Un preşedinte care bate timid la porţile unui nou mandat, înconjurat de o economie plină de perfuzii, şi un miliardar care scoate bani frumoşi împrumutându-şi efigia companiilor ameninţate de furia pieţelor financiare; Barack Obama (50 de ani) şi Warren Buffett (81 de ani) sunt adevăratul tandem ce va înfrunta anul viitor echipa pe care Partidul Republican o va nominaliza în curând.
Cu mai puţin de 14 luni până la alegerile prezidenţiale, într-o campanie în care sloganul câştigător din 2008 “Yes, we can” e deocamdată persiflat de realităţile unei economii greu capabile să creeze locuri de muncă, preşedintele Barack Obama trebuie să-şi strângă aproape toţi prietenii, mai ales pe aceia cu mulţi şi au foarte mulţi bani. Este pe de o parte o strategie financiară – costurile unei campanii prezidenţiale în SUA se măsoară în sute de milioane de dolari care trebuie strânşi prin donaţii la vedere, iar Buffett şi-a luat în serios calitatea de sprijinitor şi va găzdui la 30 septembrie un dineu pentru strângerea de fonduri destinate campaniei electorale a preşedintelui -, dar şi una de imagine, pentru că rezultatele pe care Obama le poate raporta în lupta cu greaua moştenire a epocii Bush nu sunt chiar dintre cele mai strălucite, iar sprijinul venit de la cineva cu greutatea lui Warren Buffett se consideră o realizare în sine.
America este în continuare, ca şi în 2008, ameninţată de alunecarea în criză, şomajul rămâne la niveluri istorice, iar economiştii aproape că au pierdut şirul zerourilor cu care măsoară datoria publică şi deficitul bugetar ale ţării. În plus, clasa politică este sfâşiată de două forţe de talii apropiate care îşi anulează reciproc şi sistematic orice iniţiativă care ar aduce o rază de soare: în vreme ce stânga democrată susţine că guvernul nu cheltuieşte suficient pentru a stimula economia să iasă din criză, după preceptele lui John Maynard Keynes, dreapta republicană şi Tea Party se lamentează că guvernul aruncă banii pe fereastră şi îndatorează inutil ţara cu noul lui plan de stimulare a angajărilor şi că lasă companiile şi investitorii fără aer, propunându-le taxe şi mai mari ca să mai recupereze din deficitul bugetar imens.
Prin urmare, lupta la prezidenţialele de anul viitor va fi de a arunca responsabilitatea pentru eşec în spatele adversarului, nu de a contabiliza succesul redresării economice în palmaresul vreunuia dintre partide. În aceste condiţii, asocierea dintre Barack Obama şi “oracolul din Omaha” – preşedintele şi director executiv al gigantului de investiţii Berkshire Hathaway – vine să aducă prestigiul unui finanţist legendar şi miliardar din investiţii făcute în virtutea flerului într-un joc electoral unde mişcarea conservatoare Tea Party a adus deja un suflu financiar puternic în pânzele echipei republicane. Ce-i drept, până acum istoria lui Buffett în calitate de consilier economic al puternicilor zilei nu a fost chiar fericită: cel din urmă consiliat al său, pe vremea când miliardarul nutrea simpatii republicane, a fost Arnold Schwarzenegger, pe când acesta era proaspăt guvernator al Californiei, în 2003. În cele două mandate pe care insolitul guvernator le-a câştigat (aici, ajutorul lui Buffett a funcţionat), economia statului s-a prăbuşit sub povara datoriilor, pentru ca acum să fie, după părerea celor mai mulţi analişti, în stare de faliment nedeclarat.
Lui Buffett nu i-a mers însă chiar rău: la începutul declinului pieţelor financiare, în 2008, a pompat cinci miliarde de dolari într-o bancă aflată în plină criză de încredere şi trei miliarde într-un concern american de tradiţie. Investiţia în acţiunile preferenţiale la Goldman Sachs i-a adus deja lui Buffett un profit de două miliarde de dolari, iar băncii o reşapare a imaginii şi a propulsat-o la vârful piramidei câştigătorilor de pe urma crizei. Banii pompaţi în General Electric sunt aşteptaţi să-şi aducă generosul profit luna viitoare, cu prilejul răscumpărării de către companie a acţiunilor lui Buffett. Acum, în toiul discuţiilor despre riscul de cădere în a doua recesiune, miliardarul din Nebraska şi-a împrumutat iarăşi numele unei bănci confruntate cu derapaje de credibilitate, Bank of America, în care a investit tot cinci miliarde de dolari şi tot în acţiuni preferenţiale, la adăpost de flotabilitatea incertă pe bursă a acţiunilor obişnuite.