Blog

  • Designerul care deschide usi

    Pentru cei mai multi oameni, cel mai important moment din cariera este acela in care reusesc sa isi strecoare piciorul in usa care le va deschide noi oportunitati. Pentru Ryan Hale, un designer in varsta de 32 de ani, simplul act de deschidere a oricarei usi este cu siguranta cel mai fascinant.
    Director de dezvoltare a produselor pentru Nanz, un exclusivist producator american de piese de feronerie, Hale face designul clantelor si al tuturor pieselor de feronerie care transforma o simpla bucata de lemn intr-o usa. Marca Nanz poate fi gasita in casele mai tuturor celebritatilor care au lucrat cu arhitecti sau designeri de interior celebri, ca Alan Wanzenberg, Victoria Hagan sau Peter Marino.
    “La noi apeleaza deopotriva arhitecti si clienti de prim rang care vor intotdeauna lucruri dintre cele mai stranii, iar treaba noastra este sa gasim macar o cale prin care ideile lor sa si functioneze”, spune Hale. “Se intampla foarte rar sa fim pusi in postura in care sa ii spunem unui client ca nu putem face ceea ce ne-a cerut.”
    Hale creeaza clante potrivite pentru orice stil arhitectural, de la cel contemporan pana la desuetul rococo. In principiu orice model imaginabil este desenat in birourile companiei din New York. Pentru a putea tine pasul cu imaginatia arhitectilor, plansele de desen au fost inlocuite cu instrumente digitale, printre care si un sistem de modelare 3D care ii permite echipei lui Hale sa rafineze desenele complicate direct pe monitor.
    Si in loc sa produca blueprint-uri, Hale foloseste un instrument special controlat de computer care creaza prototipuri din plastic realizate la scara normala. Odata aprobate de clienti designurile sunt trimise la fabrica companiei, amplasata in Brooklyn. Acolo sunt aplicate tusele finale modelului proiectat in biroul lui Hale, iar eventualele retusuri ordonate de client sunt completate.
    Personalizarea nu este insa niciodata ieftina.
    Un proiect tipic executat de Nanz poate costa intre 25.000 si 150.000 de dolari, pretul final depinzand de materialele folosite si de numarul de usi la care clantele vor fi folosite. Cele mai scumpe clante realizate de Hale pot ajunge sa coste pana la cateva mii de dolari pentru o singura bucata.
    De unde isi extrage insa Hale inspiratia pentru cele 15 pana la 20 de modele de clante pe care le produce in fiecare luna? Atunci cand nu colaboreaza cu arhitecti precum fondatorul Nanz, Carl Sorenson, Hale isi indreapta atentia catre forme organice ca stupuri de albine, scoici, frunze sau chiar oua.
    Oricum ar fi, o cariera in domeniul designului de clante in Soho este la cativa ani lumina distanta de una in birourile Ford sau Emerson Electric, acolo unde Hale si-a inceput cariera dupa absolvirea studiilor de inginer la Universitatea din Missouri. Insa designul motoarelor si al celorlalte parti componente ale masinilor pur si simplu nu era o sarcina suficient de creativa pentru el.
    “In lumea marilor corporatii din industria auto cuvantul de ordine este ‘a taia’ si se refera cel mai adesea la reducerea costurilor”, spune Hale. “Aici insa mi se spune ‘Fa orice este nevoie ca sa iasa perfect’.”

    Nasterea unei clante de designer
    Primul pas: O fotografie a unei forme de natura organica sau industriala – un zeppelin de exemplu, sau un grilaj stradal – este folosita ca punct de plecare in designul unui produs nou.
    Al doilea pas: Hale si echipa sa folosesc un soft 3D pentru a realiza designul modelului.
    Pasul trei: Un prototip realizat din plastic este creat cu ajutorul unui instrument controlat de computer care poate “sculpta” pana la 8 clante pe zi.
    Pasul patru: Designul final si ajustarile necesare sunt realizate la fabrica din Brooklyn a companiei.
    Pasul cinci: Odata ce piesa este aprobata, este fie trimisa clientului care a solicitat-o, fie adaugata catalogului companiei care numara in acest moment mai bine de 3.000 de modele de clante exclusive.

    Fisa postului

    Numele functiei: Designer de clante
    Companii care angajeaza: Doar o mana de companii americane, printre care si Nanz, proiecteaza asemenea piese la comanda. Exista insa ceva mai multe firme specializate in restaurarea si copierea unor asemenea piese de feronerie.
    Unde sa cauti posturi libere: Informatii referitoare la oportunitatile de angajare sunt disponibile pe site-ul Societatii de Design Industrial a Statelor Unite.
    Nivel salarial: Un designer cu suficienta experienta poate castiga intre 75.000 si 100.000 de dolari pe an.
    Abilitati necesare: Experienta in domeniul designului industrial si o diploma de inginer sunt fundamentele acestei cariere, insa experienta in arhitectura sau in interactiunea cu arhitectii se dovedeste adesea un plus esential.

  • O chestiune de software

    Nu exista divorturi placute. Iar partajul poate fi cea mai amara “operatiune” a unei separari. Problema poate fi rezolvata insa de o aplicatie software care face ca divortul sa lase un gust mai putin amar, iar lucrurile sa fie impartite intr-un mod echitabil. Aplicatia software combina inteligenta artificiala, teoria jocului si un mediator electronic sau, in unele cazuri, uman, care are rolul de a ajuta cuplurile sa divorteze intr-un mod rational, drept si mai putin stresant.
    In 2004, Emilia Bellucci si John Zeleznikov de la Victoria University din Australia au produs “Familly Winner”, un software care ajuta cuplurile sa-si rezolve conflictele cauzate de impartirea bunurilor materiale, cu ajutorul compromisului.
    Spre exemplu, daca unul dintre fostii soti isi doreste masina de familie mai mult decat celalalt, ar putea accepta sa dea la schimb ceva poate chiar mai valoros decat masina numai ca sa ii revina lui/ei automobilul. Aplicatia software “Family Winner” seamana foarte mult cu un joc, la o prima vedere. Dar este cat se poate de real, chiar daca se bazeaza pe conceptele de teorie a jocului dezvoltate de matematicianul John Nash.
    Prin urmare, fostii soti sunt pusi sa acorde separat un punctaj pentru fiecare obiect disputat, punctaj ce reflecta importanta pe care acestia o acorda fiecarui produs. Si in urma acestui punctaj se poate stabili, tot prin intermediul aplicatiei software, cui ii revine un anumit bun material.

    Cine da mai mult
    Sa luam drept exemplu tot automobilul. Daca sotia acorda 30 de puncte masinii, in timp ce sotul acorda doar 20 aceluiasi obiect, inseamna ca ea este mai dornica de a pastra acest bun decat partenerul ei. Fiecare dintre soti poate evalua un produs cu maximum 100 de puncte. Software-ul, bazat pe acordarea punctelor, creeaza o “harta de schimb” initiala si incepe prin a rezolva cele mai usoare “schimburi”, adica acelea in care punctajele sunt impartite intr-un mod echitabil.
    “In timp ce ‘Family Winner’ intampina nevoile ambilor soti, nu se intampla la fel si in cazul tertelor persoane, precum copiii. Partajul nu va fi intotdeauna corect fata de acestia, si in general din acest motiv apar si cele mai mari discordante intr-un divort.”
    “La rezolvarea unei anumite dispute, rezultatul este reflectarea directa a prioritatilor stabilite de parteneri”, spune Bellucci. Astfel ca, in situatia din exemplu, sotia va primi masina, in timp ce partenerul care a pierdut disputa va primi punctaj suplimentar pe care il poate acorda obiectelor ramase de partajat. Harta de schimb este modificata (actualizata), iar software-ul rezolva mai departe urmatoarea cea mai usoara disputa, pana cand sunt partajate toate obiectele, spun autorii programului.

    Cea mai grea decizie
    Cand vine vorba de copii intr-un divort, decizia se poate dovedi extrem de dificila, comparativ cu partajarea bunurilor materiale. Dar acest lucru nu mai constituie o problema, pentru ca Bellucci si Zeleznikov au dezvoltat, pe langa Family Winner, o alta aplicatie software care sa tina cont si de dorintele copiilor implicati intr-un divort.
    “Family Mediator” se bazeaza pe un mediator, care poate fi ori un specialist in sistemul juridic si in legile care se aplica intr-o astfel de situatie, ori un sistem electronic de decizie, in functie de cerintele institutiei care va utiliza acest program. Astfel ca, cele mai grele decizii, privind custodia copiilor, vor lua in considerare cele mai bune variante pentru acestia, fara a fi necesar un proces in instanta intre soti.
    “Am aplicat deja pentru atestarea programului la o universitate si daca va fi acceptat, produsul se va transforma intr-un program de mediere comercial. Software-ul va putea fi atunci preluat de serviciile sociale profesionale. Si, nu in mod surprinzator, chiar unii avocati de familie s-au aratat deja interesati de acest produs”, spune Bellucci.

    Am sunat sa-ti spun ca mi-e sete
    O alta utilitate pe care se pare ca o au anumite aplicatii software mai “neconventionale” este aceea de a ajuta la ingrijirea plantelor din casa. Imaginati-va ca raspundeti la telefon, iar la celalalt capat al firului planta dumneavoastra Hybiscus va spune ca ii este sete intr-un dialect un pic ciudat. Scenariul acesta nu este departe de realitate. Un grup de absolventi ai Universitatii din New York au dezvoltat un mod prin care plantele udate in exces sau uscate pot cere ajutor.
    Proiectul, care se numeste “Botanicalls”, foloseste senzori de umiditate care sunt plasati in pamantul din ghiveciul plantei. Acesti senzori pot transmite un semnal, prin reteaua wireless, catre aplicatia software care va va apela dupa aceea pentru a va spune intr-un mesaj standard care este situatia plantei si daca are nevoie de apa sau de ingrijire suplimentara.

    Multumesc ca m-ai udat
    Plantele au atribuite mesaje vocale cu insusirile biologice care ii dau fiecarei plante un farmec aparte si o personalitate proprie. Rebecca Bray, care a dezvoltat conceptul cu inca trei colegi de-ai sai, spune ca nu tehnologia este noua, ci modul in care plantele comunica prin vocea inregistrata si plusul de personalitate al plantelor. “Acestea pot suna si pot spune ca le este sete si ca au nevoie de apa. In plus, ele sunt foarte politicoase”, spune Bray. “Am vrut sa fim siguri ca oamenii nu vor primi un telefon sec, in care sa auzi decat ce nevoie are planta respectiva. Le-am facut sa spuna ‘multumesc ca m-ai udat’ dupa ce au primit ajutor in urma unui telefon.”
    Spre exemplu, planta Scot Moss are un accent scotian ca sa para ca e originara din Scotia. Sau o planta tip paianjen are o voce prietenoasa si foarte vesela. “Practic, ideea noastra a fost sa cream un sistem prin care sa ajutam plantele sa supravietuiasca, comunicand cu oamenii”, adauga Bray.
    Se pare ca acest sistem a fost foarte bine primit. Multi oameni au cerut acest produs pentru casele si businessurile lor, insa, deocamdata, sistemul nu este comercial si nici nu va fi in urmatoarele sase luni. “Speram ca aceasta aplicatie software va invata oamenii cum sa aiba mai bine grija de plante si in timp sa nu mai aiba nevoie de telefoane din partea florilor”, conchide Bray.

    Ce spune planta la telefon?

    Buna! Sunt planta Cuban Oregano, identificata cu numarul 009. Am nevoie de apa. Ai putea sa ma uzi astfel incat pamantul meu sa fie destul de moale?

    Buna, aici este planta Spider. Numarul 3. Nu stiu daca ai fost tu, dar cineva tocmai m-a ingrijit foarte bine si nu voiam decat sa-ti multumesc. Ma simt foarte bine. Multumesc. Pa.

    Buna! Aici este planta Chives, numarul 007. Nu stiu daca ai fost tu, dar cineva tocmai m-a udat. Nu a fost chiar de ajuns. Poti sa imi mai pui apa pana cand pamantul meu devine foarte moale?

    Buna. Sunt planta Prayer, numarul 004. Nu stiu daca ai fost tu, dar cineva tocmai mi-a pus apa. Chiar nu am nevoie si sunt un pic ingrijorata ca am prea multa apa. Poti sa te uiti in farfurioara mea si sa iei surplusul de apa. Multumesc foarte mult.

    Buna. Sunt Basil, planta numarul 8. Am nevoie disperata de apa. Ma simt foarte rau si probabil ca arat foarte deshidrata. Poti sa ma uzi pana cand pamantul meu arata moale? Multumesc foarte mult.

  • Hi-tech pe bani

    Avem case hi-tech, birouri hi-tech, per total, viata hi-tech. Aceste lucruri au devenit tehnologizate din momentul in care am realizat ca nu se (mai) poate trai fara telefon mobil, laptop sau PDA. Astfel ca, in foarte multe cazuri, gadget-urile devin indispensabile pentru multi dintre managerii din companiile romanesti. Iar companiile care le produc se orienteaza tot mai mult catre acest segment de consumatori, care au nevoie de functii specifice la telefonul mobil si vor tot felul de “jucarii” tehnologice care sa ii ajute in afacerile pe care le conduc.
    Dar cu cate cifre se trec aceste gadget-uri in bugetul firmei sau in cel personal? Alexandru Costin, general manager al Adobe Systems Romania, este pasionat de tot ceea ce inseamna tehnologie. Iar daca tehnologia este integrata in produse care mai au si functia de entertainment, cu atat mai bine. “Pe gadget-urile pe care le am in momentul de fata am cheltuit aproximativ 5.000 de euro. Mi se pare o suma mica, avand in vedere cat de pasionat sunt de jucariile acestea”, spune el. In schimb, masina pe care o detine, un Mercedes S-Class, a costat 110.000 de euro. “O incadrez tot in categoria ‘gadget-uri’ pentru ca este ‘mobila’ si e plina de tehnologie, inclusiv Bluetooth, 2 radare, hard disk, camera video, camera cu infrarosu, mouse, 2 LCD-uri, card readere, iPod adaptor, 150 de motorase pentru confort, un motor mare pentru mers de la A la B etc.”, spune Costin.
    La polul opus, Marius Ghenea, presedinte PCFUN.ro si FIT Distribution, incearca sa utilizeze cat mai putine gadget-uri, iar acestea sunt decat cele de care are nevoie “pe drum”. “Gadget-urile mele se rezuma la un power-notebook Dell Latitude seria 8000 si un telefon mobil Sony Ericsson P990, care include functii de push-email, Internet mobil si PDA, avand in acelasi timp si camera foto digitala. Toata aceasta dotare mobila nu m-a costat mai mult de 3.000 de euro.”

    Investitie si profit
    Chiar daca au si functie de entertainment, gadget-urile sunt utilizate de oamenii de afaceri, in principal, pentru a fi in permanent contact cu businessul, pentru a tine legatura cu partenerii de afaceri, pentru a nu rata oportunitati, ceea ce inseamna castiguri de zeci, poate chiar sute de mii de euro. Rezultatul este, in acest caz, o investitie profitabila. “Cred ca gadget-urile sunt cea mai mica ‘investitie’ pentru un manager si este in general gandita pentru functionalitate, nu din snobism sau show-off. Iata de ce, probabil, vanzarile de gadget-uri super scumpe (gen Vertu) nu au prins deloc la publicul de business”, explica Ghenea. Ca in orice domeniu, exista tendinte care se schimba de la o perioada la alta. In domeniul IT, frecventa de aparitie a noilor tehnologii si gadget-uri este uimitoare. De aceea, multi dintre manageri incearca sa fie la curent cu tot ce se intampla pe aceasta piata si sa tina pasul cu tendintele, in functie si de necesitatile pe care le au. “Imi place sa fiu la curent cu toate tendintele in acest domeniu si ma informez prin intermediul revistelor de specialitate, precum go4it! sau Stuff, dar si prin intermediul Internetului”, spune Catalin Bindea, directorul de marketing al Sound Vision International, reprezentanta marcii Bang & Olufsen in Romania. Costin doreste de asemenea sa fie la curent cu “lumea gadget-urilor” si face asta cu ajutorul revistei go4it!. “E un fel de pasiune ‘vinovata’, pentru ca satisfacerea nevoilor tehnologice o consider o ‘vina’ care ma tine departe de munca.”

    (Nu)gadget-ul il face pe om
    Dar ii arata statutul sau pozitia sociala? “Orice gadget, oricat de scump, nu poate costa mai mult de cateva mii de euro. Aceasta suma nu defineste bogatia sau superioritatea unei persoane, ci poate fi, de multe ori, o ‘spoiala’ ieftina cu care unii incearca sa ii pacaleasca pe altii sau chiar sa se pacaleasca pe ei insisi ca sunt mai sus decat sunt de fapt”, este de parere Ghenea care a vazut lucratori la salubritate folosind BlackBerry. “Socant, nu-i asa? Dar asta nu ii face pe acei lucratori niste oameni de afaceri.”
    Bindea este si el de parere ca un gadget de lux nu are neaparat valoare de status-symbol pentru posesorul lui. “In plus, eu cand achizitionez un gadget il iau pentru mine, nu pentru cei din jur. Desigur ca daca trezesc admiratia celor din jurul meu, nu ma supar.” Costin crede insa ca un gadget poate fi si un status-symbol, dar nu ii place sa si le etaleze pe ale lui pe masa. “Fac asta doar pentru ca imi este mai comod decat sa le strivesc in buzunar.”

    A new gadget in your pocket
    Frecventa cu care oamenii isi schimba gadget-urile reflecta, intr-o oarecare masura, pasiunea pe care acestia o au pentru produsele din domeniul IT sau dorinta de a fi in tendinte cu ceea ce se poarta in materie de tehnologie. “Obisnuiam sa-mi schimb telefonul mobil de 3-4 ori pe an. Daca nu ar fi fost problema cu agenda telefonica si calendarul, probabil ca as fi facut-o si mai des. Acum am un telefon care imi place din toate punctele de vedere si deocamdata raman fidel acestui produs”, spune Bindea. “Un gadget nou imi cumpar doar daca am neaparat nevoie sau daca trebuie sa inlocuiesc unul pentru ca s-a defectat”, adauga acesta.
    Costin isi achizitioneaza o data la 5 luni cate ceva. Doar telefonul il schimba mai rar. “O data la 2 ani. Pentru ca se uzeaza si imi place din cand in cand sa ma sincronizez cu piata.” Presedintele PCFUN.ro este poate genul de manager din domeniul IT atipic. Vinde gadget-uri in fiecare zi, dar nu este innebunit dupa ele. “Nu imi place deloc sa vorbesc la telefon. Nu cumpar accesorii decat daca este strict necesar: pentru notebook am cumparat un tool-kit complet (cateva zeci de euro) si acum nu simt nevoia de altceva, iar pentru telefon nu am avut niciodata nevoie de mai mult decat are telefonul in pachetul original.”

    Must-have in top
    Top 10 criterii dupa care un manager achizitioneaza un gadget:
    1. Functionalitatea
    2. Factorul de time-saving
    3. Design/Look/Stil
    4. “Coolness”
    5. Performanta
    6. Brand
    7. Confort
    8. Pret
    9. Service
    10. Materiale folosite

    Gadget de manager

    Alexandru Costin, general manager Adobe Systems
    Telefon mobil Nokia N73 – 600 de euro
    Podcast player iPod – 500 de euro
    Notebook ThinkPad T63P – aprox. 1.800 de euro
    Camera foto Sony T6 – 500 de euro
    Camera video Sony HD cu hard disk de 40 GB – aprox. 750 de euro
    TOTAL: 4.150 de euro

    Marius Ghenea, presedinte PCFUN.ro si FIT Distribution
    Notebook Dell Latitude seria 8000 – aprox. 2.000 de euro
    Telefon mobil Sony Ericsson P990 – 900 de euro
    TOTAL: 2.900 de euro

    Catalin Bindea, directorul de marketing al Sound Vision International, reprezentanta marcii Bang & Olufsen in Romania
    Telefon mobil Serene – Bang & Olufsen – 1.150 de euro
    MP3 player Bang & Olufsen – 600 de euro
    Notebook MacBook Pro – 2.200 de euro
    Camera foto Canon – 600 de euro
    Hands free Ear Set 2 B&O – 330 de euro
    Centru multimedia BeoMedia – 500 de euro
    TOTAL: 5.380 de euro

  • Mortii vand mai bine

    Sa pui mana pe telefon si sa suni clientii pentru a le vinde un produs nu mai este de mult o tehnica de marketing viabila. Majoritatea corporatiilor puternice din pietele vestice au ajuns sa dezgroape mortii, la figurat, pentru a-si impune noile branduri sau pentru a le consolida pe cele vechi. Batalia pentru a folosi imaginea vedetelor care au trecut de mult in nefiinta este tot mai mare. Sa o vezi pe Audrey Hepburn facand reclama la colectiile Gap nu este un lucru nici tocmai nou si nici socant. Noutatea consta insa in faptul ca tot mai multe companii s-au specializat in managementul imaginii celebritatilor decedate si afacerea, desi de nisa, se dovedeste foarte profitabila.
    “Este un business urias, canalele de distributie sunt nenumarate si se pot face bani seriosi”, spune Ryan Schinman de la Platinum Rye Entertainment, o companie care reprezinta drepturile celebritatilor decedate in valtoarea multitudinii de campanii de marketing. Corbis, banca de imagini fondata de Bill Gates, a facut un pas important in aceasta directie in 2005, dupa ce a cumparat o companie din Beverly Hills care detinea drepturile de autor asupra imaginilor a 50 de personalitati. CMG Worldwide, o alta companie care invie imagini de mult apuse de dragul veniturilor din publicitate, detine in portofoliul sau “nume” precum Marylin Monroe, Babe Ruth sau Jean Harlow.
    Businessul este impulsionat si de marketarea personalitatilor care cad in afara luminii reflectoarelor, cum ar fi militanti pentru drepturile omului, politicieni si intelectuali.

  • Luxul (sub)marin

    Intr-o lume in care iahturile, elicopterele si avioanele private nu mai sunt indeajuns de provocatoare pentru cei ultrabogati, cea mai noua gaselnita la moda prin cercurile inalte este joaca prin adancuri, cu submarinul.
    Submarinele private (care pot fi de la submersibile cu doua locuri pana la vase de marimea unui iaht cu patru niveluri) devin din ce in ce mai populare, dar posesorii admit cu greutate ca ar detine o asemenea extravaganta. Presa internationala spune ca regizorul James Cameron, magnatul Roman Abramovici si cofondatorul Microsoft, Paul Allen, ar detine cate un submarin, dar pastreaza cu obstinatie secretul. Inginerii care s-au specializat in constructia de submersibile spun ca multi dintre clientii lor se scufunda doar din motive de distractie, dar exista si mari pasionati ai vietii subacvatice, care dau intre 1 si 25 de milioane de dolari pentru un submarin maricel, care poate avea in dotare 10 dormitoare de lux, jacuzzi, sala de fitness si chiar crama. Ca si in cazul avioanelor private, se pare ca acest segment de clientela nu se multumeste cu o simpla plimbare prin ape adanci. Foarte multi dintre cei care au incercat “marea cu degetul” au solicitat ulterior sa invete sa stea ei insisi la carma submersibilului. Producatorii nu s-au aratat prea incantati de idee, din cauza faptului ca certificarile actuale sunt insuficiente pentru a naviga la o asemenea adancime si reamintesc doritorilor ca, odata ajunsi la mii de leghe sub mari, fiecare este pe cont propriu.

  • Noul lux

    Cat ar trebui sa dai pe o geanta daca ai in cont peste 10 milioane de dolari? Cum te deosebesti de cel care are o avere de doar 2 milioane de dolari? Prin lucruri pe care le ai numai tu si prin servicii pe care le poti achita doar dintr-o avere scrisa cu 8 cifre. Retailerii raspund cu amabilitate acestor cerinte si creeaza marfuri extrem de scumpe si in editii limitate. Iar de multe ori, produsul este mult mai putin important decat numarul oamenilor care il detin. Status-symbolul cel mai exclusivist a ajuns sa se numeasca… geanta. O geanta de 52.500 de dolari. Si doar 24 de modele in lume. Una singura in Washington, comandata de o femeie a carei identitate compania Luis Vuitton (care a produs aceasta geanta) a refuzat sa o dezvaluie. “Este un client foarte sofisticat. Cand este ceva atat de special, nu este de mirare ca am avut un client care si-a cumparat produsul pentru colectia personala”, spune Brigid Andrews, vicepresedinte al Luis Vuitton.
    Compania a facut geanta atat de speciala nu numai prin prisma pretului si a designului – 14 genti LV au fost taiate si cusute impreuna pentru a crea acest model -, dar si prin vanzarea a doar 5 exemplare in America de Nord si 24 in toata lumea. Superstarul R&B Beyonce Knowles are una. Celelalte 4? Numele posesorilor nu au fost dezvaluite. “Aceasta geanta este o lectie de creare a unui semn distinctiv. Pana la urma, ce poate sa faca un retailer de lux cand chiar si elevi de liceu poarta ochelari de soare cu logo-ul Chanel sau genti cu logo-ul LV, care pot fi originale sau, la fel de bine, falsuri?, spune Milton Pedraza, CEO al unei firme de cercetare a pietei de lux. “Daca geanta mea LV, pe care am dat cateva mii de euro, o are toata lumea, eu ce primesc? Cum primesc acea exclusivitate pe care o doresc atat de mult?”, adauga acesta.
    Pentru a obtine acest lucru trebuie sa comanzi geanta Tribute Patchwork de la Luis Vuitton cu cateva luni inainte. Magazinele LV din New York, Las Vegas, Los Angeles si Chevy Chase primesc astfel de comenzi. Furnizarea incepe discret in luna iulie, iar gentile sunt aduse intr-un camion din sticla sintetica care are logo-ul LV. Tribute Patchwork este facuta de mana intr-un atelier din Franta si este produsa din 14 genti Luis Vuitton printre care: Lady Steamer cu Aligator din toamna anului 2006, Cuir Tresse din primavara anului 2007 si Talentueux Suhali din primavara anului 2003. Andrews a spus ca Marc Jacobs, designerul LV, a creat Tribute Patchwork “ca o sarbatorire a istoriei Luis Vuitton”.

  • Spionii din portofel

    Cardurile de fidelitate au devenit un business important in Anglia. Aproape jumatate din familiile britanice detin un card Nectar – cel mai mare program de fidelizare din UK – in timp ce multe supermarketuri si alti retaileri rasplatesc loialitatea clientilor lor. Dar in spatele acestor programe de fidelizare se afla strategia marilor lanturi de magazine de a strange informatii despre obiceiurile de cumparare ale clientilor lor. De fiecare data cand un cumparator plateste printr-un astfel de card, informatiile despre preferintele lor de cumparare sunt pastrate intr-un fisier, iar acestea pot fi folosite de catre retailer si businessurile asociate pentru campaniile de marketing.
    Un nou card de fidelitate care castiga din ce in ce mai multa popularitate a adoptat o abordare diferita. Prin Cardul Wedge, lansat in decembrie, John Bird si fiica sa Diana doresc sa reduca puterea marilor magazine prin recompensarea celor care aleg sa cumpere de la retailerii locali independenti. Clientii primesc reduceri si oferte speciale daca isi fac cumparaturile din magazinele mici de strada si de la retailerii independenti care fac parte din acest program. Bird spune ca acest card poate fi o alternativa pentru cei care nu doresc sa ofere informatii personale in schimbul unor discount-uri. Clientilor cardului Wedge li se cere decat numele, adresa si o adresa de e-mail, iar aceste informatii nu sunt folosite in alte scopuri sau instrainate unor terte parti. Chiar daca acest card ii poate face pe cumparatori sa se gandeasca de doua ori inainte de a merge la un supermarket, succesul lui depinde de ofertele retailerilor locali, potrivit unor analisti. “Retailerii independenti vor castiga teren in fata businessurilor mari doar daca vor lucra la preturi si oferte”, spune Richard Perks, analist al pietei de retail. “Nu are niciun sens sa devenim sentimentali si sa spunem ‘hai sa-i intorcem pe oameni la magazinele mici’ cand acestia sunt dezamagiti de serviciile si preturile oferite”, adauga acesta.

  • Sibiul atrage un proiect de 15 mil. euro

    Un ansamblu rezidential cu 150 de apartamente va fi ridicat in Sibiu de catre Tiriac Imobiliare si firma germana LBBW Immobilien, valoarea de piata a proiectului fiind estimata la 15 milioane de euro. Proiectul, amplasat la iesirea din Sibiu, cuprinde noua cladiri cu patru si cinci etaje, totalizand 150 de apartamente. Din punct de vedere al preturilor, apartamentele se adreseaza clientilor cu venituri medii. Cele doua firme vor finanta in mod egal proiectul. Capitala Culturala Europeana devine tot mai atragatoare pentru dezvoltatorii de complexuri rezidentiale. Recent, compania Imoinvest, membra a grupului Imofinance din Cluj-Napoca, a investit 12 milioane de euro intr-un asemenea proiect, denumit Dumbrava si situat pe Intrarea Siretului din Sibiu. Complexul Dumbrava cuprinde sapte imobile cu 160 de apartamente, cu suprafete cuprinse intre 58 si 82 mp, si pot fi achizitionate prin leasing sau credit ipotecar. Tiriac Imobiliare, parte a grupului de firme detinut de omul de afaceri Ion Tiriac, a anuntat la inceputul lunii iulie ca va incepe lucrarile la patru proiecte imobiliare, cu o valoare de piata estimata la peste 300 de mil. euro. Ion Tiriac a declarat, la sfarsitul anului trecut, ca proiectele imobiliare ale grupului vor atinge in 2007 un nivel de un miliard de euro.

  • Investitii in diplomatie

    Macedonia va investi pana la finalul anului viitor 40 mil. euro pentru achizitionarea unor cladiri pentru ambasade si birouri consulare in 15 capitale din Europa. In acest mod se vor economisi anual 600.000-700.000 de euro, reprezentand contravaloarea chiriilor achitate in prezent.

     

    Prim-ministrul macedonean Nikola Gruevski a anuntat ca fondurile vor fi luate din rezervele valutare, care au atins un nivel ridicat datorita evolutiei pozitive a economiei din ultimii ani. Gruevski a explicat ca rezervele valutare nu pot fi utilizate pentru scopuri interne, ci doar pentru plata datoriilor externe sau pentru achizitii in strainatate. Pe langa marile capitale, cum ar fi Londra, Moscova, Roma sau Madrid, va fi cumparata o cladire si in Bucuresti. O mica parte din edificii vor fi preluate pana la sfarsitul acestui an, iar restul in 2008.

  • <u>TOP 100 COMPANII</u><br/>AU INVATAT SA FACA BANI

    In urma cu doi ani, prima analiza a BUSINESS Magazin asupra celor mai mari companii private din Romania genera un rezultat surprinzator: un sfert din Produsul Intern Brut (PIB) statea in 25 de companii. Doi ani mai tarziu, afacerile primelor 25 de companii private aduc tot un sfert din PIB, numai ca intre timp PIB a ajuns la aproape 100 de miliarde de euro, iar profiturile companiilor au crescut de doua ori mai rapid decat ritmul cu care a crescut economia in ansamblu.

     

    Trei miliarde de euro profit. Atat au reusit anul trecut sa stranga la un loc cele mai mari 100 de companii private din Romania, potrivit topului realizat de BUSINESS Magazin pe baza datelor publicate pe site-ul Ministerului Finantelor.

     

    Insa una dintre legile de baza ale jurnalismului spune ca orice cifra este relevanta pentru un cititor doar daca este pusa intr-un context. Daca acest context este reprezentat de profiturile pe care le-au realizat in anul 2005 cele mai mari 100 de companii private din Romania – mai putin de 1,7 miliarde de euro -, atunci se poate considera ca anul trecut a reprezentat un tur de forta pentru marile companii, fie ca a fost vorba de operatori de telefonie mobila, producatori de materiale de constructii sau importatori de masini.

     

    Pe de alta parte, daca reperul este grupul Exxon, cea mai profitabila corporatie din lume, potrivit editiei din acest an a topului publicat de revista Fortune – 39,5 miliarde de dolari (peste 31,5 miliarde de euro) -, atunci suma profiturilor realizate de cele mai mari companii din Romania ar fi dus cu siguranta la debarcarea imediata a directorului executiv.

     

    Chiar si asa, companiile multinationale din Romania se declara an de an multumite de profiturile realizate de filialele de aici, ale caror rezultate depasesc in mod regulat an de an estimarile initiale, indiferent ca este vorba de comercianti precum Metro sau Carrefour, operatori de telefonie mobila precum Orange sau Vodafone si chiar firme de materiale de constructii precum Lafarge sau Holcim.

     

    De altfel, Lafarge Romcim, Carpatcement Holding si Holcim Romania au fost anul trecut companiile cu cea mai mare rata de profitabilitate in topul BUSINESS Magazin, daca excludem operatorii de telefonie mobila Orange si Vodafone, activi intr-o industrie cunoscuta pentru ratele mari de profitabilitate.

     

    „Cel mai dinamice sunt domeniile cu volume de vanzari mari, precum retailul, domeniile consolidate – cu un numar restrans de jucatori importanti, precum telefonia si domeniile cu potential de export“, crede Radu Stoicoviciu, partener in cadrul PricewaterhouseCoopers Management Consultants.

     

    Intr-adevar, cea mai notabila modificare intre gigantii de pe piata romaneasca – am numit aici cele mai putin de zece companii care au trecut de un miliard de euro cifra de afaceri – a fost scaderea Mittal Steel Galati si a Rompetrol Rafinare, care a permis producatorului de automobile Dacia sa ajunga cea de-a treia companie privata din Romania ca marime. Iar cresterea cu peste 30% a afacerilor, pana la aproape 1,6 miliarde de euro, a fost determinata aproape exclusiv de cererea mare de Logan la export.

     

    Spre deosebire de alti ani insa, nu toate firmele din top 100 au inregistrat cresteri de venit si de profituri. Chiar daca afacerile cumulate ale firmelor din top 100 au crescut cu 22%, pana la aproape 39 de miliarde de euro (sau 40% din PIB), una din zece companii a anuntat anul trecut afaceri mai mici. Si la profituri, indicator ce a crescut in medie cu aproape 60% fata de anul precedent, evolutia companiilor e departe de a putea fi considerata liniara. Chiar daca jumatate au anuntat profituri mai mari cu cel putin 20%, au existat 13 companii care au cunoscut un regres al profitului, iar alte 13 au fost si mai ghinioniste si au inregistrat pierderi.

     

    La polul celalalt, 16 companii au trecut in 2006 pe profit dupa un an 2005 incheiat cu pierderi, cel mai notabil exemplu fiind Mittal Steel Galati, a doua companie privata ca marime de pe piata romaneasca, sau Petrotel Lukoil si Lukoil Romania, prin care grupul rusesc Lukoil deruleaza activitati pe piata locala.

     

    Chiar daca aproape 90% dintre companiile din topul realizat pe baza cifrelor de afaceri de anul trecut au fost prezente si in editia anterioara, exista si cateva exceptii importante. Printre acestea se afla atat firme fondate si detinute de antreprenori romani, precum reteaua de magazine de materiale de constructii Ambient (intrata direct pe locul 79), cat si filiale ale unor retaileri internationali precum Kaufland (locul 43) si Bricostore (locul 83). De altfel, comerciantii reprezinta una dintre cele mai bine reprezentate industrii in topul companiilor private, alaturi de petrol si gaze, productia de bunuri de larg consum si materialele de constructii.

     

    Constructiile au contribuit din plin la cresterea economica din ultimii ani, ritmul de crestere a sectorului depasindu-l permanent in ultimii trei ani pe cel al PIB. Cea mai mare diferenta a fost in 2006, anul in care producatorii de materiale de constructii au ajuns sa fie la fel de profitabili ca operatorii de telefonie mobila. Potrivit datelor Institutului National de Statistica, in timp ce PIB a inregistrat anul trecut o crestere de 7,7% in termeni reali, sectorul constructiilor a crescut cu mai bine de 19%. „Sectorul constructiilor va fi in urmatorii ani unul dintre cele mai dinamice. Este o consecinta directa atat a investitiilor straine directe, cat si a evolutiei sectorului de real estate, unde diferenta intre cerere si oferta este inca mare“, este de parere Stelian Marian, managing director al Synergon Consulting.

     

    In acest context, ce alte companii s-ar mai putea strecura in top in urmatoarea perioada? Radu Stoicoviciu, de la PricewaterhouseCoopers si Bogdan Belciu, director general al AT Kearney, mizeaza pe firmele de retail pe termen mediu si lung, dar pe masura ce economia va continua sa se dezvolte, ponderea acestora va scadea in favoarea altor sectoare. Este cazul industriei petroliere, precum si al altor domenii legate de prelucrarea metalelor si minereurilor, care au fost sustinute de evolutiile spectaculoase ale preturilor anumitor materii prime si minereuri la nivel mondial.

     

    „Industria  – cu motorul dat de domeniul auto –  va creste ca aport in PIB in urmatorii doi ani. Daca se va finaliza contractul de privatizare a uzinei Daewoo cu Ford, va fi un succes care va putea determina aparitia unui al doilea hub auto in zona Olteniei“, este de parere Stelian Marian.

     

    Piata de aviatie ar putea aduce in atentie in urmatorii ani alte doua companii romanesti – Blue Air si Carpatair, care cocheteaza cu nivelul de 100 de milioane de euro cifra de afaceri.

     

    Industria media a depasit deja de anul trecut granita celor 100 de milioane de euro, prin Pro TV SA, care opereaza canalele de televiziune Pro TV, Acasa TV, Pro Cinema, Pro TV International si Sport.ro. Cu 118 milioane de euro afaceri, Pro TV SA a fost, alaturi de Orange Romania, compania cu cea mai mare marja a profitului net din cele aproximativ 200 de firme analizate de BUSINESS Magazin.

     

    Cel mai mare profit absolut a fost insa realizat anul trecut de Petrom, care cu 648 de milioane de euro este departe de companiile aflate pe locurile urmatoare – Orange (401 milioane de euro) si Vodafone (324 de milioane de euro). In schimb, cel mai mare profit pe angajat (851.000 de euro) a fost obtinut de Spedition UMB, una dintre firmele omului de afaceri Dorinel Umbrarescu. Intre firmele din top 100 cel mai bine s-a situat Renault Nissan Romania, importatorul pe piata locala al grupului francez Renault, cu aproximativ 640.000 de euro pe angajat.

     

    Indiferent de domeniu insa, analistii spun la unison ca este foarte probabil ca urmatorii ani sa aduca o consolidare a pietei, loc pentru nou-intrati fiind doar in masura in care acestia vor aloca investitii importante. „In schimb, multe firme private romanesti vor fi achizitionate de firme concurente din alte tari“, puncteaza Bogdan Belciu.

     

    Energie

    Veniturile din piata de energie electrica au crescut in 2006, in special pentru furnizori, cu aproximativ 10%. Aceasta este insa o medie intre cresterea furnizorilor desprinsi din Electrica SA si privatizati (precum Electrica Oltenia, Moldova, Banat sau Dobrogea) si a Energy Holding, singura companie privata de furnizare de electricitate intrata in top 100 dupa cifra de afaceri. Energy Holding a avut o crestere de 30% in 2006, ajungand la venituri de 306 milioane de euro. „Energy Holding va ramane probabil si anul viitor singurul furnizor privat de electricitate din acest top – deoarece PetProd sau EuroPEc sau Elcomex (furnizori privati care detin sub 2% din piata – n. red.) nu vor avea puterea sa salte atat de mult“, spune Jean Constantinescu, analist al pietei de energie.

     

    Dintre companiile desprinse din Electrica SA si privatizate, cel mai mare salt l-a inregistrat Electrica Muntenia Sud (al carei contract de privatizare, desi finisat anul trecut, a fost semnat abia in vara acestui an, datorita unor anchete privind procesul de privatizare). Electrica Muntenia Sud nu a fost, asadar, condusa de italienii de la Enel in ultimul an, ci tot de Electrica SA, iar Jean Constantinescu atribuie o mare parte din performante „ritmului alert de crestere a mediului economic“.

     

    O crestere de 6% si trecere pe profit a avut insa CEZ Romania, actionarul majoritar al CEZ Electrica Oltenia. Cehii de la CEZ au obtinut un profit de 30 de milioane de euro. Se putea insa si mai bine, spune Doru Voicu, directorul de dezvoltare al companiei.

     

    „Bugetasem un profit mai mare pentru 2006, de 33 de milioane de euro, dar nu a fost cum am tintit, din cauza pierderii unor clienti si in special a Alro Slatina, care si-a schimbat reteaua de la distributie la transport“, explica Doru Voicu. Acesta spune insa ca 2006 a fost un an foarte bun, iar 2007 va fi la fel de bun: „Pentru anul acesta estimam o crestere cu 30% a profitului, dar si o crestere a cifrei de afaceri, datorita castigarii unor noi clienti, cel mai important fiind Feral Tulcea (companie specializata in producerea de feroaliaje – n. red.)“, mai spune Voicu.

     

    Constructii

    Boom-ul de anul trecut de pe piata imobiliara nu putea sa nu lase urmari in conturile companiilor din constructii. Urmari benefice, desigur, dat fiind ca producatorii de materiale de constructii au inregistrat cresteri serioase ale afacerilor, dar mai ales ale profitabilitatii.

     

    Filialele locale ale Lafarge, Carpatcement si Holcim – cei trei mari producatori de ciment care controleaza piata romaneasca – au inregistrat anul trecut profituri record, ce au variat intre un sfert si o treime din vanzari. Iar daca veniturile au crescut cu 30-40% fata de 2005, profitul net s-a majorat cu 50-150%. Intr-o situatie similara s-a aflat si grupul austriac Holzindustrie Schweighofer, care produce la Sebes cherestea destinata in special constructiilor rezidentiale. Afacerile au crescut cu 30%, in timp ce profitul net s-a dublat fata de 2005.

     

    Inevitabil, perioada fasta prin care trece piata constructiilor – sector ce a inregistrat anul trecut o crestere cu 19%, fata de un avans al PIB cu 7,7%, potrivit statisticilor oficiale – s-a resimtit si in vanzarile comerciantilor de materiale. Retelele de magazine Arabesque, Praktiker, Ambient si Bricostore au avut cresteri semnificative, e drept ca si pe fondul extinderii retelei de distributie. Cum si in primul semestru, valoarea lucrarilor din constructii a crescut exploziv (peste 30% fata de 2006, potrivit INS), topul primelor 100 de companii din 2007 va consemna urcari ale celor deja inclusi in acest clasament, precum si – foarte posibil – noi intrari.

     

    Comert

    Una din sapte companii din topul celor mai mari 100 de firme private din Romania figureaza in domeniul comertului si distributiei. Explicabil, avand in vedere ca piata de retail din Romania este estimata la aproximativ 10 miliarde de euro anual, iar cea mai mare companie – Metro Cash & Carry – a ajuns la afaceri de peste 1,5 miliarde de euro, fiind a patra companie privata din Romania ca marime.

     

    Pe masura ce puterea de cumparare creste, si alte firme mari de retail isi vor imbunatati pozitia din clasament, iar „piata comertului se va consolida, fie prin investitii directe sau prin achizitii“, apreciaza Radu Stoicoviciu, partener in cadrul PricewaterhouseCoopers Management Consultants. O astfel de investitie directa, de ordinul sutelor de milioane de euro, a propulsat filiala locala a grupului german Kaufland direct in prima jumatate a topului celor mai mari 100 de firme, cu o cifra de afaceri de peste 230 de milioane de euro.

     

    In randul celor mai mari 100 se afla si companii dezvoltate local precum Arabesque si, de anul acesta, Ambient, ambele cu activitati in domeniul comertului cu materiale de constructii. Foarte aproape de a intra in top 100 a fost si un alt comerciant roman de articole de bricolaj, Dedeman Bacau, cu afaceri de peste 112 milioane de euro anul trecut.

     

    Diferentele fata de topul anterior apar nu doar la cifrele de afaceri, ci mai ales la profituri, ca urmare a „optimizarii raportului dintre venituri si costuri“, declara Adina Timplaru – corporate communications manager al Metro Cash & Carry Romania si Moldova. Metro si Selgros si-au dublat profitul anul trecut, iar Carrefour si Billa au anuntat cel putin o triplare a acestui indicator. „Am avut noi deschideri si magazinele deja existente au performat foarte bine“, spune Andreea Mihai, director de marketing la Carrefour Romania. Totusi, dintre comercianti si distribuitori, cea mai mare marja de profit a fost realizata de un comerciant local, Domo – aproximativ 8% din cifra de afaceri de 122 de milioane de euro. Aceasta se datoreaza, potrivit lui Lorand Szarvadi, CEO al Domo Retail, faptului ca „nu ne-am aruncat la investitii peste capacitatea pietei si peste puterile noastre financiare“. Chiar daca, argumenteaza el, din profitul net de circa 10 milioane de euro, jumatate provine dintr-o tranzactie speciala (vanzarea participatiei in cadrul companiei de consumer finance Estima Finance catre GE Money), „spre deosebire de cei doi concurenti importanti (Altex si Flamingo – n. red.) am facut un profit de 5 milioane de euro si din activitatea de baza“.

     

    Intr-adevar, liderul pietei locale de electronice si electrocasnice, Altex, a trecut in 2006 pe pierderi, potrivit datelor de la Ministerul de Finante, insa ramane de departe cel mai mare jucator de pe piata, cu afaceri de aproximativ 212 milioane de euro.

      

    FMCG

    Cresterea vanzarilor cu amanuntul de anul trecut a fost cea mai spectaculoasa nu numai din ultimul deceniu pe piata interna, ci si prin comparatie cu ritmul de crestere a vanzarilor in tarile din regiune. Ceea ce, argumenteaza Bogdan Belciu, director general al companiei de consultanta AT Kearney, este un semn al faptului ca economia devine din ce in ce mai mult o economie de consum, sustinuta de cresterea economica generala, de evolutia salariilor si de dezvoltarea creditelor de consum. Bani mai multi in buzunar inseamna si cosuri de cumparaturi mai pline, iar producatorii profita din plin de aceasta, chiar daca din topul celor mai mari 100 de companii private au disparut Avon, companie de vanzari directe in domeniul cosmeticelor, sau Kraft Foods Romania, producatorul marcilor Poiana, Milka si Jacobs.

     

    Dintre cele 14 companii din domeniul bunurilor de larg consum prezente in top, cel mai mare volum al afacerilor l-a avut British American Tobacco (BAT) Trading, liderul pietei de tigarete, cu peste 560 de milioane de euro.

     

    Cea mai mare crestere a profitului – de peste 7 ori – a fost realizata de Heineken Romania (fosta companie Brau Union Romania), iar in valoare absoluta cel mai mare profit – 52 de milioane de euro – a fost obtinut in 2006 de imbuteliatorul Coca-Cola de pe piata interna.

     

    Demn de remarcat este si producatorul de bere Ursus Breweries, care a inregistrat in 2006 plusuri pe linie pentru al cincilea an consecutiv. Anul trecut, producatorul marcilor Ursus si Timisoreana a realizat o crestere de aproape 220% a profitului, pentru vanzari cu circa 27% mai mari decat in 2005.

     

    Petrol

    Anul 2006 a fost un varf de profit pentru piata petroliera din Romania si mai ales pentru Petrom, care a avut un profit record de 648 de milioane de euro. Performanta companiei nu se va mentine insa si in acest an, tinand cont ca la sase luni compania a raportat afaceri cu 16% mai mici decat anul trecut si un profit cu 38% mai mic. Anul trecut, profiturile au fost in special datorate cotatiilor mari ale petrolului pe piata internationala. Cotatiile mari au coincis cu o crestere importanta a pietei de retail, respectiv 1,8 milioane de tone de benzina si 3,2 milioane de tone de motorina, in crestere cu 17% fata de 2005, conform statisticilor MEC. 

     

    Companii precum MOL sau Eni (care controleaza benzinariile Agip) si care au in Romania doar activitati de retail considera ca in acest an cererea va fi la fel de mare, asigurandu-le o crestere cel putin la fel de buna ca in 2007. MOL Romania a avut in 2006 nu numai o crestere cu o treime a afacerilor, dar si o intrare pe profit direct la 6 milioane de euro. Conform oficialilor companiei, intrarea pe profit s-a datorat largirii retelei de benzinarii (in 2006 fiind active toate benzinariile din fosta retea Shell, precum si alte 20 de noi benzinarii, in total 131 de statii). Cele cinci companii active pe piata de petrol din Romania – Petrom, Rompetrol, Lukoil, MOL si Eni  – vor ramane pe aceleasi pozitii si in anul care urmeaza, dupa cum estimeaza acestea in planurile lor de afaceri.

     

    Singura modalitate prin care ierarhia locala dupa cifra de afaceri s-ar schimba ar fi mutarea tuturor operatiunilor Rompetrol din Olanda. Astfel, grupul Rompetrol, cu afaceri anul trecut de 5,6 miliarde de dolari, ar deveni lider, desi doar 1,8 miliarde au fost obtinute in Romania.

     

    Auto

    Industria auto si de componente se afla intre cele mai dinamice sectoare economice, rezultatele financiare obtinute in 2006 confirmand faptul ca nu este vorba doar de afaceri mari, ci si cu profituri in crestere.

     

    Performerul pietei a fost Automobile Dacia Groupe Renault, care a ajuns pe locul al treilea intre cele mai mari companii private din Romania. Desi inregistreaza luna de luna vanzari de masini tot mai mici in Romania, uzina compenseaza din plin prin exporturi tot mai mari de Logan. Astfel, compania condusa de francezul François Fourmont, unul dintre specialistii Renault in domeniul industrial, a trecut in doar cativa ani de la pierderi de zeci de milioane de euro la un profit de mai mult de 100 de milioane de euro anul trecut. Din acest punct de vedere, fabrica Dacia a fost cu mult peste media de profitabilitate anuntata de grupul francez la nivel mondial, aproximativ 10% din profitul raportat de Renault fiind reprezentat de contributia uzinei de la Mioveni.

     

    O crestere la fel de mare a profiturilor au inregistrat si importatorii de masini. Practic, pe fondul exploziei vanzarilor de masini de import din ultimii ani si mai ales al profitabilelor afaceri cu piese de schimb, atat Porsche Romania, Renault Nissan Romania sau Trust Motors, cat si Toyota Romania sau Automobile Bavaria (la doar cateva locuri in afara top 100) au realizat profituri importante.

     

    O dovada a ritmului ridicat de crestere a importurilor este prezenta in top a Tiriac Leasing, companie care finanteaza o buna parte din vanzarile de masini ale dealerilor din holdingul omului de afaceri Ion Tiriac.

    Nu in ultimul rand, producatorii de anvelope si componente auto sunt reprezentati in top 100 al firmelor private prin Michelin Romania, Continental Automotive Products si Delphi Packard Romania, alte companii precum Auto Chassis International (furnizor de piese pentru Logan amplasat pe platforma Dacia) fiind aproape de a intra intre cele mai mari companii private de pe piata locala.

     

    Metalurgie

    Locul al doilea in topul companiilor dupa cifra de afaceri este si in acest an detinut de Mittal Steel Galati, care a intrat in 2006 pe profit, dar ale carui afaceri au scazut usor. Intrarea pe profit a Mittal Steel este considerata de Augustine Kochuparampil, CEO al Mittal Steel Galati, un rezultat al investitiilor facute anul trecut (85 de milioane de euro in tehnologie si mediu). „Rezultatele financiare reflecta o imbunatatire datorata masurilor interne ce au fost luate pentru a trece compania din nou pe profit“, spune Kochuparampil.

     

    El crede ca investitiile „trebuia facute, fiind atat parte din intelegerea postprivatizare, cat si din faptul ca altfel nu am fi putut trece pe profit niciodata“.

     

    Tot de investitii isi leaga profitabilitatea si oficialii Alro Slatina, care a avut anul trecut afaceri in crestere cu 40% si o crestere a profitului de 17%. Christian Wuest, presedintele Consiliului de Administratie al Alro Slatina, spune insa ca pretul aluminiului de pe piata internationala ar fi ajutat orice companie din domeniu sa faca profit (pretul tonei de aluminiu dublandu-se din 2005 pana in 2006, de la 1.400-1.600 de dolari la 3.000 de dolari).