“Le doresc tuturor romanilor sa aiba parte de liniste si
implinire alaturi de cei dragi. Gandurile bune si curate sa-i
insoteasca oriunde s-ar afla. Sa aiba grija de ei si de cei
apropiati lor si incredere ca vor veni timpuri mai bune. Craciun
fericit tuturor!”, scrie ministrul pe www.elenaudrea.ro
Pe pagina sa oficiala, Udrea se descrie ca fiind o femeie
normala, cu o viata obisnuita: “Cine isi imagineaza ca mananc
zilnic caviar si imi petrec timpul intre coafor si shopping se
inseala. (…) Am o mama care se necajeste zilnic de neadevarurile
care se scriu despre mine si pe care incerc s-o consolez cum pot.
Uneori am emotii. Alteori sunt stresata. Am zile in care ma simt
grozav si zile in care nu ma simt in forma, ca oricare om.”
Ministrul Elena Gabriela Udrea este si deputat de Bucuresti al
Partidului Democrat Liberal si presedintele organizatiei PDL din
Capitala.
Intr-un interviu publicat de Sunday Times, Julian Assange a
explicat ca aceasta suma il va ajuta sa se apere impotriva
acuzatiilor de agresiuni sexuale care ii sunt aduse de doua femei
in Suedia. “Nu vrea sa scriu aceasta carte dar trebuie sa o fac”,
afirma el. “Am platit 200.000 de lire sterline cheltuieli judiciare
si trebuie sa ma apar si sa pastrez WikiLeaks pe linia de plutire”,
adauga el.
Constantin Boromiz a decis sa fie propriul sau patron dupa ce a profesat vreme de numai un an ca inginer, dupa terminarea Facultatii de Tehnologie a Constructiilor de Masini din cadrul Institutului Politehnic Bucuresti. La acea vreme (1991) isi dorea sa castige macar salariul de inginer, astfel incat, impreuna cu fratele sau (Gheorghe Boromiz) si cumnatul sau (George Frintu), a infiintat o companie care a rezistat insa doar pana in 1994. |n acel an au schimbat profilul de activitate si, cu bani luati cu imprumut de la rude si banii de la nunta, au inceput activitatile in domeniul moraritului si al panificatiei.
Moraritul era deja o traditie in familie, care ajunsese deja la a patra generatie cu activitati in aceasta arie. In 1995,Constantin Boromiz a cumparat o brutarie de la un om de afaceri turc, segment pe care s-a extins ulterior. In 1997, compania a ajuns la un profit de un milion de dolari, dupa ce contractase multe credite pentru investitii. Din 1998, firma s-a extins prin achizitii de pachete de actiuni in firme cu activitati similare – Moara Cibin din Sibiu, Comcereal Valcea, Comcereal Sibiu, Boromir Prod Buzau si moara de la Deva.
Cea mai grea decizie de pana acum a fost achizitia companiei Boromir Prod, pentru ca a riscat emitand bilete la ordin pentru intreaga suma inainte de finantare. Constantin Boromiz a hotarat recent sa-si restructureze afacerile, urmand ca din cele opt companii pe care le are in prezent, pana la sfarsitul lui 2011 sa ramana doar trei (Boromir Prod Buzau, Boromir Ind Ramnicu Valcea si Moara Cibin din Sibiu) in urma unei serii de fuziuni.
Pe locul doi in topul WSJ se afla conceptul de “reţele 4G”,
reţele ce promit sa faca faţa noilor telefoane si tabletelor al
caror trafic de date par sa fi stors actualele reţele. 4G au
inceput sa apara pe piaţa americana, reţelele avsnd viteze aproape
duble faţa de reţelele 3G.
Letonia si Romania sunt singurele state membre ale Uniunii
Europene care au scazut simultan salariile cu aproximativ 30%, au
majorat TVA si au redus numarul angajatilor din sectorul public cu
circa 20%.
Astfel, atat Romania, cat si Letonia par a fi experimente
controlate pentru ipoteza ca beneficiile unor politici indraznete
de austeritate vor fi mai mari, intotdeauna, decat impactul negativ
al declinului veniturilor din taxe, la care reducerile de
cheltuieli au contribuit in prima faza, afirma Cornel Ban, doctor
in relatii internationale si politici comparate la Universitatea
din Maryland, SUA.
Sunt doua categorii de angajati care se pot lauda ca sunt bine
platiti – managerii, ale caror salarii anuale ajung la cateva sute
de mii de euro sau dolari si cei care lucreaza pentru proiecte
punctuale sau misiuni extrem de riscante si meticuloase, dar pentru
care sunt foarte bine platiti.
Nu oricine se poate incadra usor intr-una dintre cele doua
categorii, insa cei care reusesc, se pot lauda ca au trecut prin
criza fara probleme majore.
Daca vineri si sambata temperaturile ajung la 17 grade Celsius,
fiind insorita mare parte a tarii, mai putin partea de vest si
nord-vest, duminica, in timpul zilei, se anunta precipitatii, iar
temperaturile vor fi intre -2 si 8 grade Celsius.
Intr-un interviu acordat cotidianul The Guardian, Assange a
apreciat ca daca Statele Unite vor reusi sa obtina extradarea lui
pentru a-l incarcera, are “sanse mari” sa fie asasinat in
inchisoare “in stilul Jack Ruby”. Ruby l-a asasinat pe Lee Harvey
Oswald la 24 noiembrie 1963, la doua zile dupa ce Oswald a fost
arestat pentru asasinarea presedintelui Kennedy.
Premisele sunt stravezii. A cincea aniversare a “micilor
Fockeri” reuneste intregul clan Focker-Byrnes la Chicago, iar
aceasta provocare este cam singura scoasa la inaintare de catre
scenaristi. Mai mult, bunicul Jack (De Niro) ar fi dispus sa
renunte la statutul de lider (autoales) al intregii familii, daca
ginerele Greg (Stiller) s-ar dovedi demn de aceasta onoare. In rest
totul este cam la fel: Jack este la fel de bagaret si paranoic, iar
Greg la fel de patetic de obsedat sa se ridice la nivelul
asteptarilor intregii familii. Prin cadru trec si cei mai tineri
membri ai familiei, Henry si Samantha, dar contributia lor nu
justifica titlul partii a treia, unul mult mai corect fiind,
probabil, “The Same Fockers”.
Cand miza unui intreg film este organizarea unei petreceri, stii
de la inceput ca nu se va intampla mare lucru, prin urmare te poti
aseza comod in scaunul de cinematograf si chicoti (in cazurile mai
fericite), cu atentia la turatie minima, la cateva dintre gagurile
tot mai fara perdea ale seriei. Nu poti vorbi de un scenariu in
cazul acestei comedii, ci mai degraba de o succesiune de poante,
mai mult sau mai putin reusite, chiar daca lipsa de inspiratie
ajunge sa fie inlocuita la final cu doar putintica inspiratie.
Au trecut zece ani de la “Un socru de cosmar”, film care reusea,
cu un buget de 55 de milioane de dolari, sa devina al saptelea cel
mai de succes film al anului 2000 la nivel mondial, cu incasari de
330 de milioane. Patru ani mai tarziu, intra in scena Barbra
Streisand si Dustin Hoffman si, chiar daca criticii nu prea s-au
grabit sa rada la glumele seniorilor Focker, cifrele au “obligat”
studiourile sa pregateasca o a treia parte: peste 500 de milioane
de dolari incasari si un onorant loc 77 in topul celor mai mari
incasari ale tuturor timpurilor. Cu toata bunavointa publicului si
o perioada extrem de bine aleasa pentru lansarea unei comedii de
familie, sunt putine sanse ca “O familie de cosmar” sa-si intreaca
predecesorii odata trecut weekendul premierei, cand fanii
nabadaiosului cuplu De Niro-Stiller se vor ingramadi in
cinematografe.
A treia parte a trilogiei (pentru moment, caci cu Fockerii nu-i
de glumit) duce lipsa de un ingredient vital – inspiratia. Filmul
iti lasa impresia unei masinarii bine unse, dar care se misca
exclusiv din inertie (sau, altfel spus, unicul motor sunt cateva
cecuri grase platite in speranta unor cecuri si mai grase), iar
acest lucru te face sa te intorci in trecut cu cateva decenii si sa
te gandesti la “Funny Girl”, in care Barbra Streisand pronunta,
printre cantece ca “Don’t Rain on My Parade”, increzatorul
auto-salut atat de folosit ulterior “Hello, Gorgeous”, la
“Rainman”, la “Vanatorul de cerbi” sau “Taxi”, sau, daca tinem
mortis sa ramanem pe domeniul comediei si sa-i bifam si pe Ben
Stiller si regizorul Paul Weitz in enumerarea de mai sus, la “Mary
cea cu vino-ncoa” si “Placinta americana”, doua comedii la fel de
ireverentioase, dar infinit mai proaspete decat “O familie de
cosmar”.
La solicitarea unui grup de companii – de la Kraft Food si
Pepsi, pana la cele mai mari banci din SUA – un birou putin
cunoscut din Treasury Department a aprobat mai bine de 10.000 de
licente pentru afaceri cu tari incluse in “purgatoriul economic”.
Cele mai multe licente au fost aprobate de o lege mai veche de zece
ani care prevedea ca ajutoarele medicale umanitare si cele din
agricultura sunt scutite de sanctiuni. Presata de lobby-ul marilor
grupuri industriale, legea a fost rescrisa astfel incat ajutoarele
umanitare sa includa chiar si tigari, guma de mestecat Wrigley’s,
sos picant Louisiana, remedii pentru slabit, suplimente de
body-building si echipamente pentru reabilitarea sportivilor
vandute institutului pentru antrenarea atletilor olimpici ai
Iranului.
Sute de licente au fost aprobate dupa un singur criteriu: erau
menite sa serveasca interesele de politica externa ale SUA. Iar
multe dintre ele chiar ii servesc, printre ele numarandu-se
asigurarea de resurse contra foametei din Coreea de Nord sau
imbunatatirea conexiunilor la internet din Iran. Insa ancheta
dezvaluie ca, in multe cazuri, ipoteza interesului national e mai
putin clara.
