BusinessMagazin

Blog

  • Se schimbă jocul

    Am vorbit deja de două ori despre presupusa (la acea vreme) tabletă de la Amazon, iar prietenii m-au apostrofat cu privire la importanţa pe care o acord unui produs ipotetic în detrimentul unor evenimente pe care ei le considerau mai importante. De exemplu, mai nimic despre noua versiune de Windows de la Microsoft, care va putea rula pe procesoare ARM şi va dispune de o nouă interfaţă, ingrediente care o vor face un bun candidat pentru tablete. Argumentul meu este că noutăţile spectaculoase sau revoluţionare nu mai vin demult de la Microsoft (şi, de fapt, cred că n-au venit niciodată), ci de la un grup de firme care a căpătat porecla de “gaşca celor patru”: Google, Apple, Facebook şi Amazon. Desigur, inovaţia nu este monopolul acestora, iar mulţimea de mici firme pe care acestea le-au achiziţionat e o dovadă. Dar mai sunt şi alţii, iar în acest context voi aminti de browserul Opera şi platforma de jocuri în cloud OnLive, ambele relevante în cele ce urmează.

    Aşadar, Amazon a lansat tableta Kindle Fire, precum şi două noi versiuni ale book-readerului Kindle. Noutăţile sunt pe mai multe fronturi, vor influenţa semnificativ piaţa în ansamblu şi vor avea un impact important în zona tehnologiilor. În ordine crescătoare, primul este noul Kindle “clasic”, care punctează decisiv la capitolul preţ. La 79 de dolari, readerul intră în zona gadgeturilor accesibile pentru oricine. Având în vedere preţul cărţilor tipărite, împovărate de costurile implicite (hârtie, tipar, distribuţie, depozitare etc.), varianta digitală se va impune în scurt timp şi doar nostalgia ne va împinge să mai “răsfoim” la modul propriu. Ceea ce imagina “laptopul de 100 de dolari” poate deveni mâine realitate curentă. De exemplu, tipărirea manualelor şcolare devine o risipă fără sens. Întreaga industrie a cărţii se va restructura şi poate chiar obiceiul lecturii cărţilor va fi resuscitat. Urmează Kindle Touch, care aduce din nou preţuri atractive (cu varianta de bază la 99$ şi 3G la 149$) şi mai multă comoditate, însă noutatea este că avem de-a face cu primul dispozitiv comercial pe piaţa de consum bazat pe e-Ink cu interfaţă tactilă – ceea ce anunţă că nu mai avem mult până la afişaje e-Ink tactile şi color, care vor deschide perspective interesante.

    Ajungem acum la vedeta Kindle Fire. În mod ciudat, cei de la Amazon nu folosesc termenul de “tabletă” deşi, evident, asta este. Preţul este fantastic (doar 199$), ceea ce va bulversa întreaga piaţă a tabletelor. Unii analişti sunt de părere că Amazon ar fi putut să ofere tableta pe gratis şi tot ar fi ieşit în câştig datorită strânsei legături cu milioanele de cărţi şi piese muzicale, filme şi emisiuni TV, jocuri şi aplicaţii pe care compania le comercializează. Kindle Fire nu are camere foto sau video şi nici conectivitate 3G, iar memoria este de doar 8GB, însă spaţiul de stocare este nelimitat în cloud, iar întregul concept este bazat pe streaming. Procesorul dual-core este comparabil cu cel ce echipează iPad, iar afişajul Gorilla Glass este excelent şi foarte rezistent la zgârieturi şi lovituri. Sistemul de operare este o versiune modificată de Android plecând de la 2.3 şi (îndrăzneaţă mişcare) nu are acces la Google Android Market, ci doar la Amazon AppStore (ce-i drept, foarte bine garnisit, nu degeaba a angajat Amazon cohorte de programatori).

    Însă cea mai interesantă piesă din combinaţie este browserul Amazon Silk, bazat pe o tehnică de împărţire a procesării cu platforma de cloud computing Amazon EC2. Ideea (folosită de câţiva ani de Opera Mini) este că pentru o pagină web mai complexă se aduc zeci de fişiere (foi de stiluri, scripturi, imagini, HTML) pe care un browser obişnuit trebuie să le proceseze pentru a afişa pagina (“randare”). În cazul lui Silk, toate aceste procesări pot fi efectuate extrem de rapid de miile de servere din cloud, care vor trimite browserului pagina gata randată şi comprimată, componenta locală din Silk având doar sarcina de a decomprima un mic pachet de date şi a-l afişa (exact cum procedează platforma de jocuri OnLive). Mai mult, “norul” preîncarcă paginile cele mai plauzibile să fie accesate. Iar cum multe situri sunt susţinute chiar de Amazon EC2, totul devine extrem de rapid şi, în plus, descongestionează reţeaua.

    Trăgând linie şi adunând, ecosistemul Amazon se închide perfect şi ne arată că platforma de cloud îşi avea rolul rezervat în ansamblu. Preţurile extrem de agresive şi fabuloasa ofertă de conţinut ridică ştacheta la un nivel care devine greu de atacat chiar şi de Google sau Apple. Bine-ai venit, concurenţă!

  • Sorin Pâslaru, ZF: Poate fi plecarea Nokia un semn că urmează a doua dezindustrializare a României?

    Acesta este un fragment de editorial scris în martie 2006, în urmă cu cinci ani. Furia investi­ţiilor străine de atunci, când încă Nokia sau Ford nici nu se anunţaseră, schimba economia, cel puţin în relaţiile sale externe.

    Iar cea mai puternică evoluţie era a ponderii în exporturi a categoriei de “maşini şi dispozitive mecanice, aparate şi echipamente electrice”, care crescuseră la 28%, faţă de 21% cu cinci ani înainte, preluând prima poziţie de la industria uşoară – textile şi încălţăminte, un sector cu o valoare adăugată mult mai redusă.

    Era industrializare pentru că această creare de locuri de muncă în industrie pe scară largă, mai ales în vestul ţării, venea după o perioadă de 10 ani, între 1989 şi 2000, când industria a alu­n­ecat în degringoladă şi a desfiinţat locuri de muncă. În 1990 în România erau 8 milioane de salariaţi, pentru ca în 2000 să ajungă la 4,5 milioane, adică la fel precum o ţară ca Ungaria sau Cehia, care au populaţie de două ori mai redusă, iar în prezent sunt doar 4,1 milioane oameni cu carte de muncă.

    Şi era a doua industrializare pentru că mai fusese una, în perioada în care ponderea populaţiei din mediul rural s-a redus de la 80% la 50%, adică între 1950-1980, când, cu toate abuzurile şi traumele care au însoţit intervalul, România a devenit o ţară industrială. Au urmat zece ani de stagnare economică şi criză, între 1980 şi 1989, din cauza rambursării anticipate a datoriilor externe (perioadă a cărei perspectivă devine alta când se vede acum situaţia Greciei, în criză din cauza neplăţii datoriei externe deja acumulate) care au dus la colapsul regimului.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Lideri cu efecte adverse

    Liderul pieţei farmaceutice din România, grupul Sanofi-Aventis Zentiva, a rămas săptămâna trecută fără Dan Ivan, aflat de şapte ani la cârma producătorului de medicamente. Plecarea din fruntea companiei cu venituri de 200 de milioane de euro în 2010 are loc în condiţiile unei creşteri cu aproape 60% a cifrei de afaceri peste nivelul din anul precedent. Întrebat despre planurile sale de viitor, Dan Ivan spunea, în urmă cu un an, în catalogul 100 Cei Mai Admiraţi CEO din România, că “se vede consultant în zona farmaceutică, însă nu se gândeşte să ocupe vreo funcţie publică în sistemul sanitar”.

    Peisajul executivilor din farma a adus o sumedenie de nume noi în ultimele douăsprezece luni. Unii CEO au fost relocaţi în alte ţări, în timp ce alţii au decis să părăsească definitiv compania. “Există o presiune enormă de a da rezultate, iar cei din sediul central nu înţeleg încetinirea pieţei”, spune Dragoş Damian, CEO al producătorului de medicamente Terapia-Ranbaxy. Piaţa farmaceutică avea un ritm de creştere de două cifre anual în urmă cu câţiva ani, însă aceasta s-a temperat la o singură cifră în 2011. După primele şase luni piaţa a urcat în valoare cu 3,63% faţă de perioada similară a anului trecut, dar a scăzut din punct de vedere cantitativ cu 4,64%. Totodată, consumul de medicamente per capita, situat la cel mai redus nivel din Uniunea Europeană, e considerat un motor de creştere pentru industrie, iar plusul atât de lent este privit de către multinaţionale drept inacceptabil şi cade de multe ori în sarcina managerului. “Le-am făcut de curând un synopsis şefilor mei ca să înţeleagă ce s-a întâmplat pe piaţa românească în perioada 2005-2008”, explică Damian, menţionând câteva din schimbările din cei patru ani: modificarea de patru ori a modului de prescripţie, lipsa continuă de finanţare a sistemului sanitar de către stat, taxarea suplimentară aplicată producătorilor. Pe scurt, suprareglementarea a făcut ca mediul în care activează companiile farmaceutice să devină extrem de impredictibil. După cum spune şeful Terapia, prognozele se fac cu dificultate chiar pe termen de trei luni şi, de multe ori, chiar şi acelea sunt date peste cap de evenimente neanunţate, iar un manager îşi pierde astfel rapid credibilitatea. Problemele de finanţare şi întârzierile decontărilor de către stat, traduse prin termene de plată de 300 de zile pentru medicamentele compensate, sau schimbările anuale de miniştri sunt dificil de explicat acţionarilor. La decredibilizarea executivilor locali au contribuit şi falimentele distribuitorilor din ultima perioadă, când Relad şi Montero, companii cu rulaje de sute de milioane de euro anual, şi-au declarat insolvenţa. Lanţurile de distribuţie sunt intermediari între farmacii şi producători în circuitul banilor din industrie.

    “Deşi e înlocuit de regulă cu un executiv cu experienţă în pieţe similare, plecarea unui CEO este un şoc şi pentru echipă, care nu acceptă aşa uşor un nou lider şi determină chiar conflicte interne”, mai spune Dragoş Damian. Nume noi vor apărea şi în perioada următoare în fruntea companiilor din farma, însă înlocuirea liderilor nu va produce creşterile mult râvnite ale businessurilor, câtă vreme tabloul legislativ rămâne la fel de imprevizibil. Sau, după cum rezumă şeful Terapia, “după ce Nokia a plecat de la Jucu, statul român ar trebui să aibă grijă nu doar de atragerea de investitori, ci mai ales de păstrarea lor în România”.

  • 650 de milioane de euro profit. Cine sunt câştigătorii din pariul cu criza

    Valurile din ultimii trei ani ale crizei economice mondiale, resimţite din plin şi de piaţa din România, n-au însemnat nimic pentru Gabriel Comănescu. Devenit anul trecut cel mai puternic antreprenor român după ce l-a devansat pe orădeanul Zoltan Teszari de la RCS&RDS, proprietarul Grup Servicii Petroliere nu numai că a fost ocolit de problemele din economie, dar pare inclusiv să fi sfidat noile reguli din lumea de business. Pe scurt, Comănescu a înscris afacerea pe care o deţine în liga celor mai mari 500 din întreaga Europă Centrală şi de Est şi şi-a asumat prin avansul de 150% al veniturilor de aproape 550 de milioane de euro anul trecut comparativ cu 2009 un elegant loc doi în regiune şi vârful podiumului în România din punctul de vedere al creşterii businessului.

    Secretul este însă cât se poate de simplu. Chiar la începutul crizei, antreprenorul a sesizat o oportunitate de extindere a afacerii pe o piaţă nouă, a construcţiilor marine, şi a demarat investiţii în acest sens. Cea mai importantă a fost achiziţia unui vapor multifuncţional pentru instalarea de conducte submarine, transporturi şi mutări de platforme, precum şi foraje pe mare de la constructorul de platforme maritime Keppel Corp din Singapore, cu aproximativ 300 mil. euro. Dar nu numai, pe lista de cumpărături a omului de afaceri regăsindu-se şi cea mai puternică macara marină din regiunea Mării Negre şi o flotă de roboţi submarini.

    Construcţiile marine au ajuns astfel să însemne jumătate din business, pe măsură ce Grup Servicii Petroliere (GSP) a semnat o serie de “contracte noi pe pieţele internaţionale, unde au fost derulate anul trecut proiecte semnificative de construcţii marine precum gazoductul DLS în Rusia, dar şi producţia, transportul şi instalarea celei mai mari platforme fixe de producţie din Marea Neagră, în Turcia”, explică Radu Petrescu, director corporate communications în cadrul Upetrom Group, compania din spatele GSP. Iar cea mai mare parte a businessului s-a mutat pe pieţele externe încă de la începutul crizei, odată cu exportul majorităţii producţiei de la fabrica Upetrom 1 mai.

    O altă explicaţie pentru creşterea afacerilor lui Gabriel Comănescu este dată şi de finalizarea contractului de aproape 200 de milioane de euro câştigat în 2009 cu contractorul general al gigantului rus Gazprom. Dar pentru omul de afaceri român, inclusiv industria în care activează a fost un atu. Sectorul petrolier n-a fost dintre cele mai afectate de contextul economic în ultimul an, iar perspectivele sunt destul de optimiste. “În petrol se va crea un boom în următorii doi ani”, aprecia recent Florin Ciocănelea, directorul executiv al Upetrom Group, cu ocazia lansării raportului Deloitte Europa Centrală Top 500 în care a urcat şi GSP. “Numai în acest an vor fi acordate 40 de noi concesionări de explorare şi exploatare de către Agenţia Naţională de Resurse Minerale, lucru care va însemna pentru România o şansă pentru investiţii în domeniu.”

    Tot în domeniul petrolier activează şi Oscar Downstream, o altă companie românească din rândul celor mai mari 100 din economie care a avut anul trecut o creştere spectaculoasă a afacerilor. “Politicile comerciale şi contractuale derulate cu furnizorii externi ne-au permis o creştere a volumelor comercializate care, în contextul majorării preţurilor de achiziţie internaţionale şi a evoluţiei ascendente a cursului de schimb dolar-leu, au avut un impact semnificativ în contabilitate”, explică Delia Arsenie, directorul general al Oscar Downstream, creşterea de peste 98% a afacerilor de 398,9 milioane de euro din 2010. Concret, afacerea antreprenorului român Alin Niculae a avut de câştigat pe fondul evoluţiei preţului petrolului şi al cursului de schimb, însă a existat şi o orientare către noi nişe. Businessul de bază al Oscar Downstream este vânzarea de motorină către clienţi mari din transporturi, construcţii sau agricultură, prin staţiile de incintă Diesel Point sau prin punctele de vânzare directă Diesel Point Acces, dar şi prin vânzări en-gros.

  • Cum va fi aplicată în UE taxa pe risc

    Tranzacţiile cu acţiuni şi obligaţiuni vor fi taxate cu 0,1% din valoare, iar cele cu contracte derivate cu 0,01%. Aplicarea taxei ar aduce la bugetul comunitar şi la cel al statelor membre 57 de miliarde de euro în fiecare an, “ar descuraja tranzacţiile riscante şi ar suplimenta măsurile de reglementare menite să evite producerea unor noi crize”, consideră CE.

    Algirdas Semeta, comisar pentru fiscalitate şi audit, a declarat că taxa “va oferi ceea ce aşteaptă cetăţenii: o contribuţie corectă din partea sectorului financiar” (de unde şi criticile intense cu care băncile au întâmpinat-o, mult înainte de anunţul din această săptămână).

  • Noi de-aicea nu plecăm

    Răbufnirea de orgoliu din partea partidului lui Dan Voiculescu (în virtutea faptului că acesta îşi revendică în mare parte paternitatea USL) a fost potolită de liderii PSD şi PNL cu argumentul, delicat exprimat de Crin Antonescu, că “un partid poate creşte cu adevărat nu cu prilejul unor negocieri, ci doar când reuşeşte să aibă acces la guvernare”.

    Aşadar, nu se mai pune problema plecării PC din alianţă, cum spunea la nervi liberalul Relu Fenechiu, ci doar a unor regulamente de sancţionare a atacurilor între partidele din USL. De partea lor, conservatorii au încheiat incidentul aruncând vina, previzibil, pe putere, care ar încerca să decredibilizeze opoziţia prin lansarea de zvonuri despre tensiuni inexistente în USL.

  • De văzut neapărat dacă aveţi drum prin America (GALERIE FOTO)

    Un spectaculos muzeu construit de la zero într-un orăşel din Arkansas, Bentonville, urmează a se deschide la jumătatea lunii noiembrie, scrie The New York Times. Muzeul, un complex de clădiri cu aspect retrofuturist ridicate într-o zonă de pădure şi grădini care leagă între ele o serie de iazuri, are o suprafaţă de aproape 20.000 de metri pătraţi. Complexul Crystal Bridges a apărut ca urmare a unei sponsorizări în valoare de 800 de milioane de dolari oferite de către fundaţia familiei miliardarilor Walton, întemeietoarea lanţului de magazine Wal-Mart.

    Noile muzee ale Americii (GALERIE FOTO)

    Sub conducerea lui Alice Walton, fiica lui Sam Walton, fondatorul Wal-Mart, Crystal Bridges îşi propune să devină un important centru dedicat artei americane, de la cea din perioada colonială la cea contemporană, având angajaţi experţi care să se ocupe de achiziţii în domeniu.

    Şi la Denver urmează să se deschidă un muzeu interesant, de această dată dedicat unui singur artist, Clyfford Still, care a făcut parte din grupul de artişti newyorkezi cunoscuţi drept expresionişti abstracţi. Instituţia va găzdui lucrările lui Still, pe care puţină lume a avut ocazia să le vadă, dat fiind că artistul a refuzat să mai apară în galerii începând din anii ’50.

    El a lăsat însă un testament în care cerea ca operele sale, 2.400 la număr, să fie donate unui oraş american ce se oferea să le găzduiască permanent. Publicul va putea admira 110 lucrări la expoziţia inaugurală a muzeului.

    La rândul său, Cranbrook Art Museum din Bloomfield Hills, Michigan, proiectat de celebrii arhitecţi Eliel şi Eero Saarinen în anii patruzeci, se redeschide după doi ani de renovări, în urma cărora a fost construită şi o aripă nouă pentru colecţia permanentă a instituţiei. Publicul va avea ocazia să admire exponate din secolele XX-XXI care până acum fuseseră inaccesibile.

  • Deputaţii scriu lucruri trăsnite

    Un alt amendament adoptat prevede că toate declaraţiile de avere şi de interese să poată fi depuse şi în sistem online. Ambele amendamente au fost depuse de deputaţi USL.

    Modificările la Legea ANI urmează să fie analizate de plenul Camerei Deputaţilor şi e de văzut dacă parlamentarii Puterii vor reuşi să împiedice aprobarea amendamentului controversat referitor la declaraţia de conflict de interese, ştiută fiind antipatia generală din Parlament faţă de instituţia ANI.

  • Exista viata si dupa Nokia. Boagiu: “La Targu-Mures, IBM vrea sa faca un parc tehnologic” (VIDEO)

    “Nu exista secrete. Eu va dau un exemplu pe care il cunosc foarte bine. De exemplu la Targu Mures, si-a anuntat IBM dorinta de a crea un parc tehnologic. Este o discutie care se poarta de la sfarsitul anului trecut”, a explicat Anca Boagiu.Ea a spus ca a avut loc un schimb de terenuri anume pentru a oferi infrastructura necesara companiei IBM.

    Recent, ministrul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor, Valerian Vreme, declara ca ministerul lucreaza la o schema de ajutoare de stat pentru companiile care vor sa dezvolte in Romania afaceri in domeniul IT&C, printre beneficiarii acesteia urmand sa se numere IBM, Oracle, Dell si Ericsson.


    Mai mult pe stirileprotv.ro.

  • Roubini: Marx a avut dreptate cu privire la autodistrugerea capitalismului

    “Karl Marx a sups-o bine. La un moment dat, capitalismul se poate autodistruge pentru că nu poţi transfera venituri dinspre forţa de muncă spre capital fără să se înregistreze un exces de capacitate de producţie şi lipsa unei cereri agregate . Asta se întâmplă acum”, a spus Roubini. Marx, filozof, economist şi publicist, este considerat întemeietorul teoriei socialismului ştiinţific alături de Friedrich Engels. În 1848, cei doi au scris Manifestul Partidului Comunist.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro