BusinessMagazin

Blog

  • INTERVIU: Andrei Gruzsniczki – “Q.E.D.” nu este un film despre comunism, este o atenţionare

    Regizorul Andrei Gruzsniczki, a cărui dramă cu accente de “policier” are ca punct de plecare decizia unui matematician de a publica o cercetare într-o revistă a unei universităţi americane, în 1984, fără acordul Partidului comunist, a relatat, în interviul MEDIAFAX, că filmul “Quod Erat Demonstrandum” nu este unul despre comunism. “Ce mă interesa, la început, când am pornit povestea, era povestea acestui om, cumva însingurat într-o societate nouă şi destul de neprimitoare”, a declarat acesta, precizând că românii nu erau bine primiţi în Vest, lucru care “şi acum este la fel”.

    “De asta spun că, într-un sens, filmul este actual pentru că toată povestea asta se repetă“, a completat Gruzsniczki.

    Regizorul a povestit că metodele prin care Securitatea îşi strângea informaţiile le-a aflat din cărţi, dar şi de la un consultant, “un fost ofiţer din Securitate”. “Ne-a ajutat, pentru că altfel ar fi fost foarte greu. De asemenea, el ne-a dat foarte multe date, genul acesta de date birocratice, inclusiv cum era organizat un birou, cum stăteau, câte scaune, câte mese, câţi oameni erau într-un birou, unde stătea telefonul fix, cel de interior şi cel de exterior, toate elementele acestea. Maşina de tocat hârtie”, a povestit Gruzsniczki în interviul MEDIAFAX.

    Un lucru pe care nu a reuşit să îl reconstituie şi îi pare rău a fost maşina manuală de tocat hârtie. “Ceea ce nu am reuşit noi să recreăm şi mi-a părut rău, dar nu am găsit nicăieri şi nu am putut să reconstituim. Exista în fiecare birou o maşină manuală de tocat hârtie. La fiecare final de zi, fiecare angajat îşi toca frumuşel manual hârtiuţele pe care îşi notase diverse lucruri“, a spus regizorul.

    În filmul lui Andrei Gruzsniczki apar Peco-ul din spatele Metropoliei, dar şi interioarele de la Politehnică, regizorul povestind că sunt multe locuri în Bucureşti care păstrează aerul epocii. “(…) apar antene de satelit, aere condiţionate şi reclame. (…) A fost o muncă migăloasă în postproducţie să scoatem aerele condiţionate de pe case, de pe blocuri. (…) În centrul Bucureştiului ne-a fost greu să găsim locuri în care nu apar”, a spus regizorul.

    “Q.E.D.” aduce pe marile ecrane doi actori renumiţi pentru performanţele din teatru, Ofelia Popii (Elena) şi Sorin Leoveanu (Sorin Pârvu), alături de Florin Piersic Jr. (Voican).

     

    Prezentăm interviul acordat MEDIAFAX de regizorul Andrei Gruzsniczki:

    Reporter: Este un film despre comunism, cu oameni de ştiinţă. De unde a pornit ideea realizării acestei pelicule?

    Andrei Gruzsniczki: În primul rând, nu este neapărat un film despre comunism, povestea se întâmplă în epocă, totul este localizat acolo, dar nu este un film despre. Problema aceasta a graniţelor pe care cred că le dezbate, lipsa de libertate şi faptul că oamenii plecau, le rămâneau familiile aici şi se chinuiau, asta era situaţia. Graniţa era între noi şi Vest. Se chinuiau ani întregi să îşi aducă familiile cu ei, se repetă cumva povestea aceasta acum când noi suntem în Uniune (Uniunea Europeană, n.r.) şi Uniunea are graniţe închise şi vin oameni care după aceea se străduie să-şi aducă (familiile, n.r.). Şi am văzut filme întregi bazate pe realităţi de genul acesta. Eu văd filmul ca pe o poveste deschisă şi actuală.

    Ca temă, plecasem, de fapt, de la o povestea unui om, o poveste pe care o cunoşteam, din acei ani, el a plecat în străinătate cu studii sau ceva de genul acesta şi a rămas acolo. Evident, în ţară a rămas familia. A avut un an sau un an jumătate – nici măcar nu li s-a dat voie să plece. Şi atunci a recurs la nişte lucruri extreme pentru ca familiei să i se permită să plece.

    Reporter: Cum a fost şi episodul cu greva foamei din faţa Ambasadei României în Franţa?

    Andrei Gruzsniczki: Da, da. Era oarecum inspirat şi din povestea lui şi din altă poveste pe care am citit-o când făceam documentarea pentru film. Un grup de români, cred că în ’77 sau în ’78, la Paris, s-au adunat vreo 20 de români şi au manifestat timp de câteva luni, pe lângă turnul Eiffel, Ambasada română era şi cred că este destul de aproape de zonă, şi mai mergeau din când în când şi mai strigau lozinci în faţa ambasadei. Era o nebunie întreagă. Cu genul acesta de presiune, după un timp, pe autorităţile române le-a determinat să permită plecarea familiilor. Oamenii de multe ori recurgeau la măsuri extreme.

    Ce mă interesa la început, când am pornit povestea, era povestea acestui om, cumva însingurat într-o societate nouă şi destul de neprimitoare. Să nu ne facem iluzii, cei care plecau în Vest nu erau primiţi cu braţele deschise, era o traumă şi pentru ei, dar, în general, făceau lucrul acesta, era sintagma aceea cu “pentru copii”. Şi era normal, pentru că prima generaţie de imigranţi nu se integra. Singurii care se puteau integra erau copii, făceau o şcoală acolo, îşi făceau prieteni, altfel foarte greu te legi de oamenii din jur.

    Reporter: Şi acum a rămas la fel. Nici acum nu suntem bine primiţi, la fel cei care pleacă în Spania, Italia şi ei spun că pleacă pentru copii.

    Andrei Gruzsniczki: Şi acum este la fel. Nu s-a schimbat nimic din punctul ăsta de vedere. De asta spun că, într-un sens, filmul este actual, pentru că toată povestea asta se repetă.

    Reporter: Şi aţi avut nevoie de perioada comunistă pentru că era mai uşor de arătat?

    Andrei Gruzsniczki: Plecasem de la povestea aceasta pe care o ştiam. (…) Mă interesa însingurarea unui om într-un spaţiu de genul acesta, povestea aceasta a libertăţii de mişcare, doar că, în momentul în care am pus proiectul pe picioare, mi-am dat seama că nu ne putem permite să filmăm afară, din raţiuni financiare şi de reconstrucţie a epocii ar fi fost foarte dificil, a trebuit să translatez cumva tema în România. Să vedem ce s-a întâmplat cu familia lui aici, soţia, prietenul şi automat apărea ofiţerul de Securitate, al treilea pilon al filmului, păstrând într-un fel această idee a lipsei de libertate de mişcare şi recluziunii. Pentru că Elena este cumva un singuratic, în momentul în care el ia decizia să rămână, lumea o ocoleşte, prietena are comportamentul pe care îl are şi există tot felul de probleme. Aşa s-a născut, de fapt, filmul. O întâmplare reală care a trebuit adusă din raţiuni financiare aici.

    Reporter: Vă gândiţi să realizaţi şi o variantă “în afară”, să spuneţi povestea omului însingurat, dacă vor exista posibilităţi financiare?

    Andrei Gruzsniczki: Sincer, mă gândesc nu atât în film, cât în teatru. Mă interesează să translatez povestea într-o piesă de teatru, povestea de afară. E posibil.

    Reporter: Dumneavoastră aţi avut membri ai familiei care să aibă probleme cu Securitatea?

    Andrei Gruzsniczki: În familie, mama a avut probleme. De fapt, ea nu avea nicio problemă, doar că nu avea un dosar bun din cauza unui tată. Şi a avut probleme în avansare şi în carieră din cauza asta. Altfel, nu.

    Reporter: Numele de “Hoinaru’”, dat lui Sorin Pârvu de Securitate, are vreo semnificaţie personală?

    Andrei Gruzsniczki: Nu. El pleacă de la faptul că noi am avut la un moment dat un consultant, un fost ofiţer din Securitate, care, în vremea respectivă, el activa chiar în zona aceasta a învăţământului, pentru că asta ne interesa pe noi, erau împărţiţi pe departamente. (…) Toţi cei care plecau li se spunea fugari, aşa era terminologia, fugarul cutare, dar întotdeauna fugar în actele lor. Şi aşa am ajuns la “Hoinaru’”.

    Reporter: În film redaţi foarte bine metodele prin care Securitatea îşi strângea informaţiile…

    Andrei Gruzsniczki: Ne-a ajutat, pentru că altfel ar fi fost foarte greu. De asemenea, el ne-a dat foarte multe date, genul acesta de date birocratice, inclusiv cum era organizat un birou, cum stăteau, câte scaune, câte mese, câţi oameni erau într-un birou, unde stătea telefonul fix, cel de interior şi cel de exterior, toate elementele acestea. Maşina de tocat hârtie. Ceea ce nu am reuşit noi să recreăm şi mi-a părut rău, dar nu am găsit nicăieri şi nu am putut să reconstituim. Exista în fiecare birou o maşină manuală de tocat hârtie. La fiecare final de zi, fiecare angajat îşi toca frumuşel manual hârtiuţele pe care îşi notase diverse lucruri. Iar dosarele mari care trebuiau distruse se tocau la maşina electrică, pe palier exista această maşină electrică de tocat hârtie, pe aceasta noi am construit-o, dar cea manuală era specială.

    Reporter: Deci nici pe cea electrică nu aţi mai găsit-o…

    Andrei Gruzsniczki: Nu, nu am mai găsit-o, am construit-o noi, dar e funcţională. Aceasta manuală chiar era spectaculoasă ca imagine, nu am găsit-o şi am abandonat ideea. (…) Am mai citit o carte despre (Octav, n.r.) Onicescu, (…) un matematician, în anii ’70 deja era în apogeu, şi care avea în spate un dosar prost din cauza unor conexiuni cu Nae Ionescu, care fusese legionar, şi toată lumea ştie poveştile. Şi el a fost urmărit iniţial de Siguranţă şi apoi dosarul lui a fost preluat de Securitate. Există nişte cărţi despre prietenii lui Nae Ionescu, despre cunoscuţii lui Nae Ionescu, urmăriţi de Securitate, printre care şi Mircea Eliade, şi au scos nişte cărţi. Există o carte despre o parte legată de Onicescu. Acolo am găsit lucruri foarte interesante legate şi de modalităţi de interpelare, cam ce aflau. (…) Lucrurile banale pe care le aflau despre un om, ce dioptrii are, ce mănâncă, ascultau convorbirile telefonice.

    Reporter: Lucruri care nu ar părea importante…

    Andrei Gruzsniczki: Lucruri pe care le găseşti pe Facebook acum despre oricine. Ce prieteni are.

    Reporter: O mică “Securitate” Facebook-ul…

    Andrei Gruzsniczki: Asta e o altă temă de urmărit. Probabil că suntem mai urmăriţi acum decât eram atunci şi se ştiu mai multe despre noi. (…) Punem pe Facebook o grămadă de lucruri şi este foarte uşor să îţi spargă parola. Îţi sparge parola contului de e-mail, deja a aflat jumătate din viaţa ta. Cel puţin.

    Reporter: Revenind la film, teorema prezentată în film este reală?

    Andrei Gruzsniczki: Teorema este reală, aici m-am sprijinit pe sfatul unui fost profesor de matematică de la prima mea facultate, am făcut Electronica în anii aceia, şi care mi-a spus că, în anii aceia, ca vârf de lance în lumea matematicii era povestea aceasta cu conul de unde. O ştiau şi românii, dar, de fapt, cea care a dezvoltat cel mai bine şi care a avut rezultate a fost o matematiciană din Belgia. Cumva este bazat pe studiile ei. (…) Da, matematica din film este reală, dar, repet, nu a fost descoperită de un român, ci de altcineva.

    Reporter: Ideea peliculei alb-negru o aveaţi înainte de a începe filmările sau a apărut în momentul în care l-aţi cooptat pe Vivi Drăgan Vasile în acest proiect?

    Andrei Gruzsniczki: Pe toată lumea păcăleşte chestia asta. Nu, nu. El era deja în proiect. El a fost operatorul la primul meu film şi eu am vrut să păstrăm colaborarea. De fapt, ideea cred că i-a venit prima dată producătoarei, în mod ciudat, pentru că de obicei producătorii vor filme color ca să le vândă mai bine. Nu am rezonat foarte bine cu această idee, mi se părea că este un pic tautologic, să vorbeşti de o epocă trecută, să faci în alb-negru ca şi cum ar fi atunci. Apoi, am stat şi am reflectat destul de mult şi am realizat că, chiar dacă riscă să fie un pic truistic, dar, pe de altă parte, redă foarte bine atmosfera din momentul acela şi mai redă un lucru care mi s-a părut interesant: era tot truismul acesta de faţadă pe care îl auzeam la radio, la televizor, ce bine trăim, în cea mai bună societate posibilă, epoca de aur, cel mai bun conducător, cel mai deştept, şi în realitate totul era gri în esenţă. În anii ’80 rupsesem aproape orice contact cu exteriorul din raţiuni financiare. Până atunci, mai existau contacte culturale sau ştiinţifice, primeam reviste, puteai să cumperi, să te abonezi la o revistă din instituţie cumva. Aveam toate chestiile astea tăiate şi practic orice legătură cu exteriorul … Mă uitam la televizor pe bulgari, vedeam campionatele de fotbal la bulgari, cei din Banat, la sârbi, cei din Ardeal, la unguri. Şi mi-am dat seama că este mai bine în alb-negru. În clipa în care am decis, evident că Vivi s-a bucurat foarte tare, pentru că îşi dorea lucrul acesta, pentru că închidea un arc aşa în timp.

    Reporter: Pentru că vorbeam de atmosferă, de unde aţi reuşit să faceţi rost de tablourile cu Ceauşescu, de atâtea Dacii 1300?

    Andrei Gruzsniczki: Daciile au fost găsite, mai sunt mulţi oameni. (…) Aici s-a ocupat producţia şi departamentul de scenografie, care a fost extrem de important. (…) Ei au găsit. O mare parte dintre lucruri sunt găsite, unele construite, tablourile cred că au fost printate undeva după nişte modele vechi. Tot ce înseamnă parte de calculatoare vechi şi de cercetare, acolo a fost destul de complicat, pentru că toate acele Coral-uri erau nişte dulăpioare în anii ’80, erau foarte la modă, erau vârful de lance, erau peste tot, pentru că le şi produceam, la Pipera, erau peste tot. Culmea este că nu mai există acum, la 25 de ani diferenţă, 30, nu mai găseşti nicio piesă. Am găsit unele rătăcite, mai erau unele în nişte muzee, mai erau la Timişoara, dar nu ni le dădeau, trebuia să mergem noi acolo. Am găsit vreo trei sau patru, unul singur funcţional, am angajat un om care le-a făcut un pic funcţionale.

    Reporter: Se vorbea de un Muzeu al Comunismului. Discutând cu dumneavoastră, nu pare atât de uşor de realizat unul…

    Andrei Gruzsniczki: Va fi greu, pentru că multe lucruri au dispărut. Noi nu avem pasiunea de a păstra lucruri şi nu înţeleg de ce. (…) Uneori încercăm să uităm lucrurile naşpa. Încercăm să le uităm şi atunci le aruncăm la gunoi sau pur şi simplu nu ne mai interesează. Sunt perimate, nu ne trebuie. O chestie pe care am constatat-o plimbându-mă cu filmele în străinătate, oamenii reuşesc să-şi conserve istoria în multe locuri şi o fac cu pasiune şi evident aduc turişti, turişti care evident aduc bani. Noi parcă nu vrem să facem lucrul acesta. Distrugem tot ca să construim blocuri noi sau case noi. Acum fac o divagaţie, dar am mers într-un sat în nordul ţării şi jumătate erau case vechi tradiţionale, foarte frumoase, din lemn, restul era dărâmat şi erau construite case în stil italian, german, francez, pe unde fuseseră oamenii la muncă. (…) Oamenii nu numai că îşi fac case ca acolo, dar îşi angajează şi muncitori care au lucrat în afară. Trimit ceramică şi cărămizi din Italia să fie exact ca acolo. Copiem şi atunci este o problemă.

    Reporter: Cum l-aţi convins pe Vivi Drăgan Vasile să apară?

    Andrei Gruzsniczki: Culmea că nu a fost greu. A fost ideea lui. “Nu se poate botez fără popă”. De fapt, se putea. Şi am zis da, de ce să nu fie şi un popă? Şi evident că numai el putea să fie. Având toate datele.

    Reporter: Că vorbim despre actori, Ofelia Popii şi Sorin Leoveanu sunt actori de teatru, în special, se vor pe scenă a fi mai exaltaţi şi de obicei le este destul de greu să joace în cinema. Cum aţi ajuns să le acordaţi cele două roluri?

    Andrei Gruzsniczki: Am început castingul căutând-o pe Elena, în două-trei luni văzusem nişte actriţe foarte talentate, foarte bune, dar nu mi se părea că se potrivesc foarte bine cu atmosfera, cu mediul. În momentul acesta, producătoarea a venit cu ideea Ofelia (Popii), nu o ştiam. Şi am zis: Da, de ce nu? Îl luasem deja pe Florinel (Florin Piersic Jr., n.r.) şi atunci am chemat-o pe Ofelia şi am dat o probă cu ea, o audiţie cu ei doi. (…) Am stat cred că o zi şi am povestit, i-am spus ce vreau şi după o zi era Elena. Cam aşa s-a întâmplat.

    Reporter: La Sorin a fost mai uşor?

    Andrei Gruzsniczki: La Sorin a fost mai uşor, pentru că în clipa în care am decis-o pe Ofelia mi s-a părut că singurul care poate fi partenerul pe ecran era Sorin Leoveanu. L-am chemat, a venit din Cluj, a dat o probă cu Ofelia.

    Reporter: Cum a primit Florin Piersic Jr. acest rol de om al Securităţii, el fiind o persoană mai rebelă?

    Andrei Gruzsniczki: Cred că i-a plăcut şi lui schimbarea aceasta de look şi de personaj. Este puţin atipic pentru el. Cred că l-a atras până la urmă, a fost o provocare, fiind altceva decât este el de obicei. Cred că i-a plăcut şi proiectul în sine. Ne-am înţeles foarte bine.

    Reporter: Publicul din România este obişnuit cu tema comunismului, dar filmul dumneavoastră a fost proiectat şi la New York, la Roma. Care a fost reacţia publicului acolo? Ce fel de întrebări v-au fost adresate?

    Andrei Gruzsniczki: Roma a fost primul loc în care a fost proiectat şi acolo am mers cu întreaga echipă. Ce mi-a plăcut la Roma a fost că în sală erau foarte mulţi oameni, dintre care foarte mulţi tineri, între 25 şi 30 de ani. Ei veniseră să vadă, pentru că în acest mod a fost promovat filmul, nu despre comunism, ci despre anii ’80. Veniseră să vadă ceva despre care nu ştiau nimic, erau curioşi, au stat cap-coadă, deşi filmul este mai lent aşa de felul lui. Au stat, le-a plăcut şi au aplaudat. A fost bine primit. (…) Întrebările (jurnaliştilor, n.r.) s-au învârtit în jurul aceloraşi probleme, cum am reuşit să recreăm epoca, dacă lucrurile erau chiar aşa cum sunt prezentate în film sau am mai fabulat sau era mai rău în realitate.

    Reporter: Şi era mai rău în realitate faţă de ce aţi prezentat în film?

    Andrei Gruzsniczki: Nu ştiu. Poate erau şi lucruri mai rele, doar că în film ne-am asumat zona aceasta. Poţi să vorbeşti despre acelaşi lucru în diverse maniere şi să vezi alte lucruri. Cineva poate să vadă comedie în comunism, altul o tragedie şi mai mare, e o chestie de opţiune şi am mers pe marja asta de intimist cumva, în care vorbim despre cât de subtil poate fi convins un om să facă ceva ce în mod normal nu ar vrea să facă. Doar aşa se putea vorbi despre lucru acesta.

    La New York a fost interesant pentru că am vorbit cu oameni din public, unde erau foarte mulţi români plecaţi din ţară, plecaţi din ţară în perioada aceea, care au trecut prin clipe nu foarte fericite. Încă purtau o supărare pe ceea ce se întâmplase în România pe regimul de atunci, erau foarte marcaţi de film, cred că le trezise cumva amintirile şi le stârnise tumorile astea negative. Este impresionant într-un fel când trezeşti nişte lucruri într-un om, e important, până la urmă ăsta este rolul artei. Pe de altă parte, e trist. Oamenii în continuare au resentimente, toţi au poveşti.

    Reporter: Ce aţi vrut să demonstraţi cu acest film?

    Andrei Gruzsniczki: Ce am vrut să demonstrez? Bună întrebare. Am mai fost întrebat dacă am reuşit să demonstrez ce am vrut. Ce spuneam mai devreme. Iei un om şi te poţi juca cu el şi cu mintea lui cum vrei. Poate de asta am plasat şi filmul în 1984, celebrul 1984, unde se întâmpla cam acelaşi lucru, un control. Cel mai important lucru pe care voiam să îl spun a fost: hai să nu mai trăim momente de genul acesta, pentru că de multe ori istoria se repetă.

    Reporter: Aveţi impresia că se tinde către un punct de genul acela?

    Andrei Gruzsniczki: Lucrurile sunt destul de delicate cu toate câte se întâmplă în jurul nostru. Era aşa, o atenţionare.

    Reporter: Ştiu că scenariul tot dumneavoastră l-aţi realizat. Vă este mai uşor să lucraţi după propriul scenariu?

    Andrei Gruzsniczki: Nu neapărat. Întâmplarea face că şi primul film a plecat tot de la un sinopsis pe care eu l-am schiţat şi apoi lucrat cu Ileana (Ileana Muntean, n.r.). Ea l-a conturat. În situaţia asta, aşa s-a nimerit. Eu ştiam povestea, am citit povestea şi nu că vreau neapărat să lucrez numai pe scenariile mele, că nu pot altfel, cred că pot şi altfel, dar, de data asta, cred că aşa a căzut. În realitate, foarte multă lume a contribuit la el, am făcut brainstorming cu prieteni şi cunoştinţe şi ne adunam şi povesteam despre întâmplări din vremea aceea. La un moment dat, aveam trei poveşti: povestea Elenei, povestea lui Sorin şi povestea lui Voican. Şi le dădeam la citit printre oameni şi vedeam cum reacţionează, ce gândesc şi preluam ce era interesant şi bun. E un fel de operă colectivă, deşi o semnez eu, la final am pus o listă cu oameni cărora le mulţumesc şi în ea se regăsesc în această scriere colectivă a scenariului, care îmi aparţine ca idee de bază şi structură. În rest, merge foarte mult pe ceea ce am discutat cu ceilalţi.

    Reporter: Ştiu că aţi lucrat cu Lucian Pintilie. Cum a influenţat experienţa aceasta viziunea dumneavoastră regizorală?

    Andrei Gruzsniczki: Timpul pe care l-am petrecut cu el a fost important pentru că a fost cea de-a doua şcoală şi cel mai important lucru care m-a învăţat sau l-am primit de la el este modul de lucru cu actorii, care este foarte fascinant la el. Poate să facă orice neprofesionist să joace de Oscar. E impresionant cu actorii. Cred că în zona aceasta am învăţat eu.

    Reporter.: Spuneaţi că aţi făcut Politehnica. Cum aţi ajuns la cinema?

    Andrei Gruzsniczki: La cinema am ajuns pentru că s-au împărţit apele în ’90. Făceam Electronica şi în timpul acesta mergeam la Casa studenţilor Preoteasa, unde era o trupă de teatru, Podu’, trupa de teatru studenţesc Podu’. Şi eu pe vremea aceea scriam destul de mult şi am încercat să fac un pic de actorie, mi-am dat seama că nu este ceea ce mă atrage, în schimb mă atrăgea ce făcea atunci domnul Naum (Cătălin Naum, n.r.), cel care avea Podu’ pe atunci. Îmi plăcea foarte mult cum lucra cu actorii, am stat mult pe lângă el. La un moment dat, el mi-a şi montat vreo două piese de teatru care au fost jucate în Pod. Încet-încet, m-a atras regia, doar că pe vremea acea era o problemă că nu puteai să dai la a doua facultate decât după ce ai terminat-o pe prima, după ce ai terminat stagiatura, după aia erai liber să faci ce vrei tu, puteai să faci a doua facultate doar la seral. (…) Am zis ok, termin Politehnica, dau la teatru, după aia dau la regie. Şi întâmplarea a făcut să termin toată treaba asta în ’90, în ’90 era proiectat să dau la regie, diferenţa este că pe vremea aceea era o singură secţie de regie, la o singură facultate, dădeai la regie şi făceai vreo 5 ani. În anul 2, profesorii decideau, “tu mergi spre teatru, tu mergi spre film”. În ’90 s-a schimbat şcoala, au fost două facultăţi, când m-am dus să mă înscriu a trebuit să mă decid la care regie vreau să mă înscriu, la teatru sau la film. Eram fascinat pe atunci de fotografie, tot făceam cu un Zenith poze, developam prin baie, am zis să mă duc la film.

    Reporter: Din punctul dumneavoastră de vedere, ca regizor, sistemul comunist – au trecut 25 de ani de la căderea lui -, acea perioada mai are subiecte de dat cineaştilor?

    Andrei Gruzsniczki Da, sunt convins. Orice epocă are.

    Reporter: La noi a fost destul de mult tratată tema comunismului în cinematografie, mai sunt subiecte?

    Andrei Gruzsniczki: Orice epocă are subiecte atât timp cât vorbeşte despre oameni. Întotdeauna o poveste reală despre un om, oriunde şi oricând s-a întâmplat, te poate atinge, te poate atrage, te poate face să vrei să vezi. Important cred că este nu epoca în care plasezi povestea, ci povestea în sine. Dacă povestea este umană, trezeşte ceva în tine, are un sentiment, atunci da. În mod cert, sunt convins că se vor mai face multe filme despre comunism, fiecare îl va privi prin prisma lui.

     

    “Q.E.D.” a fost remarcat în presa internaţională pentru imagine, scenografia semnată de Cristian Niculescu şi costumele Svetlanei Mihăilescu. Potrivit publicaţiei americane Variety, “Q.E.D.” este “excelent filmat în alb-negru” şi a reuşit “o remarcabilă recreare a epocii”.

    Produs de Icon Production şi filmat de Vivi Drăgan Vasile, “Q.E.D.” este primul film românesc realizat pe peliculă alb-negru (ORWO) de la “Moromeţii” (1988) încoace. Formulele matematice şi calculele din film poartă semnătura profesorului, cercetătorului şi activistului Nicuşor Dan.

    Cel de-al doilea lungmetraj al regizorului şi scenaristului Andrei Gruzsniczki, după “Cealaltă Irina” (2009), “Q.E.D.” şi-a început cariera în festivaluri cu premiul special al juriului la Roma, unde a a avut premiera mondială. Au urmat numeroase alte evenimente de profil, inclusiv New Directors/ New Films de la New York, Göteborg, Vilnius şi Karlovy Vary, unde regizorul a fost prezentat în programul Variety Critics Choice, iniţiat de renumita publicaţie americană. “Q.E.D.” a mai obţinut premiul pentru scenografie la Festival of Central and Eastern Film din Wiesbaden – goEAST şi a fost singurul lungmetraj românesc din competiţia Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) în 2014. Totodată, a câştigat marele premiu Golden Taiga la International Debut Film Festival din Siberia.

  • DNA: Întreaga activitate a CJ Braşov, sub supravegherea lui Căncescu şi conform interesului său

    Această concluzie este menţionată în documente ale anchetatorilor din dosarul de corupţie al preşedintelui Consiliului Judeţean (CJ) Braşov, Aristotel Căncescu.

    Potrivit procurorilor DNA, lui Căncescu îi acordau “sprijin infracţional” numeroşi subalterni, începând cu vicepreşedintele instituţiei, Mihai Pascu.

    Acelaşi lucru îl făceau, conform documentelor din dosar, mai mulţi funcţionari din CJ: Radu Ispas, administrator public al judeţului Braşov, Emil Cirică, director al Direcţiei investiţii, urbanism şi amenajarea teritoriului – DIUAT, Viorel Costea, fost director al Direcţiei de administrare drumuri şi poduri – DADP, Mircia Gherghe, preşedinte comisie evaluare oferte pentru achiziţia de lucrări “Proiectare, execuţie, reabilitare – Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov”, Nicoleta Stelea, angajată a CJ Braşov ca director adjunct D.C.I.E., persoană din anturajul lui Căncescu, despre care anchetatorii susţin că există date că se ocupă de tranzacţiile financiare personale ale acestuia, şi Onelia Pescariu, apropiată a preşedintelui CJ Braşov, toţi aceştia având, la acest moment, calitatea de suspecţi.

    Anchetatorii mai spun că probele administrate până acum în dosar demonstrează că Aristotel Căncescu “a reuşit, în timp, să îşi asigure un aparat administrativ la nivelul CJ Braşov alcătuit din persoane care execută întocmai dispoziţiile date, fără a exista vreo preocupare pentru legalitate”.

    “În calitatea sa de preşedinte al Consiliului judeţean Braşov, inculpatul Căncescu Aristotel exercita/exercită de asemenea o influenţă şi autoritate directă asupra membrilor consiliului judeţean, care practic în mod formal şi din dispoziţia sa directă/indirectă întocmeau/întocmesc un simulacru de note de fundamentare, pe baza cărora,inculpatul a dispus/dispune achitarea şi justificarea sumele uriaşe celor două firme ‘de casă’, pentru lucrări neexecutate sau pentru lucrări care sunt achitate din dispoziţia sa de mai multe ori sau pentru lucrări supraevaluate”, se mai menţionează în documentele citate.

    Potrivit anchetatorilor, interesul direct al lui Căncescu în această activitate infracţională rezultă din faptul că, acordând celor două firme de casă contracte supraevaluate, plătite abuziv din banii publici ai Consiliului Judeţean Braşov, parte din bani s-au întors sub formă de mită la el.

    Cele două firme de casă sunt deţinut de Ion Diniţă, deputat PC, şi Gabriel Bîgiu, cercetaţi, şi ei, în acest dosar.

    Preşedintele CJ Braşov, Aristotel Căncescu, a fost reţinut luni seară, de procurorii anticorupţie, după ce a fost audiat mai multe ore la DNA Braşov.

    Aceeaşi măsură preventivă a fost dispusă în cazul administratorul public al judeţului, Radu Ispas.

    Căncescu şi Ispas vor fi prezentaţi, marţi, instanţei supreme, cu propunerea de arestare preventivă.

  • Julia Louis-Dreyfus va primi premiul Charlie Chaplin pentru excelenţă în comedie

    Cunoscută mai ales datorită rolului Elaine din serialul de comedie “Seinfeld”, din anii 1990, Julia Louis-Dreyfus va primi premiul pentru excelenţă în comedie din partea filialei americane a Academiei Britanice de Film şi Televiziune, BAFTA Los Angeles, scrie contactmusic.com.

    Ceremonia de decernare a premiilor va avea loc pe 30 octombrie în Los Angeles, la Beverly Hilton Hotel.

    “Abilitatea sa de a da viaţă unor personaje-simbol puternice şi cel mai recent rol al său, Eva din filmul «Am spus destul/ Enough said», ne fac să nu ne putem imagina cum ar fi arătat lumea comediei din ultimii 20 de ani fără ea”, a spus preşedintele BAFTA Los Angeles, Nigel Daly, referindu-se la actriţa americană Julia Louis-Dreyfus.

    BAFTA Los Angeles, organizaţia care decernează Britannia Awards din anul 1989, acordă în toamna fiecărui an mai multe premii Britannia.

    Distincţia Charlie Chaplin Britannia Award for Excellence in Comedy a fost decernată pentru prima dată în 2010 şi a revenit actriţei Betty White. Printre actorii care au mai fost recompensaţi cu distincţia Charlie Chaplin Britannia se numără Sacha Baron Cohen şi Ben Stiller.

    Actriţa şi prezentatoarea TV Julia Scarlett Elizabeth Louis-Dreyfus, născută în 1961, este cunoscută pentru rolurile din sitcomurile “Seinfeld” şi “Aventurile Christinei/ The New Adventures of Old Christine”. Este singura actriţă premiată cu trei premii Emmy pentru trei seriale diferite (“Seinfeld”, “Aventurile Christinei/ The New Adventures of Old Christine” şi “Vicepreşedinta/ Veep”).

  • Metrorex vrea să modernizeze instalaţiile de ventilaţie din mai multe staţii

    “Scopul procedurii de achiziţie este contractarea lucrărilor necesare pentru modernizarea instalaţiilor de ventilaţie pe tronsonul Petrache Poenaru (Semănătoarea) – Timpuri Noi, respectiv staţiile Petrache Poenaru, Grozăveşti, Eroilor, Izvor, Piaţa Unirii 1, Timpuri Noi şi interstaţiile Petrache Poenaru – Grozăveşti, Eroilor – Grozăveşti, Izvor – Eroilor, Piaţa Unirii 1 – Izvor, Timpuri Noi – Piaţa Unirii 1”, se arată într-un comunicat al administratorului metroului bucureştean.

    Contractul va fi atribuit prin licitaţie deschisă, pentru preţul cel mai scăzut.

    Şedinţa de deschidere a ofertelor a fost programată pentru 26 noiembrie.

     

  • ACL solicită convocarea plenului Camerei luni sau cel târziu marţi pentru votul în cazul lui Vreme

    ”Opoziţia cere convocarea plenului Camerei pentru luni, cel târziu marţi. Trebuie să avem timpul necesar, mă refer la liderii de grup, pentru a ne convoca colegii pentru a fi siguri că săptămâna viitoare – luni am vrea noi – plenul Camerei va avea cvorumul necesar. Atrag atenţia că în lipsa unui vot în plen nu poate începe procedura urmăririi penale”, a precizat Scutaru.

    El a solicitat ca reprezentanţii PSD în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor să adopte, miercuri, o decizie clară de convocare a plenului Camerei.

    ”Le cer celor de la PSD ca mâine (miercuri – n.r.) să adopte foarte clar convocarea plenului pentru luni, să nu dea un termen care nu ar face decât să dovedească faptul că nu sunt sinceri când vorbesc de stat de drept şi că Victor Ponta minte când spune că respectă justiţia. Ne aşteptăm la un gest similar şi din partea colegilor de la Senat”, a mai spus Scutaru.

    Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor se va reuni miercuri după-amiază pentru a decide asupra momentului în care va fi convocat plenul acestui for legislativ pentru a se pronunţa asupra începerii urmăririi penale a deputatului Valerian Vreme, în dosarul Microsoft.

    Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor a avizat, marţi, solicitarea procurorilor DNA de începere a urmării penale a deputatului Valerian Vreme.

    Raportul Comisiei, care este unul consultativ, a fost trimis marţi către Biroul Permanent.

    Biroul Permanent se va reuni, miercuri, la ora 15.00, pentru a decide convocarea plenului, care se va pronunţa asupra începerii urmăririi penale.

    Surse din Camera Deputaţilor au precizat că plenul ar putea fi convocat săptămâna viitoare, marţi, pentru a se pronunţa asupra începerii urmăririi penale a deputatului Vreme.

    Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a anunţat că procurorul general Tiberiu Niţu, în baza dispoziţiilor articolului 109 alineatul 2 din Constituţie, a articolelor 12 şi 19 din Legea 115/1999 şi ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 270 din 10 martie 2008, a transmis ministrului Justiţiei referatul Direcţiei Naţionale Anticorupţie prin care se solicită declanşarea procedurilor pentru formularea cererii de efectuare a urmăririi penale faţă de: senatorul Ecaterina Andronescu – pentru abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă şi spălare de bani; deputatul Valerian Vreme – pentru abuz în serviciu; senatorul Petru Şerban Mihăilescu – pentru instigare la abuz în serviciu, trafic de influenţă şi spălare de bani.

    Procurorul general Tiberiu Niţu a transmis Parlamentului European referatul DNA prin care se solicită declanşarea procedurilor pentru formularea cererii de efectuare a urmăririi penale faţă de europarlamentarul Dan Nica, suspectat de abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă şi spălare de bani.

    De asemenea, procurorul general al PICCJ a transmis preşedintelui Traian Băsescu referatul DNA prin care se solicită declanşarea procedurilor pentru formularea cererii de efectuare a urmăririi penale faţă de: Adriana Ţicău, fost ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei – pentru abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă şi spălare de bani; Gabriel Sandu, fost ministru al Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale – pentru abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă şi spălare de bani; Daniel Funeriu, fost ministru al Educaţiei şi Cercetării – pentru abuz în serviciu; Alexandru Athanasiu, fost ministru al Educaţiei şi Cercetării – pentru abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă şi spălare de bani; Mihai Nicolae Tănăsescu, fost ministru al Finanţelor Publice – pentru abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă şi spălare de bani.

    Camera Deputaţilor a fost sesizată pentru formularea cererii de efectuare a urmăririi penale faţă de Vreme Valerian, ministrul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale în perioada septembrie 2010 – februarie 2012 şi în prezent deputat, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, constând în aceea că ar fi încheiat contractul subsecvent referitor la suplimentarea numărului de licenţe MECTS, pentru şcoli – contractul de furnizare produse nr.108 din 17 august 2011 în baza căruia MCSI a efectuat plăţi totale de 8.825.673,50 euro, în condiţiile în care HG nr.460/2009 nu a reglementat situaţia licenţelor destinate unităţilor de învăţământ, iar preţul licenţelor nu reflectă discount-ul acordat de Microsoft, nu a dispus măsuri cu privire la aspectele sesizate de către FTS România prin adresa nr. 4550/02.12.2010, cu privire la servicii neprestate.

  • Directorul Petrotel Lukoil Ploieşti, cercetat sub control judiciar pentru evaziune fiscală

    Potrivit unui comunicat transmis marţi de Parchetul Curţii de Apel Ploieşti, în cazul directorului general al S.C. Petrotel-Lukoil S.A.Ploieşti, Andrey Bogdanov, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunile de evaziune fiscală şi spălare de bani şi s-a instituit măsura preventivă a controlului judiciar.

    Conform procurorilor, ”cercetările urmează să fie continuate pentru strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, pentru identificarea persoanelor ce au săvârşit infracţiuni şi în vederea stabilirii răspunderii penale a acestora”.

    Directorul general al rafinăriei, Andrey Bogdanov, este singurul al cărui nume este indicat de către procurori ca fiind urmărit penal şi în privinţa căruia s-au luat măsuri preventive.
     
    Totodată, procurorii anunţă că a fost ridicat parţial sechestrul asigurător insituit în 2 octombrie asupra conturilor bancare ale companiei petroliere, ”pentru a da posibilitatea S.C. Petrotel-Lukoil S.A. Ploieşti să îşi desfăşoare activitatea curentă în condiţii de normalitate cu terţii şi să plătească drepturile salariale şi contribuţiile la bugetul de stat”.

    Reprezentanţii Parchetului Curţii de Apel Ploieşti mai spun că ”în cauză au fost extinse măsurile asigurătorii asupra altor bunuri puse la dispoziţie de S.C. Petrotel-Lukoil S.A. Ploieşti”, fără a se preciza despre ce bunuri este vorba.

    Procurorii explică, în documentul citat, că în cazul infracţiunilor de spălare de bani luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie conform legislaţiei în vigoare.

    ”Măsurile instituite au avut un caracter strict procedural în conformitate cu legile speciale şi normele de procedură penală, singurele care guvernează procesul penal”, se mai precizează în comunicatul Parchetului Curţii de Apel Ploieşti. 

    Procurorii au făcut, joi, percheziţii la sediile mai multor companii aparţinând Lukoil, inclusiv la rafinăria din Ploieşti, prejudiciul estimat fiind de 1,039 miliarde lei (230 de milioane de euro), din care 112 milioane de euro din evaziune fiscală şi restul din spălare de bani.

    Parchetul Curţii de Apel Ploieşti anunţa că au fost făcute 23 de percheziţii la sediile Petrotel-Lukoil Ploieşti, Lukoil Energy&Gas România, Lukoil Lubricants East Europe, Agenţia Lukom-A-România şi TP LOG Services, toate din Ploieşti.

    Vineri, la o zi de la percheziţii, Lukoil a oprit producţia rafinăriei din Ploieşti.

    De asemenea, Parchetul Curţii de Apel Ploieşti a decis punerea sub sechestru asigurător a produselor rafinăriei Petrotel-Lukoil aflate în depozitele şi conductele Oil Terminal, până la concurenţa sumei de 1,039 miliarde lei. Informaţia a fost transmisă luni de Oil Terminal Bursei de Valori Bucureşti.

    Tot luni, Lukoil a anunţat că rafinăria Petrotel-Lukoil şi-a încetat activitatea de producţie şi comercială, ca urmare a sechestrului aplicat pe materii prime şi ţiţei de către organele de urmărire penală.

    Într-o scrisoarea transmisă la Cancelaria prim-ministrului în 3 octombrie, sindicatul şi directorul general ai Petrotel-Lukoil i-au solicitat premierului Victor Ponta sprijin pentru continuarea activităţii şi deblocarea conturilor companiei, spunând că astfel pot fi plătite salariile celor 2.500 de angajaţi, pot fi achiziţionate materiale şi pot fi plătiţi furnizorii.

    În scrisoare, aflată în posesia MEDIAFAX, sindicatul salariaţilor din Petrotel-Lukoil şi Uniunea Sindicatelor Lukoil din România, în numele cărora semnează preşedintele Gheorghe Paraschivoiu, cere sprijinul lui Victor Ponta pentru deblocarea conturilor bancare ale societăţii, astfel încât rafinăria Petrotel-Lukoil să poată funcţiona normal şi să poată fi plătite salariile muncitorilor.

    Într-o altă scrisoare, primită luni la cabinetul premierului, directorul general al Petrotel-Lukoil, Andrei Bogdanov, prezintă compania şi rezultatele financiare, precum şi comportamentul fiscal, menţionând totodată consecinţele pe care ancheta organelor de cercetare le are asupra activităţii companiei.

    “Vă rugăm să ne sprijiniţi în repornirea Rafinăriei Petrotel-Lukoil şi în stabilizarea situaţiei economice în limitele legislaţiei în vigoare şi să aveţi în vedere că Lukoil nu ar fi riscat niciodată o investiţie de peste un miliard de dolari pentru o sumă de 230 de milioane de euro, prejudiciile de imagine şi consecinţele fiind deosebit de mari”, spune Bogdanov, printre altele, în scrisoarea trimisă premierului.

    Marţi, compania Lukoil anunţă, într-un comunicat de presă, că sechestrul pe conturile bancare şi stocurile comerciale de produse ale Petrotel-Lukoil, dispuse ca măsuri asiguratorii zilele trecute, au fost ridicate, iar rafinăria începe procedurile de pregătire pentru pornirea normală a instalaţiilor tehnologice.

    “În urma audierilor avute în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, audieri desfăşurate în ziua de 06.10.2014, măsurile asiguratorii (sechestrul pe conturile bancare şi stocurile comerciale de produse ale societăţii) dispuse în data de 02-03.10.2014 au fost ridicate, prin urmare rafinăria Petrotel-Lukoil începe procedurile de pregătire pentru pornire normală a instalaţiilor tehnologice”, se arată în documentul transmis de companie.

    Premierul Victor Ponta declara, luni, că procurorul este suveran şi independent în cercetarea cazului Lukoil, însă Guvernul speră într-o soluţie legală care să permită sancţionarea prsoanelor vinovate şi recuperarea prejudiciului, dar şi continuarea normală a activităţii şi plata salariilor către angajaţi.

    El a insistat asupra faptului că Lukoil are 3.500 de angajaţi, iar activitatea acesteia este foarte importantă şi pentru alte companii din economia românească, arătând că nimeni nu fugea din ţară cu conductele companiei, indisponibilizate acum, şi exprimându-şi speranţa ca dictonul “Fiat Justitia Pereat Mundi” (“Să se facă dreptate chiar dacă moare lumea”-n.r.) să fie aplicat prin limitare la “Fiat Justitia”, nu şi la moartea lumii.

    “Procurorul este suveran şi nici nu cred că este foarte interesat că Lukoil are 3.500 angajaţi, că, de exemplu, Oltchim cumpără doar de la Lukoil, că au blocat combustibil pe la Oil Terminal şi la Conpet, că nu ştie procurorul şi nici nu cred că e treaba…sau mă rog, probabil că nu e treaba domniei sale. Ceea ce noi sperăm – nu avem niciun drept să intervenim în anchete şi nici nu ne dorim acest lucru – ne dorim totuşi ca vineri să poată să plătească salariile şi ca activitatea să continue normal, după care, sigur, în urma anchetei penale, să se recupereze prejudiciul şi să fie sancţionaţi oamenii care au încălcat legea”, spunea Ponta.

  • Ponta reia ideea că Guvernul nu intervine în justiţie pentru Lukoil, dar susţine angajaţii companiei

    “Îmi doresc ca, ori de câte ori este vorba de locuri de muncă, să avem o poziţie foarte clară, de salvare a acestora. Vreau să spun încă o dată – şi îl rog pe ministrul Justiţiei să transmită corect ceea ce am spus – e foarte bine ca justiţia să îşi facă datoria, ca cei care au păgubit statul să plătească şi să recuperăm prejudiciile. Îi felicit pe toţi procurorii şi judecătorii care ne ajută să îi pedepsim pe cei vinovaţi. În acelaşi timp, trebuie să avem grijă – că noi suntem Guvernul, nu e treaba procurorului sau a judecătorului – de…în cazul Lukoil sunt 3.500 de angajaţi. Mă bucur că o să îşi primească salariile vineri şi să avem de fiecare dată o gândire de a salva locurile de muncă şi interesele economice”, a spus Ponta în şedinţa de guvern, în faţa presei.

    El i-a cerut ministrului Justiţiei să explice tuturor nu doar că Guvernul nu intervine în justiţie, ci laudă justiţia când prinde evazionişti fiscali, dar că cei 3.500 de angajaţi veneau în faţa Guvernului dacă nu îşi primeau salariile.

    Luni, premierul Ponta declara că procurorul este suveran şi independent în cercetarea cazului Lukoil, însă Guvernul speră într-o soluţie legală care să permită sancţionarea prsoanelor vinovate şi recuperarea prejudiciului, dar şi continuarea normală a activităţii şi plata salariilor către angajaţi.

    El a insistat asupra faptului că Lukoil are 3.500 de angajaţi, iar activitatea acesteia este foarte importantă şi pentru alte companii din economia românească, arătând că nimeni nu fugea din ţară cu conductele companiei, indisponibilizate acum, şi exprimându-şi speranţa ca dictonul “Fiat Justitia Pereat Mundi” (“Să se facă dreptate chiar dacă moare lumea”-n.r.) să fie aplicat prin limitare la “Fiat Justitia”, nu şi la moartea lumii.

    De asemenea, într-o scrisoarea transmisă la Cancelaria prim-ministrului în 3 octombrie, sindicatul şi directorul general ai Petrotel-Lukoil i-au solicitat premierului Victor Ponta sprijin pentru continuarea activităţii şi deblocarea conturilor companiei, spunând că astfel pot fi plătite salariile celor 2.500 de angajaţi, pot fi achiziţionate materiale şi pot fi plătiţi furnizorii.

    În scrisoare, aflată în posesia MEDIAFAX, sindicatul salariaţilor din Petrotel-Lukoil şi Uniunea Sindicatelor Lukoil din România, în numele cărora semnează preşedintele Gheorghe Paraschivoiu, cere sprijinul lui Victor Ponta pentru deblocarea conturilor bancare ale societăţii, astfel încât rafinăria Petrotel-Lukoil să poată funcţiona normal şi să poată fi plătite salariile muncitorilor.

    Marţi dimineaţa, Lukoil a anunţat că sechestrul pe conturile bancare şi stocurile comerciale de produse ale Petrotel-Lukoil, dispuse ca măsuri asiguratorii zilele trecute, au fost ridicate, precizând că rafinăria începe procedurile de pregătire pentru pornirea normală a instalaţiilor tehnologice.

    Tot marţi, directorul general al SC Petrotel-Lukoil SA Ploieşti, Andrey Bogdanov, a fost pus sub control judiciar, fiind urmărit penal pentru evaziune fiscală şi spălare de bani.

    Procurorii au făcut, joi, percheziţii la sediile mai multor companii aparţinând Lukoil, inclusiv la rafinăria din Ploieşti, prejudiciul estimat fiind de 1,039 miliarde lei (230 de milioane de euro), din care 112 milioane de euro din evaziune fiscală şi restul din spălare de bani.

    Parchetul Curţii de Apel Ploieşti anunţa că au fost făcute 23 de percheziţii la sediile Petrotel-Lukoil Ploieşti, Lukoil Energy&Gas România, Lukoil Lubricants East Europe, Agenţia Lukom-A-România şi TP LOG Services, toate din Ploieşti.

    Vineri, la o zi de la percheziţii, Lukoil a oprit producţia rafinăriei din Ploieşti.

    De asemenea, Parchetul Curţii de Apel Ploieşti a decis punerea sub sechestru asigurător a produselor rafinăriei Petrotel-Lukoil aflate în depozitele şi conductele Oil Terminal, până la concurenţa sumei de 1,039 miliarde lei. Informaţia a fost transmisă luni de Oil Terminal Bursei de Valori Bucureşti.

    Tot luni, Lukoil a anunţat că rafinăria Petrotel-Lukoil şi-a încetat activitatea de producţie şi comercială, ca urmare a sechestrului aplicat pe materii prime şi ţiţei de către organele de urmărire penală.

  • Parchetul a ridicat sechestrul de pe unele cantităţi de petrol Lukoil, dar a pus sechestru pe altele

    Decizia Parchetului a fost comunicată Oil Terminal marţi, 7 octombrie, potrivit unui comunicat al companiei de stat transmis Bursei de Valori Bucureşti.

    Parchetul Curţii de Apel Ploieşti a făcut săptămâna trecută percheziţii la sediile Petrotel Lukoil Ploieşti, Lukoil Energy&Gas România, Lukoil Lubricants East Europe, Agenţia Lukom-A-România şi TP LOG Services, toate din Ploieşti.

    Parchetul a decis punerea sub sechestru asigurător a produselor rafinăriei Petrotel Lukoil aflate în depozitele şi conductele Oil Terminal, până la concurenţa sumei de 1,039 miliarde lei.

    Directorul general al Petrotel Lukoil, Andrey Bogdanov, a fost pus sub control judiciar, fiind urmărit penal pentru evaziune fiscală şi spălare de bani.

    Luni, premierul Victor Ponta spunea că procurorul este suveran şi independent în cercetarea cazului Lukoil, însă Guvernul speră într-o soluţie legală care să permită sancţionarea prsoanelor vinovate şi recuperarea prejudiciului, dar şi continuarea normală a activităţii şi plata salariilor către angajaţi.

    Sindicatul şi directorul general ai Petrotel-Lukoil i-au solicitat premierului Victor Ponta sprijin pentru continuarea activităţii şi deblocarea conturilor companiei, spunând că astfel pot fi plătite salariile angajaţilor, pot fi achiziţionate materiale şi pot fi plătiţi furnizorii.

    Marţi, Petrotel Lukoil a anunţat că sechestrul pe conturile bancare şi stocurile comerciale de produse a fost ridicat, iar rafinăria va începe procedurile de pregătire pentru pornirea normală a instalaţiilor tehnologice.

    Petrotel face parte din grupul rus Lukoil.

  • UPDATE CONDAMNĂRI în dosarul Rompetrol: Sorin Roşca Stănescu – 2 ani şi 4 luni de închisoare cu executare; Sorin Pantiş – 2 ani şi 8 luni

    Instanţa a dispus condamnarea lui Sorin Roşca Stănescu la un an de închisoare pentru utilizare de informaţii privilegiate şi la doi ani de închisoare pentru constituire a unui grup infracţional organizat. În urma contopirii pedepselor, cea mai grea dintre acestea a fost sporită cu patru luni, urmând ca senatorul PNL Sorin Roşca Stănescu să execute doi ani şi patru luni de închisoare.

    Fostul ministru al Comunicaţiilor Sorin Pantiş a primit o pedeapsă de doi ani de închisoare pentru complicitate la manipularea pieţei de capital şi tot doi ani pentru constituire a unui grup infracţional organizat. Pedeapsa a fost sporită cu opt luni, Pantiş urmând să execute doi ani şi opt luni.

    În cazul lui Dinu Patriciu, instanţa a constatat încetarea procesului penal, ca urmare a decesului acestuia. Judecătorii Curţii de Apel Bucureşti au lăsat nesoluţionată partea civilă legată de Patriciu.

    Irina Mihaela Popovici, fost vicepreşedinte al Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare (CNVM), a fost condamnată la trei ani de închisoare cu suspendare pentru favorizarea infractorului. De asemenea, instanţa a dispus încetarea procesului penal în cazul Irinei Popovici pentru fals intelectual, ca urmare a prescripţiei faptei şi achitarea pentru acuzaţia de aderare la un grup infracţional organizat.

    Gabriela Victoria Anghelache, fost preşedinte al CNVM, a primit tot o pedeapsă de trei ani de închisoare cu suspendare, pentru favorizarea infractorului. Anghelache a fost achitată pentru aderare la un grup infracţional organizat, iar instanţa a mai dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea de fals intelectual.

    Paul Gabriel Miclăuş, membru al CNVM la data faptelor, a fost condamnat la doi ani de închisaore cu suspendare pentru favorizarea infractorului şi achitat pentru aderare la un grup infracţional organizat.

    Prin aceeaşi decizie, Alexandru Bucşă, administrator şi director economic al Rompetrol la data faptelor, a primit patru ani de închisoare pentru complicitate la delapidare. El a mai fost condamnat la câte trei ani pentru complicitate la spălare de bani, respectiv constituire a unui grup infracţional organizat. Instanţa a dispus ca Bucşă să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de patru ani, la care a adăugat un spor de doi ani, astfel că acesta a primit, în final, şase ani de închisoare.

    În cazul lui Florin Iulian Aldea, agent de servicii de investiţii financiare, reprezentant al SSIF Alpha Finance la data faptelor, s-a dispus încetarea procesului penal pentru complicitate la manipularea pieţei de capital, ca urmare a prescripţiei. El a primit, însă, cinci ani de închisoare pentru aderare sau sprijinire a unui grup infracţional.

    Claudiu Simulescu, agent de servicii de investiţii financiare şi reprezentant SSIF Eastern Securities la data faptelor, a fost condamnat la câte trei ani pentru complicitate la manipularea pieţei de capital, respectiv aderarea la grup infracţional. Pedeapsa a fost sporită cu un an, astfel că Simulescu a primit, în final, patru ani cu executare.

    Petrică Grama, fost şef al Direcţiei Generale a Bugetului de Stat din Ministerul Finanţelor Publice, a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru complicitate la delapidare şi la un an pentru constituirea unui grup infracţional organizat. La pedeapsa cea mai grea a fost adăugat un spor de patru luni, astfel că acesta va executa doi ani şi patru luni de închisoare.

    Victor Eros, fost membru CNVM, a primit doi ani de închisoare cu suspendare, pentru favorizarea infractorului, iar Cerasela Rus, agent de servicii de investiţii financiare şi trader la SSIF Alpha Finance la data faptelor, a fost condamnată la trei ani de închisoare, tot cu suspendare, pentru aderarea la un grup infracţional organizat.

    Elena Albu, fosta şefă a Corpului de Control al CNVM, a fost achitată pentru aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat şi pentru favorizarea infractorului.

    Prin decizia instanţei, Alexandru Bucşă şi Petrică Grama, în solidar cu Rompetrol, au fost obligaţi să plătească aproximativ 58 de milioane de dolari Ministerului Finanţelor.

    De asemenea, inculpaţii trebuie să plătească, în solidar, 20.000 de lei cheltuieli judiciare către stat.


    Decizia Curţii de Apel Bucureşti este definitivă, inculpaţii din dosarul Rompetrol condamnaţi la pedepse cu închisoarea urmând să fie încarceraţi.

    Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) ceruse, la ultimul termen de judecată, să se constate încetarea procesului penal pentru fostul ministru Sorin Pantiş şi senatorul Sorin Roşca Stănescu, întrucât faptele de care sunt acuzaţi s-au prescris, precum şi în cazul lui Dinu Patriciu, în urma decesului acestuia.

    În 28 august 2012, Dinu Patriciu a fost achitat de Tribunalul Bucureşti în dosarul Rompetrol, în care procurorii au cerut pedeapsa maximă, de 20 de ani de închisoare, pentru mai multe infracţiuni, printre care delapidare, spălare de bani şi manipularea pieţei de capital prin tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care ar putea da semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea, oferta sau preţul instrumentelor financiare şi care menţin, prin acţiunea uneia sau a mai multor persoane acţionând împreună, preţul unuia sau al mai multor instrumente financiare la un nivel anormal ori artificial.

    Totodată, instanţa i-a achitat atunci şi pe ceilalţi 12 inculpaţi – Alexandru Bucşă, Petrică Grama, Florin Iulian Aldea, Cerasela Elena Rus, Claudiu Simulescu, Sorin Roşca Stănescu, Sorin Pantiş, Victor Eros, Paul Miclăuş, Elena Albu, Gabriela Anghelache şi Mihaela Popovici.

    Potrivit DIICOT, activitatea infracţională a inculpaţilor a fost analizată sub două aspecte: creanţa Libia (primele trei infracţiuni ale lui Patriciu, precum şi cele de care sunt acuzaţi Grama şi Bucşă) şi manipularea pieţei de capital.

  • RADET: Alimentarea cu apă caldă, întreruptă temporar în sectoarele 2, 3 şi 4 pentru probe de presiune

    “După finalizarea probelor, RADET Bucureşti va relua furnizarea apei calde de consum în cel mai scurt timp“, informează reprezentanţii regiei, într-un comunicat de presă.

    Astfel, în Sectorul 2 se vor executa probe pe bulevardele Ştefan cel Mare, Lacul Tei, Şoseaua Colentina, Basarabia, strada Teiul Doamnei, Şoselele Fundeni, Pantelimon, Mihai Bravu, Iancului, Calea Moşilor, bulevardele Barbu Văcărescu, Chişinău şi Şoseaua Morarilor.

    În Sectorul 3 se va întrerupe temporar apa caldă pe bulevardele Camil Ressu, 1 Decembrie 1918, Theodor Pallady, Liviu Rebreanu, strada Câmpia Libertăţii, Calea Vitan, Şoseaua Mihai Bravu, Bulevardele Mărăşeşti, Unirii, Calea Călăraşi, strada Labirint.

    În Sectorul 4 se vor executa probe pe bulevardul Constantin Brâncoveanu, Şoselele Berceni, Olteniţei, Giurgiului, bulevardele Gheorghe Şincai, Tineretului, Alexandru Obregia, străzile Luică, Niţu Vasile şi Calea Văcăreşti.

    “În situaţia în care vor fi identificate probleme, personalul specializat din cadrul Regiei va interveni operativ pentru izolarea şi remedierea acestora“, mai precizează sursa citată.

    Potrivit reprezentanţilor regiei, executarea probelor de presiune în reţeaua primară se impune prin normele tehnice de exploatare a acestora, pentru limitarea riscurilor apariţiei unor disfuncţionalităţi sau întreruperi în furnizarea serviciilor, în anotimpul rece.

    RADET a efectuat, în ultima zi a lunii septembrie, probe de presiune pentru sectoarele 1, 5, 6 şi, parţial, pentru sectorul 4.

    Bucureştenii din sectoarele 2, 3, 4, 5 şi 6 nu au avut apă caldă, câteva zile la rând, începând din 2 octombrie. ELCEN, furnizorul Regiei Autonome de Distribuţie a Energiei Termice (RADET), a explicat că apa caldă nu a mai fost livrată la temperaturile obişnuite în urma reducerii cantităţii de gaze primite de la Distrigaz.

    RADET a anunţat pe site, sâmbătă, că a fost nevoită să reducă temperatura apei calde, în sectoarele 2, 3, 4 şi 5, din cauza reducerii presiunii şi cantităţii de gaze livrate către ELCEN.

    Începând din 30 septembrie, Distrigaz a limitat cantitatea de gaze livrată către ELCEN, din cauza unei datorii de 88,86 de milioane de lei. Sâmbătă, Distrigaz a anunţat că a reluat furnizarea la parametri normali.

    ELCEN a precizat că a acumulat datorii în valoare de peste 88 de milioane de lei către Distrigaz, în timp ce are de recuperat de la RADET aproximativ 2,5 miliarde de lei, fără a mai calcula şi penalităţile, pentru energia termică livrată şi neplatită în perioada noiembrie 2012 – septembrie 2014.

    Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a declarat luni, despre problema apei calde din Bucureşti, că acţiunea Distrigaz de reducere a presiunii la gaze este “forţată de diverse interese”, şi că, în opinia lui, “se simte un vânt liberal” inclusiv în decizii ale celor de la GDF Suez.

    Oprescu a mai afirmat că municipalitatea a fost informată cu privirea la reducerea presiunii gazelor furnizate ELCEN în după-amiaza zilei de vineri, 3 octombrie.

    Ulterior, Distrigaz Sud Reţele a precizat că măsura limitării serviciului de distribuţie a gazelor naturale a fost comunicată încă din 2 septembrie tuturor instituţiilor responsabile şi că, după instituirea măsurii, presiunea permitea asigurarea apei calde.