BusinessMagazin

Blog

  • Privatizarea scumpeste kilowattul

    Peste 370 de milioane de euro vor fi investiti anul acesta in cele opt distributii de electricitate dintre care patru au fost privatizate. Retelele se vor extinde iar Electrica va intra pe piata de telecomunicatii. Si toate astea vor avea un rezultat previzibil: scumpirea kilowattului.

    Privatizarea sistemului de distributie a electricitatii a inceput sa umple conturile Electrica SA cu cateva sute de milioane de euro. Numai anul acesta – ca urmare a vanzarii Electrica Oltenia, Moldova, Banat si Dobrogea, catre CEZ, E.ON respectiv ENEL – societatea-mama, Electrica SA, va dispune de peste 100 de milioane de euro, la care se adauga alte 270 de milioane de euro sub forma de investitii din surse proprii si din imprumuturi luate de societate. Iar banii ar urma sa fie destinati extinderii infrastructurii si intrarii pe piata de telecomunicatii. 

    Cel putin teoretic, investitiile si imbunatatirea calitatii retelelor s-ar putea concretiza in reducerea costurilor de distributie si, implicit, a tarifelor la electricitate. In realitate, efectele sunt exact inverse: preturile vor creste, astfel incat 2007 sa ne prinda cu tarife apropiate de cele din Uniunea Europeana, adica aproape duble fata de cat sunt in momentul de fata. Unde vor ajunge insa cele peste 370 de milioane de euro alocate pentru investitii?

    Banii vor fi impartiti pe doua capitole: sumele atrase din privatizarea filialelor de distributie si resursele proprii. 

    Ce reuseste Ministerul Economiei sa ia din privatizari, Electrica ar urma sa investeasca in productia de energie, spune Nicolae Coroiu, directorul general al societatii. Mai precis, cei 100 de milioane de euro vor fi destinati, in parte, lucrarilor de la Unitatea 3 a Centralei de la Cernavoda. „Este nevoie, insa, de un studiu de fezabilitate“, explica Nicolae Coroiu. Electrica ar urma sa faca un parteneriat cu Nuclearelectrica pentru finantarea lucrarilor. In plus, sistemul de facturare, de relatii cu clientii va beneficia de o parte din banii din privatizare, mai spune Coroiu. 

    Restul de 270 de milioane de euro vor fi folositi pentru „remodelarea portofoliului de afaceri“. Electrica va „ataca“ sectorul de telecomunicatii si isi va extinde afacerile de comert cu energie. Pentru aceasta, compania si-a crescut planul de investitii cu 84% fata de 2004. 

    Dar toate aceste programe, care „vin in sprijinul consumatorilor“, dupa cum spun oficialii companiei, nu vor insemna si un kilowatt mai ieftin. Pe de o parte, pentru ca investitiile trebuie recuperate. Cresterea costurilor de distributie este una dintre solutii. Pe de alta, tocmai privatizarea care aduce sute de milioane de euro in conturile Electrica este cea care impune scumpiri.  Investitorii straini care preiau societatile locale de distributie a energiei electrice au negociat cu statul roman un plan de majorare a tarifelor. Calea scumpirilor a fost deschisa de compania italiana ENEL. Aceasta a stabilit, de comun acord cu reprezentantii Ministerului Economiei, unele costuri fixe, care se vor regasi in pretul de distributie. Societatea a recurs si la imprumuturi pentru plata celor 112 milioane de euro pentru actiunile Electrica Banat si Dobrogea. Iar una dintre conditiile pentru semnarea contractelor de privatizare a fost tocmai posibilitatea recuperarii acestor investitii intr-o perioada cat mai scurta de timp. Asa s-a ajuns ca rata de recuperare a investitiei sa fie de 12%/an, in primii patru ani si apoi de 10%/an. Adica, ENEL va trece la capitolul costuri de distributie, in fiecare an, cate 12% din sumele pe care societatea le investeste in Romania. 

    Aceeasi reglementare se mentine si in cazul companiei germane E.ON, care a preluat Electrica Moldova si al companiei CEZ-Cehia, care preia Electrica Oltenia. Ambele societati straine vor folosi, pentru finantarea achizitiei, atat surse proprii, cat si cele atrase din imprumuturi, spun surse din sectorul energetic. 

    Pentru ca tabloul sa fie complet, factura la energie electrica va mai fi modificata „gratie“ unui element suplimentar: acciza. Aceasta ar urma sa fie, de la 1 aprilie, de 0,14 euro pe MWh pentru electricitatea utilizata in scop comercial si de 0,30 euro pe MWh pentru electricitatea folosita in scop necomercial. Efectele in pretul final se vor simti abia in iulie, cand curentul se va scumpi cu aproape 7%.

    Banii ar trebui sa fie destinati, potrivit unor surse din sectorul energetic, acelor producatori care nu se conformeaza cu normele europene de mediu.  Societatea de productie a electricitatii Termoelectrica este unul dintre destinatarii sumelor provenite din majorarea tarifelor. Societatea vinde, de ani buni, energie electrica si termica la preturi care nu acopera costurile de productie. Iar institutiile financiare internationale au cerut autoritatilor scumpirea energiei pana la acoperirea costurilor producatorilor.  In concluzie, desi privatizarea distributiei de electricitate aduce investitii de sute de milioane de euro, ele nu se vor concretiza in scaderea tarifelor la kilowatt. Angajamentele autoritatilor in fata investitorilor straini, a organismelor internationale, si, nu in ultimul rand, in fata Uniunii Europene se traduc in scumpiri semnificative ale curentului electric. 

    Cel putin la nivel declarativ, exista si o parte buna a acestei afaceri: serviciile societatilor de distributie a energiei electrice se vor imbunatati, iar numarul locuintelor racordate la reteaua de electricitate va creste. Cat din aceste promisiuni se va indeplini, vom vedea in anii urmatori. Pe termen scurt, insa, ne asteapta facturi mai mari, inca din vara acestui an.  

  • Preturi, dupa privatizare

    Privatizarea principalilor operatori dintr-o ramura industriala s-a concretizat, si in alte dati, in majorari de tarife. Pretul cimentului, spre exemplu, a crescut de aproape trei ori, din 1997, cand a inceput procesul de privatizare, pana acum. Tona de ciment din tara a ajuns 80 de dolari.

    TREI PRODUCATORI: Dupa preluarea celor noua fabrici romanesti de ciment, piata de profil s-a impartit intre trei societati: Heidelberg-Germania, Lafarge-Franta si Holcim-Elvetia. 

    PRETURI: Incepand cu 1997, pretul cimentului a crescut, ajungand la peste 80 dolari/tona, pentru piata interna, in timp ce pentru export, acesta era de circa 24-25 dolari/tona. 

    INVESTIGATIE: Consiliul Concurentei a facut o investigatie pentru a vedea daca intre cei trei producatori au existat intelegeri pentru majorarea preturilor.

     

  • Ce mai ramane de privatizat

    Ministerul Economiei si Comertului (MEC) mai are de privatizat doar cateva societati din energie. Anul acesta, va fi lansata la privatizare Electrica Muntenia Sud. Urmeaza listarea la bursa a altor doua filiale Electrica si a producatorului de gaz Romgaz.

    ELECTRICA: Anul acesta, va fi lansata la privatizare Electrica Muntenia Sud. Alte doua filiale – Transilvania Nord si Muntenia Nord – vor fi listate la Bursa de Valori (BVB).

    TRANSELECTRICA: In al doilea trimestru al lui 2005, urmeaza sa fie listat un pachet de maximum 10% din actiunile transportatorului de electricitate la Bursa de Valori.

    TRANSGAZ: MEC intentioneaza sa listeze la BVB circa 5% din titlurile transportatorului national de gaze naturale.

    ROMGAZ: Inca de anul trecut, MEC anunta ca va scoate pe bursa un pachet minoritar de actiuni ale producatorului national de gaze naturale.

  • Piata de electricitate

    Restructurarea fostelor CONEL si RENEL a impartit sectorul de productie a energiei electrice in mai multe societati. Criteriul ales a fost, in cazul productiei de electricitate, combustibilul folosit. 

    TERMOELECTRICA: Societatea se ocupa cu productia de energie electrica si termica, pe baza de combustibili solizi si gaz, transport si furnizare de energie termica si are cinci sucursale si trei filiale. Costurile de productie depasesc 35 euro/MWh.

    HIIDROELECTRICA: Societatea produce energie electrica prin utilizarea resurselor hidroenergetice ale tarii. Costurile de productie sunt cele mai mici din sistemul energetic, nedepasind 10 euro/MWh. 

    NUCLEARELECTRICA: Produce energie electrica pe baza de uraniu, la Unitatea 1 Cernavoda. Costurile de productie se ridica la 20-25 de euro/MWh. 

    ELECTRICA: Societatea se ocupa cu distributia de electricitate si are in componenta opt filiale regionale, din care patru au fost privatizate.

    TRANSELECTRICA: Societatea se ocupa cu transportul de electricitate. Circa 10% din actiuni urmeaza sa fie oferite investitorilor, prin listare la BVB.

  • TIGARI: UE a impus Romaniei o crestere de 52,13 euro pentru fiecare i mie de tigarete in numai opt ani (2002 – 2010)

    5 lei pe hartie nu-i tot una cu 5 lei incasati. Totusi, pe calculele de pe hartie se bazeaza Ministerul Finantelor, care a hotarat cresterea accizelor la tigari mai mult decat era planificat prin calendarul stabilit cu UE. Rezultatul? Cresterea preturilor la pachetele de tigarete cu 3.000 lei. Incasari mai mari la buget? Ramane de vazut.

    Distractia a inceput o data cu primele anunturi ale actualei puteri despre nevoia de a creste accizele la tutun. A urmat o avalansa de opinii si calcule. Membrii aceluiasi guvern au facut declaratii publice privind trei variante diferite de lucru, bulversand industria, iar diferentele dintre cele trei variante nu se refereau doar la nivelul de majorare, ci si la momentul aplicarii accizelor majorate. Aprilie? Nu, mai bine mai. Sau poate iunie? In cele din urma, guvernul s-a hotarat. Pentru majorarea cu 13,5% peste nivelul previzionat, s-a ales ziua de 1 aprilie. O zi potrivita – poate pentru ca mai e cunoscuta ca fiind „ziua pacalelilor“. Alegerea e cu atat mai nimerita cu cat, asa cum experienta dovedeste ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea de la targ, la fel si incasarile pe care mizeaza bugetul de stat s-ar putea dovedi o pacaleala.

    Primul motiv ar fi ca fortarea cresterii de preturi la tigari este, mai intai de toate, un stimulent pentru piata neagra. Pentru consumatorii care chibzuiesc fiecare mie de lei pe care o scot din buzunar, preturile mai mici la tigarile de contrabanda au suficient vino-ncoace pentru a-i face sa treaca tot mai frecvent pe la tarabele basarabenilor din piata, ale caror afaceri se anunta prospere.

    Daca fumatorii au putut fi pana acum convinsi de cresteri psihologice cu 1.000 lei, fie ele si ceva mai dese, adica o data la doua luni, un salt de 3 pana la 5.000 lei s-ar putea dovedi de nedigerat. Producatorii mizau, pana acum, pe un drum lin catre preturile din Uniunea Europeana, insa ultima crestere a accizelor le-a stricat planurile. 

    Salturile de pret vor fi mai mari si, poate, la fel de dese. Iar vanzari mai mici pentru cei care achita accizele la buget inseamna incasari mai mici ale statului – un posibil efect pe care reprezentantii Ministerului de Finante nu l-au comentat.

    Autoritatile au doua puncte de sprijin pentru a justifica actuala crestere a accizelor. Unu: alinierea accizelor la cele din UE (pentru care, in treacat fie spus, era deja stabilit un grafic prin care s-ar fi putut pastra cresteri mici – psihologic – dar dese). Doi: deprecierea neasteptata a monedei euro, care a afectat calculele bugetare. Tot in treacat fie spus, cand moneda euro crestea, bugetul de stat incasa fara mofturi mai multi bani decat previzionase.

    Interesanta este si atentia pe care a decis MF sa o acorde acum sustinerii programului Ministerului Sanatatii de reducere a incidentei fumatului. Reprezentantii MF au declarat pentru BUSINESS Magazin ca programele celor doua ministere se armonizeaza intrucat „o crestere accentuata a accizelor, care va produce efecte directe asupra preturilor cu amanuntul, va conduce implicit la reducerea consumului“. De ce mai mizeaza atunci Ministerul Finantelor pe incasari mai mari la buget din vanzarea tigarilor, de vreme ce spera, ca si Ministerul Sanatatii, ca acestea sa scada?

    Dar incidenta fumatului nu poate scadea numai pentru ca Ministerul Sanatatii vrea asta, chiar daca e sprijinit de programele MF. Explicatia ne-o da Ionut Dobrescu, un inginer de 28 de ani care are obiceiuri bine definite. „Daca vreau sa fumez, o sa-mi iau in continuare tigari, chiar daca se scumpesc. Dar o sa caut mai ieftine si nici nu sunt greu de gasit, daca stii unde sa cauti.“

    Totusi, aceasta reorientare a consumatorilor catre tigari „alternative“ costa bugetul nu mai putin de 230 de miliarde de lei (cam sase milioane de euro) pentru fiecare procent de piata care aluneca in zona neagra, ilegala. Un calcul sumar arata ca, pe hartie, MF ar urma sa adauge inca vreo 80 de milioane de euro la 640 de milioane de euro incasati din acciza la tutun in 2004. Dar un alt calcul, la fel de sumar, spune ca acest castig va tinde la zero daca piata neagra va creste cu 11-12% – ceea ce nu-i deloc imposibil.

    Producatorii de tutun sunt constienti de asta iar revolta lor se manifesta pe diverse tonuri. SNTR a protestat public, considerandu-se cel mai defavorizat si etichetand cresterea drept anticoncurentiala. La fel si Japan Tobacco International (JTI), al treilea jucator de pe piata romaneasca. „Majorarea accizelor va duce la o comprimare a pietei tigaretelor prin apropierea dintre preturile segmentelor premium si ieftine. Vor avea de suferit producatorii de tigarete care au branduri pe segmentul de jos al pietei“, explica Gilda Lazar, Director Corporate Affairs la JTI.

    O alta opinie are BAT, ai carui reprezentanti considera ca daca si Carpati ar fi fost in zona cu cel mai popular pret (most popular price category), conditiile de accizare s-ar fi calculat in functie de Carpati, „dar aceasta marca are doar 5% din piata“, sustine Adrian Popa, Director Corporate Affairs la British American Tobacco (BAT), al doilea jucator de pe piata romaneasca a tigaretelor. Altminteri, cresterea accizelor este inevitabila, ca si cresterea pretului tigarilor: daca se respecta calendarul agreat cu UE, pana in 2010 preturile se vor majora cu peste 200%.

    Tocmai acest prag poate constitui cea mai solida explicatie pentru cresterea accizelor. Dar, daca ne uitam peste granita, la experienta vecinilor unguri, cu siguranta ca am putea invata ceva. 

    Anul trecut, datorita deciziei guvernului maghiar de a majora accelerat accizele, mai devreme decat se stabilise prin calendar, pretul unui pachet de tigarete a ajuns la doi euro.  Rezultatul a fost spectaculos in sens negativ, „piata legala cazand cu 22,5%, cu impact direct asupra bugetului statului si asupra producatorilor“, ne-a declarat Adrian Popa. „Ca urmare, acelasi guvern a hotarat inghetarea accizei pentru 2005“, a mai adaugat Popa. Tot el a mai tinut sa precizeze ca regula accizei minime este implementata in majoritatea tarilor europene. 

    „Pentru BAT, actuala acciza minima reprezinta si o garantie ca urmatoarea crestere a accizelor nu va avea loc mai devreme de luna iulie a anului viitor“, a adaugat Popa.  Dincolo de aceste discutii, marea problema a maririi accizelor e alta. Si anume depasirea cu 13,5% a calendarului agreat cu UE. Mai mult, marirea este chiar ilegala conform Codului fiscal, care spune ca o astfel de masura trebuie anuntata cu sase luni inainte. Dar masura nu este numai ilegala, ci incalca si Legea transparentei, care mentioneaza ca orice schimbare legislativa cu potential impact economic trebuie comunicata asociatiilor profesionale si industriilor care vor fi afectate cu 30 de zile inainte de demararea procesului de avizare.

    Dar pe cine afecteaza acciza, pana la urma? Sunt si scepticii care se considera neatinsi de marirea accizelor la tigari. Dar cum ramane cu noile accize pentru televizoare? Prin definitie, acciza este o taxa pe viciu sau lux. Ce-o fi televizorul? Viciu sau lux?

  • Reguli europene

    Preturile la tigari cuprind, intre altele, costurile de fabricatie, distributie, cercetare. Dar, in proportie covarsitoare, pretul final al pachetului de tigari este dat de acciza, care poate ajunge chiar pana la 75% din acesta. Doua reguli simple reglementeaza acciza pe tigarete in UE:

    SISTEMUL DE ACCIZARE trebuie sa fie mixt, format dintr-o componenta specifica (aceeasi pentru toate tigarile) si o componenta ad valorem, calculata la pretul catre consumator (include si TVA). Astfel, acciza specifica este exprimata in euro / 1.000 de tigarete, iar cea ad valorem este exprimata ca procent din pretul pentru consumator / 1.000 de tiagarete.

    ACCIZA TOTALA pentru segmentul de pret cu cota de piata cea mai mare (MMPC – most popular price category) sa reprezinte minim 57% din pretul maxim de vanzare cu amanuntul si sa fie de cel putin 64 euro / 1.000 de tigarete.

  • Povesti despre retail

    Care este legatura dintre comoditatea cumparatorilor si vanzarile unui mare magazin? Vanzari mai mici, ar tinde sa spuna romanii, pentru care cumparaturile inseamna a merge la magazin. Ei bine, nu-i asa peste tot in lume. Si in retail, tehnologia poate face diferenta.

    In urma cu zece ani, cei doi mari retaileri englezi – Tesco si Sainsbury – au indraznit sa priveasca spre comertul electronic. Evaluarile, rapoartele si numeroasele sedinte i-au condus insa spre doua decizii diferite. Iar viitorul celor doua organizatii a depins in mod direct de acele decizii. Tesco este acum cel mai puternic retailer din tara, de departe, iar Sainsbury a pierdut – spectaculos – teren. Care a fost greseala unuia si care a fost decizia de geniu a celuilalt? Sainsbury a spus „OK, sa facem un departament de «delivery» (livrare) cu tineri care sa care cu bicicleta cumparaturile la domiciliu“. Tesco, in schimb, a investit milioane de lire sterline ca sa-si dezvolte, ca la carte, aceasta „aripa“.

    A construit magazin virtual, a organizat logistic un departament. Si-n 2004, vanzarile electronice ale Tesco au reprezentat aproape o treime din toata afacerea – in vreme ce Sainsbury a batut pasul pe loc. Astfel de calcule si observatii sunt, de regula, rezervate marilor jucatori din piata de retail care au forta si experienta de a lansa proiecte de anvergura. Iar verva cu care a inceput sa se dezvolte comertul modern si in Romania da „teme“ celor specializati in analize. Si daca tot veni vorba de marii jucatori din retail, ne putem astepta sa apara si altii decat cei pe care deja ii vedem sau care au anuntat pana acum ca vor sa vina. „As fi surprins ca Wal-Mart si Tesco sa nu aiba deja pe masa planuri de dezvoltare pentru Romania“, a spus saptamana trecuta la Bucuresti Brian Moore, director executiv al firmei de consultanta EMR-Namnews, firma pe care a facut-o dupa ce a lucrat cateva decenii pentru compania de medicamente Sandoz-Wander si pentru Wella – una dintre cele mai mari companii de cosmetice.

    Totusi, se vorbeste de ani buni despre venirea lui Tesco, cel mai puternic retailer britanic, aici. Despre interesele Wal-Mart pentru piata romaneasca, in schimb, nu prea s-a auzit nimic pana acum. Cu toate acestea, Moore sustine ca e doar o chestiune de timp pana la venirea celor doi si singurul lucru care le deturneaza acum atentia sunt marile piete, gen China, Rusia si India. 

    Totusi, din momentul in care se ia decizia de a intra pe o piata, totul se desfasoara extrem de rapid. Retailerii care au ajuns deja in Romania au preferat politica pasilor marunti, dar Tesco si Wal-Mart, prin natura lor, se definesc tocmai prin agresivitatea in dezvoltare. „De obicei, Tesco tinteste o cota de piata de 25% din retailul unei tari“, spune Moore. Dar care sunt schimbarile care vor avea loc? Cu sau fara Tesco ori Wal-Mart, dezvoltarea retailului modern va inchide multe magazine mici in Romania. „Buticul de la coltul blocului, oricat de familiar ar fi, nu va face fata“, explica Moore.

    De ce? Retailerii moderni si micii buticari au, fiecare, avantajele lor, in fata cumparatorului. Pentru o cutie de lapte sau o bere, nimeni nu bate drumul pana la Carrefour. La coltul blocului poti sa mergi si in papuci de casa. 

    „Poti sa si schimbi cateva cuvinte cu vanzatorul pe care il cunosti de-o viata si care da si pe datorie“, explica Brian Moore. Totusi, daca te gandesti ca pentru conversatie si comoditate platesti mai mult cu 25% fata de super sau hipermarket, balanta se inclina, incet-incet, in favoarea celor din urma. Pana la urma, totul se reduce la costuri. Inseamna oare asta ca micii comercianti vor disparea? Probabil nu. Si poate cel mai concludent exemplu este coabitarea dintre gigantul american Wal-Mart si Aldi, o retea internationala de magazine de dimensiuni mai mici. 

    Simbioza dintre cei doi la fel de reala ca cea dintre rinocer si pasarea-rinocer. Desi Aldi este o retea internationala care cuprinde peste 5.000 de magazine, formatul de magazin pe care il practica este de dimensiuni mici comparativ cu Wal-Mart, care are spatii imense de vanzare. Spre exemplu in SUA, patria mama a celui mai mare retailer mondial, Aldi indrazneste sa-si puna 700 de magazine chiar langa cele ale Wal-Mart.

    Cum supravietuieste Aldi, de ce si, mai ales, cum de permite asta Wal-Mart? In mai toate locatiile pe care le deschide „rinocerul“ Wal-Mart apare si „pasarea“ Aldi. Pe „rinocer“ nu-l deranjeaza, pentru ca vanzarile pe care le face „pasarea“ sunt „firimituri“. Dar cum poate Aldi sa vanda, daca Wal-Mart scoate din buzunarul fiecarui client sute de dolari pentru fiecare „excursie“ la cumparaturi? Afacerea se bazeaza tot pe observatie. Cati dintre cei care isi incarca sacosele in masini nu-si spun „Ah, am uitat sa iau sampon!“. Sau zahar? Dar gandul de a lua la picior, din nou, nesfarsitele raioanele Wal-Mart linisteste orice curajos. Aldi ofera in schimb un magazin mic, cu mult mai putine produse, dar organizat pe principiul „intri, cumperi, iesi“.

    O solutie perfecta de coabitare pentru doi retaileri foarte mari, dar care nu se calca pe picioare. Cand va ajunge Romania o piata la fel de matura? Brian Moore este un optimist. „Doar doi – trei ani, pentru ca aici se aplica deja retetele care dau rezultate bune. Voi nu trebuie sa mai experimentati. Mergeti in salturi.“

  • Ca sa ajungi guru

    Brian Moore este Managing Director al EMR-Namnews, firma engleza de training si consultanta in FMCG si retail. Este si publisher al website-ului kamcity.com si al Namnews, un newsletter global pentru cei din fmcg si retail.

    EXPERIENTA in marketing si pozitii de key account (responsabil de clienti cheie – n.r.) in cadrul Sandoz-Wander si Wella, inainte de a face propria firma de consultanta.

    ARII de expertiza in consultanta: trade marketing (marketing special destinat comerciantilor), marketing, key account management (management pentru clienti cheie).

    ZONE GEOGRAFICE in care activeaza clientii: Uniunea Europeana, Europa Centrala si de Est, Orientul Apropiat, Asia, regiunea americana.

    DIN 1993 a lucrat cu diversi clienti ai Wal-Mart, care au necesitat consultanta pentru extinderea in pietele cheie ale gigantului retailer.

    CLIENTI intre care se numara Beiersdorf, Johnson & Johnson, L’Oreal, Seagram, Unilever si Philip Morris.

  • Consumul intern bate exportul

    In 2005, PIB-ul polonez a crescut cu 3,2% fata de 2004, ajungand la 967,7 miliarde de zloti (34 de miliarde de euro), dupa cum reiese din informatiile furnizate de Biroul pentru Statistici Centrale (GUS).

     

    Desi nu a reusit sa ajunga la cresterea din 2004, cand PIB a crescut cu 5,3%, evolutia PIB in 2005 a fost, potrivit Institutului Gdansk pentru Economiile Pietei (IBnGR), ca o „imagine in oglinda“ a lui 2004, atunci cand proximitatea aderarii la Uniunea Europeana a dus la accelerarea ritmului de crestere economica in prima jumatate a anului, dupa care, in urmatoarele sase luni, a urmat o scadere. In 2005, fenomenul s-a inversat.

     

    Potrivit datelor GUS, productia industriala a Poloniei a crescut anul trecut cu 3,8% fata de 2004, in timp ce sectorul constructiilor a crescut cu 5%, fiind cel mai dinamic domeniu din economia poloneza. In schimb, vanzarile din retail au inregistrat o usoara scadere – de 1% -, in timp ce serviciile de transport au crescut cu un procent.

     

    Conform IBnGR, principala forta de sustinere a economiei Poloniei in 2005 au constituit-o exporturile, care au crescut cu 4,9% (calculat la valoarea actuala a zlotului). In anul 2006 insa, potrivit prognozelor, valoarea exporturilor si cea a cererii interne se vor alinia.

     

    Potrivit calculelor IBnGR, in perioada 2006-2007 economia Poloniei va avea un ritm de crestere mai alert decat cel inregistrat  in 2005, iar PIB-ul ar putea creste cu 4,4% anul acesta si cu 4,9% in 2007.

     

    In fine, cererea interna ar putea creste in 2006 cu 4,1%, in timp ce exporturile vor ramane la acelasi nivel ca in 2005. Datorita cresterii consumului local, exporturile vor influenta in mai mica masura evolutia PIB, per ansamblu, conform institutului.

  • LA PAS, SPRE PAMANTUL FAGADUINTEI

    Desele avertismente din ultima vreme asupra costurilor si dificultatilor integrarii tind sa alimenteze un val de euroscepticism la fel de putin argumentat ca si entuziasmul din anii trecuti, intemeiat pe speranta intr-o Europa care pentru Romania ar insemna numai lapte si miere.

    De-a lungul ultimilor ani, relatia Romaniei cu Uniunea Europeana a fost marcata de un reflex aproape bizar: presa de la noi, daca nu neaparat intreaga opinie publica, urmarea cu sufletul la gura orice declaratie a unui oficial de la Bruxelles sau de la Strasbourg pe tema negocierilor de aderare, incercand sa extraga toate nuantele posibile ale oricarei intorsaturi de fraza si gata sa conchida ca declaratia in cauza e decisiva pentru soarta Romaniei. 

    „Uniunea Europeana“ era o entitate nediferentiata, unde cuvantul comisarului pentru extindere avea aceeasi greutate ca vorbele politicoase spuse in graba de un functionar european aflat in trecere prin Bucuresti sau ca amenintarile unui europarlamentar dornic sa-si fereasca electoratul de primejdia infratirii cu o tara saraca. 

    Treptat, lucrurile s-au mai nuantat, au venit ierarhizarile si explicatiile din culise, menite sa dea statuile jos de pe socluri. Arie Oostlander nu critica Romania pentru ca avea motive, ci pentru ca avea interesul sa promoveze Turcia in UE peste rand; Markus Ferber se opune aderarii Romaniei fiindca e crestin-democrat, deci nemultumit ca orientarea lui ideologica nu prea are priza la noi. 

    Astfel incat efectul a fost o binevenita victimizare a Romaniei: o data ce nu exista criterii obiective in functie de care o tara sa fie acceptata sau respinsa, ci numai jocuri politice si conjuncturi bune sau rele, la ce bun suferinta ca nu suntem la inaltimea cerintelor UE si sfortarile din rasputeri de a le indeplini? Cazuta la mijloc in luptele pentru putere din interiorul Parlamentului European, dintre Parlament si Comisia Europeana, dintre UE si SUA si asa mai departe, Romania n-ar avea deci de facut mare lucru pana in 2007: doar sa-si exercite talentele de lobby si sa spere ca va avea noroc. 

    Rationamentul de mai sus, exprimat voalat in cateva ocazii dupa votul de saptamana trecuta din Parlamentul European, e doar ultimul din cele cateva care incearca sa relativizeze pe cat posibil raspunderea Romaniei fata de clubul european si sa ofere astfel confort psihic unei societati demoralizate de graba cu care e silita acum sa recupereze intarzierea pregatirii pentru Uniunea Europeana. 

    Un alt rationament de relativizare, inca mai cunoscut, se hraneste din ceea ce se intampla acum in economia occidentala. Statele din Est, „noua Europa“, cu forta lor de munca ieftina si dispusa sa lucreze peste program, cu impozitele lor scazute, sunt un soi de cal troian pentru Europa sociala, unde vor sfarsi prin a impune modelul american de piata a muncii, flexibila pana la limita acrobatiei. 

    Prin urmare, antipatia occidentalilor fata de dumping-ul estic ii va face pe acestia sa impiedice pe cat posibil accesul unui nou val de tari candidate, carora li se vor gasi noduri in papura inexistente, gen coruptie, justitie nereformata, prea multi agricultori pe cap de locuitor. Sau, in cazul altor tari, cate o centrala nucleara nesigura ori cate un general care ar trebui sa achite nota de plata pentru Bosnia.

    In fine, un alt rationament de relativizare a raspunderii Romaniei fata de UE porneste de la premisa ca pentru societatea si economia tuturor tarilor candidate, cerintele UE sunt nepotrivite intr-un fel sau altul, ca un pat al lui Procust, unde unii intra scurtati de cap, altii cu oasele rupte. 

    Din acest punct de vedere, Uniunea pare pentru economia reala a Romaniei ceea ce FMI a fost ani de-a randul pentru cea financiara – un instrument de coercitie absurda. Sa se inchida mii de fabrici doar fiindca scapa ceva bacterii in plus la kilogramul de cotlete ? Sa nu mai putem produce cat lapte sau otel vrem? I-am vazut deja pe taranii polonezi care au iesit sa protesteze cu vacile la guvern. Nici Elvetia, nici Norvegia, ba chiar nici SUA nu respecta cotele de productie ori standardele de mediu ale UE si iata ca traiesc foarte bine.

    Aceasta logica are in plus avantajul ca serveste de minune luptelor politice din tara. Dupa ce fosta guvernare i-a obisnuit pe cetateni cu ideea unui pamant al fagaduintei la care vom ajunge in 2007, actuala guvernare avertizeaza neincetat ca de fapt ne asteapta falimente, cresteri de preturi si somaj in masa, pentru ca vechiul regim a negociat prost conditiile de aderare. 

    Raspunsul opozitiei a venit sub forma unei sugestii deloc inocente. Adrian Severin lansa acum catva timp ideea ca exista o categorie de oameni de afaceri de la noi ale caror interese vor fi afectate de aderarea Romaniei la UE, astfel incat fac tot posibilul sa amane momentul. 

    Businessmanii cei eurosceptici ai lui Severin ar propaga deci ideea ca economia tarii nu e pregatita sa se integreze si chiar ar incerca sa impinga actuala putere spre o atitudine atat de sfidator proamericana in chestiuni delicate pentru relatiile dintre SUA si UE, incat aderarea Romaniei in 2007 sa ajunga inacceptabila pentru Bruxelles.

    Deocamdata, euroscepticismul in randul celor mai multi oameni de afaceri de la noi e insa dezarmant de spontan. Exportatorii veniti la BNR cu cererea ca leul sa fie depreciat la loc ori bancherii suparati ca dobanzile sunt impinse in jos prea repede spre nivelul celor din Vest se manifesta ca niste eurosceptici, chiar daca putini dintre ei se considera ca atare. 

    La polul opus sunt capsunarii si salahorii care au plecat sa vada cum arata pamantul fagaduintei din UE si au incercat pe pielea lor integrarea Romaniei: cu autocare intoarse de la granita, cu atentate care ii ucid in trenuri si cu cate un DJ Syto care ii afuriseste fiindca lucreaza si duminica. Nimic din toate acestea nu i-a descurajat si nu i-a facut eurosceptici. Instinctiv, ei stiu ca fara integrarea in UE, Romania va ramane vesnic locul de unde sunt siliti sa plece ca sa scape de saracie. Chiar daca, pret de inca niste ani buni dupa integrare, vor fi nevoiti sa trimita in tara tot bani castigati din capsunele altora. Cine greseste si cine are dreptate in privinta aderarii? BUSINESS Magazin a incercat sa ofere cateva argumente – daca nu pentru un raspuns transant, cel putin pentru o reflectie mai realista.