BusinessMagazin

Blog

  • Un plus de 190% în prima parte din 2014

    Fabryo-Atlas Paints produce şi comercializează sub brandul Apla sisteme profesionale de finisaje pentru construcţii. Marca Apla, acronim de la Atlas Professional Line Applications, include soluţii complete de termo şi hidroizolaţii, precum şi soluţii pentru finisaje (vopsea lavabilă, tencuieli decorative, amorse, gleturi, chituri şi adezivi).

    ”Portofoliul nostru de finisaje pentru construcţii s-a extins în ultimii ani, în special pe gama de mortare şi adezivi pentru sisteme de termoizolaţii şi hidroizolaţii flexibile, pe bază de ciment”, declară Dragoş Militaru, CEO Fabryo-Atlas Paints. ”Practic, în primele cinci luni ale anului, volumul nostru de vânzări s-a triplat şi avem nevoie de capacitate suplimentară de producţie.”

    Fabryo-Atlas Paints continuă să facă investiţii în cercetare şi dezvoltare, dar şi în extindere. ”Investiţiile noastre s-au ridicat la peste 500.000 euro în 2013, iar în perioada următoare vom construi o nouă fabrică de mortare, care va dubla capacitatea instalată”, mai spune CEO-ul Fabryo-Atlas Paints.

    Lucrările la noua fabrică au început în primul trimestru al anului 2014, pe platforma industrială deţinută de companie în Popeşti-Leordeni, iar intrarea acesteia în funcţiune este preconizată pentru luna octombrie 2014.

    |n urma fuziunii din 2013 dintre Fabryo Corporation şi Atlas Paints, disponibilitatea produselor Apla a crescut treptat, în acest moment, sistemele de finisaje comercializate sub această marcă având o distribuţie naţională echilibrată.

    ”Pentru 2014, ne aşteptăm la o creştere a cifrei de afaceri de minim 5%”, adaugă Militaru. ”|n acest moment, cota de piaţă a mărcilor noastre principale, Savana, Apla şi Innenweiss este în creştere pe majoritatea segmentelor”.

    Divizia de Business to Business a Fabryo-Atlas Paints a înregistrat o creştere de 29% a cifrei de afaceri în perioada ianuarie-mai 2014, în ciuda faptului că piaţa construcţiilor este încă în declin.

    Recent, sub sloganul Apla – Sisteme recomandate pentru construcţii şi renovări – Apla a lansat şi prima campanie de comunicare – de la hidroizolarea şi termoizolarea clădirilor, şi până la finisaje de interior şi exterior. Campania de comunicare include, pe lângă TV, panotaj în pieţe ţintă, un site dedicat, comunicare online şi un calendar de evenimente de comunicare directă cu specialiştii din domeniu.

    Fabryo-Atlas Paints deţine o platformă de producţie de vopsele, mortare şi adezivi în Popeşti-Leordeni şi o alta de produse termoizolatoare în Tunari, Judeţul Ilfov, şi are, în urma fuziunii, aproximativ 440 de angajaţi.

  • Sfaturi pentru tinerii manageri de la… Corneliu Bodea, fondator Adrem Invest

    Citeşte aici povestea lui Corneliu Bodea, redată în materialul de copertă din Business Magazin.

     

     

  • Un hacker român a inventat, din puşcărie, sistemul care face imposibilă fraudarea bancomatelor

    Valentin Boantă este deţinut al Penitenciarului Vaslui, acolo unde are de ispăşit o pedeapsă de cinci ani. El a profitat încă de timpul în spatele gratiilor pentru a dezvolta un dispozitiv care să împiedice exact tipul de infracţiune pentru care el a fost condamnat.

    Boancă a fost condamnat pentru că fabrica dispozitive de clonare a cardurilor. Mai precis, atunci când clientul folosea terminalul băncii pentru a retrage numerar, aparatul copia datelor pentru ca acestea să poată fi ulterior folosite ilegal.

    Bărbatul, născut la Oneşti şi absolvent al Liceului de arte plastice “Nicolae Tonitza” din Bucureşti a realizat în timp ce era la închisoare macheta unui dispozitiv ce roteşte cardurile în momentul introducerii acestora în terminat, astfel încât orice aparat ilegal de clonare devine inutil. El a trimis macheta către Salonul internaţional de invenţii de la Geneva şi, spre surprinderea sa, a obţinut Premiul internaţional al presei în 2013.

    “Sunt un băiat care a activat într-un domeniu greşit, am fost prins, mi-am recunoscut greşeala, îmi duc crucea, şi sper să am o şansă să demonstrez că a fost o greşeală singulară”, a mărturisit Valentin Boancă, conform celor de la Vremea Nouă.

  • Două localuri din România sunt în top 10 la nivel mondial la capitolul design

    Designul unui bar sau restaurant poate avea aceeaşi importanţă ca şi băutura servită, aşa că cei de la boredpanda.com au alcătuit o listă cu zece restaurante ce sunt renumite pentru modul în care au amenajat spaţiul.

    Barul-muzeu H.R. Geiger, Gruyeres, Elveţia

    Cafeneaua adevărului, Cape Town, Africa de Sud

    Barul bicicletelor, Bucureşti, România

    Ce se întâmplă atunci când, New York, Statele Unite

    Cafe Ki, Tokyo, Japonia

    Restaurantul Ammo, Hong Kong

    Joben Bistro, Cluj-Napoca, România

    Restaurantul Le pain frances, Gothenburg, Suedia

    Electric Bar, Paris, Franţa

    Ozone Bar, Hong Kong

  • Business Magazin, în 2009 – Anul de glorie al cafenelelor “de fiţe” din Dorobanţi. Câţi bani fac

    “Locuri de fite” este cel mai des intalnita caracterizare a cafenelelor situate pe strazile la moda din Bucuresti, cum sunt Radu Beller, Dinicu Golescu sau Decebal. Cele cateva zeci de cafenele si restaurante de pe aceste strazi atrag insa anual afaceri de aproximativ 100 de milioane de euro, aproape jumatate din totalul atras de toate restaurantele si cafenelele stradale din Bucuresti.

    Putin dupa ora pranzului, pe Radu Beller e liniste. Oamenii de afaceri care au baut o cafea dimineata sau au luat pranzul s-au intors deja la birou. Ospatarii se pregatesc pentru a doua transa de clienti din fiecare zi: cei de dupa amiaza, care au transformat sintagma “a merge la o cafea in Dorobanti” intr-o exprimare relativ peiorativa. Preocupat mai mult de show-off decat de afaceri sau pur si simplu de placerea de a sta la o terasa, acest tip de client, dar si cresterea generala a veniturilor din ultimii ani au fost cele mai importante cauze ale dezvoltarii unor poluri de cafenele in Bucuresti.

    Radu Beller a fost primul astfel de pol, deoarece pe strada din Dorobanti a inceput istoria de dupa 1990 a cafenelelor si a restaurantelor din Bucuresti – odata cu cofetaria Deutschland si cu restaurantul White Horse, deschise in jurul anului 1997. “Eu am cumparat casa aceasta in 1995, cand m-am intors dintr-o excursie de la Londra si am hotarat sa imi fac si eu un pub”, povesteste Cristian Paun, proprietarul restaurantelor White Horse si La Belle Epoque, despre vila din Dorobanti in care s-a deschis primul pub-restaurant din Capitala. White Horse din Dorobanti (acum al doilea White Horse este in Baneasa Technology Park) a aparut pe 14 februarie 1997, la doar cateva luni dupa deschiderea cofetariei Deutschland. Mai multe cafenele si restaurante au inceput sa se dezvolte in Dorobanti si Radu Beller din 1999, odata cu aparitia Nova Brasilia si mai tarziu a High Heels sau a The Belle Epoque. In iunie 2009, la zece ani de la inceputul dezvoltarii zonei, peste zece restaurante si cafenele stau aliniate pe o strada de cativa zeci de metri. O bucata de strada destul de inghesuita care atrage insa anual peste un milion de clienti, care consuma peste doua milioane de cafele si atrag afaceri de peste zece milioane de euro. Si e foarte important pentru cine isi deschide o cafenea si vrea sa o integreze in specificul zonei sa fie chiar acolo, in cei cativa zeci de metri. “Pe o strada ca Radu Beller trebuie sa deschizi o cafenea in acei cativa metri de la rond pana la prima intersectie spre Floreasca; daca esti la doar cinci minute de aceasta zona, poti sa spui ca esti la cinci minute de succes si poti da usor faliment”, spune Tinu Sebesanu, director al firmei de consultanta Trend Hospitality si responsabil cu dezvoltarea cafenelelor Centro. De fapt, explica Tinu Sebesanu, succesul unor astfel de oaze de cafenele sta tocmai in faptul ca respecta intru totul principala cerinta a dezvoltarii de cafenele: “localizarea, localizarea, localizarea”. Pe langa localizare, mai sunt cateva elemente obligatorii in Romania pentru ca o astfel de oaza sa functioneze: accesul la strada, parcarea foarte aproape, o piata, intersectie si mai ales vizibilitate. “Daca maine s-ar interzice parcarea in Dorobanti sau s-ar face o parcare subterana undeva in apropiere, nu ar mai veni nici jumatate din lumea care vine acum”, crede Sebesanu.

    In jurul anului 2006, zona – care incepuse sa se dezvolte ca un loc de intalniri de business – a inceput sa se transforme intr-un loc la moda. “2006 a fost anul in care a inceput sa se dezvolte in Romania un soi de mica burghezie – oameni care au facut bani din speculatii imobiliare, din vanzarea unor retrocedari, din diverse alte mici afaceri – si care au vazut imediat Dorobantiul ca o zona care i-a refuzat pana atunci, dar pe care brusc si-o puteau permite. Si asa au inceput sa vina”, explica Cristian Paun cum s-a modificat clientela zonei. Pentru agentii imobiliari care se ocupa de zona respectiva, valul de clienti a reprezentat un salt important al pietei. Alexandru Preda, retail broker la Colliers, spune ca un spatiu pe Radu Beller se da imediat. Pacat insa ca nu prea apar: cele mai multe dintre spatiile existente sunt deja ocupate de ani buni de aceleasi cafenele. “Mai nimeni nu a inchis pana acum pe Beller”, spune Preda, care urmareste cu mare atentie zona si spune ca are cui sa dea imediat orice spatiu care apare.

    De aceea, in urma cu aproximativ trei ani, cand a reusit sa inchirieze un spatiu pentru o cafenea pe Radu Beller, in mijlocul zonei care devenise deja cel mai important pol de cafenele al Capitalei, Tudor Niculescu, proprietarul cafenelelor Turabo, era atat de incantat. Isi bugetase, la vremea respectiva, 250.000 de euro pentru amenajarea spatiului (mai mult cu peste 30% fata de investitiile de pana atunci). Nu spera sa se imbogateasca din deschiderea de pe Radu Beller, dar stia ca o cafenea pe Beller e un instrument de marketing mai bun ca orice altceva. La trei ani de la deschiderea de pe Radu Beller, Niculescu obtine cele mai mari venituri din intreg lantul sau de 30 de Turabo in cafeneaua situata pe spatiul fostei Nova Brasilia. Locul intai intr-un top al veniturilor nu garanteaza insa si locul intai intr-un top al profitabilitatii: “Fiind parte dintr-un lant, trebuie sa am preturi similare in toate cele 30 de cafenele, chiar daca pe Beller platesc o chirie mai mare decat pentru alte 20 de cafenele la un loc, in special cele din galeriile comerciale Real”, spune Niculescu.
     

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din iunie 2009.

  • FMI analizează schimbarea regulilor pentru acordarea de împrumuturi mari ţărilor cu probleme

    Excepţia a fost introdusă la declanşarea crizei datoriilor din zona euro pentru a permite unor ţări să primească ajutor financiar de la Fond, chiar dacă instituţia internaţională nu putea afirma “cu probabilitate ridicată” că datoria acestora era sustenabilă, , potrivit Bloomberg.

    Un raport recent al Fondului propune ca în schimbul sprijinului FMI creditorii unei ţări să fie de acord cu “prelungirea pentru o perioadă relativ scurtă a maturităţilor” la împrumuturi.

    “A devenit clar că excepţia din 2010 nu oferă o soluţie coerentă şi pe termen lung la problemă. Schimbările propuse ar permite statului membru o îmbunătăţire a capacităţii de rambursare a datoriei fără să fie obligatoriu necesară reducerea semnificativă a datoriei”, au afirmat experţii Fondului.

    Raportul încearcă să folosească experienţa dobândită de FMI prin participarea la pachetele financiare pentru mai multe ţări din zona euro, dar mai ales cele pentru Grecia. Al doilea pachet de împrumuturi pentru statul elen de la zona euro şi FMI, din 2012, a inclus cea mai mare restructurare din istorie a datoriei unei ţări.

    Experţii Fondului vor întocmi mai multe studii, înainte ca board-ul instituţiei să decidă asupra unor noi reguli pentru acordarea de sprijin financiar.

    Schimbările propuse de raport ar trebui să acorde mai multă flexibilitate ţărilor care vor să obţină ajutor financiar peste limita normală. Până la introducerea excepţiei din 2010, FMI avea doar două variante, respectiv să decidă că datoria are un grad ridicat de sustenabilitate şi să acorde un împrumut sau să forţeze restructurarea datoriei ţării respective.

    Noile măsuri s-ar aplica ţărilor care nu se mai pot împrumuta de pe piaţa financiară, dar au un nivel de îndatorare considerat acceptabil din perspectiva sustenabilităţii. FMI va cere creditorilor concesii care nu vor implica “în mod obişnuit” reducerea principalului sau dobânzilor pe care aceştia le au de încasat.

    În cazul în care există temeri privind extinderea unei situaţii de criză, FMI recomandă sprijinul unor alţi creditori, precum băncile de dezvoltare sau formarea unui mecanism precum fondul înfiinţat în zona euro în perioada crizei datoriilor.

  • Fericirea neînţeleasă

    Cumva cruciş, pentru că este unul din momentele acelea în care spun „nu înţeleg„. Topul satisfacţiei vieţii de european, cei care au acordat traiului lor cel puţin 7 sau mai mult, până la 10, este condus de naţiile nordice – Danemarca, cu 91% dintre cetăţeni mulţumiţi, Finlanda, cu 89,8%, şi Suedia (85%). Media Uniunii Europene este pe la 69%, iar românii ocupă locul 18, cu 63,2%, imediat după Italia şi înaintea Portugaliei, Croaţiei, Lituaniei, Cehiei, Slovaciei, Estoniei, Letoniei, Greciei, Ungariei (43,2%) şi Bulgariei (38,3%). Pe de altă parte, românii se declară nemulţumiţi de starea de sănătate, spun că rareori au timp pentru ceea ce îi bucură cu adevărat, fac puţină mişcare şi, desigur, sunt printre cei mai săraci. În plus, avem unul dintre cele mai reduse niveluri de participare la activităţi sociale (contrastează cu bunele relaţii pe care susţinem că le avem cu vecinii).

    Şi nu înţeleg de unde vine relativa noastră mulţumire, repet, înaintea cehilor, ţărilor baltice, ungurilor sau portughezilor, într-o ţară care notează prost la mai toate statisticile europene, oricare vor fi fiind ele. Dar cred că ştiu ce se întâmplă: nu există şi nu se fac suficiente studii care să-i ajute pe români să se înţeleagă, care să le desluşească chimia interioră, procesul de decizie, modul în care oamenii relaţionează. De unde vine violenţa (indiferent de ce spun statisticile poliţiei), de unde imobilismul rural şi apetenţa scăzută pentru antreprenoriat şi iniţiativă, de ce nu le place oamenilor, tineri şi bătrâni, învăţătura, de unde apar, unde se învaţă şi de ce sunt aşa de răspândite nepăsarea şi şmecheria. Iar dacă nu ne deosebim de alte naţii şi ne putem analiza privindu-i pe ei, de ce la ei merg lucrurile bine şi la noi nu? De unde vin multiplele segregări din societate? – în cultură, în mentalităţi, în comportamente.

    O analogie pe care am mai prezentat-o şi care explică, în parte, faptul că naţia se complace în durere: există în ecologie noţiunile de organisme stenotopice şi euritopice. În jungla Amazonului, climatul este comod şi stabil, astfel încât fiinţele pot supravieţui fără să fie nevoite să se deplaseze pe distanţe mari sau să fie nevoite să se adapteze unei zone sau alteia. Aşa că acolo o fiinţă devine cel mai bine adaptat organism unei anumite zone, dar aceasta are o suprafaţă destul de redusă. La câţiva kilometri distanţă, într-o zonă diferită (mai uscată sau poate inundată sau umbrită) vom descoperi alte fiinţe perfect adaptate mediului lor. Acestea sunt organismele stenotopice. În zona polară situaţia se schimbă: fiinţele trebuie să se adapteze unor variaţii mari de temperatură, să se deplaseze pe distanţe mari pentru a se hrăni şi să reziste unor schimbări rapide de mediu. Iar vietăţile euritopice chiar asta fac: se adaptează, merg mii de kilometri în căutarea hranei şi se descurcă şi la minus 30 de grade, şi la plus 20. 

    Cel mai interesant este că tundra polară şi oceanul arctic adăpostesc o mult mai mare varietate de fiinţe şi de specii şi o mai mare cantitate de biomasă decât jungla, unde aparent e mai comod de trăit. Probabil că românii ar trebui să devină fiinţe euritopice în oceanul globalizat, dacă vor vrea să le fie bine; asta după ce s-au tot luptat pentru mediul lor stenotopic.
    Nu cred că există ilustraţie mai bună decât desenul lui Norman Rockwell „Biroul directorului”, chiar dacă nu este o operă de artă în adevăratul sens al cuvântului.

  • LOVITURĂ dură pentru IOAN NICULAE. Cel mai bogat om din România NU MAI ESTE numărul unu. Cine l-a detronat

    Interagro SA, compania din agricultură a lui Ioan Niculae, a fost liderul firmelor cu acţionariat majoritar românesc în 2012 şi 2011, poziţie pe care a mai ocupat-o şi RCS&RDS în 2010, dar şi Grup Servicii Petroliere în 2009, după cum arată datele centralizate de Ziarul Financiar.

    Dedeman Bacău (fraţii Adrian şi Dragoş Pavăl) şi Oscar Downstream (Alin Niculae) au detronat în 2013 compania Interagro SA (Ioan Niculae) în topul celor mai mari firme antreprenoriale, potrivit unei analize a ZF pe baza datelor de la Registrul Comerţului şi a bilanţurilor depuse până în prezent.

    Topul companiilor contro­la­te de antreprenori este un demers pe care Ziarul Finan­ciar îl realizează încă din 2008 şi care surprinde trans­formarea mediului de busi­ness local, dar care ara­tă că după 25 de ani de capitalism România nu are nicio companie antreprenorială cu afa­ceri de un miliard de euro.

    Ioan Niculae, proprietarul grupului InterAgro, este singurul român prezent în Topul Forbes al miliardarilor lumii pentru anul 2013, cu o avere estimată la 1,1 miliarde de dolari, pe locul 1.268 în lume. În ultimul an, el a investit aproape 50 mil. dolari într-o centrală în cogenerare, parte a strategiei pe termen lung de a reduce costurile şi de a începe să vândă energia generată în exces. Niculae deţine şi un operator privat de aeronave. Şi-a început activitatea la o companie agricolă de stat, apoi s-a lansat pe cont propriu.

  • Mircea Băsescu află vineri dacă rămâne în arest 30 de zile. Curtea de Apel Bucureşti judecă vineri contestaţia

    Tribunalul Bucureşti a decis, vineri, arestarea preventivă pentru 30 de zile a lui Mircea Băsescu, pentru trafic de influenţă, şi a lui Marian Căpăţână, cel care ar fi fost intermediarul banilor pe care familia lui Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, i-ar fi dat fratelui preşedintelui Traian Băsescu.

    Decizia Tribunalului Bucureşti a fost contestată la Curtea de Apel, care va judeca vineri dosarul, urmând să decidă definitiv dacă Mircea Băsescu şi Marian Căpăţână rămân în arest sau vor fi cercetaţi în libertate.

    Mircea Băsescu şi Marian Căpăţână sunt încarceraţi în arestul Poliţiei Capitalei de joi, când au fost reţinuţi de procurori.

    Fratele preşedintelui a fost vizitat în arest de fiica sa, Raluca Băsescu, care i-a dus medicamente, alimente şi haine, dar şi de către avocatul său.

    Mircea Băsescu este acuzat că, în perioada 20 februarie 2011 – 22 februarie 2012, ar fi primit 250.000 de euro de la fiul lui Bercea Mondial, Florin Anghel, prin intermediul lui Marian Căpăţână, pentru a interveni la judecători să dispună o soluţie favorabilă în dosarul în care Sandu Anghel era judecat pentru tentativă de omor, respectiv că şi-a înjunghiat un nepot.

    Anchetatorii susţin că, în schimbul banilor, Mircea Băsescu ar fi promis că va interveni la judecători să dispună fie condamnarea lui Bercea Mondial la o pedeapsă mai mică, fie punerea în libertate.

    “La începutul anului 2011, după ce faţă de tatăl denunţătorului s-a luat măsura arestării preventive de către Tribunalul Olt, denunţătorul i-a remis unui intermediar suma de 250.000 de euro, la cererea acestuia din urmă şi în schimbul promisiunii că banii vor fi remişi mai departe lui Băsescu Mircea, pentru ca acesta să intervină pe lângă magistraţii învestiţi cu soluţionarea cauzei referitoare la infracţiunea săvârşită de tatăl denunţătorului şi a altor cereri incidente în respectiva cauză”, au scris procurorii în ordonanţa de reţinere.

    Ulterior, pentru că Bercea Mondial nu a fost pus în libertate, Florin Anghel i-ar fi dat alţi 350.000 de euro lui Marian Căpăţână, în acelaşi scop.

    Florin Anghel i-ar fi dat cei 600.000 de euro lui Marian Căpăţână din 20 februarie 2011, data la care Bercea Mondial a fost arestat, şi 22 februarie 2012, data la care a fost condamnat de instanţa de fond, Tribunalul Olt, la şapte ani şi şase luni de închisoare cu executare pentru tentativă de omor calificat.

    “Din suma totală de 600.000 de euro remisă de denunţător intermediarului, Băsescu Mircea a primit suma de 250.000 de euro în schimbul promisiunii că, prin influenţa pe care o are asupra magistraţilor, poate obţine o soluţie favorabilă pentru tatăl denunţătorului, adică va obţine fie o pedeapsă mai mică, fie punerea în libertate”, se mai arată în ordonanţa de reţinere.

    Marian Căpăţână este acuzat că din cei 600.000 de euro pe care i-ar fi primit de la fiul lui Bercea Mondial, şi-a însuşit 350.000 de euro, pentru că “a mijlocit remiterea banilor”.

    Procurorii au arătat, în referatul cu propunerea de arestare preventivă, că Mircea Băsescu s-a folosit de calitatea de membru al familiei preşedintelui pentru a fi credibil în faţa lui Florin Anghel când spunea că ar putea interveni la magistraţi în dosarul în care Bercea Mondial era judecat pentru tentativă la omor.

    “Ambii inculpaţi s-au folosit de calitatea de membru al familiei Preşedintelui României pe care o deţine inculpatul Băsescu Mircea, pentru a da credibilitate afirmaţiilor referitoare la influenţa sau pretinsa influenţă pe care Băsescu Mircea ar putea să o aibă asupra magistraţilor şi, de asemenea, pentru a da credibilitate promisiunilor referitoare la obţinerea unor hotărâri favorabile”, au scris procurorii în referatul trimis instanţei.

    Potrivit documentului citat, Mircea Băsescu, deşi cunoaşte obligaţiile fratelui său şi îi comunică lui Florin Anghel într-una din discuţiile înregistrate că “el nu poate”, nu descurajează comentariile referitoare la persoana preşedintelui, “ba, mai mult, le alimentează pentru a nu pierde aparenţa că ar avea influenţă asupra magistraţilor”.

    Procurorii au mai arătat că faptele de care sunt acuzaţi Mircea Băsescu şi Marian Căpăţână au afectat încrederea în sistemul de justiţie.

    “Trebuie subliniat că, prin modul în care inculpaţii au conceput săvârşirea faptelor, au afectat în mod grav relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a raporturilor de serviciu în ceea ce priveşte instituţiile din întregul sistem judiciar, de pe toate palierele: Ministerul Public, tribunal, curte de apel, chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru aceasta din urmă pe mai multe planuri (recursul, cererea de strămutare, conform procedurii în vigoare la data faptelor), iar faptele care fac obiectul acestui dosar au aptitudinea de a afecta încrederea în întreg sistemul de justiţie”, au scris procurorii în referatul trimis instanţei.

    La DNA au mai fost audiaţi joi Bercea Mondial şi soţia acestuia, Fănica Anghel, aceştia fiind aduşi din Penitenciarul Colibaşi şi, respectiv, Penitenciarul Craiova, unde execută pedepsele primite în dosarul privind tentativa de omor.

    Fiul lui Bercea Mondial, Florin Anghel, a depus în 13 iunie, prin avocatul său, Pavel Abraham, o plângere penală împotriva lui Mircea Băsescu, în care îl acuză pe acesta de trafic de influenţă, înşelăciune şi inducerea în eroare a organelor judiciare, în legătură cu dosarul în care Anghel este acuzat de şantaj.

    Florin Anghel a fost audiat în 17 şi 18 iunie la DNA, după ce avocatul acestuia le-a dat procurorilor două înregistrări audio-video. Pavel Abraham arăta că înregistrările ar fi fost făcute în februarie 2012 sau 2013, acestea fiind “foarte compromiţătoare”.

    Fiul şi ginerele lui Bercea Mondial, Florin Anghel şi Marius Constantin, cercetaţi de DNA Constanţa într-un dosar de şantaj pentru că i-ar fi cerut lui Mircea Băsescu, fratele preşedintelui Traian Băsescu, 280.000 de euro, în caz contrar ameninţând cu dezvăluirea unor informaţii compromităţoare despre acesta şi familia sa, au anunţat, de mai multe ori în ultima perioadă, că vor face publice, prin intermediul avocatului, o serie de înregistrări audio şi video în legătură cu acest caz. Dosarul de şantaj este instrumentat de procurorii DNA Constanţa.

    Scandalul a început miercuri seară, odată cu difuzarea înregistrărilor audio-video legate de cazul Bercea. Premierul a cerut demisia şefului statului, iar Traian Băsescu a negat orice legătură, precizând, cu lacrimi în ochi, că între nevoia de consolidare a justiţiei şi reflexul firesc de a-şi apăra fratele, alege consolidarea justiţiei.

    Mircea Băsescu declara joi că a vorbit cu fratele lui, preşedintele Traian Băsescu, de când a început acest scandal şi acesta este foarte supărat, precizând că el nu a luat niciun ban de la familia lui Bercea Mondial şi că nu a încercat să intervină pentru eliberarea acestuia.

    Bercea Mondial a fost condamnat definitiv la opt ani şi nouă luni de închisoare cu executare, pentru că şi-a înjunghiat un nepot într-un bar, în 2011, iat fiul acestuia, Florin Anghel, a primit o pedeapsă de cinci ani şi trei luni de închisoare, pentru tentativă de complicitate la omor. În acelaşi dosar, soţia lui Bercea Mondial, Fănica Anghel, a fost condamnată la un an de închisoare cu executare, pentru mărturie mincinoasă şi instigare la această infracţiune.

  • Cât a reciclat România în ultimii zece ani?

    “De ce să arunc gunoiul separat? Nu am unde să pun trei coşuri de gunoi în bucătărie. Apoi, nu găsesc nici container chiar lângă bloc şi trebuie să traversez cu pungile.„ Părerea lui Andrei, 28 de ani, este des întâlnită în rândul celor care nu îmbrăţişează sau nu înţeleg colectarea selectivă. Însă de la acelaşi mod de gândire au pornit şi europenii, unde astăzi colectarea este un obicei firesc. „Când am auzit prima oară de colectarea selectivă, m-am întrebat ce folos are. Nu înţelegeam de ce trebuie să schimb felul cum arunc gunoiul. O prietenă îmi spunea că nici măcar nu are loc în casă pentru aşa ceva. A fost ciudat la început, dar acum totul pare firesc şi puţini sunt cei care uită să separe corect hârtiile de sticla şi PET-urile de gunoiul menajer„, spune Martina, care însă nu e româncă, ci locuieşte în nordul Belgiei. Când aude despre situaţia din România, tânăra nu pare deloc uimită, pentru că acelaşi lucru se întâmpla şi în Belgia, dar acum 15-20 de ani. Oricum, nimic nu se poate întâmpla peste noapte, spune ea, în timp ce pocneşte din degete. „Cert e că acum, când te trezeşti cu abţibildul roşu lipit pe sacul de gunoi şi de pe toată strada ţi l-au lăsat în faţa casei numai pe al tău, ai şi o ruşine faţă de vecini şi te apuci să răscoleşti în sac ca să vezi ce ai aruncat greşit.„ Nimeni nu scapă nepedepsit, dat fiind că cei care ridică gunoiul sunt foarte perspicace. Sunt de regulă doi oameni: o fată care se uită atent în sac ca să vadă dacă nu s-a strecurat ceva nepotrivit şi care decide dacă gunoiul pleacă sau rămâne şi un bărbat foarte solid care ridică sacii colectaţi corect în maşina de gunoi. Iar abţibildul roşu lipit pe saci nu e numai o pedeapsă în faţa vecinilor, pentru că, la trei greşeli, sacul rămâne tot în faţa porţii, dar în plus vine şi poliţia cu o amendă de două-trei sute de euro. În România, povestea e abia la început. Percepţia asupra colectării selective nu e foarte clară, iar mulţi români se întreabă, probabil: „Ce câştig dacă nu mai arunc gunoiul la grămadă?”.

    Circuitul ambalajelor în natură

    Ne întoarcem în timp zece ani. Primele semne ale colectării selective apăreau în legislaţia naţională şi se vorbea în premieră în România de obligaţiile de reciclare şi de valorificare a deşeurilor de ambalaje. Noile reguli vizau firmele şi nu populaţia şi au demarat în 2004, ca urmare a formalităţilor de preaderare la Uniunea Europeană prin însuşirea acquis-ului comunitar. Ţinta iniţială era de reciclare a 15% din deşeurile de ambalaje puse pe piaţă de agenţii economici. Procentele au crescut treptat de la an la an, atât pentru cantităţile totale de ambalaje puse pe piaţă, cât şi pentru fiecare tip de material în parte – plastic, metal, hârtie, carton, sticlă şi lemn -, iar pentru anumite ambalaje, precum PET şi aluminiu, au apărut obligaţii specifice introduse pentru producătorii şi importatorii de bunuri ambalate începând cu anul 2011.

    Companiile puteau fie să gestioneze intern responsabilitatea legală, fie să delege atribuţiile unei organizaţii de transfer care să îi îndeplinească obiectivele. Tot atunci, autorităţile locale era obligate prin lege să creeze cadrul pentru respectarea legii. Cunoscând deja procedura similară din afara ţării, multinaţionalele s-au constituit într-o asociaţie ca să creeze o nouă structură având interesul comun de a respecta hotărârea de guvern. Coca-Cola, Pepsi, Brau Union, Mars, Unilever, Argus şi Ball Packaging au fondat în 2004 Eco-Rom Ambalaje, prima organizaţie de transfer de responsabilitate. „Am mers mai întâi la 11 companii de colectare şi toate s-au arătat interesate. La acea vreme încă funcţiona sistemul de tip REMAT. Ei erau autorizaţi să colecteze deşeuri şi singura cerinţă în plus faţă de ceea ce faceţi în prezent este să separaţi deşeurile de ambalaje„, îşi aminteşte Sorin Cristian Popescu, director general al companiei – „nu erau echipamente de sortare, totul se făcea manual„. Pentru efortul pe care îl făceau să colecteze un deşeu, Eco-Rom suporta 20-25% din costuri, deci s-a creat şi un interes suplimentar de a colecta mai mult aceste deşeuri. Şi piaţa de desfacere era alta în urmă cu zece ani. La nivel naţional existau patru reciclatori de sticlă, 13 de hârtie şi circa zece de plastic, iar metalele mergeau către marile combinate siderurgice, majoritatea închise în anii următori. Cât despre operatorii de salubritate, aceştia spun că abia de câţiva ani au început să colecteze separat deşeuri din teren, sortarea făcându-se până în 2009 în propria curte.

    „La începutul sistemului, gunoaiele se ridicau împreună, deşi erau colectate pe compartimente. Cantităţile nesemnificative de deşeuri făceau afacerea neprofitabilă„, spunea anterior Dan Ceauşescu, directorul companiei de salubritate Urban din Bucureşti. Odată ajunse la sediu, acestea erau totuşi triate în vederea reciclării de către angajaţii firmei, fără ca populaţia să ştie. De atunci volumul a crescut, iar acum cantitatea de gunoi justifică din punct de vedere economic existenţa unor fluxuri separate. Cei de la Romprest declară însă că procesul de implementare este încă în curs, aşadar „nu putem spune că este vorba de o cifră de afaceri, ci mai degrabă de costuri, implementarea precolectării şi colectării selective având ca certitudine doar partea de investiţii„.

    Un alt director al unui operator de salubritate, Zoltan Pasztai de la Ecobihor din Oradea, spune că tot procesul colectării ţine şi de percepţia în rândul populaţiei, care nu s-a schimbat mult – „sunt doar 15% care respectă, restul aşteaptă să fie amendaţi ca apoi să intre în sistem„. Din cifra de afaceri a unui operator de salubritate, colectarea şi valorificarea deşeurilor reciclabile pot să atingă 35%.

    În urmă cu zece ani, îndeplinirea obligaţiilor României privind deşeurile de ambalaje era zero. Astăzi, Eco-Rom Ambalaje îndeplineşte 71,5% din obligaţia României în ceea ce priveşte reciclarea deşeurilor de ambalaje, conform Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului. Pe piaţă mai activează alte şapte organizaţii de transfer de responsabilitate care grupează restul de aproape 30%.

    Ileana Dumitru, director juridic şi corporate affairs al Bergenbier, spune că, pentru îndeplinirea obligaţiilor legale de reciclare impuse de UE şi de legislaţia naţională, compania a plătit anul trecut 0,25% din cifra de afaceri, adică sute bune de mii de euro. „Obligaţiile legale ar trebui îndeplinite de toţi subiecţii de drept. Totuşi, companiile îşi pot impune şi propriile ţinte specifice în materie de reciclare, iar apoi să poată capitaliza beneficii de imagine„, spune Dumitru. Ea mai spune că, din evaluările angajaţilor Bergenbier, a reieşit că aceştia tind să fie motivaţi de faptul că o companie este responsabilă şi din punctul de vedere al protecţiei mediului.

    Fireşte, obligaţia producătorilor de ambalaje de a recicla este transformată de către companii într-un instrument de marketing. În cazul îmbuteliatorului Coca-Cola, un exemplu este sticla Dorna, lansată în 2012 ca parte din iniţiativa Coca-Cola HBC de micşorare a cantităţii de materiale folosite la ambalajul apelor companiei. Ambalajele PET ale apelor Dorna şi Dorna Izvorul Alb au fost modificate pentru a fi mai uşoare cu până la 25%, se pot răsuci ocupând astfel mai puţin loc şi, în consecinţă, devin mai uşor de depozitat în vederea reciclării. Anul trecut, fiecare a şasea sticlă de PET pentru produsele CCHBC a fost colectată separat şi reciclată.

    Tatiana Borcan, şefa serviciului de prevenire şi protecţie a mediului din cadrul producătorului de ulei Argus, spune că firmele se pot folosi de tactici care transformă obligativitatea reciclării ambalajelor într-un mod de promovare, precum informaţii legate de impactul deşeurilor de ambalaje după folosirea produsului respectiv, exploatarea minimă a resurselor, efectele pozitive pe care le are un ambalaj reciclat asupra preţului produsului sau crearea de noi locuri de muncă. În medie, 55-60% din ambalajele puse pe piaţă de Argus sunt fabricate din material reciclat. Acest procent reprezintă greutatea paletului de lemn, în general reciclat, şi greutatea ambalajelor produsului. Borcan admite că populaţia tinde să fie oarecum sceptică în ce priveşte cumpărarea unui produs ambalat în material reciclat şi pune această atitudine pe seama slabei informări legate de acest subiect, din care rezultă o nesiguranţă legată de impactul asupra produsului.

    Angajaţii Bergenbier, Coca-Cola HBC şi Argus colectează selectiv gunoiul de la birou de ani buni, însă practica nu a fost adoptată la scară largă în rândul companiilor din România câtă vreme acestea nu au fost stimulate în niciun fel să separe deşeurile. Un moment important în domeniul reciclării a fost atingerea pragului maxim de valorificare a 60% din deşeurile de ambalaje puse pe piaţă în 2013. Pentru anul 2014, obligaţiile legislative se păstrează la nivelul anului precedent. În prezent, există discuţii la nivel european privind creşterea actualelor obligaţii de reciclare începând cu anul 2016.