BusinessMagazin

Blog

  • 30% in septembrie, dublu la integrare

    Preturi mai mari cu 30% – asta vor gasi romanii la rafturile cu zahar, incepand din luna septembrie. Motivele? Cresterea cotatiilor zaharului pe piata internationala si scumpirea utilitatilor. De fapt, cresterea preturilor la zahar era de asteptat. Macar prin simplul motiv ca pretul zaharului la raft in Uniunea Europeana e dublu fata de Romania sau pentru ca s-a tot discutat despre cresterea TVA, ceea ce se va reflecta, implicit, in pret – sau pentru ca utilitatile au preturi mai mici decat in Uniunea Europeana si scumpirea lor e inevitabila.

    Sunt, asadar, o multime de factori care i-au pregatit pe procesatori sa-si calculeze vanzarile in functie de modificarile de pret. Poate nu la fel de pregatiti sunt cumparatorii, care poate nu inteleg decat la modul teoretic ca aderarea va aduce scumpiri inclusiv la bunurile de larg consum si chiar la alimentele de baza – intre care zaharul, carnea sau painea.

    Dar pretul mai mare al zaharului nu va afecta semnificativ vanzarile, crede Emilian Dobrescu, reprezentantul general al Agrana in Romania si presedintele Organizatiei Interprofesionale Nationale Zaharul din Romania (OINZR). Pentru ca zaharul este un produs de baza, care nu poate lipsi din alimentatia obisnuita. Cresterea de pret va duce la scaderea consumului, dar nu semnificativ. Procesatorii de zahar importat vor fi cei mai afectati de scumpirea pretului zaharului la bursele internationale. In mai putin de trei luni – din mai pana acum – pretul zaharului brut a crescut cu circa 40%, pana la 220 de dolari pe tona.

    Ca urmare, si pretul zaharului rafinat a crescut recent la Londra, la peste 300 de dolari pe tona (250 de euro), aproape de cel mai ridicat nivel din ultimii sapte ani, din cauza ofertei slabe si a cererii ridicate provenite din Asia si Orientul Mijlociu. Situatia vine pe fondul reformei industriei zaharului din Europa, care va duce la o scadere cu 40% a pretului de interventie la zaharul din sfecla de zahar. Preturile la zaharul mondial sunt in crestere, nu neaparat din cauza anuntatei „reforme a zaharului“ din UE, cat mai ales datorita cresterii cererii din partea unor state ca India si a cresterii pretului petrolului. Urmarea?

    Cresterea costurilor de transport si marirea productiei de bioethanol din trestie de zahar. Astfel se reduce oferta de zahar – iar un pret mondial ridicat al zaharului nu face decat sa sustina alternativa de producere a zaharului din sfecla europeana, altfel puternic concurata de trestia braziliana. Reforma zaharului din UE va afecta veniturile si performantele acestui sector atat in UE, cat si in Romania. Daca pana acum producatorul de sfecla european primea 47 euro/tona de sfecla, acelasi producator va primi 25 euro/tona (din 2006/2007), iar in unele tari aceasta cultura va disparea.

    In Romania, din cele 33 care erau in ‘89, acum mai functioneaza doar noua fabrici si numai patru dintre acestea mai scot zahar din sfecla cultivata in Romania: cea de la Roman, detinuta de Agrana, si cele de la Oradea (Diamant), Ludus (Zaharul Ludus) si Bod. Pentru 2005, insa, si fabrica de la Corabia, detinuta de actionari libanezi, are in buget sustinerea culturilor de sfecla de zahar.

    Potrivit datelor Patronatului Zaharului, suprafetele cu sfecla de zahar insamantate in acest an se ridica la aproape 22.000 de hectare, din care au fost calamitate mai mult de un sfert – 779 de hectare. Ca urmare, productia de zahar din sfecla estimata pentru acest an este de 80.000 de tone, fata de cele 50.000 de tone anul trecut. Totusi, cele 80.000 de tone sunt mai putin decat s-a negociat cu Uniunea Europeana (aproape 110.000 de tone). Iar nerespectarea cotei si in anii urmatori va atrage reducerea ei.

    La un consum total de 550.000 de tone de zahar, diferenta este reprezentata tocmai de zaharul brut importat si procesat local. Pentru Romania aderarea mult asteptata nu va aduce neaparat lapte si miere. Competitia se va ascuti, iar produsele se vor scumpi. Zaharul va ajunge de la 46 de eurocenti la raft la minim un euro in numai doi ani. Iar dupa aderare va trebui sa ne aliniem la regulile pietei comune a zaharului, cu preturi minime de achizitie a sfeclei sau a zaharului brut si taxe vamale mari.

  • ZAHARUL ROMANESC

    Desi consumul si pretul zaharului sunt mult mai mici decat in UE, domeniul este foarte dinamic, iar urmatorii ani vor aduce multe schimbari.

    • 5 – 600.000 tone Consumul anual de zahar in Romania
      22 kg Consumul per capita in 2003
      3,4% Cresterea consumului din primele 10 luni din 2004
      90% Ponderea din materia prima reprezentata de zaharul brut din import
      46 de eurocenti Pretul mediu al zaharului la raft
      5.000 tone Cantitatea de zahar alb importata din Moldova, in 2004, cu taxe vamale zero
      14.000 tone Cantitatea de zahar alb importata din Moldova, in 2005, cu taxe vamale zero
      45% Taxa vamala la importul de zahar brut din pretul la granita
      90% Taxa vamala la importul de zahar alb din pretul la granita

     CE S-A NEGOCIAT CU UE

    Pentru industria zaharului, cotele negociate cu UE sunt „bune“, dupa cum spun jucatorii. Dar cotele nu sunt definitive si daca nu sunt respectate, vor fi reduse. In prezent, consumul intern este de circa 550.000 de tone, din care Romania a primit dreptul sa produca:

    • 109.164 de tone de zahar din sfecla
      329.636 de tone din zahar brut

  • Cresteri de export la hectar

    Exporturile din primele sase luni ale anului au fost cu 16% mai mari decat in prima jumatate a anului trecut. In euro. Daca luam in calcul si aprecierea monedei nationale, cresterea exporturilor a fost de putin peste 5% in lei. Tocmai aprecierea leului ii facea pe exportatori sa se planga la inceputul lui 2005.

    Exporturile s-au ridicat la 10,5 miliarde de euro dupa sase luni. Dar importurile mentin la randul lor un ritm ridicat. In perioada ianuarie-iunie 2005, in Romania au intrat produse si servicii in valoare de 14,7 miliarde de euro, in crestere cu 22,9% fata de aceeasi perioada a anului trecut. Daca aprecierea leului in raport cu moneda europeana i-a descurajat pe exportatori, acest factor a avut insa o evolutie pozitiva pentru importatori.

    Totusi, se pare ca exportatorii au gasit solutii pentru a ramane pe pietele Uniunii Europene, catre care se indreapta aproape 70% din exporturi. Fata de primul semestru al anului 2004, volumul de marfuri exportate catre statele UE in aceeasi perioada din 2005 a fost mai mare cu 9,3%. Efectele cursului valutar se simt totusi cand vine vorba de structura exporturilor. Motoarele traditionale ale exportului – industria de textile si productia de incaltaminte – au inceput sa se „gripeze“. Cresterea costurilor cu forta de munca si aprecierea leului in raport cu euro si-au pus amprenta asupra celor doua industrii, care s-au bazat in ultimii ani aproape exclusiv pe lohn.

    In primele sase luni, exportul de imbracaminte si materii textile a inregistrat un avans modest, de numai 0,8% in euro, fata de perioada similara a anului trecut, in timp ce exporturile de incaltaminte au crescut cu 5,3%. Cele doua sectoare contribuie cu peste 25% la valoarea exporturilor. Cresteri semnificative s-au inregistrat la exportul de cereale (282,9%), componente si parti de aeronave (193,4%), diverse preparate alimentare (191,8%), ceasornicarie (119%).

    Alte capitole importante in structura exportului – produsele minerale (titei, gaze, carbuni, ciment), produsele metalurgice si mijloacele de transport – au inregistrat, la randul lor, majorari substantiale, de 59%, 29,5% si, respectiv, 44%. Cele trei componente au reprezentat o treime din valoarea exportului din primul semestru.

    Datele furnizate de Institutul National de Statistica (INS) arata o sporire a diversificarii structurii marfurilor exportate catre produse cu un grad ridicat de manufacturare si, implicit, o valoare adaugata mai mare. De cealalta parte, aproape un sfert din importuri sunt diverse masini si dispozitive mecanice si electrice. In valoare de 3,27 miliarde de euro, in crestere cu 19,5% fata de anul precedent, importurile de masini reflecta o accelerare a investitiilor, datorita unei relative ieftiniri a produselor din exterior, pe fondul aprecierii leului.

    In top la exporturi, combustibilii sunt in primele pozitii si la importuri. Procentual, majorarea importurilor de produse minerale (45,9%) este semnificativ mai redusa decat avansul exporturilor (59%). Potrivit INS, in randul marfurilor importate care au inregistrat cresteri puternice se numara si ingrasamintele (178%), carnea si organele comestibile (115,3%), autovehiculele (50,4%) sau produsele din fonta, fier sau otel (44,8%). Chiar daca exporturile nu au fost atat de afectate de evolutia cursului valutar, pe cat estimau organizatiile patronale in prima parte a anului, importul continua sa creasca mai repede decat exportul, adancind astfel deficitul comercial.

    Deficitul la sfarsitul lunii iunie a ajuns la 4,2 miliarde de euro, cu peste 1,2 miliarde de euro mai mult ca in 30 iunie 2004. Deficitul comercial este principalul element care a determinat deteriorarea balantei de plati a Romaniei anul trecut, cand soldul negativ al contului curent a urcat la 7,5% din Produsul Intern Brut. Din acelasi motiv, estimarile pentru acest an indica o noua crestere a deficitului de cont curent pana la 7,75% din PIB.

  • LA SASE LUNI

    In prima jumatate a anului, exporturile au crescut puternic, dar mai tare a fost avansul inregistrat de importuri. Ca urmare, si deficitul comercial urca sensibil.

    EXPORT: Exporturile (FOB) au crescut in perioada ianuarie-iunie 2005 cu 16,6% (circa 1,5 mld. euro), pana la 10,53 miliarde de euro, comparativ cu perioada similara a anului trecut, cand se ridicau la putin peste 9 miliarde de euro.

    IMPORT: Importurile (CIF) realizate in primul semestru au ajuns la 14,74 miliarde de euro, in crestere cu 22,9% fata de aceeasi perioada a anului trecut, cand se cifrau la 11,99 miliarde de euro.

    DEFICIT: Deficitul comercial (FOB-CIF) pe primele sase luni se ridica la 4,2 miliarde de euro, cu peste 1,2 miliarde de euro mai mult ca in aceeasi perioada din 2004, cand era de 2,96 miliarde de euro.

    PARTENERI: UE – incluzand si cele zece state care au aderat la 1 mai 2004 – este principalul partener comercial al Romaniei, cu o pondere de 68,87% la export si 63,01 % la import.

  • Incepem sa jucam in liga mare

    In sfarsit, am intrat „pe mana“ multinationalelor. 15% din exporturi au fost facute pe primul semestru de doar patru mari companii: Petrom, Rompetrol, Dacia Renault si Mittal Steel Galati (fostul Sidex).

    Dupa un deceniu (1990-2000) in care exporturile au fost anchilozate sub pragul de opt miliarde de euro si inca cinci ani in care au inceput sa creasca puternic, pana la 19 miliarde euro anul trecut, sustinute in primul rand de puzderia de fabricute de camasi, ciorapi si pantofi, a venit in sfarsit timpul sa stam la masa cu cei mari. Mai la margine, mai inghesuiti, dar incepem sa ne facem loc.

    In Romania se petrece abia acum ceea ce trebuia sa se petreaca acum 10 ani. Polonezii, ungurii si cehii privatizasera pana in 1995 marile uzine, asa incat exporturile si productivitatea un inceput de atunci sa creasca accelerat. Aceasta este explicatia salariilor lor medii de trei-patru ori mai mari decat ale noastre. 

    Ungaria are exporturi de patru ori mai mari decat Romania pe cap de locuitor si pentru ca acolo doua treimi din exporturi sunt facute de companii cu capital strain, majoritatea multinationale.  Noi am vandut insa foarte tarziu si ce-a mers prost (cum a fost cazul Sidex sau Petromidia), si ce-a mers bine (Dacia, Alro sau Petrom), asa incat privatizarile isi arata abia acum roadele.

    Sidex si Petromidia au ritmuri anuale de crestere ale afacerilor de 30-40%, iar Dacia a adus Romaniei cu Logan un noian de stiri „pozitive“ in toata lumea, asa cum nici o strategie de comunicare, finantata cu zeci de milioane de euro din bani publici, n-a putut si nu o poate face. Datele privind exporturile de pe primele sase luni ale acestui an arata ca industria  bazata in principal pe forta de munca ieftina isi epuizeaza resursele, iar economia incepe sa fie dominata de afaceri, tot industriale, cu valoare adaugata mai mare: productia de benzina, motorina sau alti derivati, otel si alte produse metalurgice. Nu mai vorbim de masini sau de componente auto.

    Astfel, exporturile de imbracaminte si incaltaminte stagneaza sau cresc cu rate foarte mici in euro, in timp ce vanzarile la extern de produse metalurgice, minerale si de masini au crescut cu 30-40%. Romania, croitorul Europei pana mai an, a pierdut teren dramatic in fata produselor chinezesti pe pietele externe in primul semestru: exporturile de imbracaminte au crescut cu doar 0,8% in euro in aceasta perioada, ceea ce inseamna de fapt, in lei, o scadere de 12%.

    Daca dam la o parte conjuctura (scumpirea titeiului, cererea mare de otel a Chinei), se vede valul schimbarii structurale a economiei, o etapa normala spre o productivitate mai inalta. Productivitate obtinuta tocmai de multinationale si marile companii private, prin investitii masive. Acest val nu a fost determinat, ci doar catalizat de aprecierea leului din 2004 si 2005.

    Privind retrospectiv, evolutia structurii exporturilor in ultimii patru ani arata ca ponderea vanzarilor de imbracaminte s-a redus de la 25% in 2002 la sub 20% anul acesta, iar a celor de incaltaminte de la 8-9% la 6%. In acelasi timp, „aparatele“ (adica masini si echipamente, altele decat cele de transport), au crescut de la 15% la 17%. Este o crestere redusa, este adevarat, dar a fost la randul sau „subminata“ de aprecierea leului. In 2004, ponderea acestui segment ajunsese aproape de 18%, iar cand o sa depaseasca imbracamintea, atunci vom putea spune ca am intrat „in a doua etapa de industrializare“ a Romaniei.

    Diferenta intre companii sau intre economii intregi este data de nivelul productivitatii – cifra de afaceri impartita la numarul de angajati sau de oameni cu care se deruleaza un anumit business. Cu alte cuvinte, cat „produce“ un muncitor, un tehnician sau un avocat. Pe acest indicator se bazeaza si plata lor.

    Exista in lume oameni platiti cu zeci de milioane de euro pe an pentru ca firmele pe care le conduc au afaceri de zeci de miliarde de euro si profituri de miliarde de euro. Cand vom avea si in Romania macar un astfel de salariu, atunci vom fi chiar pe podium.

  • Rasare steaua sudului

    Nordul e, de mai bine de un deceniu, regele investitiilor imobiliare bucurestene. Dar in sud terenurile sunt de zece ori mai ieftine. Este acesta un motiv ca banii dezvoltatorilor imobiliari sa migreze spre sud? Da, dar nu e singurul.

    Acum Bucurestiul are doar doua mall-uri: unul in Vitan, aproape de centru, iar celalalt – Plaza Romania – la granita dintre Drumul Taberei si Militari. Dar in toamna se va deschide un al treilea, in sudul Capitalei – un sud marcat inca de imaginea lui prafuita, cu cartiere muncitoresti,  asociat invariabil cu saracia.

    Unii au ridicat din sprancene, intrebandu-se daca o investitie de o asemenea anvergura – City Mall, caci despre el este vorba, va avea o suprafata totala de 36.000 mp si va fi structurat pe trei subsoluri, parter si patru etaje, care ofera o suprafata inchiriabila de 19.000 de metri patrati – s-ar putea dovedi un proiect hazardat. Altii s-au intrebat altceva: nu cumva investitorii au intuit corect?

    Pana cand cifrele vor dovedi cine are dreptate, reprezentantii proiectului sustin ca, cel putin pana acum, City Mall le indreptateste optimismul: spatiile sunt deja inchiriate in totalitate. Analistii imobiliari cred ca City Mall ar putea fi inceputul unei noi ere imobiliare, in care zona de sud a Capitalei se va transforma in vedeta pietei.

    Atractia nordului s-a manifestat chiar incepand cu 1990: case, vile, cladiri de birouri si mai apoi chiar spatii industriale. Exista cativa factori care au influentat o astfel de dezvoltare accelerata. In primul rand, inainte de 1989 nomenclatura comunista isi avea resedintele spre nord, in zone precum Primaverii sau Dorobanti, tocmai pentru ca acolo erau mai multe spatii libere, mai multa verdeata si, nu in ultimul rand, lacurile Tei ori Herastrau. „Orasul a inceput sa se dezvolte spre nord atat din snobism si din imitare a fostei nomenclaturi, dar si datorita faptului ca nordul avea destul de multe zone libere“, explica analistul imobiliar Radu Zilisteanu, presedintele companiei de consultanta imobiliara Intermedias.

    Si pentru ca presiunea asupra cererii a fost din ce in ce mai mare, preturile terenurilor din zona de nord au inceput sa creasca imediat dupa ‘90. Companiile straine care au venit rand pe rand in Romania au urmat, si ele, tendinta, construindu-si reprezentante sau inchiriind spatii in cladirile noi ridicate in nord. In timp, diferenta dintre preturile terenurilor din nord si ale celor din sud, est ori vest a crescut. Acum, spune Zilisteanu, in nordul Bucurestiului, pretul mediu al terenurilor se invarte undeva intre 80 si 120 euro/mp, iar „media“ sudului a ajuns abia intre 10 si 25 euro/mp.

    Estul si vestul se plaseaza undeva la mijloc pe aceasta scara, terenurile costand intre 50 si 60 de euro metrul patrat.

    Pretul ar fi, deci, unul dintre motivele unei posibile „migratii“: in nord sunt putine terenuri, si acelea sunt scumpe, asa ca e firesc ca investitorii sa se indrepte spre zonele cu terenurile cele mai ieftine – iar sudul e cel mai interesant din acest punct de vedere, chiar daca il comparam cu estul respectiv vestul Bucurestiului, unde terenurile sunt de trei ori mai scumpe decat in sud. Pentru ca un imobil sa fie rentabil, mai ales unul de apartamente, trebuie ca raportul dintre pretul terenului si pretul total al investitiei sa nu fie mai mare de 1/5, explica Ionut Florescu, consultant pe segmentul de terenuri la agentia imobiliara DTZ Echinox. Adica pretul terenului sa nu depaseasca 20% din valoarea totala a investitiei. In sud, spune el, raportul este inca mai mic de 1/5, pe cand in alte zone ajunge la 1/4 sau chiar la 1/3.

    Un alt motiv pentru care agentii imobiliari cred ca investitiile imobiliare din sud sunt un pariu cu sanse mari de castig este dat de faptul ca aici preturile apartamententelor vechi sunt suficient de mari. Un apartament cu trei camere in sudul Bucurestiului, cu o suprafata de 60 de metri patrati, poate ajunge la pretul de 50.000 de euro, ceea ce inseamna 833 de euro metrul patrat. „La cat de ieftin este terenul, cineva care construieste un bloc nou aici are un profit care depaseste 50%“, crede Florescu.

    Si astfel de apartamente au inceput sa apara. Robert Teodorescu, directorul departamentului rezidential de la Regatta, spune ca deja au fost ridicate primele blocuri noi in sud, in zona Berceni. „Sunt deja finalizate trei blocuri, si stiu ca mai sunt proiecte pentru mai mult de 10 blocuri noi, pentru care deja s-a achizitionat terenul“, spune Teodorescu. Noile apartamente vor avea intre 50 si 120 de metri patrati, iar preturile de constructie se vor ridica intre 900 si 1.000 de euro metrul patrat. Adica, in functie de dimensiuni, un apartament nou va costa intre 45.000 si 120.000 de euro. Exact segmentul de care este nevoie acum in Bucuresti.

    „Cei care puteau da pe o casa peste 100.000 de euro sunt din ce in ce mai putini, pentru ca cei mai multi dintre ei si-au cam rezolvat problema locuintei. Acum vine segmentul de sub 100.000, pentru care cel mai rentabil de construit este in sud“, crede si Radu Zilisteanu.

    Dar nu dezvoltatorii imobiliari sunt primii care au privit spre sud: „pionieri“ sunt doua companii straine de retail, Metro si Selgros, care au deschis aici acum doi, respectiv trei ani, cate un centru comercial. Iar in jurul marilor magazine, toata lumea stie, se dezvolta rapid si zone rezidentiale puternice, pentru ca acestea au darul de a creste rapid valoarea zonei, in special daca exista suficiente terenuri virane in apropiere. Iar asta s-a si intamplat in sud: dupa deschiderea Metro si Selgros, preturile apartamentelor din zona, pe o raza de 1-2 km, au crescut si din acest motiv cu 10-15%.

    Este de asteptat, potrivit prognozelor, ca in sudul Bucurestiului sa se construiasca mai intai case si apartamente – si daca acum 10 ani aici se construiau case modeste, acum se anunta blocuri si vile, dar si depozite, hale si chiar facilitati industriale, pe terenuri ce se puteau cumpara acum cativa ani cu 10-15 euro pe metrul patrat.

    „Exista o zona destul de mare, de la Selgros si pana la centura Bucurestiului, unde sunt terenuri nefolosite, cum nu mai gasesti in nord. Pe aceste terenuri se vor face cartiere de case si, mai ales, cartiere de blocuri“, spune Zilisteanu.

    De asemenea, este de asteptat ca preturile terenurilor din sud sa creasca, dar nu sa se apropie de cele din nordul Bucurestiului, din cauza ca aici mai exista inca suprafete mari de teren, care pot fi platforma unei „gandiri urbanistice“ de anvergura, de exemplu a ansamblurilor de blocuri. „Pe cand in alte zone unde suprafetele sunt mici, nu te mai poti gandi la o astfel de dezvoltare“, crede Florescu de la Echinox.

    Iar pentru un ansamblu de blocuri rata de profit e mult mai mare decat in cazul constructiei unui singur bloc, pentru ca pretul utilitatilor se imparte la mai multe „piese“ ale ansamblului si nu revine doar uneia, cum se intampla de exemplu in centru. A venit vremea, cred analistii imobiliari, ca „inelul imobiliar“ care incercuieste Bucurestiul sa se inchida, in urmatorii 4-5 ani, in zona lui sudica.

    Si pe masura ce zona se va dezvolta, spun ei, vor incepe sa apara acolo si cladiri de birouri, pentru ca „terenuri de construit cladiri de birouri in centru mai sunt destul de putine“, spune Zilisteanu.

    Pe hartie mai exista, pe undeva, chiar un proiect de amploare planificat pentru zona Vacaresti – adica tot in sud – care ar trebui sa devina cel mai mare centru de agrement din Bucuresti, cu teren de golf, hipodrom, case de pariuri si strand, intins pe o suprafata de 300 de hectare. Asta i-ar mai lipsi sudului ca sa fie nord, pentru ca aeroportul s-ar construi de la sine.

  • O speranta de 45 de milioane de dolari

    Guvernul de la Bucuresti incearca sa cumpere de la coreeni o speranta. Daca accepta cele 45 de milioane de dolari, acestia vor returna statului roman pachetul de 51% din actiunile pe care le detin la Daewoo Automobile Craiova. Iar statul roman se va intoarce in punctul zero din care va trebui sa porneasca in cautarea unui investitor.

    Sa presupunem ca oferta de 45 de milioane de dolari pe care guvernul de la Bucuresti a facut-o consortiului de banci creditoare care detin in prezent 51% din actiuni la Daewoo Automobile Craiova va fi acceptata. Coreenii au timp sa reflecteze asupra ofertei inca o saptamana, dupa care, probabil, vor spune „da“. Guvernul roman va cumpara asadar actiunile, dar nu poate cumpara si linistea celor 3.620 de angajati ai companiei craiovene.

    Oferta initiala a autoritatilor romane, care detin restul de 49% actiuni la uzina din Craiova, a fost de 35 de milioane de dolari, in conditiile in care valoarea totala de lichidare a Daewoo Automobile Romania a fost estimata de compania de consultanta KPMG la 70 de milioane de dolari.

    Primul hop e ca autoritatile romane si partea coreeana sa ajunga la o intelegere, altfel uzina va trebui sa-si inchida portile si sa trimita muncitorii acasa. Al doilea hop ar fi ca aceleasi autoritati romane sa rezolve problema licentei de productie pentru gama de autoturisme Daewoo produse la Craiova (incheiata intre Daewoo Automobile Romania si General Motors – Daewoo Auto and Technology), care expira in octombrie. O data cu aceasta expira, fireste, si posibilitatea uzinei craiovene de a mai achizitiona piese si subansamble de la fosta companie-mama.

    Ar fi putut sa nu fie asa. In 2001, producatorul coreean de automobile Daewoo Motor a intrat in colaps financiar. La un an dupa aceea, o mare parte din companie, adica tot ceea ce a fost considerat interesant, a fost achizitionat de catre americanii de la General Motors (GM) – mai putin uzinele producatoare din Romania si Egipt. In locul Romaniei, GM a preferat uzina similara din Polonia, unde GM-Daewoo a continuat productia cu a doua generatie de Matiz si modele derivate din Cielo (Chevrolet Lanos) sau Nubira (Chevrolet Nubira). Recent, americanii de la General Motors au inlocuit modelul Lanos cu un autoturism de aceeasi categorie – clasa compacta – derivat din Opel Astra, Chevrolet Lacetti. Producatorul german Opel este, de asemenea, o divizie a General Motors. Pentru guvernul de la Bucuresti, rascumpararea pachetului detinut de coreeni este o necesitate. E putin probabil ca vreo companie producatoare de automobile va bate la usa lichidatorilor pentru a cumpara pachetul de 51%, dupa care la cea a autoritatilor romane pentru a recupera restul de 49%.

    Desi au refuzat oferta de 35 de milioane de dolari a statului roman, lichidatorii Daewoo Motor Coreea, un consortiu de banci creditoare, o vor accepta probabil, pe cea de-a doua, de 45 de milioane – deoarece pe banci nu le intereseaza productia de la Craiova, ci lichidarea companiei. Daca nu ar fi obtinut nici o oferta din partea romana, uzina ar fi fost pur si simplu inchisa si vanduta pe bucati de catre lichidator, deoarece singurul scop al consortiului de banci creditoare e legat de recuperarea datoriilor – de aceea nici nu a incercat o prelungire a licentei de productie pentru Daewoo Automobile Craiova. Guvernul roman, in schimb, nu poate sa nu fie interesat de soarta a 3.600 de muncitori plus de cea a celor aproximativ 80 de alte firme care aprovizioneaza uzina craioveana. „Parerea mea este ca nu trebuie sa ne trezim cu un partener la Daewoo care sa foloseasca spatiile pentru depozitare sau alte activitati“, spune Codrut Seres, ministrul economiei si comertului.

    Iar uzina craioveana nu o duce rau in ceea ce priveste productia si vanzarile. Pe piata interna, Daewoo este numarul doi si detine o cota de 11,8% din vanzarile de autoturisme ale primului semestru, cu 12.873 de unitati comercializate. Cifrele arata, totusi, o scadere de 8,6% fata de primele sase luni ale lui 2004. Concurenta reprezentata de Dacia Logan, care are un raport calitate/pret mai bun decat rivalul Cielo incepe sa isi spuna cuvantul asupra vanzarilor uzinei. De asemenea, peste modelul Matiz, care ar putea concura la pret cu Logan – dar nu si la confort – incep sa se astearna anii si uzura morala. O modernizare a productiei se impune, chiar daca sunt voci, cum ar fi cea a lui Costin Micu, director de vanzari la compania Radacini, cel mai mare dealer Daewoo din tara, care sustin ca actuala gama de produse ar mai fi competitiva inca aproximativ doi ani.

    In aceasta privinta, Marius Carp, directorul Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile, pare sa aiba o alta abordare. „Daewoo poate supravietui atat timp cat exista cerere din partea clientilor romani pentru produsele pe care le fabrica“, a declarat el pentru BUSINESS Magazin. „Dar este greu de previzionat daca cererea va fi stabila, va creste sau, dimpotriva, va scadea.“ Probabil ca asa ar gandi si eventualii producatori auto interesati de a cumpara uzina craioveana.

    Care ar fi soarta acesteia? Potrivit unor surse din piata auto, exista deja doua discutii pentru preluare, purtate cu General Motors si Ford. Cele doua companii asteapta insa finalizarea negocierilor de rascumparare intre guvern si coreeni, pentru ca apoi sa faca o oferta pentru intregul pachet de actiuni.

    Avantajat ar fi General Motors. Productia de la Craiova se realizeaza pe platforme tehnice ale unor foste modele Opel. Americanii ar putea realiza cu un efort de retehnologizare mai mic produse similare celor din Polonia, dar cu costuri mai mici. Situatia de acum este cu totul alta decat in 2002, cand General Motors a renuntat la Romania in favoarea Poloniei. Intre timp, Romania a devenit ceea ce era Polonia atunci – o tara in curs de aderare la UE, statut care confera un climat de incredere si stabilitate pentru investitii. In acelasi timp, forta de munca, pregatita deja de coreeni, nu este inca atat de scumpa precum a devenit cea din Polonia. Intre timp, Romania a devenit, dupa Polonia, Cehia si Ungaria, al patrulea pol de investitii pentru industria de piese si componente auto, avantaj in plus pentru oricare dintre producatori.

    Dar General Motors ar putea, la randul ei, sa intinda coarda. Mai intai, poate presa asupra autoritatilor de la Bucuresti cu acordarea sau neacordarea licentei, pentru ca uzina de la Craiova sa poata produce si dupa octombrie actuala gama de automobile.

    Acum doi ani au mai existat unele zvonuri, lansate chiar din cercurile autoritatilor de la Bucuresti, privind interesul Toyota pentru uzina de la Craiova. Ministrul Autoritatii pentru Privatizare de la acea data, Ovidiu Musetescu, spune ca a avut chiar unele discutii in Japonia pe aceasta tema, discutii care insa nu s-au concretizat. Au existat unele informatii ca si Renault ar fi fost interesat de uzina de la Craiova, care au fost insa infirmate de conducerea companiei franceze.

    Acum in ecuatie exista si Ford. Daca cel de-al treilea producator mondial este intr-adevar interesat de Craiova, aceasta ar aduce o gura de oxigen in discutiile cu General Motors – Daewoo Auto and Technologies: autoritatile romane nu ar trebui sa joace chiar dupa cum le canta General Motors. Spre deosebire de GM, care are o uzina Opel in Ungaria si una Chevrolet (fosta Daewoo) in Polonia, Ford nu detine capacitati de productie in Europa Centrala, ci o uzina in Rusia, dar care nu exporta in Europa. Producatorul ar putea fi interesat de un „cap de pod“ in Romania – dar, desigur, cumpararea uzinei de la Craiova ar impune investitii ulterioare in retehnologizare mult mai mari decat cele pe care General Motors ar trebui sa le faca.

    Cea mai ieftina si convenabila varianta pentru Romania ramane tot GM. Liniile de productie pot fi adaptate cu costuri mai mici la productia unor noi modele Daewoo, iar GM ar putea sa fabrice componente si pentru modelele Chevrolet, care au la baza aceeasi platforma tehnica cu modelele Daewoo. Ba mai mult, unele componente pentru Opel ar putea fi produse in Romania cu costuri mai mici decat in Europa de Vest, unde americanii se confrunta cu nemultumiri ale salariatilor.

    Nu se stie inca daca, in cazul unei preluari GM, productia de autoturisme va consta, in prima etapa cel putin, din actualele modele si va fi comercializata sub numele Daewoo. Sau daca se vor produce imediat dupa posibila preluare modele noi, sub marca Chevrolet, la fel cum sunt si modelele produse in Polonia si importate in Romania.

    Cert este ca o decizie trebuie luata, pentru ca cele 45 de milioane de dolari in schimbul rascumpararii pachetului de 51% din actiunile Daewoo Automobile Romania nu rezolva de fapt nimic. Din octombrie, licenta de productie, detinuta de General Motors prin intermediul subsidiarei sale General Motors – Daewoo Auto and Technologies din Coreea expira oricum. Si chiar daca s-ar obtine o prelungire, problema ar ramane tot nerezolvata.

  • Un plus de birocratie

    Mai multa birocratie. Mai mult timp pierdut. Afacerile vor merge inainte. De la 1 august, sistemul de prescriere a retetelor compensate si gratuite s-a schimbat. Cine va pierde si cine va castiga din noile prevederi?

    Sa enumeram: in aprilie s-a schimbat sistemul de compensare. In mai, preturile medicamentelor au fost recalculate in functie de devalorizare. In iunie, s-au introdus preturile de decontare pentru produsele OTC (over-the-counter, care pot fi vandute fara reteta). Iulie a adus modificarea normelor de contractare, menite sa disciplineze relatiile contractuale intre casele de asigurari si farmacii. De la 1 august a intrat in vigoare un nou sistem de prescriere (intr-o perioada in care multi dintre medici sunt in vacanta). Probabil vor mai urma si alte modificari in septembrie.

    Printre atatea variabile, este greu de estimat cu precizie o evolutie a pietei, explica Dragos Dinu, director general al A&D Pharma, grup care reuneste distribuitorul de medicamente Mediplus si lantul de farmacii Sensiblu.

    Setul de schimbari, menit – in opinia Ministerului Sanatatii si a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS) – sa scoata din colapsul financiar sistemul de sanatate, este in curs de implementare. Deocamdata, pacientii nu simt mari schimbari – cozile la farmacii nu au disparut si exista inca farmacii care refuza sa elibereze retete compensate.

    Nici de cealalta parte lucrurile nu s-au clarificat total – producatorii, distribuitorii si farmacistii nu si-au recuperat inca datoriile de la stat. In schimb, prin setul de masuri adoptate, oficialitatile promit o asanare a sistemului si o gestiune mai buna a banilor. Cei care activeaza in piata cred ca nu se va schimba mare lucru. Sa luam ultimul exemplu. Din prima zi a acestei luni, medicii nu mai prescriu branduri, ci substante, in cazul medicamentelor compensate sau gratuite. Pe retete nu mai apare denumirea comerciala a medicamentului, ci denumirea comuna internationala (DCI), respectiv substanta activa.

    Principala schimbare adusa de noile norme este posibilitatea alegerii, in farmacii, a produsului cu pretul cel mai convenabil. Farmacistul este obligat sa prezinte toate medicamentele care corespund din punctul de vedere al concentratiei si al formei de prezentare precizate (pilule, fiole etc.). Avantajul pentru stat este ca nu va compensa decat cel mai ieftin produs, care contine respectiva substanta activa (medicament de baza). In cazul in care doreste o alta marca, pacientul va suporta diferenta de pret. Teoretic, in urma acestor modificari va creste accesul asiguratilor la medicamente si se vor reduce costurile platite pentru medicatie, sustine CNAS.

    Practic insa, multe voci din industrie remarca faptul ca volumul de munca al farmacistilor va creste, la fel ca si timpul petrecut de pacienti in farmacie. In plus, o parte dintre medici considera ca vor pierde controlul asupra medicatiei pacientului, dat fiind ca alegerea medicamentelor ramane in sarcina farmacistului, in colaborare cu cumparatorul. Chiar daca mai multe produse contin aceeasi substanta activa, de cele mai multe ori sunt diferente in privinta excipientilor, adica substantele care sunt prezente alaturi de DCI in medicament.

    Iar pacientul poate fi alergic, de exemplu, la unul dintre acesti excipienti, lucru pe care farmacistul nu are de unde sa-l cunoasca. Sau efectele secundare ale unui anumit medicament ii sunt contraindicate pentru alte afectiuni. In aceste situatii, medicul poate sa prescrie direct denumirea comerciala a unui medicament pe reteta in cazurile justificate medical. Justificarea va trebui insa inscrisa in fisa medicala a pacientului – o hartie in plus.

    Iar daca pacientul insista sa ia totusi un medicament mai costisitor, el va semna pe reteta ca au fost de acord sa ia produsul mai scump, spune Cristian Vladescu, presedintele CNAS. Deci, un nou pas catre birocratie.

    Ce-i drept, prin aceasta semnatura se incearca, potrivit lui Vladescu, eliminarea oricarei „tentatii a farmacistului de a impune bolnavului numai anumite medicamente“. Este posibil, insa unele voci apreciaza ca din vanzarea produselor mai scumpe farmaciile vor profita mult mai bine. Farmaciile vor obtine astfel lichiditati importante, in conditiile in care datoriile de la stat (adica pretul produsului de baza) se achita, de obicei, cu mari intarzieri.

    Pe de alta parte, Marius Savu, director executiv al Eli Lilly Romania si presedinte al Asociatiei Romane a Producatorilor Internationali de Medicamente (ARPIM), considera ca „nu vor fi mari schimbari“ dupa introducerea noului sistem de prescriere. „Si inainte CNAS compensa in general cel mai ieftin produs. Practic este o incercare de a descuraja folosirea brandurilor“, spune Savu. Presedintele ARPIM afirma insa ca si in vechiul sistem brandurile de medicamente erau descurajate prin pret, singura noutate fiind acum descurajarea si prin denumire. Totusi, marii producatori straini de medicamente mai au un as in maneca. Produsele aflate inca sub protectia patentului sunt singurele care contin o anumita substanta activa, astfel ca vanzarile nu vor fi afectate de schimbarea prescrierii marcii cu prescrierea DCI. De exemplu, pentru o reteta gratuita pe care scrie Ziprasidonum – substanta folosita in tratamentul bolilor psihice -, pacientul nu poate achizitiona decat Zeldox, marca a corporatiei americane Pfizer.

    Dar pentru o reteta pe care scrie amoxicillinum (adica amoxicilina), farmacistul este obligat sa prezinte clientului – printre altele – Amoxicilina (produsa fie de Antibiotice Iasi, fie de Ozone Laboratories, Lek Pharmatech, Arena Group sau Europharm – toate din Romania), Dispamox (produs de Lek Pharmatech Romania), E-mox (E.I.P.I.C.O. – Egipt), Moxilen (Medochemie – Cipru), Ospamox (Sandoz – Ungaria). La toate aceste produse se aplica o compensare de 90% din pretul de referinta. Mai mult, daca substanta trecuta de medic este amoxicillinum plus acidum clavulanicum – DCI la care se poate aplica o compensare de 50% din pretul de baza -, pacientul va trebui sa aleaga dintre Amoksiklav (fabricat de Lek Pharmaceuticals, Slovenia), Augmentin sau Clavumox Duo (marci ale grupului britanic GlaxoSmithKline – GSK), Bioclavid (Sandoz), Forcid Solutab (produs inregistrat de Yamanouchi Europe BV – Olanda), Medoclav (Medochemie).

    Analistii apreciaza ca, din cauza acestei modificari de legislatie, cel mai mult vor pierde producatorii romani. Fara produse originale in portofoliu, fabricile mari de medicamente nu au nici cele mai ieftine medicamente generice de pe piata. In ultimii ani, pe piata romaneasca au devenit mai active companii din tari ca Egipt sau India care aduc de multe ori generice mai ieftine decat cele fabricate local. In plus, marii producatori locali nu pot concura in preturi cu mici laboratoare care fabrica mai putine medicamente si au costuri mai mici.

    Ce se va intampla cu piata de medicamente si cu producatorii de medicamente este inca prematur de apreciat. Conform ultimelor date furnizate de firma de cercetare a pietei Cegedim, vanzarile de produse cu prescriptie medicala au crescut cu 12,6% in perioada aprilie 2004-martie 2005 fata de perioada ianuarie-decembrie 2004. Acest ritm de crestere a fost cel mai ridicat din totalul pietei farmaceutice. „Piata isi va pastra cu siguranta tendinta de crestere, insa va fi interesant de urmarit care va fi procentul“, conchide Dragos Dinu de la A&D Pharma.

  • Ce ne aduce luna august

    De la 1 august, medicii vor prescrie medicamentele compensate si gratuite sub forma denumirii comune internationale, precizand concentratia si forma de prezentare. Pe retete nu vor mai aparea marci de medicamente.

    ALEGERE: Pacientii vor putea alege intre mai multe produse diferite, dar care au la baza aceeasi substanta activa si sunt echivalente din punct de vedere al actiunii terapeutice.

    PRETURI: Pacientii vor putea solicita farmacistilor informatii despre preturile medicamentelor disponibile corespunzatoare DCI prescrise de medic.

    COMPENSARE: Asiguratul va putea opta fie pentru produsul de baza (cel mai ieftin), care se vinde la pretul de referinta, fie pentru un produs mai scump, caz in care va suporta diferenta fata de pretul medicamentului de baza.

  • Comertul cu rebuturi

    Rebutul inseamna pierdere economica, potrivit dictionarului. Nu si pentru producatorii care si-au creat un sistem prin care-si recupereaza pierderile. Mai dezvoltat in Occident, sistemul incepe sa fie adoptat si in Romania.


    Cand ti s-a infundat prima data imprimanta super-performanta cu o coala fara cusur, ai inteles ca si masinile gresesc. La fel, orice producator, oricat a investit in automatizari, constata la finele lunii ca un anumit procent din productie, undeva intre 1% si 3%, a esuat in lada cu produse strambe, cu ambalaj imperfect, returnate de cumparatori nemultumiti sau uzate prin expozitii sau sesiuni de demonstratii. Ce-ar trebui sa faca el cu aceste produse? In nici un caz nu le va arunca.

    Daca te „plimbi“ pe site-urile oficiale ale unor companii mari de IT precum Apple, Dell sau HP, ori pe site-urile firmelor producatoare de aparate foto precum Fuji, vei gasi si un magazin on-line unde productiile limitate de „erori“ si retururile sunt vandute cu 20-70% sub pretul produsului nou. „E doar un prag psihologic“, spun ei, pe care, daca l-ai trecut, te-ai ales cu un produs bun, cu termen de garantie, la un pret net inferior. Pentru ca tot ce se intoarce in fabrica e retestat, reparat – daca e cazul – si reambalat, inainte de a fi vandut. Produsul e numit „refurbished“ (reparat, remanufacturat).

    In Romania, pentru ca producatorii de electronice nu sunt prea multi si nici productiile celor existenti prea insemnate, cultura cumpararii de produse „refurbished“ nu s-a dezvoltat la fel de mult. Putini romani stiu macar ce inseamna acest termen. Totusi, cateva companii romanesti care distribuie echipamente IT sustin ca produsele pe care le aduc nu sunt „second hand“, ci „refurbished“, iar alte sectoare precum cel alimentar sau vestimentar evita pierderile vanzand produsele cu defecte in magazine speciale.

    Dan Iliescu, asociat si administrator al firmei Cit Grup din Timisoara, spune ca aduce in Romania produse IT „refurbished“ de aproximativ un an si jumatate, si ca firma pe care o reprezinta a introdus, de fapt, acest concept in Romania. Pentru Cit Grup, care importa numai produse Compaq, Sony, HP, Dell si IBM, „refurbished“ inseamna „produse reconditionate de catre producator, nu mai vechi de unul-doi ani“, de regula provenind din contracte de leasing incheiate. Multi se bat cu pumnul in piept ca vand astfel de produse in Romania dar, de fapt, vand rebuturi si „second-hand“-uri, spune Iliescu.

    „Diferenta intre second-hand si produsele refurbished pe care le vindem este ca second-hand-urile sunt vandute de firmele care cauta pretul cel mai mic si care nu pun accent pe calitatea produselor sau pe vechimea lor“, spune antreprenorul timisorean. „De regula, produsele second-hand au trecut de mai multe ori prin leasing si au o vechime de cinci-sapte ani. La noi, clientii au garantia ca produsele au trecut doar o data prin leasing“. Si afacerea merge: cifra de afaceri de un milion de euro inregistrata anul trecut aproape se va tripla la finele anului, pana la 2,7 milioane, estimeaza Iliescu. Iar cererea este atat de mare incat si pe timp de vara – sezon mort – reprezentantii companiei spun ca fac fata cu greu cererii.

    Teoretic, orice firma care distribuie echipamente IT poate distribui si produse refurbished. Numarul acestor companii se ridica la „vreo 20.000“, spune Dan Iliescu. Dar Occidentul nu e singurul taram in care pierderile cauzate de erorile tehnologice sunt salvate. Conform unor surse din piata, Heidi Chocolats Suisse, infiintata in urma cu 11 ani in Romania, isi vinde pralinele strambe, rupte sau impachetate defectuos dar proaspete intr-un magazin de fabrica, la preturi de trei ori mai mici decat cele practicate pentru produsele standard. Contactati de revista BUSINESS Magazin, reprezentantii Heidi au refuzat sa comenteze informatiile.

    In urma cu cinci ani, Romania devenea o piata buna pentru a absorbi toate produsele cu mici defecte ale producatorului italian de incaltaminte Grisport. Mai precis, 2% din cele 2,6 milioane de perechi produse anual. Franco Ferraro, directorul general al Alba International Prod SRL, spune ca a inceput sa importe incaltaminte Grisport la calitatea a doua pentru a testa piata romaneasca. Si a vandut de atunci, lunar, cate 2.500 de perechi de incaltaminte la calitatea a doua in Bucuresti, Pitesti, Galati si Ramnicu Sarat, unde importatorul a gasit o piata favorabila – adica oameni saraci. Din luna septembrie insa, Ferraro spune ca nu va mai vinde in Bucuresti decat marfa de calitatea intai, iar, treptat, va muta tot comertul cu incaltaminte de calitatea a doua in Republica Moldova. „Mai e cerere si-n Romania, dar strica piata“, explica el.

    Un produs „refurbished“, fie ca e rebut recuperabil, fie ca e retur, sau pur si simplu un produs folosit la expozitii si atat, intors in fabrica, inseamna pierdere economica daca nu e revalorificat. Aceasta piata a imperfectiunilor e insa destul de pudica daca o rogi sa se prezinte sau sa vorbeasca despre sine: link-urile magazinelor on-line de „refurbished“ de pe site-urile oficiale ale marilor producatori de echipamente IT sunt bine ascunse, comunicatorii companiilor respective nu raspund la e-mailurile cu intrebari legate de propriile produse „refurbished“, iar producatorii autohtoni nu prea vorbesc, de teama sa nu „dea prost“. Cu toate acestea, amatori de produse imperfecte, dar „OK“ si ieftine, se gasesc in toata lumea. Ei trebuie doar sa caute bine. Marketing prea mult nu se va face nicicand pentru produsele pe care le cauta.