala, UPC, a devenit proprietarul Astral Telecom, afacere ale carei baze au fost puse de antreprenori romani la inceputul anilor ‘90. Valoarea tranzactiei: peste 400 de milioane de dolari – bani care au ajuns in proportie de 75% in buzunarele unor oameni de afaceri din Romania. Cativa dintre ei au reinvestit banii in sectorul financiar sau in imobiliare. Dincolo de numele implicate, diferenta de valoare dintre cele doua tranzactii ilustreaza in fond diferenta dintre dimensiunile pietei de telefonie mobila si ale celei de cablu TV.

    Daca insumam veniturile Orange, Connex-Vodafone si Zapp (Cosmorom reprezentand pana acum o „constanta“ neglijabila), obtinem o piata de peste 1 miliard de euro in 2004 si de peste 1,5 miliarde de euro in 2005. Cablul TV (industrie in care includem si ve-nituri din serviciile Internet) se cifreaza la aproximativ 350 milioane de euro, adica de aproape cinci ori mai putin.

    Motivul pentru care aceasta piata este, deocamdata, atat de mica il reprezinta nivelul scazut al venitului mediu per utilizator (ARPU). Un roman cheltuie pentru serviciile de cablu doar 4,82 de euro pe luna (cel mai scazut nivel din Europa), in vreme ce un ungur plateste lunar pentru CATV circa 13 euro. Ca sa nu mai vorbim de britanici care platesc pentru aceste servicii 73 de euro in fiecare luna. Nici macar dinamica ratei de penetrare nu este la fel de spectaculoasa ca si cazul telefoniei mobila, situandu-se undeva intre 45 si 50%. Nota bene, procentul este din numarul de gospodarii, nu din populatia totala a Romaniei, ca in cazul operatorilor mobili. Principalii jucatori de pe piata de CATV,  RCS&RDS si UPC-Astral, vor sa-si creasca cifra de afaceri nu neaparat din cresterea gradului de penetrare, ci din marirea ARPU. Cum va fi posibil acest lucru? Prin impachetarea serviciilor de cablu cu servicii de telefonie alternativa si, mai ales, de date. Richard Anderson, directorul UPC-Astral – grup de companii care din vara a devenit lider de piata – crede ca serviciile de date si Internet vor genera cresterile viitoare. La cateva luni dupa preluarea Astral Telecom de catre UPC, Anderson a devenit seful grupului format din cele doua firme, moment care a coincis cu plecarea din Astral a veteranului Aurel Costea, CEO al companiei pana in acel moment.

    O intrebare al carei raspuns este asteptat in anul (anii) viitor(i) este cine va cumpara RCS&RDS? Proprietarii grupului (doua fonduri de investitii si antreprenorul Zoltan Teszari) au fost curtati inclusiv de UPC, insa ei au refuzat oferta americanilor. In acest moment este greu de prognozat cine ar putea fi viitorul cumparator, avand in vedere ca UPC era singurul investitor strategic in CATV si date interesat de extindere in Europa Centrala si de Est. 

    Daca despre segmentele pietei telecom analizate pana acum am vorbit in termeni de crestere generala, nu acelasi entuziasm este valabil pentru telefonia fixa. 2005 a fost primul an in care numarul abonatilor la acest tip de serviciu a scazut, chiar si in conditiile aparitiei de furnizori alternativi (companiile de cablu). Scaderea vine practic din diminuarea bazei de clienti RomTelecom.

    Oricum, operatorul traditional continua sa detina circa 95% din piata de telefonie fixa, potrivit Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii. Prognozele din anii anteriori potrivit carora Romania urma sa fie o tara de oameni care vorbesc mai mult la telefonul mobil decat la cel fix s-au dovedit corecte. Si tendinta se va accentua.

  • FARMACEUTICE: SCHIMBARI PESTE SCHIMBARI

    Atatea schimbari de legislatie si de proceduri au avut loc in sistemul sanitar in 2005, incat pana si actorii din piata medicamentelor au fost bulversati. Iar daca mai era nevoie de vreo dovada: cu doar cateva zile inainte de finele anului estimarile privind evolutia pietei erau inca foarte diferite.

    Anul anterior, 2004, consemnase un record pentru piata medicamentelor, care s-a apropiat vertiginos – pentru prima data – de pragul miliardului. Cele peste 960 de milioane de euro indreptateau optimismul managerilor din domeniul farmaceutic, care prevedeau pentru acest an o noua crestere de 20%.

    Insa valul de schimbari amintit mai sus a dat peste cap multe planuri. Inclusiv de vanzare a unor companii.
    Pentru distribuitori si farmacii, modificarile au inceput inca din primavara. Primul pas a fost schimbarea sistemului de compensare, urmat de schimbari ale preturilor stabilite de stat. Mai apoi s-a modificat sistemul de prescriere, astfel ca medicii nu mai scriu pe reteta denumirile comerciale ale medicamentelor, ci denumirea comuna internationala (DCI), adica substanta activa.

    Asa cum s-au obisnuit toti actorii din sistemul sanitar, nici acest an nu a fost lipsit de probleme financiare. Doar ca in 2005 criza financiara a atins un nivel fara precedent, astfel incat s-a ajuns iarasi la amenintari din partea distribuitorilor de medicamente si de produse medicale cu sistarea livrarilor daca nu se platesc restantele financiare. Dupa nenumarate runde de negocieri, apele s-au mai calmat, cu pretul unor alte schimbari – de aceasta data la marjele de profit.

    Insa cel mai important eveniment din acest an ramane pachetul de legi anuntat de Ministerul Sanatatii in octombrie. Cele 14 legi din pachetul de reforma au starnit nenumarate dispute, ceea ce l-a facut pe ministrul sanatatii, Eugen Nicolaescu, sa insiste ca Guvernul sa-si asume raspunderea pe acest pachet de legi, pentru a evita probabilele amanari in cazul dezbaterilor din Parlament. Controversele iscate de pachetul de legi au vizat mai ales legea farmaciei, care limita drastic activitatea lanturilor de farmacii. Iar aceasta propunere a blocat deja cateva tranzactii de vanzare a unor companii care activeaza in domeniu.

    Cele mai importante lanturi de farmacii, cum ar fi Sensiblu si Help Net, au fost deja abordate de investitori, dar negocierile raman blocate pana la clarificarea mediului legislativ. In pofida modificarilor, piata si-a continuat trendul ascendent. Dar in privinta procentului de crestere, parerile sunt impartite. Printre pesimisti se numara compania de cercetare a pietei Cegedim, care considera ca piata medicamentelor va arata in acest an o stagnare sau o crestere foarte modesta. Dan Zamonea, directorul general al Hoffmann La Roche Romania (al doilea producator de medicamente ca nivel al vanzarilor de pe piata romaneasca), estimeaza o crestere „de maximum 5%“ pana la sfarsitul anului. Mai optimisti se arata reprezentantii farmaciilor. „Fata de cresterea de anul trecut, care a fost de 30%, estimam ca in 2005 aceasta se va situa intre 15 si 20%“, spune Isabelle Iacob, director general al Help Net Farma.

    Cam la acelasi nivel se gandeste si Dragos Dinu, director executiv al A&D Pharma, organizatie ce grupeaza distribuitorul de medicamente Mediplus si lantul de farmacii Sensiblu. „Ne asteptam la o crestere procentuala intre 10-20% pe an, pentru urmatorii cinci ani, pentru a alinia astfel Romania la nivelul tarilor devenite recent membre UE.“

    Klaas Postema, directorul general al producatorului de medicamente Sicomed, mizeaza tot pe o crestere de 20%. „Bazandu-ne pe evolutia pietei pana la acest moment, preconizam ca valoarea acesteia la sfarsitul anului va fi de aproximativ 1,2 miliarde de euro.“ Anul trecut, piata de medicamente a fost foarte aproape de pragul miliardului, la 960 de milioane de euro.

    Cert este ca, la unison, oamenii din industrie afirma ca anul 2005 a fost unul „plin“ pentru piata farmaceutica. „2005 a fost un an marcat de foarte multe evenimente. Pe de o parte, jucatorii au investit semnificativ in servicii, dezvoltare de logistica, optimizarea costurilor de operare. Pe de alta parte, am fost martorii primelor semne ale trendului din anii urmatori, si anume achizitii si construirea unor parteneriate strategice in vederea consolidarii pozitiei pe piata a companiilor ce opereaza in aceasta industrie“, rezuma Dragos Dinu.

    Dupa o intensificare a competitiei in acest an, Klaas Postema se asteapta ca in 2006 „sa creasca si mai mult standardele la care activeaza companiile farmaceutice de pe piata“. El se asteapta la un nou val de achizitii ale actorilor strategici de pe piata pentru urmatorul an. De altfel, Sicomed a fost cumparata in toamna acestui an de compania ceha Zentiva, unul dintre cele mai mari grupuri farmaceutice din Europa Centrala si de Est. Zentiva a evaluat compania romaneasca la 200 de milioane de dolari.

    Intrarea unor noi companii este o miscare fireasca si in opinia lui Dan Zamonea. „Anul acesta, piata a inceput sa cunoasca o tendinta de consolidare in toate segmentele, dar a fost o crestere bazata mai degraba pe dezvoltarea companiilor prezente deja, decat pe intrarea altor companii“, spune directorul Hoffmann La Roche. O parte din actorii din sistemul sanitar se pregatesc deja pentru asigurarile private. „2006 va fi marcat de pregatirea pentru piata asigurarilor private de sanatate“, crede Dragos Dinu de la A&D Pharma. Din acest motiv, Catalin Popa, director de operatiuni la spitalul privat Euroclinic din Bucuresti, estimeaza ca si anul viitor se vor inregistra modificari majore pe piata farmaceutica. „Implementarea sistemului privat de sanatate va conduce la o reconfigurare a consumului de medicamente si, implicit, a specificului acestuia“, considera Popa.

    Nu putem incheia aceasta retrospectiva fara a aminti de isteria declansata de gripa aviara, care a golit in doar cateva zile stocurile de vaccin antigripal din farmacii, iar cererea de tratatamente antivirale a depasit cu mult capacitatea producatorilor de a aproviziona piata.

  • EFERVESCENTA IN RETAIL

    Vanzari de retele, investitii masive, nume noi, vanzari mai mari decat previziunile. Piata retailului din Romania a fost, in 2005, marcata de cateva evenimente cheie. Care promit sa anime piata si in 2006.

    In mod cert, 2005 a fost anul de explozie pentru magazinele de tip discounter. Nu mai putin de trei nume noi – Plus Discount, Kaufland si Penny Market, toate apartinand unor lanturi internationale cu sediile centrale in Germania – si-au facut, de facto, intrarea si in Romania. Numai intr-o singura luna, octombrie, suma investitiilor inaugurate totalizeaza aproape 100 de milioane de euro. Pana in toamna lui 2005, fizionomia pietei de discount din Romania n-a suferit schimbari notabile, desi pe piata mai sunt alte patru companii, unele prezente aici de ani buni. Primul venit a fost XXL, parte a grupului Rewe, cu patru ani in urma. A urmat Profi, divizie a retailerului international Louise Delhaize, care mai are in Romania si hypermarketurile Cora. La finele anului trecut a aparut pe piata si Albinuta, o marca romaneasca pentru magazinele retailerului lituanian VP Market. Pana in toamna lui 2005, si MiniMAX DISCOUNT a intrat in hora.

    Dar istorie nu s-a scris, in discountul romanesc, pana in aceasta toamna, cand Plus a inceput sa deschida magazine – opt pana in prezent – si a inaugurat si centrul logistic la Ploiesti. Kaufland a deschis depozitul central tot la Ploiesti si trei magazine (Bucuresti, Ramnicu Valcea si Ploiesti). In prima faza, Penny Market a deschis trei magazine.

    Ce aduc cei trei nou-veniti? Primul si cel mai important lucru pe care il promit sunt preturile mici. Din tiparul ofertei reduse iese, insa, Kaufland. Daca magazinele Plus – ale companiei germane Tengelmann – au 1.800 de produse expuse pe o suprafata de vanzare de 1.200 mp, Kaufland are o suprafata de vanzare de aproape patru ori mai mare: 4.500 mp. Implicit, si oferta este mult mai mare si se apropie, din acest punct de vedere, de formatul de hypermarket, prezent acum in Romania prin Carrefour si Cora, ale caror suprafete de vanzare depasesc 5.000 mp. Tot atipic pentru discounter este si galeria comerciala pe care o are Kaufland – 2.000 mp. Nici un alt magazin de discount din Romania nu are galerie comerciala. Ambitiile noilor-veniti sunt mari, cel putin asa reiese din declaratiile oficiale. Daca cei de la Plus spun ca vor sa-si adjudece pozitia de lider pe sectorul de discount cu peste 51% din piata, „Kaufland tinteste pozitia de lider al intregii piete de retail“, spune Gunter Grieb, directorul general al Kaufland Romania.

    Anul 2005 e unul diferit de ceilalti si prin faptul ca este primul an de „tranzactionare“ pe piata romaneasca de retail. Nu una, ci doua retele dezvoltate in Romania – Artima si La Fourmi – au fost vandute si, respectiv, cumparate. In ambele cazuri s-au implicat in afaceri fonduri de investitii. Enterprise Investors, compania care administreaza fondul de investitii polonez Polish European Fund V, a cumparat reteaua Artima, o afacere dezvoltata de omul de afaceri Florentin Banu si de fondul de investitii SEAF Trans-Balkan Romania Fund. Valoarea tranzactiei a fost de 17 milioane de euro.

    In cazul supermarketurilor La Fourmi, acestea au fost preluate de fondul de investitii elen Global Finance, care a cumparat anul acesta de la fondatorii libanezi 80% din actiunile retailerului pentru o valoare estimata la 3-4 milioane de euro. La Fourmi are in prezent 11 magazine in Bucuresti.

    Dar 2005 a adus si un record de investitii intr-un complex comercial (Baneasa, Bucuresti): 100 de milioane de euro. Dincolo de recordul financiar in materie de investitii, proiectul mai stabileste o serie de noi recorduri pe piata romaneasca: primul mall de mobila, cel mai mare Bricostore de pana acum si patru mari comercianti – Metro, Carrefour, Bricostore si Mobexpert – reuniti intr-un singur complex pentru prima data.

    Deocamdata, complexul nu este functional in totalitate – doar magazinul Metro si-a deschis portile, deocamdata – dar va fi finalizat din primavara. In afara de recordul ca investitii, mai trebuie punctate cateva noutati. Metro a inaugurat un nou centru de distributie, care va prelua functia comerciala a magazinului din Otopeni – primul Metro deschis in Romania, in 1996. Magazinul din Baneasa a atras cea mai mare investitie intr-un magazin cash & carry pe piata din Romania: circa 30 de milioane de euro.

    Centrul Comercial Feeria din Bucuresti va bate, la randul sau, un record: va fi cel mai mare complex din Romania (32.600 mp) al francezilor de la grupul Vinci, care au dezvoltat, prin filiala romaneasca Socomac, si complexul Carrefour Orhideea. Din aceasta suprafata, hypermarketul Carrefour va ocupa 15.600 mp, restul fiind ocupat de o galerie comerciala de 17.300 mp, care va reuni in jur de 75 de spatii comerciale – moda si accesorii, echiparea casei, divertisment, servicii, restaurante. Proiectul Feeria necesita o investitie de circa 40 de milioane de euro si este cel mai mare din tara, dar si unul dintre cele mai mari proiecte comerciale din Europa de Est.

    De altfel, este pentru prima oara in istoria Carrefour cand „galeria comerciala este inchiriata 100% cu sase luni inainte de deschidere“, dupa cum spune Frederik Roman, director de dezvoltare in cadrul grupului Vinci. Hypermarketul din Baneasa este al patrulea Carrefour din Bucuresti, dar tinta francezilor de la Hyparlo (grupul care opereaza, in Romania, hypermarketurile Carrefour) este sa ajunga la sase magazine in Bucuresti, „cate unul la distanta de maxim 15 minute de fiecare locuitor al orasului“, spune François Oliver, director general al Carrefour Romania. O alta premiera pe piata romaneasca va fi mall-ul de mobilier si decoratiuni interioare dezvoltat de grupul Mobexpert. In centrul comercial Baneasa va derula prima investitie compania imobiliara a grupului, Domus Mex. Investitia necesara mall-ului, care va fi impartit in 10 zone distincte, va atinge 15 milioane de euro. Alegerea locatiei pentru primul mall este motivata de Dan Viorel Sucu, directorul general al Mobexpert: „Baneasa este cea mai dinamica zona din Capitala“.

    Prin noua strategie, Dan Viorel Sucu, proprietarul celei mai mari companii de pe piata mobilei, Mobexpert, incearca sa-si consolideze afacerea in perspectiva intrarii in Romania a marilor companii internationale, una dintre ele fiind Ikea, care ar urma sa-si deschida un magazin in 2006, tot in Baneasa, potrivit unor surse din piata.

    Cat priveste bricolajul, si acesta a stabilit un record. Cu 14.000 mp, Bricostore Baneasa, care va fi deschis in primavara, va fi magazinul de bricolaj cu cea mai mare suprafata din Romania, investitia fiind de 14 milioane de euro. Ca mai toate domeniile de retail de pe piata romaneasca, si bricolajul se afla in plina efervescenta – Praktiker a ajuns la noua magazine, iar Baumax si-a anuntat deja intrarea. Bricostore, la randul sau, e in plina expansiune, „cu un ritm de doua inaugurari pe an“, explica Isabelle Pleska, director al Bricostore Romania.

    La randul sau Altex, cel mai mare retailer de electronice si electrocasnice, va investi 1 milion de euro intr-un nou centru Media Galaxy, cu o suprafata de 3.500 mp. Si in vreme ce piata se aglomereaza, Metro, primul retailer international care a intrat in Romania in urma cu 10 ani, incheie faza de expansiune. Are acum 23 de magazine si a depasit, in 2004, 1 miliard de euro ca cifra de afaceri, cifra care plaseaza Metro pe locul al patrulea in TOP 25 BUSINESS Magazin pe 2004 al companiilor private din Romania. Este probabil ca Metro sa-si pastreze pozitia, estimarile pentru 2005 mergand spre o cifra de afaceri de 1,3 miliarde de euro.

    Insa extinderea nu mai este preocuparea nr. 1 a retailerului german: urmeaza, pentru Metro, faza de consolidare – ceea ce inseamna ca Metro isi va optimiza actualele locatii, crescand, ca afacere, nu prin deschideri de noi magazine, ci prin cresterea volumului de vanzari pentru cele existente, dupa cum declara in urma cu doua luni Bert van der Velde, care din aprilie este noul director al Metro cash & carry Romania.

    Si daca divizia de cash & carry a retailerului german intra in faza de consolidare, cea de hypermarketuri, Real, abia isi face debutul. Primul magazin Real va fi inaugurat in prima parte a lui 2006 la Timisoara, alte magazine urmand sa fie inaugurate pana in 2007, conform declaratiilor lui Dusan Wilms, director general International al Real.

    In plina expansiune se afla si Praktiker, divizia de bricolaj a grupului Metro, vanduta, la nivel international, catre un fond de investitii imobiliare administrat de IXIS AEW Europe.  Cu o retea de 11 magazine, Praktiker tinteste sa mai deschida inca patru. Retailerul german de bricolaj incearca sa-si consolideze cat mai bine pozitia, pentru ca asteapta competitori. Inca doua companii de profil si-au anuntat interesul pentru Romania: Mr. Bricolage si Baumax. Iar francezii de la Bricostore, cu cele cinci magazine pe care le au, planuiesc sa apese si mai mult pe acceleratie in privinta inaugurarilor.

    Retailerii internationali s-au dovedit extrem de dinamici in 2005, dar nici romanii n-au stat degeaba: Univers’all, cea mai mare retea de retail romaneasca, a marcat o dubla premiera prin deschiderea magazinului din Bucuresti: e primul magazin din Capitala si, in acelasi timp, primul hypermarket alimentar al retelei, care cuprinde acum un hypermarket alimentar in Bucuresti, in piata Unirii, cinci supermarketuri in tot atatea orase si cinci magazine de proximitate Uni’all in Constanta.

    Si sibienii de la Trident au inaugurat, in decembrie 2005, un magazin de mari dimensiuni la Deva, al doilea sub sigla Trident. Primul a fost deschis ca proiect pilot la Medias, iar antreprenorii romani isi fac planuri in continuare.

    „Sigur vom avea sase magazine, in total, pana la sfarsitul anului viitor“, spune Alina Mateescu de la Trident Medias, care afirma ca terenurile sunt deja cumparate, dar compania prefera sa pastreze secretul asupra locatiilor.

    Toata efervescenta de pe piata retailului a avut drept efect cresterea ponderii comertului modern in totalul comertului din Romania: de la circa 20% in 2004 la 25% in 2005, potrivit estimarilor, Iar previziunile pentru 2006 vorbesc deja de 30%.

  • INDUSTRIA HOTELIERA: CAMERE MULTE

    Indiscutabil, tranzactia anului in materie de turism a constituit-o preluarea pachetului majoritar al hotelului Athénée Palace Hilton de catre  vicepremierul George Copos, care a platit pentru acesta aproximativ 10% din averea sa: mai exact, 30 de milioane de dolari.

    In 2005, George Copos a reusit sa devina primul investitor din Romania proprietar a doua hoteluri de cinci stele – din cinci asemenea existente pe piata bucuresteana. Dupa negocieri de noua luni, vicepremierul avea sa isi treaca in portofoliu  Athénée Palace – cel mai vanat hotel din Bucuresti, datorita atat pozitiei ultracentrale si cladirii monument istoric, dar si contractului de management cu Hilton, care se va mai prelungi pentru inca o perioada.

    E drept, vicepremierul a platit o suma deloc neglijabila, insa si-a recuperat la scurt timp investitia: cateva luni mai tarziu avea sa vanda catre Vodafone pachetul de actiuni pe care il detinea la Connex (0,9%), pentru aproximativ 23 de milioane de dolari.

    Pe de alta parte, Crowne Plaza, celalalt hotel din portofoliul Ana Hotels, pare sa fie cea mai profitabila afacere a grupului, fiind  complet ocupat cea mai mare parte a anului. In ultimii opt ani, Ana Hotels a investit circa 80 de milioane de euro in sectorul turistic, portofoliul companiei incluzand sapte hoteluri: Crowne Plaza si Athénée Palace Hilton – ambele de cinci stele, in Bucuresti, Sport, Bradul si Poiana – Poiana Brasov, Europa si Astoria – Eforie Nord, plus centrul de sanatate Ana Aslan Health Spa.

    Pretul platit de George Copos pe Hilton este mai mic fata de cele 42 de milioane de dolari investite de Athénée Phoenix Group in renovarea Athénée Palace. O parte din suma necesara refacerii si modernizarii hotelului a fost asigurata din doua credite acordate de BERD – 14,3 milioane de dolari si un consortiu de banci franceze – 16,9 milioane de dolari. In ceea ce priveste noile hoteluri intrate pe piata in acest an se poate spune ca si acestea au reprezentat investitii si aparitii importante, chiar daca nu s-au ridicat la nivelul celor asteptate. La sfarsitul lui 2004, de exemplu, in piata se vorbea despre venirea Sheraton si Four Seasons in 2005. Acum, insa, intrarea acestora in Romania este „prognozata“ pentru 2006.

    Cel mai important new entry a fost cel al lantului hotelier spaniol NH Hoteles, numarul trei in Europa pe segmentul business. Spaniolii au deschis doua hoteluri, unul in Bucuresti, altul in Timisoara, valoarea totala a investitiilor ridicandu-se la aproximativ 7 milioane de euro. Calculul este facut conform valorilor de piata, care spun ca, in functie de categoria in care e incadrat hotelul, costurile pentru o camera oscileaza intre 30.000 si 45.000 de euro.  NH Hoteles este cea de a treia retea hoteliera care a intrat in Romania si in provincie, dupa Best Western si Accor. Raul Palomo Marugan, directorul general manager al hotelurilor, spune ca nu isi doreste un hotel plin de turisti, ci doar clienti de business fideli. O afirmatie deloc gratuita, in conditiile in care NH Hoteles a incheiat contracte in acest an cu cateva dintre marile companii multinationale prezente in Romania, cum ar fi Red Bull, Campofrio, Danone etc. Iar rezultatele nu au intarziat sa apara, gradul de ocupare al celor doua hoteluri fiind de peste 60%.

    La aceasta ora, grupul NH Hoteles detine 240 de unitati in Europa, America Latina si Africa, iar in ultimii patru ani si-a consolidat pozitia prin achizitionarea companiilor hoteliere Krasnapolsky din Olanda, Krystal din Mexic si Astron din Germania. Pentru viitor, compania are in derulare 31 de proiecte la nivel international, insumand aproximativ 5.000 de camere.

    Daca „aria business“ a prins un trend ascendent, nu acelasi lucru se poate spune si despre hotelurile de pe litoralul romanesc. Ploile abundente i-au convins pe hotelieri – daca mai era cazul – ca nu (mai) stau pe o mina de aur. Si ceea ce nu a reusit vremea rea, a dus la bun sfarsit decizia Ministerul Mediului de a anula contractele de administrare a plajelor si de a demola toate barurile si discotecile de pe plaja.

    Asa se face ca putinii castigatori ai sezonului 2005 au fost hotelierii care detin clinici de balneo (spa) – cum ar fi Europa sau hotelurile din Saturn si o serie de hoteluri din Mamaia. Consecintele? O buna parte dintre cei care si-au vazut profiturile in pericol de a cobori sub „cotele de avarie“ au decis ca ar fi mai bine sa vanda.

    Un exemplu este Palm Beach din Mamaia, unul dintre cele patru hoteluri de cinci stele de pe litoral, care a fost scos la vanzare acum cateva luni – la un pret de 6,5 milioane de euro. Pana la aceasta ora, nu a aparut nici un investitor dispus sa-l cumpere.

    Pe lista neagra a „litoralului 2005“ se mai gasesc hotelul Siret (doua stele, Mamaia) si actiunile minoritare la 15 hoteluri din portofoliul THR Marea Neagra, printre care si cele noua hoteluri din Neptun care ii au ca actionari majoritari pe Ioan si Viorel Micula. Lipsa investitiilor in cele noua hoteluri s-a reflectat  in cifra de afaceri, care, in 2004,  a fost de doar 1,7 milioane de euro.

    Prin urmare, e greu de crezut ca investitorii se vor inghesui sa cumpere de la SIF Transilvania participatiile la cele noua unitati, evaluate la 9-10 milioane de euro. Mult mai bine s-a dezvoltat in 2005 turismul montan, atat in zona nordica (s-au facut si se pregatesc investitii in Bucovina, Maramures), cat si in zona Prahovei.

    O initiativa despre care s-a vorbit mult timp a fost cea a grupului britanic Polycom, care a investit cinci milioane de euro in construirea in Poiana Brasov a unui hotel cu 17 camere, clasificat de patru stele, dar cotat de cinci stele. Hotelul respecta arhitectura castelului Bran, mizandu-se astfel pe atragerea turistilor britanici, germani si scandinavi. Tot in Poiana Brasov, omul de afaceri Ioan Niculae a investit 3 milioane de euro in renovarea complexului Favorit.

    De ce sunt zonele montane mai atractive? Investitorii dau acelasi raspuns: turistii vin tot timpul anului. Iar piata nu vede nici o schimbare de trend in 2006: vor continua investitiile in hoteluri business si in regiuni in care capriciile vremii nu alunga turistii. Cel putin nu de tot.

  • ANUL INFLAMARII PRETURILOR

    2005 le-a adus romanilor benzina de un euro. Si chiar daca preturile s-au mai detensionat spre sfarsit de an, temerile ca vom atinge unele din cele mai mari tarife europene la pompa sunt inca prezente.   

    Administratiile americane, fie ele trecute sau actuale, mizeaza pe faptul ca subventionarea obiceiului de a conduce masina pe distante mari – pentru transport personal sau comert – este de natura sa stimuleze economia. In schimb, cele europene, cu mici diferente de la tara la tara, considera ca este mai sigur sa ajute economia prin contributii grase la buget impuse companiilor petroliere. Pentru varianta accizelor a votat si administratia romaneasca. Mai ales in anul care s-a incheiat, valul de accize a lovit principalele domenii ale economiei, de la masini la tigari si produse de lux. Asadar, o data cu intrarea in vigoare a noilor accize la 1 aprilie, preturile la produsele Petrom au crescut cu 500 de lei vechi (0.05 lei noi) pentru Autogaz, 1.600 de lei vechi (0.16 lei noi) pentru benzine si 1.700 de lei vechi (0.17 lei noi) pentru motorine.

    Daca ar fi fost doar atat si tot ar fi fost neplacut, dar accizele marite au lovit in pretul benzinei intre doua evenimente importante si strans legate intre ele: decizia Romaniei de a-si armoniza preturile cu cele de pe piata externa si „explozia“ pretului petrolului la nivel mondial de la inceputul celui de-al doilea semestru. Decizia in cauza, adoptata exact la inceputul anului, nici nu si-ar fi putut gasit un moment mai bun. Adoptarea cotatiei Platt’s Mediteranean presupune ca preturile benzinei intr-o tara sa reflecte situatia conjuncturala de piata, in cazul de fata din Romania si Europa de Sud-Est, si in acelasi timp sa se alinieze la cotatiile internationale ale produselor petroliere. (Cotatia Platt’s indica preturile pietelor internationale pentru produse petroliere in intreaga lume, iar in Europa exista trei zone: Platt’s Northern, Platt’s Rotterdam si Platt’s Mediterranean, ultima fiind considerata cea mai relevanta cotatie pentru Romania.)

    Oricum, la citirea stirii din ianuarie care anunta aceasta aliniere, e greu de spus cati au intuit impactul pe care aceasta decizie il va avea asupra pietei. Astfel, daca anul incepuse cu un pret relativ „cuminte“ –  29.000 de lei vechi litrul de ECO Premium -, in luna aprilie, o data cu introducerea noilor accize, tarifele au „saltat“ la 32.900 de lei vechi, iar din iunie-iulie, o data cu presiunile internationale, a ajuns la 37.200 de lei vechi, adica aproximativ 1,05 euro.

    Momentul critic de la sfarsitul verii, cand pretul petrolului pe piata externa atinsese pragul 70 de dolari/baril, dupa ce sondele si rafinariile din Golful Mexic au fost oprite din cauza pagubelor provocate de uraganul Katrina, a dat si pe piata romaneasca masura alinierii preturilor. Atunci, pretul contractelor futures americane a crescut cu aproape cinci USD/baril, pana la 70,8 USD/baril, reprezentand cel mai inalt nivel din 1983 incoace, cand bursa de marfuri din New York a inceput tranzactiile cu astfel de contracte.  „La fiecare majorare a barilului cu 10%, pretul benzinei la pompa creste cu 3%“, a explicat atunci presedintele Rompetrol, Dinu Patriciu. Cu mici marje de eroare, algoritmul s-a aplicat intocmai.

    Iar rezultatele nu s-au lasat prea mult asteptate. Faptul ca benzina a fost aliniata la cotatiile internationale ale petrolului a facut ca profitul companiilor petroliere sa fie mai bun ca niciodata. Asa se face ca Petrom-OMV a putut raporta la sfarsitul primelor noua luni ale anului o crestere cu 520% a profitului net fata de primele noua luni ale anului trecut. Iar pentru tot 2005, Petrom ar putea raporta o cifra de afaceri intre 2,7 si 2,9 miliarde de euro (potrivit estimarilor directorului general Gheorghe Constantinescu) si un profit de 500 de milioane de euro. Iar enumerarea cresterilor pe 2005 ar putea continua: profitul din exploatare a inregistrat o crestere de 154% fata de al doilea trimestru al acestui an, ajungand la 254 de milioane de euro, si o crestere de 300% fata de aceeasi perioada a anului trecut, in vreme ce cifra de afaceri a inregistrat o crestere de 10% fata de rezultatele prezentate de companie pentru primul semestru al anului, ajungand la 2.174 mil. euro. Toate acestea in conditiile in care investitiile au fost cu 25% mai mici fata de aceeasi perioada a anului trecut.