BusinessMagazin

Blog

  • Italienii se lasa greu

    Dupa eforturi si presiuni de luni intregi, inclusiv din partea Uniunii Europene, pare sa se apropie momentul istoric cand niste banci italiene se vor lasa pe mana strainilor. Daca guvernatorul Bancii Italiei, Antonio Fazio, va aproba tranzactia, Banca Antonveneta va fi preluata de grupul olandez ABN Amro, iar BNL (Banca Nazionale del Lavoro) va fi integrata in BBVA (Banco Bilbao Vizcaya Argentaria), a doua mare banca spaniola. 

    Banca centrala, care multa vreme a rezistat cu inversunare ideii de intrare a unor banci straine pe piata autohtona, are la dispozitie o luna ca sa studieze ofertele – 6,3 miliarde de euro pentru Antonveneta si 6,4 miliarde de euro pentru BNL. Daca le va aproba, va fi pentru prima oara cand niste institutii straine cumpara banci italiene, pe o piata care are mare nevoie de consolidare, dar nu e dispusa sa accepte ideea de fuziune transfrontaliera, mai ales din cauza reticentelor de ordin cultural. Exista totusi si posibilitatea, avansata de unii comentatori, ca Banca Italiei sa caute intre timp niste ofertanti autohtoni capabili sa faca eventuale contraoferte. 

    Deocamdata, ABN Amro detine 12% din capitalul Antonveneta si 6% din actiunile altei banci italiene, Capitalia, dar nici o banca straina nu detine pachetul majoritar al unei institutii de credit din aceasta tara.

  • REZULTATE AMESTECATE

    Actiunile au evoluat pe piata in acelasi ritm, desi cele mai multe din companiile de pe Bursa nu au raportat pentru anul trecut cresteri importante de profituri. 

    PROFIT LA PETROMIDIA: Cea mai semnificativa si in acelasi timp neasteptata imbunatatire a rezultatelor financiare a inregistrat-o anul trecut Rompetrol Rafinare (Petromidia), care a reusit pentru prima data in istorie sa obtina profit. Compania petroliera a incheiat anul cu un profit net de 9,5 milioane de euro, dupa ce in 2003 raportase o pierdere de peste 289 de milioane de euro.  

    SIF, REZULTATE MODESTE: Cu exceptia SIF Oltenia si SIF Transilvania, care si-au dublat profitul anul trecut, SIF-urile au inregistrat cresteri modeste ale profitului. Oltenia si Transilvania au obtinut rezultate mai bune in contextul evolutiei din 2004 a pietei de capital, care le-au permis sa vanda intr-un castig semnificativ pachetele pe care le detineau la anumite societati, conditii in care este incert daca vor reusi in acest an macar profituri similare. 

    PLUSURI SI MINUSURI LA BANCI: Dintre cele doua banci care au raportat pana in prezent rezultatele pe 2004, doar Banca Transilvania s-a prezentat ceva mai bine, cu o crestere de 20% a profitului net. Carpatica a incheiat anul cu profit in scadere. 

    DEZAMAGIRE LA IMPACT: Una din dezamagirile anului in ceea ce priveste profitul obtinut a fost Impact, care a pierdut tocmai din scaderea neasteptata a cursului euro/leu care a redus sumele in lei incasate de la clienti, provocand o scadere de 16% a profitului. Petrom si BRD, cele mai mari doua companii listate nu au anuntat inca rezultatele financiare pe 2004.

  • Doua tranzactii in trei zile

    Cea mai productiva saptamana din istoria pietei romanesti de IT a consemnat doua preluari de companii, ambele de catre grupuri straine. Unul din cele mai mari grupuri tehnologice din Europa, Siemens, a ajuns pe pozitia a treia pe piata autohtona a furnizorilor de servicii IT, dupa HP si IBM, dupa ce a cumparat compania de solutii informatice Forte Company. Tranzactia este estimata la 10 milioane de euro. 

    Forte Company, care a realizat in 2003 o cifra de afaceri de 15 milioane de euro, urmeaza altor doua achizitii facute de Siemens in Slovacia, ceea ce confirma intentia grupului german de a se extinde in estul Europei. Pe piata romaneasca, filiala Siemens care a realizat preluarea, Siemens Business Services, a avut in anul fiscal 2003 vanzari de 3,9 milioane de euro, iar oficialii ei spera ca pana in 2007 sa ajunga filiala cu cea mai mare crestere din regiune.

    Cealalta tranzactie a vizat compania ieseana Radix, furnizor de servicii si echipamente informatice, achizitionata de grupul american de solutii IT Ness Technologies, pentru 4 milioane de euro. In functie de performantele financiare ale Radix in urmatorii doi ani, Ness va mai plati inca 3 milioane de euro. 

    In 2004, Radix a avut o cifra de afaceri de peste 12 milioane de dolari. Pentru Ness Technologies este prima achizitie de la listarea pe piata Nasdaq, anul trecut, operatiune in urma careia a obtinut 90 de milioane de dolari, necesari pentru programul sau de achizitii, inclusiv in Europa Centrala si de Est. Anul trecut, Ness a realizat venituri de peste 300 de milioane de dolari.

  • Vesti bune de la Renault

    S-a lasat cu decoratii: seful grupului Renault, Louis Schweitzer, a primit de la presedintele Traian Basescu Ordinul National Steaua Romaniei, in grad de Comandor. In afara de plecarea din functie a lui Schweitzer, care va fi inlocuit de luna viitoare de Carlos Ghosn, actualul sef al grupului Nissan, decoratia e justificata prin cateva noutati favorabile pentru Renault, dar care au legatura cu Romania.

    Masina Logan a fost lansata pe inca o piata, cea a Republicii Moldova; Schweitzer a declarat ca Renault va depasi in 2010 pragul de investitii de un miliard de euro gratie succesului comercial al Loganului; in fine, la Bucuresti a fost deschis cel mai mare centru de export de componente al grupului Renault. Centrul CKD (Completely Knocked Down – seturi complete de subansamble) are o suprafata de 35.000 mp, urmand sa se extinda la 60.000 mp, si va furniza colectii de piese si componente catre uzinele Renault din Rusia, Maroc, Columbia, Iran si India.

  • Felicitari pentru dl. presedinte

    In cele din urma, Uniunea Europeana a acceptat candidatura americanului Paul Wolfowitz, adjunct al secretarului apararii, pentru functia de presedinte al Bancii Mondiale. Numirea unui specialist in politica si a unui teoretician al razboiului preventiv la conducerea unei institutii economice responsabile, printre altele, si de problemele lumii a treia a starnit o furtuna de controverse, care insa par a se fi epuizat deja, o data ce liderii europeni au acceptat discursurile lui Wolfowitz despre combaterea saraciei si adeziunea sa la multilateralism (?). 

    E drept ca e si vorba de conjunctura; in urma cu doi-trei ani, ar fi fost greu de crezut ca numirea durului Wolfowitz, un „uliu“ al administratiei Bush, ar fi putut fi bine primita de Uniunea Europeana. Acum insa, a inceput sa se lase tacerea: nici europenii (inclinati sa uzeze de orice fel de punte ca sa-si imbunatateasca relatiile cu SUA), nici tarile sarace (tematoare ca, daca ridica glasul, isi vor atrage mania noului sef al Bancii Mondiale) nu mai obiecteaza. Sau nu obiecteaza fata de numirea lui Wolfowitz, caci marul discordiei s-a mutat in alta parte, la alegerea de catre noul presedinte al Bancii Mondiale a adjunctului sau. Europenii preseaza acum pentru ca Wolfowitz sa-l desemneze drept adjunct al sau pe francezul Jean-Pierre Jouyet, seful Clubului de la Paris al tarilor creditoare. Paul Wolfowitz n-a dezaprobat, dar nici n-a aprobat ideea.

  • CARTE DE VIZITA

    Suprafata Deltei Dunarii, impreuna cu complexul lagunar Razim – Sinoe are peste 5.050 de kilometri patrati, dintre care 4.340 de kilometri patrati pe teritoriul Romaniei si 710 kilometri patrati pe teritoriul Ucrainei. 

    IN TRANSFORMARE: Delta propriu-zisa are o suprafata de 2.450 de kilometri patrati, suprafata ce creste anual cu 40 de metri patrati, datorita aluviunilor depuse de fluviu.  

    CELE TREI BRATE: Dunarea formeaza Delta intre cele trei brate: Chilia – la nord, Sulina – median si bratul Sfantu Gheorghe, la sud.

    • BRATUL CHILIA formeaza granita cu Ucraina la nord, transporta 60% din apele si aluviunile Dunarii, avand un curs intins pe o lungime de 104 km;
    • BRATUL SULINA este canalul navigabil, situat in mijlocul Deltei, dragat si intretinut permanent pentru navigatia vaselor maritime. Are o suprafata de 71 km si transporta 18% din volumul de apa al Dunarii;
    • BRATUL SFANTU GHEORGHE are un curs de 112 kilometri si transporta 22% din debit. La varsare formeaza insulele Sacalin, considerate un inceput de delta secundara. 

    FLORA SI FAUNA: In cadrul Rezervatiei Biosferei Deltei Dunarii exista 3.491 de specii, dintre care 3.018 sunt nevertebrate (protozoare, viermi, moluste, crustacee, insecte) si 473 sunt vertebrate (pesti, amfibieni, reptile, pasari, mamifere).

     

     

  • CINE VINE IN DELTA

    Anual, in Delta Dunarii vin aproape 100.000 de turisti, potrivit datelor oficiale. Cine sunt ei?

    TURISTI CU UN SCOP: Printre vizitatorii fideli ai Deltei se numara specialistii ornitologi si iubitorii pescuitului sportiv. De asemenea, aici vin si amatori de vanatoare, care viziteaza Delta in special iarna, cand se deschide sezonul. 

    TURISTI OBISNUITI: Vara, turistii care doresc sa evite aglomeratia litoralului vin in Delta pentru sejur clasic, de odihna. 

    IN CROAZIERA: In topul categoriilor de vizitatori se afla cei care fac croaziere pe Dunare pe traseul Viena – Tulcea, cu extensie in Delta.

    AVENTURIERII: Clienti ai hotelierilor din Delta sunt si cei care doresc sa imbine sejurul cu activitatile sportive. Exista, de asemenea, grupuri de turisti care coboara pe Dunare cu caiace pornind din Austria sau Germania si care se opresc in Delta, pentru sejururi de 3-5 zile.

    IN DOCUMENTARE: Clienti constanti ai Deltei sunt si televiziunile straine, care vin pentru documentare stiintifice si reportaje. Exista echipe de televiziune (Animal Planet, National Geographic, Discovery) care isi petrec si cate sase luni in Delta002E`

  • Economia, de pe azi pe maine

    Eforturile autoritatilor, dar mai ales criticile analistilor economici s-au indreptat saptamana trecuta cu precadere spre ceea ce lipseste din strategia actuala a guvernului: o viziune a economiei pe termen mai lung. Cu o rectificare bugetara impinsa spre sfarsitul lunii aprilie, pana dupa negocierile cu FMI, care la randul lor urmeaza sa fie influentate de statistica incasarilor la buget pe primul trimestru, combustibilul discutiilor publice a devenit viitorul, pur si simplu – viitorul inca destul de imprevizibil. 

    Fostul ministru de finante Daniel Daianu (si avut in vedere la un moment dat pentru aceeasi functie in guvernul actual) a reflectat ca Romania ar fi trebuit sa aiba o programare bugetara multianuala, in speta pe trei ani, cu care ar fi putut sa se prezinte mult mai convingator la negocierile cu FMI. Pe de alta parte, Dragos Neacsu, secretar de stat in Ministerul Finantelor, face iarasi aluzii la viitoare emisiuni de obligatiuni (pentru inceput externe) pe termen mai lung, de 5-10 ani, ceea ce reprezinta o incercare a autoritatilor de stabili niste repere cu bataie mai lunga pentru evolutia dobanzilor. Ministerul incearca si sa separe problema datoriei publice de ciclurile electorale, promitand ca anul acesta va fi infiintata o agentie de management al datoriei publice.

    Pana la proiectarea viitorului insa, cel mai neplacut ramane prezentul. Membrii Grupului de Economie Aplicata (GEA) s-au alaturat corului presei ingrijorate de o crestere a inflatiei. Daca presa a insistat in special pe scumpirile atrase de majorarea accizelor si a tarifelor la utilitati, de la 1 aprilie, perspectiva GEA e legata insa mai mult tot de viitor: economistii au calculat ca deficitul bugetar al Romaniei va creste la aproape 2,5% din PIB in jurul anului 2007, din cauza cheltuielilor mari legate de aderarea la Uniunea Europeana (infrastructura, investitii pentru standardele de mediu, contributii la bugetul UE). 

    Deocamdata, prima reactie a venit din partea BNR, prin anuntul viceguvernatorului Cristian Popa ca banda de variatie a ratei inflatiei pentru acest an ar putea fi mai elastica in jurul obiectivului de 7%. Declaratia vine in contextul in care guvernatorul Mugur Isarescu a sugerat ca acolo unde austeritatea bugetara nu va mai functiona ca bariera in calea inflatiei va ramane tot sarcina BNR sa completeze eforturile autoritatilor, prin armele sale traditionale – cursul de schimb si volumul creditarii.

  • LECTIA BURSEI

     

    La capatul primelor doua saptamani de entuziasm bursier din ianuarie, BUSINESS Magazin lansa o intrebare cu raspuns previzibil: „Bursa, masina de bani sau balon de sapun?“. Un raspuns fara echivoc, dat de piata, avea sa vina in martie, cand din valoarea cumulata a companiilor listate s-au evaporat 5 miliarde de euro.

    Bursa a dat in martie o lectie severa – chiar daca saptamana trecuta si-a mai revenit putin – celor care si-au facut abia anul acesta debutul de investitori pe Bursa. A dat o lectie cruda de-a dreptul celor care s-au facut investitori cu bani imprumutati – pe langa dobanda bancara pe care trebuie sa o plateasca pentru creditul luat, acestia s-ar putea vedea nevoiti acum sa scoata si alti bani din buzunar pentru a acoperi pierderile provocate de scaderea dramatica a actiunilor.

    Cele patru saptamani consecutive de socuri bursiere au spulberat repede castigurile cu care jucatorii s-au mandrit in ianuarie si februarie – Bursa s-a intors la valorile de la care plecase la inceputul anului. Din valoarea companiilor listate s-au evaporat, intr-o singura luna, 5 miliarde de euro, acestea pierzand, pe ansamblu, aproximativ o treime din valoare.  Iar explicatiile pentru caderea Bursei din martie sunt la fel de putine si de emotionale ca si cele pentru boom-ul din ianuarie si februarie. Investitorii si brokerii deopotriva au dat vina mai intai pe majorarea impozitului pe castigul din actiuni ori pe retragerea investitorilor straini de pe piata. Abia saptamana trecuta, dupa caderea pietei, a inceput sa se vorbeasca frecvent despre supraevaluarea actiunilor.

    Va mai amintiti de Caritas? Un mecanism asemanator pare sa se fi manifestat in primele doua luni ale anului si pe Bursa: piata a crescut, ca si in cazul jocurilor piramidale, dintr-un singur motiv concret – acela ca numarul investitorilor care vroiau sa intre in „joc“ era in continua crestere. Dar, ca si in cazul jocurilor piramidale, si pe Bursa a venit momentul adevarului, in care intrarile de bani de pe piata nu au mai fost suficiente pentru a alimenta cresterea – iar caderea a inceput sa prinda viteza in momentul in care investitorii s-au precipitat sa vanda, cu speranta ca vor reusi sa incaseze cat mai mult din profitul lunilor ianuarie si februarie. Un astfel de scenariu e la fel de vechi ca si bursele internationale, iar fenomenul a fost botezat cu termenul de „bubble“ – un balon de sapun care se tot umfla, dar sfarseste, inevitabil, prin a se sparge.

    Semne ale socului ce avea sa urmeze au aparut in primele zile ale lui martie, cand indicele BET, care urmareste cele mai importante zece actiuni de pe piata, a inceput sa o ia in jos, atingand un minim de 4.504 puncte, in scadere cu nu mai putin de 30% fata de punctul de maxim.

    Dar este potrivit termenul „soc“ pentru ceea ce s-a intamplat? Da, mai ales pentru numerosii investitorii care au intrat pe Bursa abia la inceputul anului, cumparand actiuni in urma unor decizii superficiale, fara sa se uite la rezultatele financiare ale companiilor si cu speranta ca in numai cateva saptamani pe piata se vor inmulti banii si vor creste preturile actiunilor. Astfel de investitori nu aveau cum sa-si puna problema ca pentru asteptatele cresteri nu exista vreun fundament economic.

    Cifrele indicau, chiar si la inceputul anului, ca balonul s-ar fi putut sparge la un moment dat. Petrom ajunsese sa depaseasca capitalizarea bursiera a actionarului sau majoritar, OMV, iar bancile valorau pe Bursa de 7-8 ori valoarea lor contabila. Pe pietele internationale dezvoltate se inregistreaza valori de doar 2-3 ori mai mari, poate de 4 ori. De asemenea important insa, valoarea SIF-urilor ajunsese sa depaseasca valoarea actiunilor din portofoliu.

    Toate aceste cresteri au ajuns la urechile romanilor prin intermediul presei de interes general si mai ales al televiziunilor, care au mediatizat formidabilele castiguri de pe Bursa fara a pune accent pe riscul pe care si-l asuma un investitor. Au inceput sa apara tot mai frecvent stiri din care oricine putea deduce ca in cateva zile pe piata de capital se poate castiga cat intr-un an intreg dintr-un depozit bancar. Dar ideea esentiala, aceea ca pe Bursa se poate castiga nelimitat, dar se poate pierde si tot capitalul investit – mai ales pe termen scurt – a ramas, cu putine exceptii, un fel de nota de subsol, scrisa cu litere mici, ilizibile, careia putini i-au acordat atentie. 

    O astfel de mediatizare generoasa – dublata de o tendinta accentuata de scadere a depozitelor la lei – a incolonat spre Bursa oameni obisnuiti, nefamiliarizati cu mecanismele si riscurile unei investitii in actiuni, care au dirijat un flux consistent de bani dinspre diferite forme de economisire spre piata de capital. Asa s-a ajuns, in final, la o spectaculoasa crestere cu peste 50% a Bursei in numai doua luni. Cifrele confirma ca pe Bursa a intrat un lot considerabil de investitori vulnerabili, care au plecat la razboi optimisti, avand in minte doar aritmetica unor castiguri bune – dar fara scut, sabie si instructie prealabila. Circa jumatate dintre cei care cumparau actiuni in martie isi facusera intrarea chiar in aceste ultime luni, dupa cum arata datele Bursei de Valori. Si daca ceea ce s-a intamplat in martie nu echivaleaza cu o tragedie pentru investitorii care joaca de mai multi ani – pretul actiunilor a revenit la nivelul lunii decembrie, nimic mai mult, socotesc ei – pentru investitorii de tip nou, care au cumparat actiuni la preturi aproape de maxim, caderea Bursei inseamna evaporarea unei treimi din sumele investite. Brokerii confirma si ei ca pe piata au aparut destui romani care au au cumparat actiuni cu bani imprumutati sau cu bani pe care nu-si puteau permite sa ii piarda. Cei mai multi inca mai incearca sa digere caderea lunii martie, dar o parte au vandut si s-au retras.

    Pentru unii dintre ei, inceputul lui 2005 va ramane probabil o experienta nefericita si irepetabila. Dar nu numai investitorii romani au adus bani multi pe Bursa anul acesta. La boom-ul din primele doua luni au contribuit si intrarile de capital strain, care au facut ca media tranzactiilor zilnice sa nu se situeze pe crestere mai jos de 10 milioane de euro, in conditiile in care anul trecut rulajul mediu zilnic nu depasea 3 milioane de euro. Strainii au contribuit la cresterea preturilor din primele doua luni ale anului cu achizitii nete de actiuni de 29 de milioane de euro in ianuarie si 10 milioane de euro in februarie. In martie, investitorii straini s-au aratat mai circumspecti. Dar inevitabilul s-a produs: capitalizarea totala a Bursei de Valori Bucuresti a pierdut nu mai putin 5 miliarde de euro de la punctul de maxim de pe 23 februarie pana la minimele atinse saptamana trecuta. Pentru comparatie, suma este echivalenta cu Produsul Intern Brut al Romaniei pe o luna.  Unele dintre actiunile cotate, cum ar fi Petrom sau Rompetrol Rafinare (Petromidia) au trecut sub preturile de la inceputul anului, in timp ce altele, cum ar fi bancile sau SIF-urile, au rezistat ceva mai bine.

    Petrom a coborat pana la 2.760 lei/actiune, dupa ce incepuse anul la 3.300 lei/actiune si atinsese luna trecuta un maxim de 5.300 lei/actiune. Petromidia s-a apropiat de 800 lei/actiune, fata de 940 lei/actiune la inceputul anului si fata de maximul istoric de 1.280 lei/actiune din ianuarie.

    BRD a scazut pana la 39.200 lei/actiune, dar si-a revenit rapid pana la 50.000 lei/actiune, fata de un maxim de 60.500 lei/actiune atins luna trecuta si fata de 37.000 lei/actiune la inceputul anului.

    Minimele atinse de SIF-uri saptamana trecuta continuau sa se situeze cu 20% peste preturile de la inceputul anului, iar la finalul saptamanii trecute se tranzactionau cu 35% peste preturile din ianuarie si februarie.  

    In prima parte a anului, cele mai mari aprecieri de pe piata le-au inregistrat SIF-urile, care se numara printre favoritele investitorilor romani, dar sunt vizate mai putin de straini, pentru ca acestia nu pot detine decat pachete mici de actiuni. Foamea de actiuni de pe piata, reluarea discutiilor privind cresterea pragului de detinere si apropiatele alegeri pentru consiliile de administratie ale SIF-urilor au dus la o apreciere medie de 80% in doar doua luni. Preturile unora dintre actiuni au inregistrat chiar cresteri de 100%. Aici SIF Oltenia a depasit chiar si cele mai optimiste asteptari. De altfel, datele de referinta pentru adunarile generale – cele pana la care investitorii puteau cumpara actiuni pentru a vota conducerile SIF-urilor – au coincis cu punctul de maxim atins de actiunile acestora. Privind peste granita, se poate spune ca regresul Bursei de la Bucuresti a coincis cu evolutii similare pe majoritatea pietelor din regiune. Scaderile inregistrate de Petrom, BRD sau SIF au fost insa mult mai puternice fata de cele ale actiunilor tranzactionate la Praga sau la Budapesta. Dar si castigurile aduse de lunile ianuarie si februarie aici au fost mai mari decat cele ale actiunilor din regiune.

    Scaderea pietelor din regiune a coincis si cu continuarea cresterii dobanzilor pe piata americana. Unii dintre investitorii internationali si-au mutat acolo, pe o piata mult mai putin riscanta, plasamentele.

    Au fost astfel de retrageri de capital strain esentiale? Brokerii de pe piata romaneasca nu cred asta si spun ca nu au sesizat retrageri importante de capital strain in martie. Au observat doar ca fondurile straine de investitii au fost mult mai rezervate in a cumpara actiuni. De altfel, scaderea Bursei de la Bucuresti nu a coincis cu o depreciere importanta a monedei nationale, asa cum s-a intamplat pe celelalte piete.

    „Scaderea a fost cauzata de un cumul de factori“, spune Sorin Olaru, directorul general al societatii de brokeraj ING Securities. „Investitorii romani au inceput sa-si marcheze profiturile in urma informatiilor privind intentia de majorare a impozitului pe castigurile de capital“, explica el. Cat despre investitorii straini, pentru ei a contat „tendinta de crestere a dobanzilor la dolar in conditiile aparitiei unor presiuni inflationiste in Statele Unite“. In acest context, „investitorii straini au inceput sa-si reduca expunerile pe pietele de capital emergente si si-au indreptat atentia asupra Statelor Unite“, crede Sorin Olaru. Analistii cred ca tocmai iesirea de pe piata a unor „hedge funds“, fonduri de investitii cu o strategie agresiva de investitii, orientate mai ales catre operatiuni speculative, e cea care a declansat corectia din martie.

    Ce i-a facut insa sa se retraga, orientandu-se in special catre piata americana? Analistii invoca pentru asta o recenta decizie a FED, banca centrala a Statelor Unite, care a majorat rata dobanzii de interventie la 2,75%, existand si perspectiva unor alte majorari. „Procesul de corectie se pare ca a fost initiat de cateva hedge funds care au decis sa isi marcheze profiturile“, spune Daniel Palita, director asociat la societatea de brokeraj Alpha Finance. S-a declansat astfel „un proces de bulgare de zapada care a antrenat inevitabil si investitorii de retail. Pe scaderea inregistrata de Bursa, investitorii institutionali nu au fost totusi o prezenta activa pe piata. In general, investitorii mari au luat pozitii de asteptare in cautarea momentului optim de intrare in piata“, mentioneaza Daniel Palita.

    Acum, unii dintre brokerii de la Bursa stau cu un ochi la ecranele de tranzactionare si cu celalalt la stirile despre economia americana, a carei revenire la rate tot mai mari de crestere si la dobanzi FED superioare ar putea transforma SUA intr-un magnet pentru fondurile speculative care pana acum si-au plasat banii si in bursele din economiile emergente est-europene, inclusiv in cea romaneasca. Sorin Olaru de la ING Securities crede ca in continuare „comportamentul investitorilor straini pe piata va depinde foarte mult de evolutia dobanzilor la dolari si de intarirea dolarului comparativ cu alte valute“. O crestere accelerata a dobanzilor la dolari pe piata din Statele Unite ii va face pe investitori sa nu mai acorde atentie actiunilor romanesti, „chiar daca titlurile de pe piata de capital de la noi ajung la preturi care sa le caracterizeze drept «ieftine»“, crede el, adaugand ca, dupa corectia puternica a Bursei romanesti, multe dintre actiuni au ajuns la preturi apropiate de „valoarea lor corecta“.

    La scaderea pietei a contribuit, cum se intampla in astfel de situatii, si panica in care au intrat unii dintre investitorii mici care au vazut cum se topesc accelerat economiile lor. Era de asteptat sa se intample asa? „Tehnic vorbind“, explica Daniel Palita de la Alpha Finance, scaderea din ultima luna a fost „o corectie normala la cresterea sustinuta a Bursei din ultimii patru ani si in special din 2004“. In conditiile nervozitatii crescute a investitorilor, alimentata si de cresterea taxarii castigurilor din capital si dividende, „rapiditatea corectiei a capatat si accente de usoara panica, mai ales din partea investitorilor mici“, spune Palita. Actiunile romanesti se tranzactioneaza la niveluri de evaluare inalte inca de anul trecut, iar „cresterea din primele doua luni ale acestui an a fost doar partial justificata de impactul favorabil al reducerii impozitului pe profit si al celui pe venit“, adauga el.

    Administratorii fondurilor straine de investitii care joaca pe Bursa au pareri impartite privind perspectivele de crestere in continuare a pietei. Unii au inceput sa vanda pentru ca actiunile li se par acum scumpe, altii continua sa cumpere, sperand la noi maxime. Acum doua luni, actiunile li se pareau ieftine multor investitori. Zicala „ce astazi ti se pare scump maine ti se va parea ieftin“ s-a intors pe dos.

    Sunt actiunile romanesti ieftine sau scumpe, daca ne raportam la celelalte piete din Europa Centrala sau de Est? Romania „nu este diferita“ de pietele din regiune, crede Valdur Jaht, manager al companiei estoniene de administrare a investitiilor Trigon Capital care administreaza in Romania plasamente in actiuni in valoare de 15 milioane de euro. Insa Romania a inregistrat cele mai bune performante din regiune in ultimii ani si „din aceasta cauza cele mai multe dintre actiuni au ajuns mai scumpe fata de cele similare din alte tari din regiune“, spune Jaht. „Chiar si dupa ultimele corectii preturile unora dintre actiuni sunt destul de mari“, crede managerul Trigon Capital Jaht spune ca in ultimele doua luni fondurile mai mult au vandut decat au cumparat, dirijand o parte din banii investiti in Romania catre alte piete din regiune. Se vor intoarce insa banii aici? Probabil ca intr-o mica masura, opineaza Jaht: „Nu a mai ramas prea mult potential de crestere pe piata romaneasca si credem ca putem gasi alternative mai bune pe alte piete din regiune“.

    Opinia lui Jaht nu este insa impartasita de toti investitorii straini. Elvetienii de la fondul de investitii Hyposwiss Danube Tiger, de exemplu – care detine actiuni romanesti in valoare de peste 40 de milioane de euro -, cred ca piata romaneasca are in continuare potential de crestere. „Noi am cumparat cate putin in fiecare zi. Petrom, de exemplu, la 3.000 de lei ni se pare foarte atractiv“, spune Karl Keller, senior portfolio manager la Hyposwiss. „Piata romaneasca a ajuns la un PER (n. red. – raportul dintre pret si profit) de 15 si randamente medii ale dividendelor de 3%“, explica Keller, niveluri la care se tranzactioneaza si companiile de pe pietele dezvoltate din Vest. 

    „Companiile  romanesti au insa mai mult loc de dezvoltare decat cele din Germania sau Franta si de aceea credem ca actiunile sunt inca ieftine, mai ales ca economia creste, dobanzile scad, iar aderarea la Uniunea Europeana este in continuare posibila“, adauga Karl Keller.

    Una dintre cele mai bune „unitati de masura“ a riscului pe care investitorii si-l asuma este dat de fluctuatiile valorii investitiilor. Iar fluctuatiile actiunilor din ianuarie-martie sunt cele mai puternice inregistrate pe Bursa romaneasca in ultimii ani, cu cresteri sau scaderi frecvente de 10% de la o zi la alta. Asta arata, spun analistii, ca investitiile in actiuni sunt acum mult mai riscante decat anul trecut, de exemplu, cand brokerii se plangeau ca au avut o zi obositoare daca indicii fluctuau cu mai mult de 2-3%.

    „Volatilitate mai mare pe piata inseamna teoretic un grad mai ridicat de risc. Asta cred ca se datoreaza faptului ca multe dintre actiunile de pe piata au ajuns foarte aproape de pragul de sus, de la care puteau fi considerate ca fiind supraevaluate“, spune Iulian Panait, presedintele societatii de consultanta privind piata de capital KTD Invest. De vina pentru fluctuatiile mari ar putea fi nivelul crescut de incertitudine de pe piata, dat fie de negocierile cu Fondul Monetar International, fie de semnele de intrebare in privinta semnarii tratatului de aderare la Uniunea Europeana, fie de modul si de data de la care ar urma sa se aplice impozitul majorat pe castigurile din actiuni, fie de evolutia viitoare a cursului valutar si a dobanzilor, care afecteaza rezultatele financiare ale tuturor companiilor cotate.

    Saptamana trecuta, Comisia externa a Parlamentului European a aprobat aderarea Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana – nu s-a inregistrat insa vreun un efect vizibil in piata. La Bursa s-au facut insa auzite multe opinii potrivit carora fluctuatiile din ultimele luni au fost cauzate de incertitudinile privind votul final asupra aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, care va avea loc pe 13 aprilie in Parlamentul European. Dar la rezultatele financiare ale companiilor se uita cineva? Cam toate companiile de pe Bursa au crescut si au scazut cam la fel, fie ca aveau rezultate mai bune sau mai slabe, investitorii continuand sa se uite atunci cand cumpara la ce a crescut mai putin si cand vand la ce a scazut mai putin. Petromidia, de exemplu, a anuntat pentru primele doua luni ale acestui an un profit aproape dublu fata de intreg anul 2004, peste asteptarile analistilor. Dar actiunile Petromidia au scazut si ele la fel de puternic ca si altele – asta pentru ca intreaga piata a scazut. Pe de alta parte, nici acuzatiile aduse lui Dinu Patriciu, principalul actionar de la Petromidia, nu sunt in masura sa-i linisteasca pe investitori. „La noi nu conteaza ce cumperi pentru ca daca piata creste, cresc toate actiunile, iar daca piata scade, scad toate actiunile“, spune Iulian Panait de la KTD Invest. Din aceasta cauza s-a ajuns aici  „la diferente foarte mari intre companii in privinta raportului dintre pretul de pe piata si rezultatele financiare“, crede el.

    Primul trimestru a fost, spun brokerii, puternic influentat de intrarile sau iesirile bruste de bani din piata, insa e de asteptat ca urmatoarele luni sa aduca o evolutie mai echilibrata o data cu listarile unor noi companii pe piata. 

    „Evolutia Bursei pana la finalul anului va depinde de listarile care se vor realiza in acest an. Daca se va reusi listarea companiilor mari de stat, despre care se vorbeste ca urmeaza sa vina pe Bursa in acest an, piata o sa fie mult mai echilibrata, nu se va mai inregistra volatilitatea ridicata din primul trimestru“, spune Sorin Olaru de la ING. 

    Pe de alta parte, oferte publice de amploare la preturi considerate mici de investitori ar putea sa ii determine pe unii dintre jucatori sa vanda actiunile deja listate pentru a participa la ofertele publice, ceea ce ar putea afecta negativ preturile actiunilor. „Piata romaneasca de capital este in continuare dominata de investitorii romani, in principal de retail, a caror presiune de cumparare a scazut sensibil in ultima luna. Interesul investitorilor mari ramane in continuare ridicat si probabil ca se va manifesta mai pregnant dupa calmarea pietei. Un rol important il vor avea si ofertele publice initiale anuntate pentru acest an, a caror dimensiune si evaluare pot afecta sensibil echilibrul existent pe piata“, crede Daniel Palita de la Alpha Finance.

    Ce ne poate aduce sfarsitul de an? O crestere, dar una moderata. Desi investitiile pe Bursa par din ce in ce mai riscante, brokerii sunt increzatori ca pe termen mediu si lung piata va aduce randamente mai mari decat plasamentele cu venit fix. „Desi este foarte greu de prognozat, eu cred ca piata va oferi o rentabilitate superioara nivelului de 30%“, spune Adrian Zoicas-Ienciu, analist la SSIF Broker. Prognoza sa se sprijina si pe faptul ca nivelul dobanzilor la depozitele bancare se invarte in jurul nivelului de 10%. „Consideram ca o crestere in termeni nominali de aproximativ 20% a pietei va permite si o reasezare graduala a valorii de piata a companiilor listate la nivele mai rezonabile de evaluare“, crede Daniel Palita, de la Alpha Finance.

    Lectia administrata anul acesta investitorilor e clara. Cei care au intrat pe piata in ultimele luni va trebui sa se obisnuiasca cu ideea ca la Bursa, pe termen scurt, se poate si pierde – e normal ca piata sa mai inregistreze si scaderi, iar cele din ultima perioada sunt „o corectie negativa“, dupa cum spune directorul general al Bursei de Valori Bucuresti, Stere Farmache, care nu crede ca ceea ce s-a intamplat in martie „descurajeaza investitorii care au intrat in piata“. 

    Farmache spune ca e important „ca numarul de investitori de la Bursa este in crestere“ si ca, in ciuda scaderilor din martie, Bursa continua sa ramana „o alternativa viabila de plasare a economiilor, mai ales ca nivelul randamentelor la celelalte forme de plasament e in scadere“. O declaratie optimista, asadar. Ramane insa de vazut cati dintre cei care au inghitit pastila amara a scaderilor din martie vor intelege ca medicatia administrata cu forta le-ar putea insanatosi investitia.

  • Schimbarea schimbarii la CEC

    Instalat la presedintia CEC cu doar opt luni in urma, Enache Jiru va fi, cel mai probabil, inlocuit din functie in urmatoarea perioada. Surse din piata spun ca principalul favorit pentru preluarea conducerii CEC este Eugen Radulescu, actual consilier al guvernatorului Bancii Nationale.

    O cautare fara sfarsit – cam asa ar putea fi descrisa, de 15 ani incoace, gasirea unui presedinte pentru conducerea celei mai vechi institutii financiare romanesti – Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC). Dupa 1989, la sefia CEC s-au perindat mai multe nume, unele controversate si care mai de care mai „colorate politic“. De aceea probabil nici unul dintre conducatorii CEC nu a supravietuit partidului de guvernamant care-l desemnase pe post.  

    De ce nu poate avea CEC un presedinte care sa reziste in functie? Si cum este afectata banca de acest periplu fara sfarsit de oameni la varf?

    „Implicarea politicului in conducerea CEC este prea puternica si nu aduce bancii decat prejudicii“, spune presedintele uneia dintre bancile interesate sa cumpere CEC, atunci cand va fi scos la privatizare. Cand se va intampla, nu este prea sigur – desi, cu siguranta, procesul nu mai poate fi intarziat prea mult.  Pana una-alta, CEC este detinut in totalitate de stat. Prin intermediul Ministerului de Finante, statul este principalul actionar al CEC si desemneaza presedintele si conducerea executiva a bancii. Motiv pentru care, dintotdeauna, autoritatile au inteles sa conduca banca mai mult pe criterii politice. O data cu ultima schimbare a partidului de guvernamant, lucrurile par sa urmeze exact acelasi tipar.

    „Din punct de vedere politic, s-a luat decizia ca actionarul majoritar sa procedeze la schimbari in toate structurile in care este implicat“, spune Varujan Vosganian, presedintele Comisiei de Buget, Finante si Banci din Senat. Ferindu-se totusi sa confirme schimbarea actualului presedinte, Enache Jiru, Vosganian spune ca „Eugen Radulescu este un om care, ca profil profesional, ar fi potrivit pentru a conduce CEC“. 

    Radulescu a condus Banca Agricola din 1999, cand aceasta a intrat sub controlul BNR, pana la momentul preluarii ei de catre Raiffeisen. In prezent, Radulescu este consilier al guvernatorului Bancii Nationale, pozitie din care, in opinia lui Vosganian, „este total la curent cu ce se intampla cu CEC“. Pe de alta parte, Eugen Radulescu e reprezentant al BNR in comisia de privatizare a CEC – ceea ce l-ar pune intr-o situatie de incompatibilitate cu pozitia de presedinte al CEC. 

    Dar inca o modificare a conducerii CEC nu pare a fi chiar pe placul bancherilor care asteapta cu sufletul la gura inceperea procesului de privatizare a bancii. „Schimbarea politica a presedintelui CEC nu va face decat sa intarzie si mai mult procesul de restructurare a bancii si pe cel de privatizare – si asa prea mult taraganat“, spune unul dintre bancherii interesati de preluarea CEC. 

    Amestecul factorului politic in alegerea conducerii CEC a determinat, de-a lungul timpului, implicarea bancii in afaceri controversate si cu final dramatic pentru imaginea ei. Afacerile cu FNI sau Banca Dacia Felix, Credit Bank sau Banca Albina au adus mari prejudicii reputatiei, dar si situatiei financiare a CEC. Situatie si asa periclitata de intensificarea concurentei, de cresterea numarului de banci si intrarea pe piata a unor puternici jucatori straini. 

    Astfel ca, daca la inceputul anilor ‘90, CEC detinea peste 90% din economiile populatiei, in prezent ea mai strange abia 7% din aceste depozite. In 1989, CEC ocupa locul al treilea in sistemul bancar romanesc, dupa BNR si Banca de Comert Exterior, cu 18% din totalul bilantier agregat al bancilor din Romania. O data cu aparitia bancilor private, ponderea CEC in sistemul bancar a scazut. In prezent, Casa de Economii si Consemnatiuni detine sub 6% din piata. 

    Si asta in pofida faptului ca – datorita statutului sau special – CEC are o pozitie privilegiata in sistemul bancar romanesc. Depozitele constituite de populatie sunt garantate 100% de stat – beneficiu de care nu s-a mai bucurat nici o alta banca, fie ea si de stat. Pe de alta parte, finantarile acordate sunt destinate exclusiv persoanelor fizice si intreprinderilor mici si mijlocii. Lucrurile se vor schimba insa o data cu integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, cand depozitele atrase nu vor mai fi garantate de stat, iar banca va fi nevoita sa functioneze in conditii de reala concurenta.

    Motiv pentru care banca a inceput un amplu proces de modernizare. Sau cel putin, acesta a fost obiectivul declarat al numirii lui Enache Jiru la conducerea CEC, in urma cu opt luni. Ministrul de Finante de la vremea respectiva, Mihai Tanasescu, spune ca schimbarea lui Jiru „ar fi o greseala, pentru ca modul lui de management a schimbat activitatea bancii“. 

    Tanasescu este cel care, in august anul trecut, l-a desemnat pe Enache Jiru, fost secretar de stat in Ministerul Finantelor, coordonator al activitatilor aferente managementului datoriei publice si Trezoreriei Statului, la conducerea CEC. 

    La vremea respectiva, Jiru l-a inlocuit pe Constantin Teculescu, membru al PSD – partid aflat pe atunci la guvernare – si membru in Camera Deputatilor. La conducerea CEC, Teculescu ajunsese in septembrie 2001, numit fiind tot de Tanasescu, dupa ce in perioada 1996 – 1997 mai condusese pentru un an banca. 

    Numirea lui Teculescu in 2001 a incheiat, de fapt, o perioada de confuzie mai lunga la conducerea CEC. Asta dupa ce fostul presedinte al bancii, Ion Ghica, demisionase „pe motive personale“, la cateva luni dupa ce la conducerea tarii a venit Partidul Social Democrat. Tanasescu spune acum ca „nu a intentionat sa faca nici o schimbare cu nuanta politica la varful bancii si ca a regretat plecarea lui Ion Ghica“. Chiar daca acesta ajunsese la CEC la propunerea premierului din perioada de guvernare CDR, Mugur Isarescu. Ghica a fost, dupa 1989, presedintele Bancii Comerciale Romane, fiind inlocuit, dupa fuziunea BCR cu Bancorex, de Nicolae Danila, anterior vicepresedinte. O data cu numirea lui Ghica la CEC, ministrul finantelor a numit si cinci noi membri in Consiliul de Administratie al bancii. 

    Bancher cu experienta, agreat si de organismele financiare internationale, Ghica a venit la CEC in locul unui presedinte foarte controversat. Fost vicepresedinte al Bancii Agricole, Liviu Marica a fost implicat in povesti cu parfum de faliment (Banca Agricola, Banca Turco-Romana). La CEC nu a stat decat trei luni, fiind eliberat din functie aproape imediat de Mugur Isarescu. 

    Nici inainte de Marica CEC n-a fost mai fericit la capitolul conducere. Aflat la sefia institutiei mai bine de trei ani, Camenco Petrovici e cel care a implicat banca in cel mai negru scandal din istoria post-decembrista a institutiei – afacerea FNI -, fiind si arestat ulterior in acest caz. 

    Destul de sifonata, ca imagine, dar si financiar, „batrana“ institutie a iesit si din aceasta perioada. Totusi, experienta problemelor avute in timp nu face decat sa demonstreze, o data in plus, faptul ca imixtiunea politicii in activitatea unei banci nu prea are ce cauta. Dar sfarsitul acestei „povesti fara sfarsit“ nu va veni decat o data cu privatizarea bancii si iesirea ei de sub „aripa ocrotitoare“ a statului.