Blog

  • Hidroelectrica, chemată la Curtea de Arbitraj din Berna pentru daune de 80 milioane de euro cerute de EFT

    “Conform prevederilor contractuale, atât contractele, cât şi arbitrajul, sunt guvernate de legea elveţiană”, potrivit unui comunicat al EFT.

    Contractele dintre EFT şi Hidroelectrica au fost încheiate în 2003 şi 2004.

    EFT precizează, în comunicat, că denunţarea, de către Hidroelectrica, a acordurilor, a produs “însemnate pierderi financiare”, evaluate la aproximativ 80 milioane de euro.

    Firma elveţiană face trading cu energie în România din 2001. Anul trecut, grupul EFT a derulat afaceri de 800 milioane de euro la nivel internaţional.

    EFT este una dintre firmele care aveau contracte mari cu Hidroelectrica, cumpărând energie de 136,68 milioane lei (32,3 milioane euro) în 2011.

    Euro Insol, administratorul judiciar ar Hidroelectrica a denunţat contractul cu EFT în 2012, anul când producătorul de stat a intrat pentru prima oară în insolvenţă.

    EFT a dat în judecată Euro Insol pentru denunţarea contractului cu Hidroelectrica în iulie 2012.

    Pincipala cauză a intrării în insolvenţă a producătorului de electricitate a fost vânzarea energiei prin contracte bilaterale, la preţuri mai mici faţă de nivelul pieţei. Potrivit Euro Insol, Hidroelectrica a pierdut 1,1 miliarde euro în perioada 2006-2012 din comercializarea energiei prin contracte directe.

    Hidroelectrica a ieşit din prima insolvenţă în iunie 2013, dar în luna februarie a acestui an a reintrat în această procedură.

    Compania este controlată de stat, prin Departamentul pentru Energie.

  • O aeronavă Blue Air pe ruta Bucureşti – Koln a aterizat de urgenţă la Timişoara

    Purtătorul de cuvânt al Aeroportului Internaţional “Traian Vuia” din Timişoara, Nicoleta Trifan, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, că luni, la ora 8.35, piloţii unei aeronave a companiei Blue Air au solicitat aterizarea de urgenţă pe aeroportul din Timişoara.

    “A aterizat de urgenţă un avion care circula pe ruta Bucureşti-Koln, cu 106 pasageri la bord. Pilotul a anunţat depresurizare, a aterizat la Timişoara, iar acum se fac verificări”, a spus Nicoleta Trifan.

    Potrivit sursei citate, pasagerii au fost debarcaţi, iar la ora transmiterii acestei ştiri ei se află în aerogară, unde aşteaptă o altă aeronavă a companiei care să îi preia şi să îi ducă la destinaţie.

  • Simona Halep se menţine pe locul 2 WTA. Sorana Cîrstea a ieşit din Top 100

    Halep participă în această săptămână la China Open, unde a acces în turul doi, în timp ce Cîrstea a fost eliminată în calificări la Beijing. Săptămâna trecută, Sorana Cîrstea ocupa locul 84.

    Monica Niculescu, eliminată în primul tur la China Open, se menţine pe locul 41 WTA, cu 1.160 de puncte, în timp ce Irina-Camelia Begu a coborât de pe locul 59 pe 62, cu 918 puncte. Alexandra Dulgheru a coborât de pe locul 103 pe 106, cu 531 de puncte, iar Cristina-Andreea Mitu a urcat de pe 151 pe 150, cu 378 puncte.

    În top 200 se mai află Alexandra Cadanţu, pe locul 198, cu 274 de puncte.

    La dublu, cel mai bine clasată sportivă din România este Monica Niculescu, care se menţine pe locul 39, cu 1.940 de puncte. În top 100 se mai află Irina-Camelia Begu, care a coborât de pe 53 pe 57, cu 1.345 de puncte, şi Raluca-Ioana Olaru, în coborâre de pe 73 pe 75, cu 1.110 puncte.

    Primele zece jucătoare din clasamentul WTA de simplu sunt următoarele:

    1. Serena Williams (SUA) 9.430 puncte

    2. Simona Halep (România) 6.036

    3. Petra Kvitova (Cehia) 5.926

    4. Maria Şarapova (Rusia) 5.680

    5. Na Li (China) 5.270

    6. Agnieszka Radwanska (Polonia) 5.035

    7. Eugenie Bouchard (Canada) 4.793

    8. Caroline Wozniacki (Danemarca) 4.455

    9. Ana Ivanovici (Serbia) 4.180

    10. Angelique Kerber (Germania) 4.050.

  • BNR ar putea reduce marţi dobânda de politică monetară cu 0,25 puncte, la 3%

    Cei mai mulţi analişti consideră că rezervele minime obligatorii (RMO) pentru pasivele în lei ar putea fi menţinute de BNR la 12%, în timp ce un număr mic dintre ei estimează o reducere a acestora la 10%, potrivit unui sondaj intern al Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR). Totodată, nivelul RMO în valută ar putea fi păstrat la 16%.

    Consiliul de Administraţie (CA) al BNR a decis la începutul lunii august să reducă dobânda de politică monetară cu 0,25 puncte procentuale, de la 3,5% la 3,25% pe an, şi să menţină rezervele minime pentru pasivele în lei şi valută, la 12%, respectiv 16%.

    Totodată, BNR a redus din nou prognoza de inflaţie, de la 3,3% la 2,2% pentru acest an şi de la 3,3% la 3% pentru 2015, şi a anunţat prognoze privind rata medie a inflaţiei de 1,4% în acest an şi 2,4% anul viitor.

    Analiştii se aşteaptă la continuarea ciclului de relaxare a politicii monetare şi în noiembrie, cu tăierea a încă 0,25 puncte procentuale la dobânda cheie, astfel încât aceasta va ajunge la 2,75%. În acelaşi timp, majoritatea participanţilor la sondaj estimează o reducere a RMO în lei, în paralel cu menţinerea RMO în valută.

    De altfel, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat după şedinţa CA din august că prognoza de inflaţie oferă spaţiu pentru o nouă reducere dobânzii-cheie, dar o decizie va depinde mult mai mult de contextul internaţional şi de fluxurile de capital, după experienţa ultimelor luni, în care criza din Ucraina a suprins prin intrări mari de capital în România.

    “Dacă vă uitaţi la noua proiecţie de inflaţie s-ar putea să mai fie (loc de reducere). Dar noi am avut şi avem reţineri, probabil că vă amintiţi că noi am spus la începutul anului că 3,5% este un nivel pe care ne simţeam confortabili. A intervenit această evoluţie mult mai avantajoasă, semnificativ mai avantajoasă a inflaţiei pe plan intern, categoric şi datorită unor influenţe externe, în Europa mişcarea preţurilor este deja definită ca o inflaţie scăzută şi de durată. În plus, avem un mediu internaţional cu particularităţi. Este categoric ceva deosebit faţă de ce am gândit la începutul anului. Ştiţi că după criza din Turcia au fost ieşiri de capitaluri, uitaţi că suntem la jumătatea anului, realitatea crizei ucrainene este până acum alta, nu suntem siguri pe ea, mai degrabă incertitudine decât certitudine, a la longue, ca să spun aşa, dar pe termen scurt, am asistat la intrări destul de importante de capitaluri şi presiuni de apreciere a cursului”, spunea Isărescu.

    El a arătat că BNR nu poate estima dacă intrările de capital vor continua, dar a realizat că poziţia de 3,5% nu a mai fost atât de confortabilă.

    “Să vedem cum merg lucrurile. Cu alte cuvinte, un răspuns scurt ar suna cam aşa: s-ar putea să mai fie loc, dar de data aceasta suntem obigaţi luăm decizii, după experienţa ultimelor luni, luând în considerare într-o măsură mai mare mediul extern”, a adăugat guvernatorul BNR.

    AAFBR este o asociaţie profesională fără scop lucrativ, înfiinţată în ianuarie 2008, reunind 60 de analişti din sectorul bancar, fonduri de pensii, societăţi de administrare a investiţiilor, companii de asigurări şi din piaţa de capital.

  • Piloţii Lufthansa intră în grevă marţi, pe zboruri de lung curier cu plecare din Frankfurt

    “Piloţii Lufthansa vor înceta lucrul pe 30 septembrie începând de la ora (locală) 8.00 (9.00, ora României) şi până la ora (locală) 23.00 (miercuri, 0.00, ora României) pe zborurile de lung curier asigurate de către avioane de tip Airbus A380, Boeing B747, Airbus A330 şi Airbus A340 şi nu vor opera niciun zbor cu plecare de pe aeroportul din Frankfurt“, se arată într-un comunicat.

    “Având în vedere faptul că conducerea Lufthansa nu a prezentat încă vreo ofertă în vederea unui compromis, ne vedem obligaţi să luăm măsuri suplimentare”, subliniază sindicatul, care se declară totodată deschis unor negocieri.

    Cockpit a avertizat joi că intenţionează să organizeze alte greve, după un nou eşec al unor negocieri cu conducerea grupului Lufthansa asupra modalităţilor de ieşire la pensie a piloţilor.

    Aceasta va fi a patra grevă organizată de către sindicat de la sfârşitul lui august încoace.

  • Au întrebat-o la interviul de angajare ce salariu a avut la jobul anterior. I-a uluit cu răspunsul ei

    Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace, povesteşte într-o postare pe blogul personal experienţele pe care candidaţii le trăiesc la interviurile de angajare, ca urmare a întrebărilor nepotrivite adresate de către personalul din departamentele de resurse umane. 

    “La un moment dat, pe durata interviului de angajare, vei fi întrebat despre salariul de la locul de muncă anterior. Dacă nu eşti pregătit, cel mai probabil o să răspunzi Câştigam X. Este însă cea mai mare greşeală pe care o poţi face”, spune Ryan.

    Potrivit managerului, informaţiile legate de salariu sunt confidenţiale şi nu poate exista niciodată vreun motiv temeinic pentru ca acestea să fie divulgate. Personalul care recrutează adresează întrebarea referitoare la salariile din trecut din următoarele două motive: 1) Dacă venitul candidatului era mai mare la jobul anterior decât ar fi dispus să dea viitorul angajator, cel mai probabil acesta se va gândi că angajatul este costisitor. Acesta nu este neapărat un lucru rău. Angajaţii care caută noi slujbe nu îşi doresc salarii mai mici, iar angajatorii nu au de ce să cunoască salariile cuiva, ci doar aşteptările salariale ale celor care caută un job. 2) Dacă salariul candidatului era similar celui pe care sunt dispuşi să-l ofere noii angajatori, atunci aceştia vor stabili noul salariu la acelaşi nivel. La un salariu lunar de 4.000 de lei, cel mai probabil vor oferi 4.100.

    “Nu există niciun motiv pentru care cineva are dreptul să te întrebe despre salariul tău din trecut, însă foarte mulţi candidaţi cred că persoana care face recrutarea are tot dreptul să afle astfel de informaţii”, spune fondatorul Human Workplace.

    “Să mă întrebi cât câştigam este ca şi cum m-ai întreba care sunt cele mai mari slăbiciuni ale mele. Ce eşti tu? Terapeutul meu? Părintele meu spiritual? Ce naiba se întâmplă aici? Ăsta e un interviu de angajare sau o şedintă consiliere? Am fost spălaţi pe creier până acum să credem că angajatorii sunt nişte mici dumnezei, iar noi suntem un nimic. Foarte mulţi dintre cei care te vor recruta îţi vor spune că este esenţial să ştie cât câştigai. Sfatul meu este să îi laşi în ceaţă şi să găseşti unii care au şi interesul tău în minte şi nu se gândesc doar la ei”, mai spune Liz Ryan.


    Iată cum ar trebui să decurgă dialogul cu angajatorul, atunci când se aduce în discuţie aspectul salarial:

    Intervievator: Şi ce salariu aţi avut la locul de muncă de dinainte?

    Candidat: Perfect, haideţi să vorbim de salarii. Mă interesează joburile din această industrie unde salariile pornesc de la 3.000 de lei.

    Intervievator: Dar care a fost venitul dvs. la jobul anterior?

    Candidat: Ştiţi, dacă cei 3.000 de lei se află în plaja salarială pentru o poziţie în acest departament, atunci are sens pentru mine să continuăm. Dacă nu, poate că nu mă potrivesc. Nu aş vrea nicidecum să vă consum inutil timpul. 


    “În situaţia în care îţi vor comunica faptul că e bine că le-ai spus că te interesează o anumită plajă de venituri şi nu insistă să îţi afle salariul, iar discuţia continuă apoi în mod firesc, atunci vei înţelege că ai de-a face cu oameni, nu cu nişte fantome. E important să simţi că în locul în care te vei angaja lucrează cu adevărat oameni”, mai spune Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace.

  • Percheziţii în Bucureşti, la persoane şi firme de pază suspectate de evaziune de 10 milioane de euro

    Potrivit unui comunicat al Poliţiei Române, 80 de poliţişti de la Direcţia de Investigare a Fraudelor, de la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, specialişti criminalişti şi SIAS (12 echipe), sub coordonarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, fac, luni dimineaţă, zece percheziţii în Bucureşti şi judeţul Ilfov, fiind vizate persoane şi societăţi comerciale suspectate de comiterea unor infracţiuni economice în domeniul serviciilor de pază şi securitate.

    Percheziţiile se desfăşoară într-un dosar penal în care procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti fac cercetări pentru evaziune fiscală.

    ”În fapt, în scopul sustragerii de la plata taxelor şi impozitelor către bugetul de stat, reprezentanţii unei companii prestatoare de servicii de securitate şi pază ar fi creat un circuit infracţional format din zece societăţi comerciale prin care ar fi fost evidenţiate tranzacţii fictive în perioada 2009-2012, în valoare de aproximativ 25.000.000 de euro”, arată sursa citată.

    Astfel, în contabilitatea agentului economic vizat ar fi fost înregistrate achiziţii fictive de servicii, bugetul de stat fiind, în acest mod, prejudiciat cu aproximativ 10.000.000 de euro.

    În urma percheziţiilor, 12 persoane vor fi duse la audieri.

    Potrivit unor surse apropiate anchetei, percheziţiile au loc la sediul firmei de pază ”Shelter Security”, care aparţine omului de afaceri Alin Ionescu, şi la locuinţele unor persoane fizice, prieteni şi angajaţi ai lui Ionescu.

    Confom surselor citate, acesta şi-ar fi convins mai mulţi angajaţi şi prieteni să înfiinţeze firme pe numele lor, după care între ”Shelter Security” şi aceste societăţi, care în realitate ar fi fost controlate tot de Ionescu, au avut loc mai multe tranzacţii fictive de prestări servicii.

     

  • Fabricile cu cea mai îndelungată tradiţie. Cum au rezistat?

    Primele cărămizi făcute în fabrica de la Zalău, acum în proprietatea Cemacon, au ieşit pe poartă în urmă cu 45 de ani. 100 de ani au trecut de când se produce ciment la Fieni, fabrica fiind acum în portofoliul HeidelbergCement România. Sunt doar câteva exemple.

    „Fabricile vechi care au rezistat până acum prezintă avantajul de a avea un brand şi există speranţă de revigorare, având în mod tradiţional un segment de piaţă fidelizat, chiar dacă nu este neapărat un segment de piaţă reprezentativ“, afirmă analistul Mircea Coşea. În plus, aceste unităţi de producţie au o serie de avantaje, între care se numără aportul facil de forţă de muncă calificată, o notorietate crescută a mărcii, costurile reduse cu forţa de muncă, amplasarea strategică la nivel naţional şi în regiune. „De pildă marca Dacia s-a păstrat şi joacă un rol important ca brand“, spune Mircea Coşea. România ca destinaţie de investiţie – pentru antreprenori, multinaţionale sau investitori strategici – nu este importantă atât prin prisma pieţei interne, cu 20 de milioane de consumatori, cât mai ales la nivel de regiune, ce reuneşte 500 de milioane de oameni.

    Marele avantaj al unei fabrici vechi este un brand consolidat, spune Adrian Crivii, preşedinte al companiei de evaluare Darian. Tot el spune că este foarte important ca fabrica să aibă un brand foarte cunoscut, experienţă şi tradiţie, dar şi forţă de muncă calificată. Un dezavantaj poate fi amplasamentul, dar şi activele depreciate şi în neconcordanţă cu tehnologiile actuale. Singurul mare avantaj universal al brandurilor „cu  tradiţie“, spune Ştefan Liuţe, strategy director în cadrul Storience, este notorietatea lor ridicată. „Dincolo de asta, calitatea produselor şi a promovării lor nu ţine deloc de tradiţie, ci de performanţa recentă şi prezentă a echipelor care le gestionează“, declară Liuţe. Unele branduri tradiţionale, completează reprezentantul Storience, au şi o reputaţie pozitivă, care în combinaţie cu notorietatea înseamnă performanţe de vânzări mai bune. Dar acest lucru nu este neapărat un dat – există şi destule branduri „vechi“ care au avut sau au un nume slab, pe bună dreptate. „Nu e suficient să fii un producător cu tradiţie, trebuie să ştii continuu să adaptezi tradiţia şi tehnologia la noile realităţi ale pieţei, la noile nevoi ale consumatorilor“, afirmă Liviu Stoleru, director general şi preşedinte al consiliului de administraţie la Cemacon. Un dezavantaj, atenţionează el, „când eşti de mult timp pe piaţă este faptul că, la un moment dat, îţi poţi pierde supleţea, nebunia şi curajul de a inova. E momentul în care rişti să devii învechit. Dacă nu reuşeşti să găseşti soluţiile salvatoare, începe declinul“.

    Vechimea în piaţă sau în viaţa consumatorilor nu este o valoare în sine, însă poate crea premise foarte favorabile pentru construcţia unor valori ce decurg de aici, spune Andreea Florea, managing partner la Brandtailors. Faptul că, exemplifică ea, un producător face telemea de 100 de ani nu e o garanţie că produsul lui este mai bun decât al altuia care are o experienţă de numai doi ani. Celebra menţiune „since…“ făcută în designul multor produse este pur şi simplu o afirmaţie goală de conţinut atât timp cât rămâne la acest nivel declarativ şi superficial, afirmă reprezentanta Brandtailors.

    CUM AU REUŞIT? Piaţa românească este un exemplu de succes aproape fără excepţie când vine vorba despre preluarea brandurilor vechi de către multinaţionale sau de reactivarea lor de către antreprenori români, spune Andreea Florea. „Cu tot farmecul lor intrinsec şi afectivitatea reminiscentă de care se bucură, brandurile româneşti de tradiţie aveau nevoie de o infuzie de know-how şi profesionalism pe toate palierele, pornind de la strategia de produs şi până la promovare.“ Efectul şi influenţa brand managementului asupra unor mărci precum Dacia, Dero sau Rom sunt absolut admirabile, afirmă Andreea Florea. Poveştile de tip „noi nu ne vindem ţara“ nu-şi au locul în branding, explică reprezentanta Brandtailors. Pentru multe dintre mărcile româneşti de tradiţie, preluarea de către companii experimentate în pieţe complexe a însemnat, dincolo de salvarea de la extincţie, revirimentul, extensia în alte categorii relevante, oferte performante pentru consumator şi chiar lansarea cu succes pe plan internaţional.


    Citiţi materialul integral în ediţia tipărită a Business Magazin, începând cu 29 septembrie.

  • Despre inovaţie, pompa cea scumpă şi satelitul cel ieftin

    Tocmai citisem despre unii care fabricau o pompă de bicicletă pe care o vând cu 450 de dolari, adică cu mai mult decât preţurile a jumătate din bicicletele de stradă vândute  de Amazon, când am dat peste o poză neclară, un soi de selfie tremurat, cu planeta Marte.

    Am citit că respectiva fotografie era realizată de o sondă spaţială indiană. Indienii, oricum lansaţi în ceea ce se cheamă cursa spaţială asiatică, adică un soi de întrecere „care unde cum ajunge“ cu China, au reuşit să plaseze pe orbita planetei Marte o sondă spaţială. Mai mult, au făcut asta din prima încercare, un lucru care trebuie, cel puţin aşa înţeleg, evidenţiat.

    Şi mai mult, au făcut asta „low-cost“ cu numai 74 de milioane de dolari lucru care chiar mi se pare a fi evidenţiat, pentru că tocmai făcusem nişte cercetări legate de costuri spaţiale, în contextul anunţului făcut de ministrul pentru societatea informaţională, Răzvan Cotovelea, că vom achiziţiona un satelit al nostru, pentru comunicaţii, pe care să-l folosească şi autorităţile, şi mediul privat; estimările ministrului mergeau de la câteva zeci de milioane de euro la sute de milioane de euro (şi, trăitor aici, cred că o să mergem pe soluţia medie, de vreo 200 de milioane, acoperitoare pentru orice cerinţă sau, de ce nu? orice comision va fi necesar). Da, costurile unui satelit sunt destul de consistente, dincolo de preţul aparatului în sine numai lansarea poate costa între 30 şi 120 de milioane de dolari.

    Un satelit de comunicaţii are rostul lui şi îmi pare a fi o investiţie bună, în măsura în care se va ţine cont şi se va întocmi o strategie, un program naţional de dezvoltare coerentă a tehnologiei şi comunicaţiilor, de folosire a întregului potenţial cuprins în ceea ce se cheamă capacităţile softiştilor români. Altfel, cred că un satelit pictat cu cocoşi de Horezu au fi un soi de pompă de 450 de dolari folosită la o bicicletă de sub 100 de dolari.  Pentru curioşi, spun că pompa de 450 de dolari este un obiect chiar frumos, fabricat de o companie italiană, din Milano, şi încă una cu vechime, cu corp din oţel inoxidabil, furtun elegant, folosit de obicei în industria aerospaţială, cu mâner din lemn de trandafir şi cu un mic manometru integrat în talpa maşinăriei. Şi se vinde bine.

    De ce vă plictisesc cu chestiile astea? Pentru că vreau să vă povestesc depre cea mai ignorată statistică din România. Periodic, institutul de specialitate prezintă statistica inovaţiei în companiile româneşti; cele mai recente date sunt pentru perioada 2010-2012. Perioadă în care ponderea companiilor inovatoare a fost de 20,7%, în scădere cu 10,1 puncte procentuale, în comparaţie cu perioada 2008-2010. Întreprinderile inovatoare de produse şi/sau procese au avut o pondere de 6,3% în total întreprinderi, în scădere cu 8,0 puncte procentuale, în comparaţie cu perioada 2008-2010, când s-a înregistrat o pondere de 14,3%. Întreprinderile inovatoare de metode de organizare şi de marketing au înregistrat o pondere de 18,8%, în scădere cu 7,7 puncte procentuale, comparativ cu perioada 2008-2010, când ponderea acestora a fost de 26,5%. Când spun companii inovatoare vorbesc nu despre tineri softişti care lansează aplicaţii de mobil, sau nu numai, pentru că şi ei intră în categorie, ci despre întreg spectrul de inovaţii: adoptarea, de către companii, mari sau mici, a unui produs nou, a unui proces nou sau îmbunătăţit sau a unei metode noi de organizare sau de marketing, toate având drept rezultat o îmbunătăţire semnificativă faţă de ceea ce a fost înainte folosit sau vândut de companie.

    Faptul că o companie din cinci a produs ceva inovator sau a adoptat un proces inovator mi se pare cu totul remarcabil, chiar dacă datele arată o scădere faţă de perioada anterioară crizei.

    Trăim cu impresia că România se mişcă lent şi că inovaţia este în altă parte, pe alte meleaguri, că alţii pot face pompe de bicicletă de 450 de dolari şi pot plasa sateliţi pe orbite. Aşa că am decis, la Business Magazin, să descoperim cele mai inovatoare companii locale şi să le prezentăm lumii într-un catalog special, care va apărea la sfârşitul lunii noiembrie. În perioada următoare, vă rog, şefi de companii sau oameni de comunicare, să ne trimiteţi propunerile şi poveştile voastre, despre cum inovează compania voastră. În funcţie de răspunsuri, le vom alege pe cele mai deosebite, le vom spune povestea şi, cine ştie, poate că le vom şi premia.

    Ilustrez cu El Greco, „A cincea pecete“, el însuşi un pictor inovator, aflat, tehnic şi stilistic, mult înaintea epocii sale.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 29 septembrie – 5 octombrie

    29.09 – 7.10
    Audierea în comisiile PE a candidaţilor pentru funcţiile de comisari europeni (Bruxelles)

    29.09
    DG-EFIN publică sondajele pe septembrie privind climatul de afaceri şi de consum din zona euro

    30.09
    Şedinţa CA BNR pe probleme de politică monetară

    30.09
    Eurostat anunţă datele privind şomajul în august pentru UE şi zona euro

    1.10
    INSSE publică a doua rundă de date provizorii privind PIB în T2

    2.10
    INSSE anunţă cifra de afaceri în comerţ pe primele opt luni

    3.10
    Începutul campaniei electorale oficiale pentru alegerile prezidenţiale

    3-5.10
    Târgul de nunţi Ghidul Miresei (Romexpo Bucureşti)

    3.10
    Eurostat anunţă datele privind comerţul în august pentru UE şi zona euro

    până la 4.10
    Bucharest Art Week (spaţii publice şi expoziţionale din Bucureşti)