Blog

  • Rus revizuieşte targetul lui Şova: doar 650 km noi de autostradă până în 2030, plus drumuri expres

    Proiectele de autostrăzi incluse în Master Plan sunt Sibiu – Braşov (103 km), Ploieşti – Comarnic (49 km), Craiova – Piteşti (115 km), Comarnic – Braşov (54 km), Braşov – Bacău (158 km) şi Gilău – Borş (177 km), costul total estimat pentru aceste proiecte fiind de 6,28 miliarde euro fără TVA, potrivit unui document de sinteză furnizat de Ministerul Transporturilor.

    În plus, Master Planul cuprinde construcţia de drumuri expres însumând aproximativ 2.200 km, fondurile necesare pentru aceste proiecte totalizând circa 17,5 miliarde euro fără TVA.

    În actuala variantă a Master Planului, secţiunea Sibiu – Piteşti, de 115 km, una dintre cele mai aşteptate autostrăzi din România, promisă de autorităţi, figurează ca viitor drum expres.

    Şova afirma în aprilie că România va avea o reţea de 2.440 de kilometri de autostradă în anul 2020. În ultimii doi ani au fost inauguraţi 242 kilometri de autostradă, anul trecut fiind finalizaţi 116 kilometri şi contractate lucrări pentru 247 kilometri.

    România avea, la finele anului trecut, 644 km de autostradă, 16.466 km de drumuri naţionale, 35.587 km de drumuri judeţene şi 32.190 de drumuri comunale. Potrivit documentului, în România nu există drumuri expres.

    Documentul mai prevede construcţia a 2.674 km de drumuri transregionale, 293 km de drumuri EuroTrans şi 172 km de variante ocolitoare, totalul fondurilor necesare pentru dezvoltarea sectorului rutier fiind de 26,1 miliarde euro.

    În sectorul feroviar, proiectele propuse în Master Plan, care includ lucrări de reabilitare sau electrificare şi achiziţie de material rulant, vor necesita o investiţie totală de 19,5 miliarde euro.

    Master Planul include şi proiecte în sectorul naval în valoare de 2,27 miliarde euro, printre acestea numărându-se îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie pe Dunăre, finalizarea legăturii Bucureşti – Dunăre şi modernizarea porturilor.

    Pe de altă parte, modernizarea aeroporturilor ar costa 599 milioane euro, iar dezvoltarea sectorului intermodal ar necesita fonduri de 165 milioane euro, până în 2030.

    Sectorul de transport din România are nevoie de investiţii de 48,79 miliarde euro în intervalul 2014 – 2030, însă sursele de finanţare însumează 34,98 miliarde euro, echivalentul a 71,7% din necesar. Din cei aproape 35 miliarde euro pe care România îi poate accesa până în 2030, suma de 9,8 miliarde euro va fi asigurată până în 2020, diferenţa de 25,17 miliarde euro urmând să fie disponibilă în intervalul 2021 – 2030.

    Master Planul General de Transport este un document strategic în baza căruia vor putea fi accesate fondurile structurale pentru transport aferente perioadei 2014 – 2020.

    Reprezentanţii Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Transport 2007-2013 (AM POST) s-au întâlnit în perioada 16-18 septembrie 2014 cu reprezentanţii Comisiei Europene, pentru a analiza varianta finală revizuită a raportului privind Master Planul General de Transport pe termen scurt, mediu şi lung.

    În cadrul acestei întâlniri, Comisia Europeană a acceptat ca Master Planul să fie supus dezbaterii publice, a anunţat Ministerul Transporturilor la începutul săptămânii trecute.

    Până la organizarea şedinţelor, reprezentanţii Comisiei au recomandat AM POST adoptarea unor măsuri precum îmbunătăţirea metodologiei de elaborare a Master Planului, prin adăugarea unor scenarii alternative de testare a proiectelor de transport, care să includă criterii de selecţie ce vizează performanţa economică, apartenenţa la reţeaua TEN-T Core şi criterii de mediu, precum şi revizuirea valorilor estimate pentru fiecare proiect în parte.

    În plus, CE a recomandat asumarea reformei feroviare, care presupune o reţea feroviară redusă, introducerea de servicii competitive pentru pasageri, a unui sistem de responsabilizare pentru performanţă şi a unui program de creştere a eficienţei.

    O altă cerinţă a fost acordarea unei atenţii sporite proiectelor care închid coridoarele europene de transport în actuala perioadă de programare.

    Master Planul General de Transport va fi făcut public miercuri, 1 octombrie, când va fi prezentat în cadrul şedinţei comisiilor reunite de transport ale Parlamentului.

    Consultantul statului român pentru realizarea Master Planului este compania americană AECOM, în baza unui contract de 9,5 milioane lei fără TVA, atribuit în 2012. Termenul avansat de autorităţi pentru finalizarea documentului a fost amânat de mai multe ori.

  • Prelungirea închirierii actualului sediu al Primăriei Capitalei nu a fost aprobată de CGMB

    Introducerea proiectului pe ordinea de zi suplimentară a fost justificată de faptul că miercuri, 1 octombrie, expiră prelungirea aprobată anterior de Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB).

    Pentru a fi aprobat, proiectul avea nevoie de majoritatea a două treimi din consilierii generali, respectiv de 35 de voturi “pentru”.

    Acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece în sală au fost prezenţi doar 31 de consilieri, membri ai PSD, PC, PPDD şi PMP, după ce reprezentanţii PNL şi PDL au părăsit sala înainte de vot.

    Votarea acestui proiect s-a făcut nominal, numele fiecărui consilier fiind menţionat în raportul şedinţei CGMB. Această hotărâre a fost luată în eventualitatea în care, în instanţă, judecătorii ar putea stabili că nu a existat o prelungire a contractului de închiriere, iar banii daţi până în prezent drept chirie ar putea fi pierduţi de către municipalitate.

    În acest context, şi primarul general Sorin Oprescu, care a convocat şedinţa extarodinară de marţi, consieră că este posibil “să nu fie chiar o bilă albă pentru judecători” neprelungirea contractului.

    Tot el a explicat că, în prezent, chiria nu mai este plătită de cinci luni, fiind achitate doar utilităţile sediului. “Chiria nu mai este plătită de cinci luni de zile, pentru că am intrat în proces cu proprietarul clădirii, iar acesta nu mai doreşte să mai taie facturi. Sunt în insolvenţă, noi continuăm discuţiile cu administratorul judiciar”, a declarat Sorin Oprescu

    Potrivit edilului şef al Capitalei, proiectul de hotărâre va fi introdus şi pe ordinea de zi a şedinţelor viitoare, până când va exista majoritatea necesară adoptării prelungirii perioadei de închiriere.

    Sorin Oprescu a explicat că a cerut prelungirea contractului de chirie pentru un an, arătând că acest termen poate fi prea mare, având în vedere că lucrările la vechiul sediu al municipalităţii sunt aproape de final.

    “În cealaltă clădire, au început finisările interioare şi se montează acoperişul. Constructorul vorbea de finalizare în luna martie (2015 – n.r.), însă eu nu mai îndrăznesc să mai vorbesc de terminare până nu văd că această clădire este funcţionabilă”, a spus Sorin Oprescu, care a precizat că sediul actual din Splaiul Independenţei, după ce va fi cumpărat, va centraliza toate serviciile subordonate municipalităţii, în timp ce aparatul executiv şi administrativ al Primăriei Muncipiului Bucureşti se va muta în sediul tradiţional din bulevardul Regina Elisabeta.

    Consilierii generali au aprobat, în 30 ianuarie, prelungirea contractului de închiriere a actualului sediu al Primăriei Capitalei până la 1 octombrie 2014.

    În martie 2010, Primăria Capitalei s-a mutat în calitate de chiriaş în sediul de pe Splaiul Independenţei, pentru a permite consolidarea şi reabilitarea clădirii din Bulevardul Regina Elisabeta.

    Contractul de închiriere a fost încheiat în 2009 pentru un imobil cu suprafaţa de 12.576 de metri pătraţi, pentru care municipalitatea plătea 17,88 de euro pe metru pătrat, proprietarii de atunci, SC Iliotomi Grup SRL, optând atunci pentru nefacturarea TVA, a precizat consilierul general Cornel Pieptea.

    Ulterior, în iunie 2010, clădirea a fost vândută de SC Iliotomi Grup către SC Apatel Properties SRL, iar CGMB a aprobat un act adiţional la contractul iniţial, prin care municipalitatea plătea 14,387 euro pe metru pătrat plus TVA, iar suprafaţa clădirii se mărea la 12.906 de metri pătraţi, ca urmare a construirii unor lifturi exterioare.

    Astfel, potrivit lui Pieptea, în 2010, municipalitatea a plătit 10.944.679 lei, în 2011 – 11.377.823 de lei, în 2012 – 11.940.815 lei, iar în 2013 – 9.046.757 lei.

    În 28 noiembrie 2013, viceprimarul Capitalei Marcel Nicolaescu spunea că actuala clădire în care funcţionează municipalitatea nu va mai fi cumpărată, având în vedere că, în toamna lui 2014, cel mai târziu, municipalitatea va reveni în vechea clădire, din Bulevardul Regina Elisabeta.

    Şi primarul Capitalei, Sorin Oprescu, declara, în 2 decembrie, că speră ca, în septembrie 2014, municipalitatea să se mute în vechiul sediu consolidat, urmând ca lucrările să continue şi cu alte amenajări în curtea interioară a instituţiei.

  • Euro a scăzut la minimul ultimilor doi ani faţă de dolar

    Dolarul, pe de altă parte, este pe cale să încheie cel mai bun trimestru după 2008, în condiţiile în care oficialii Rezervei Federale (Fed) se gândesc când să înceapă creşterea dobânzilor, relatează Bloomberg.

    Conducerea BCE urmează să se întrunească în această săptămână la şedinţa de politică monetară.

    “Divergenţa dintre politicile monetare ale celor două instituţii pune presiune mare pentru deprecierea euro faţă de dolar. Aprecierea dolarului are o bază largă. Recomandăm plasamentele lungi în dolari”, a declarat Charles St-Arnaud, analist la Nomura Securities International în Londra.

    Euro a scăzut cu 0,7%, la 1,2593 dolari pe unitate, la bursa din New York, atingând în timpul tranzacţiilor 1,2571 dolari pe unitate, cel mai redus nivel din septembrie 2012. În acest trimestru, euro s-a depreciat cu 8%.

    Moneda unică a scăzut cu 10% faţă de maximul ultimilor doi ani şi jumătate atins în luna mai, când BCE a anunţat măsuri de stimulare fără precedent pentru a împiedica încetinirea inflaţiei care punea în pericol ieşirea zonei euro din criza datoriilor.

    Deprecierea euro face exporturile europene mai competitive, dar creşte preţurile de consum, prin scumpirea importurilor.

    Preţurile de consum din zona euro au crescut în septembrie cu numai 0,3% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, după un avans de 0,4% în august, potrivit datelor Eurostat publicat marţi. Ţinta oficială de inflaţie a BCE este de aproape 2%.

    Dolarul în schimb este în creştere, în condiţiile în care Fed urmează să încheie în octombrie programul lunar de achiziţii de obligaţiuni destinat să menţină costurile de împrumut la un nivel scăzut şi să stimuleze creşterea economică.

  • ANALIZĂ: Ucraina intră în campanie electorală, în timp ce luptele din estul ţării continuă

    Partidele şi candidaţii au termen până la miezul nopţii de marţi spre miercuri să se înregistreze la Comisia electrorală în vederea alegerilor legislative de la 26 octombrie. Într-o ţară aflată în război, scrutinul nu se va putea desfăşura în zone aflate sub controlul rebeliunii proruse din est (aproximativ 3% din teritoriul ucrainean, dar însumând 9% din populaţie) şi nici în Peninsula Crimeea, anexată de Rusia în primăvară.

    În pofida unui armistiţiu consolidat pe 20 septembrie în cadrul unor negocieri la Minsk între Kiev, Moscova, rebeli şi OSCE, confruntări armate intense continuau marţi, cu armament greu, în jurul aeroportului de la Doneţk, principalul oraş aflat sub controlul rebelilor, potrivit unor jurnalişti AFP.

    La Popasna, în regiunea Lugansk, tiruri cu lansatoare de rachetă multiple de tip Grad efectuate de către rebeli au atins o ambulanţă, provocând “morţi şi răniţi”, a declarat Ghenadi Moskal, guvernatorul regiunii.

    Luni a fost cea mai sângeroasă zi de la intrarea în vigoare a armistiţiului, pe 5 septembrie, cu nouă morţi în rândul armatei ucrainene şi patru civili ucişi. De atunci, cel puţin 57 de persoane au fost ucise în estul Ucrainei. De la începutul confruntărilor armate, în aprilie, au fost omorâte 3.200 de persoane.

    În urma unei contraofensive proruse în august, preşedintele Poroşenko s-a resemnat cu un armistiţiu şi a întins o mână separatiştilor, care visează la alipirea la Rusia. La iniţiativa şefului statului, Verhovna Rada a oferit, la jumătatea lui septembrie, un “statut special” regiunilor proruse, pe care rebelii l-au respins.

    Insurgenţii au anunţat totodată că refuză să participe la scrutinul de la 26 octombrie, anunţând organizarea propriilor alegeri legisative şi prezidenţiale pe 2 noiembrie.

    Kievul şi Bruxelles-ul i-au făcut Moscovei altă concesie importantă, acceptând să amâne până la sfârşitul lui 2015 intrarea în vigoare a Acordului de liber-schimb dintre Ucraina şi Uniunea Europeană (UE).

    Deschiderea preşedintelui Poroşenko i-a adus critici acerbe, după şapte luni de la destituirea predecesorului său prorus Viktor Ianukovici.

    – “Blocul Poroşenko”, pe primul loc în intenţiile de vot

    Însă Partidul Regiunilor al fostului preşedinte, care domina Parlamentul monocameral în exerciţiu, a decis să boicoteze scrutinul, care urmează, astfel, să conducă la o primenire importantă a legislaturii ucrainene.

    Potrivit unui sondaj efectuat în perioada 12-21 septembrie de către Institutul internaţional de sociologie de la Kiev şi Fundaţia Inţiative Democratice, aproximativ 40% dintre alegătorii siguri că se vor prezenta la urne ar vota cu “Blocul Poroşenko”, creat pentru susţinerea preşedintelui, un fost magnat al ciocolatei, ales la sfârşitul lui mai cu 55% din voturi.

    Peste 30 de partide urmează să prezinte candidaţi, dar numai listele care vor obţine peste 5% din voturi pot să participe la împărţirea celor 450 de mandate de parlamentar. Cealaltă jumătate a deputaţilor este aleasă prin scrutin majoritar într-un tur.

    Pe poziţia a doua sondajul creditează cu 10% din voturi Partidul Radical al populistului Oleg Liaşko, clasat al treilea în scrutinul prezidenţial. Formaţiunea Iuliei Timoşenko, un fost lider al revoluţiei portocalii din 2014, s-ar clasa a treia, cu mai puţin de 8% din voturi.

    Actualul premier Arseni Iaţeniuk ar depăşi doar cu puţin pragul de 5%, la fel ca un partid prorus, Ucraina Puternică. Comuniştii, şi ei tot proruşi, ar urma să nu treacă pragul electoral.

    Petro Poroşenko a prezentat săptămâna trecută un program care conţine 60 de reforme economice şi sociale menite să permită ţării, marcată în continuare de corupţie şi dificultăţi administrative moştenite din perioada sovietică, să-şi depună în 2020 candidatura în vederea aderării la UE.

  • Proiect: Publicitatea care atentează la convingeri religioase şi politice, interzisă în audiovizual

    Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a analizat, în şedinţa de marţi, o adresă de la Guvern despre un proiect de modificare a Legii numărul 148 din 26 iulie 2000 privind publicitatea.

    CNA nu are drept de iniţiativă legislativă, însă poate da un aviz negativ sau pozitiv pe un proiect de lege. În cazul acestui proiect de modificare a Legii privind publicitatea, membrii CNA au dat marţi un aviz negativ, urmând ca Guvernul să se pronunţe ulterior cu privire la susţinerea sau nu a acestei iniţiative legislative.

    Potrivit informaţiilor prezentate în şedinţa CNA de marţi, acest proiect de modificare a Legii publicităţii a fost depus deja la Biroul permanent al Senatului şi urmează să intre în procedură parlamentară.

    Proiectul a fost iniţiat de senatorul PNL Dragoş Luchian şi îi are drept coiniţiatori pe parlamentarii Liviu-Ştefan Tomoioagă, Nicolae Nasta, Marius Nicoară şi Ion Popa, toţi membri ai PNL la momentul depunerii proiectului la Biroul Permanent al Senatului.

    Potrivit proiectului, se interzice publicitatea care: este subliminală, în mass-media scrisă şi audio-video; prejudiciază respectul pentru demnitatea umană, etică şi morala publică; include discriminări bazate pe rasă, sex, limbă, origine, origine socială, orientare culturală, identitate etnică şi naţionalitate; atentează la convingerile religioase şi politice, inclusiv în mass-media audio-video; aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnităţii şi vieţii private a persoanelor; exploatează superstiţiile, tradiţiile, credulitatea şi frica persoanelor, inclusiv prin emisiuni audio-video cu caracter publicitar; prejudiciază securitatea persoanelor şi incită la atitudini violente.

    Proiectul prevede şi faptul că “Se interzice publicitatea pentru băuturile alcoolice şi pentru produsele din tutun în incinta unităţilor de învăţământ şi a unităţilor de asistenţă medicală sau la o distanţă mai mică de 500 metri de intrarea acestora, măsurată pe drum public”. În actuala Lege privind publicitatea această distanţă era stabilită la 200 de metri.

    De asemenea, proiectul prevede că “publicitatea pentru băuturi alcoolice şi pentru produsele din tutun nu este permisă în publicaţii destinate în principal minorilor, în sălile de spectacole înainte, în timpul şi după spectacolele destinate minorilor, precum şi în cluburi sau locuri de divertisment destinate minorilor până în 18 ani”.

    Totodată, proiectul menţionează că “pentru produsele şi serviciile destinate minorilor este interzisă publicitatea care: este subliminală şi încurajează în mod direct sau indirect copiii să cumpere produse sau servicii, profitând de lipsa de experienţă sau de credulitatea lor”.

    Potrivit expunerii de motive a iniţiatorilor, propunerea legislativă are în vedere “analiza unor realităţi sociale din perspectiva utilizării publicităţii pe canalele radio şi TV”.

    “Datele actuale ale diferitelor institute de sondare a opiniei publice (IRES, IMAS, CCSB etc.) evidenţiază faptul că publicitatea subliminală la nivelul neperceptiv al conştiinţei copiilor reprezintă un mijloc de influenţare negativă a comportamentelor minorilor. În contextul în care publicitatea folosită pe diverse medii sociale are influenţe asupra mentalităţii şi psihicul diverselor categorii sociale cu un nivel redus de educaţie, este necesară introducerea unor completări la reglementările în vigoare”, spun iniţiatorii acestui proiect.

    Aceştia mai spun că au în vedere “interzicerea mesajelor publicitare de inducere a utilizării unor produse nedestinate copiilor”. “De asemenea, avem în vedere eliminarea publicităţii din mass media audio-video prin care sunt transmise mesaje de discriminare culturală, care atentează la la convingerile religioase sau politice, aduce prejudicii vieţii private a persoanelor sau în anumite medii socio-demografice exploatează superstiţiile sau tradiţiile populare. Avem în vedere interzicerea mesajelor publicitare de inducere a utilizării unor produse nedestinate copiilor. De asemenea, avem în vedere eliminarea publicităţii din mass media audio-video prin care sunt transmise mesaje de discriminare culturală, care atentează la la convingerile religioase sau politice, aduce prejudicii vieţii private a persoanelor sau în anumite medii socio-demografice exploatează superstiţiile sau tradiţiile populare”, mai spun iniţiatorii proiectului de modificare a Legii privind publicitatea.

    Conform iniţiatorilor, aceste reglementări “reprezintă un semnal de alarmă la ceea ce este «vândut» în consumul media de către diverse televiziuni generaliste, care pentru bugetarea diverselor emisiuni cu audienţă, introduc o serie de clipuri publicitare cu mesaje care prejudiciază o serie de valori şi moduri de convieţuire socială”.

  • Un martor al DNA în cazul Microsoft afirmă că Năstase şi Ponta sunt implicaţi în trafic de influenţă

    Potrivit unui document al anchetatorilor, aflat între cele prin care se cere aviz de la Parlament pentru ridicarea imunităţii a trei foşti miniştri, unul dintre martorii audiaţi până la acest moment în dosarul licenţelor Microsoft a dat o amplă declaraţie privind modalitatea de acordare a licenţelor.

    Printre altele, martorul susţine că, în 2004, Claudiu Florică, unul dintre personajele cheie ale afacerii cu licenţe Microsoft, la acea dată şeful Fujitsu Siemens Computers, “a încercat să-l determine pe Victor Ponta să demareze o anchetă a Corpului de Control la sediul Ministerului Educaţiei şi prin această presiune să oblige practic, firma Siveco să reintroducă firmele protejate de Claudiu Florică în cele două extensii de contract, una în valoare de 20 milioane de dolari şi cealaltă de 96 milioane de dolari, semnate în timpul guvernării PSD”. Potrivit declaraţiei martorului, “în schimbul acestei susţineri din partea lui Victor Ponta, Fujitsu Siemens Computers a dotat sediul Tineretului Social Democrat cu calculatoare Fujitsu Siemens în baza unei donaţii făcută prin partenerii Fujitsu Siemens Computers, de la acea dată.”

    Martorul, căruia anchetatorii nu îi dau numele la acest moment, relevă pe parcursul declaraţiei sale comiterea în cadrul procedurilor de selectare a firmelor şi de achiziţiei a mai multor fapte de trafic de influenţă şi luare de mită. Acelaşi martor leagă şi numele fostului prim-ministru Adrian Năstase, precum şi ale altor demnitari apropiaţi acestuia de afacerea licenţelor Microsoft. Potrivit martorului, persoanele implicate în trafic de influenţă şi luare de mită în acest contract sunt Adrian Năstase, prim – ministru în perioada 2000 – 2004, Alexandru Bittner care intermedia plata mitelor către Adrian Năstase în acea perioadă, Remus Truică, şeful Cancelariei Primului – ministru în acea perioadă, Victor Ponta, şeful Corpului de Control al Premierului în acea perioadă, Ecaterina Andronescu – ministru al Educaţiei 2000 – 2004, Cristina Ghiţulică – şef de cabinet la Ecaterina Andronescu în perioada 2000 – 2004, Mihnea Costoiu – secretar general al ministerului în acea perioadă, Traian Ionescu – director în Ministerul Educaţiei, Valentin Cotârţă – director în cadrul Ministerului Educaţiei, Gheorghe Dinu – consilier al ministrului Ecaterina Andronescu, Mihai Tănăsescu – ministrul finanţelor la acea perioadă, Enache Jiru – secretar de stat în Ministerul Finanţelor, Dan Nica – ministru MCTI, precum şi miniştrii numiţi după Ecaterina Andronescu şi anume, Alexandru Athanasiu, Mircea Miclăuş şi ulterior, Andrei Marga.

    Redăm în continuare declaraţia martorului aşa cum se regăseşte în documentul anchetatorilor:

    „Acest megacontract în jur de 200 milioane dolari a fost iniţiat, negociat şi controlat de Claudiu Florică în perioada 2001 – 2002, când a avut în acest sens întâlniri directe cu Ecaterina Andronescu, Mihnea Costoiu şi alţi angajaţi ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării, factori de decizie privitori la acest proiect. Contractul a fost atribuit prin negociere cu sursă unică, deşi nu exista nici un fel de impediment din punct de vedere tehnic pentru o licitaţie deschisă, respectiva decizie fiind luată de Guvern într-o şedinţă închisă şi nepublică.

    Contractul încheiat de Siveco cu Ministerul Educaţiei a fost conceput ca un contract cadru a cărui derulare urma să aibă loc în mai multe etape, pe măsură ce Ministerul Educaţiei obţinea bugetul necesar achiziţiei. Contractul a fost conceput ca un contract ce depăşea necesităţile pentru a permite noi achiziţii ulterioare prin acte adiţionale, fără o procedură de licitaţie.

    Claudiu Florică a condiţionat prezenţa firmei Compaq în acest contract de subcontractarea întregii furnituri de echipamente şi servicii în valoare de 2,3 milioane dolari firmei Technet Austria , firmă înfiinţată de Dragoş Stan în Austria printr-un intermediar, prieten de-al său pe nume Thomas Heintschel, special pentru derularea de contracte care implicau plata unor mite pentru persoane politice implicate în aprobarea acestui contract.

    Conducerea Compaq de la acea vreme, anume Mihai Pascali şi Călin Tatomir a aprobat derularea contractelor în această manieră şi a acceptat adaosurile comerciale exagerate ale firmei Technet Austria ştiind că din aceste adaosuri urma să fie plătită mita către persoanele din anturajul lui Adrian Năstase.

    Claudiu Florică a condiţionat şi prezenţa firmei Siveco ca integrator în acest contract de subcontractarea unei părţi din softwear şi servicii în valoare de 1,5 milioane dolari firmei Kapraras Consulting condusă de Antonio Kapraras care urma să asigure la rândul ei plata unei mite către persoane din anturajul lui Adrian Năstase.

    În anul 2002, Claudiu Florică s-a mutat de la Compaq la Fujitsu Siemens Computers şi ca urmare FSC a fost inclusă în contract în locul firmei Compaq şi a primit o comandă de echipamente de tehnică de calcul şi servicii în valoare de 8 milioane dolari, comandă condiţionată de cesionarea întregului contract către firma Net Consulting, firmă deţinută de Dragoş Stan şi care avea acelaşi rol de a plăti mitele promise de Claudiu Florică persoanelor din anturajul lui Adrian Năstase, acesta fiind singurul care putea semna HG ce avea ca obiect atribuirea contractelor în mod direct prin negociere cu sursă unică.

    Această înlocuire a firmelor s-a efectuat cu acordul autorităţilor contractante existând corespondenţă în acest sens între Siveco, Ministerul Educaţiei, în care Siveco solicita această modificare, dar fără să existe nici un motiv real pentru care firma Compaq ar fi fost înlocuită cu FSC şi nu cu orice altă firmă producătoare de tehnică de calcul de pe piaţă.

    Contractele cu Ministerul Educaţiei erau încheiate formal cu companii mari sau multinaţionale şi acolo unde era Claudiu Florică director, la un anumit moment, acolo apărea şi atribuirea directă a contractelor de către statul român.

    În august 2003, Ecaterina Andronescu a fost schimbată cu Alexandru Athanasiu, în funcţia de ministru al Ministerului Educaţiei, iar Claudiu Florică a pierdut o parte din controlul pe care-l avea asupra autorităţii contractante, contractul derulându-se în continuare în perioada 2003 – 2009, dar fără ca vreuna din firmele protejate şi controlate de Claudiu Florică – Fujitsu Siemens Computers, Net Consulting, Softwin să mai primească vreo contractare.

    În perioada 2003 – 2005, Claudiu Florică a exercitat presiuni pe toate canalele oficiale şi neoficiale pentru a fi reinclus în proiect, dar fără succes. Astfel, Claudiu Florică s-a întâlnit în primăvara anului 2004 cu Alexandru Bittner care controla toate proiectele de IT în perioada guvernării PSD-iste, 2000 – 2004, iar acesta i-a oferit lui Claudiu Florică susţinerea pe lângă Adrian Năstase în proiectele sistemului de securizare a frontierelor de stat şi proiectul licenţierii Guvernului României pentru produse Microsoft cu condiţia să renunţe să mai facă presiuni pentru a reintra în proiectului Sistemului Educaţional Informatizat.

    Tot în 2004, Claudiu Florică s-a întâlnit cu Victor Ponta care avea la acea vreme funcţia de şef al Corpului de Control al premierului Adrian Năstase şi a încercat să-l determine pe Victor Ponta să demareze o anchetă a Corpului de Control la sediul Ministerului Educaţiei şi prin această presiune să oblige practic, firma Siveco să reintroducă firmele protejate de Claudiu Florică în cele două extensii de contract, una în valoare de 20 milioane de dolari şi cealaltă de 96 milioane de dolari, semnate în timpul guvernării PSD.

    În schimbul acestei susţineri din partea lui Victor Ponta, Fujitsu Siemens Computers a dotat sediul Tineretului Social Democrat cu calculatoare Fujitsu Siemens în baza unei donaţii făcută prin partenerii Fujitsu Siemens Computers, de la acea dată.

    În decembrie 2004, după schimbarea partidului de guvernământ ca urmare a alegerilor ce au avut loc, Claudiu Florică fiind în relaţii personale directe cu diverşi membrii ai Partidului Democrat, cum ar fi Romeo Raicu, Mihai Stănişoară, Victor Blaga, Răsvan Toader şi-a reluat campania de atac la adresa firmei Siveco şi a solicitat şi noilor miniştri reincluderea firmelor FSC, Net Consulting şi Softwin, firme pe care le controla în mod indirect, în acest proiect, dar fără succes.

    Au fost foarte multe persoane implicate deoarece acest contract presupunea aprobări atât de la nivelul cancelariei primului – ministru, Ministerului Finanţelor, Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor, Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

    Persoanele implicate în trafic de influenţă şi luare de mită în acest contract sunt Adrian Năstase, prim – ministru în perioada 2000 – 2004, Alexandru Bittner care intermedia plata mitelor către Adrian Năstase în acea perioadă, Remus Truică, şeful Cancelariei Primului – ministru în acea perioadă, Victor Ponta, şeful Corpului de Control al Premierului în acea perioadă, Ecaterina Andronescu – ministru al Educaţiei 2000 – 2004, Cristina Ghiţulică – şef de cabinet la Ecaterina Andronescu în perioada 2000 – 2004, Mihnea Costoiu – secretar general al ministerului în acea perioadă, Traian Ionescu – director în Ministerul Educaţiei, Valentin Cotârţă – director în cadrul Ministerului Educaţiei, Gheorghe Dinu – consilier al ministrului Ecaterina Andronescu, Mihai Tănăsescu – ministrul finanţelor la acea perioadă, Enache Jiru – secretar de stat în Ministerul Finanţelor, Dan Nica – ministru MCTI, precum şi miniştrii PD numiţi după Ecaterina Andronescu şi anume, Alexandru Athanasiu, Mircea Miclăuş şi ulterior, Andrei Marga.

    Firmele implicate de către Claudiu Florică în traficul de influenţă şi dare de mită şi persoanele respective sunt Dragoş Stan, patronul firmei Net Consulting, Thomas Heintschel, acesta fiind interpus a lui Dragoş Stan şi Claudiu Florică ca director în firmele Technet şi Profinet, Nicolae Culacov, Ştefan Blaer şi Ioan Blaer, acţionari ai firmei Omnitech, care se ocupau de relaţia cu Ministerul Finanţelor, Dinu Pescariu, patronul de la Tenis Club, vechi prieten al lui Claudiu Florică care aducea sumele de bani în numerar în ţară ce urmau să fie plătite ca mită, în numerar, precum şi Antonio Kapraras, patronul firmei Kapraras Consulting.

    Alte persoane implicate în traficul de influenţă şi dare de mită, în acest contract, în colaborare cu Claudiu Florică sau în mod direct, protejându-şi propriile interese în acest contract, sunt Irina Socol, patronul firmei Siveco, Florin Ilia, director şi acţionar Siveco, Gheorghe Sadoveanu, angajatul Siveco care se ocupa de traficul de influenţă la nivelul primului – ministru, Ştefan Morcov, angajat Siveco şi manager project pe proiect, Mihai Pascadi – director general Compaq, Călin Tatomir – director adjunct Compaq România, Vadimir Aninoiu – director general IBM România, Mihai Guran – director vânzări IBM România, Gabi Marin – patron la Omnilogic, Radu Enache – director general HP România, Dan Roman – director S&T România, Bogdan Cocora S&T România, Florin Talpeş – patronul Softwin, Metodiu Mehmet – director vânzări Softwin, şi ulterior coacţionar cu Claudiu Florică într-una din firmele acestuia, toate aceste firme menţionate mai sus fiind implicate oficial în contractul cu Ministerul Educaţiei şi făcând fiecare la rândul său trafic de influenţă şi dare de mită pentru a-şi maximiza cota din contract şi a-şi proteja rămânerea lor în acest contract.

    Mecanismul era de a se crea un profit cât mai mare în firmele subcontractante, profit din care erau scoase prin intermediul unor off-shore-uri sumele de bani necesare plăţii mitelor prin intermediul unor contracte de servicii fictive. Odată ajunşi banii în off-shore-urile din destinaţii cât mai îndepărtate pe teritoriul României, mitele erau plătite fie prin transferuri bancare în firmele nominalizate de persoanele de lângă autoritatea contractantă şi care aveau rolul de a spăla respectiv bani şi de a-i aduce în ţară pe căi legale sau o parte erau scoşi numerar din băncile din afara teritoriului României şi aduşi în numerar în ţară, tot în mod ilicit, folosind diferiţi intermediari care aveau doar sarcina de a-i transporta în ţară, toate acestea făcându-se în scopul ascunderii sursei veniturilor de persoanele care încasau mită.

    Contractul s-a derulat până în anul 2009, a ajuns în total la o valoare de 124 milioane dolari, iar valoarea reală a echipamentelor hardware cumpărate de Ministerul Educaţiei, a fost de aproximativ 50% din preţul contractual şi în cazul aplicaţiilor software şi serviciilor valoarea reală fiind aproximativ 10% din preţul achiziţiei.

    Nu exista absolut nici un motiv real pentru care nu ar fi fost necesară organizarea unei licitaţii publice, toate produsele hardware şi software putând fi procurate de la nenumăraţi producători de pe piaţa locală. Această modalitate de achiziţie a fost utilizată pentru ca preţurile să nu fie cunoscute publicului şi să permită supraevaluarea contractului.

    Pot exemplifica în acest sens că o imprimantă care se găsea pe piaţă la preţul de 300 euro era vândută de Siveco, Ministerului Educaţiei la un preţ de 1.500 euro, iar lecţiile informatice care era cumpărate de Siveco la preţul de 1.000 – 2.000 euro bucata, erau vândute Ministerului Educaţiei la preţuri de 9, 10 şi chiar 11.000 euro.

    Toate echipamentele erau cumpărate de Siveco de la cei 3 subcontractanţi ai săi, Compaq, IBM şi HP, iar din 2003 doar IBM şi HP. Aceştia le cumpărau la rândul lor de la subcontractanţi ai lor, cum ar fi Compaq de la Technet, Fujitsu Siemens Computers de la Net Consulting, IBM România de la Omnilogic, HP de la S&T, iar ultimii subcontractanţi le cumpărau de pe piaţa liberă sau de la distribuitorii autorizaţi. Prezenţa acestora în contract a fost necesară doar pentru a permite crearea profitului din care să se plătească mitele, deoarece oricare dintre multinaţionalele contactate de Siveco ar fi putut să cumpere produsele respective şi să le distribuie Ministerului Educaţiei, în mod direct fără subcontractanţi.

    Lecţiile au fost cumpărate în parte de la firma Softwin, o parte au fost dezvoltate de către angajaţi Siveco, iar altă parte a fost achiziţionate de Siveco de la liceeni, practic de la beneficiari finali ai proiectului. În acest scop Siveco a organizat o competiţie adresată tuturor şcolilor şi liceelor pentru elaborarea de lecţii informatice şi cele mai bune lecţii din cadrul competiţiei erau achiziţionate la preţuri modice de către Siveco şi revândute Ministerului Educaţiei şi Cercetării la preţuri de la 5 până la 10 ori mai mari.

    Existau nişte standarde din punct de vedere pedagogic, şi anume respectarea programei şcolare în vigoare, acestea fiind cerute de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi nişte standarde tehnice pentru a se asigura o oarecare uniformitate a limbajelor de programare folosite, cerinţe formulate de Siveco, prin Departamentul tehnic”.

  • Deputatul Ovidiu Raeţchi devine membru al grupului PNL. Ion Şcheau trece de la PSD la PDL

    “Vă dau citire cererii deputatului Şcheau Ioan, ales în circumscripţia nr 2 Arad, colegiul uninominal numărul 3, care a demisionat din calitatea de membru PSD şi va activa ca deputat în grupului PDL”, a anunţat, în plen, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor Viorel Hrebenciuc, adăugând: “Aţi făcut o achiziţie mare”.

    Şcheau a fost ales deputat într-un colegiu uninominal din Arad, din partea PPDD. Din mai până în octombrie 2013 a activat ca independent, iar din octombrie 2013 a fost membru al PSD.

    Deputatul Ovidiu Raeţchi a fost exclus din PC, printr-o decizie luată de Biroul Executiv Central al formaţiunii în 23 septembrie, pe motiv că acesta s-a situat în afara politicii partidului, susţinând candidatura lui Klaus Iohannis la prezidenţiale.

    Vicepreşedintele PC Codrin Scutaru a precizat la acel moment pentru MEDIAFAX că motivaţia excluderii lui Ovidiu Raeţchi este că acesta a avut poziţii publice privind susţinerea candidatului PNL, Klaus Iohannis, după ce l-a susţinut pe Crin Antonescu.

    “PC a susţinut consecvent candidatura lui Victor Ponta, suntem în alianţă cu PSD, UNPR şi nu putem avea poziţii publice care deviază de la politica partidului. Ovidiu Raeţchi l-a susţinut ba pe Crin Antonescu, acum a scris pe blog că îl susţine pe Iohannis. Nu putem tolera la nivel de partid acest lucru”, a spus Scutaru.

  • UMEB vizează un plus de 20% în 2014

    Uzina de Maşini Electrice Bucureşti (UMEB), companie românească specializată în proiectare, fabricare şi comercializare de motoare electrice de joasă tensiune şi grupuri electrogene, mizează pe o creştere de 20% a cifrei de afaceri în acest an faţă de 2013.

    Acţionarul majoritar al UMEB este Fondul American de Investiţii New Century Holdings (NCH), care a derulat în România afaceri de circa 300 milioane de dolari. UMEB şi-a început activitatea în 1948, devenind în 1990 societate comercială constituită prin preluarea integrală a patrimoniului unităţii de stat. De-a lungul timpului, compania a fost o adevarată ”uzină – şcoală” pentru studenţii Universităţii Politehnice Bucureşti. Produsele realizate în UMEB sunt utilizate în toate ramurile şi subramurile economiei, pentru multe grupe de produse fiind unicul producător intern. UMEB exportă aproximativ 60% din producţie în ţări ca Italia, Germania, Finlanda, Spania şi Anglia. ”Anul acesta ne aşteptăm la o cifră de afaceri de 12 milioane de euro, în creştere cu 20% faţă de anul trecut. Pentru anul următor vizăm o creştere a capacităţii de producţie”, declară Marius Ion, administrator Broadhurst Industrial Management, membră a NCH Advisors România.

  • Mircea Coşea: “În România, există un proces de reindustrializare pe orizontală, o dezvoltare pe platforme industriale specifică primei jumătăţi a secolului 20”

    “Există un proces de reindustrializare pe orizontală, o dezvoltare pe platforme industriale specifică primei jumătăţi a secolului 20, adică pe partea finală a producţiei, cu operaţiuni de asamblare şi manufacturare. ”Părţile de cercetare, dezvoltare, marketing, aparţin unor firme mari. Un exemplu este Dacia care produce în fabrica de la Mioveni un autoturism care este proiectat şi marketat de Renault”, declară analistul Mircea Coşea.

    Specifică momentului este şi dezvoltarea din domeniul IT, unde producţia este bazată pe inteligenţă şi investiţii mici, din pricina lipsei de capital.

    ”Există o schemă de reconstrucţie a sectorului industrial românesc dar în cu totul alte scheme şi principii decât în perioada în care s-a făcut industrializarea iniţială a României”, constată Coşea. În secolul trecut, industrializarea marşa pe domeniul industriei grele, constructoare de maşini, de la producătorii de materii prime până la cei de pe ale căror linii de producţie ieşeau maşini. Industria grea asigura la acel moment independenţa şi suveranitatea ţării. ”În prezent nu sunt cristalizate creneluri pe baza cărora să putem accesa pieţele externe. Suntem subcontractori, cu industrii dezvoltate pe orizontală, ceea ce înseamnă că vom fi dependenţi de marii producători şi pieţele externe. Ca furnizori suntem în umbra unor mari producători. Domeniul agroalimentar este cel care ne poate da speranţe de dezvoltare a industriei”, completează Coşea. El conchide nu avem o industrie de sine stătătoare care să poată exporta sub marcă proprie, însă industria mică şi mijlocie este un atu pe care ar trebui să marşăm.

  • Investiţiile S.E.R.V.E. au ajuns la 2,5 milioane de euro

    Societatea Euro Română de Vinuri de Excepţie (S.E.R.V.E.), primul producător privat de vinuri din România, cel care a creat Vinul Cavalerului, Terra Romana şi Cuvée Charlotte estimează o producţie de 7.000 hl de vin, cantitate care se situează în limitele unui an normal, în ciuda dificultăţilor climatice ale verii 2014.

    “În zona Ceptura anul 2014 a fost unul dificil din punct de vedere al condiţiilor climatice, cu plecare în vegetaţie timpurie urmată de perioade cu temperaturi scăzute, înflorit normal ca perioadă, însă regim termic scăzut pe perioada verii. Ploile abundente din lunile mai-iulie au facut ca, sub presiunea bolilor viţei de vie, recoltele să se împuţineze, însă cu toate acestea din august avem condiţii bune pentru maturarea strugurilor şi estimăm o recoltă bună anul acesta, cu menţinerea unei calităţi înalte a producţiei”, explică Mihaela TYREL de POIX, proprietar şi CEO S.E.R.V.E.

    S.E.R.V.E. exploatează în prezent 54 de hectare de vie în Dealu Mare şi 56 de hectare în podgoria Babadag (Cogealac). Toate plantaţiile au vârste cuprinse între 3 şi 14 ani şi au fost înfiinţate cu plante din producţia propriei pepiniere. Soiurile cultivate în Dealu Mare sunt: Sauvignon Blanc, Riesling, Riesling de Rhin, Chardonnay, Merlot, Pinot Noir, Fetească Neagră şi Cabernet Sauvignon, iar soiurile cultivate la Cogealac sunt: Sauvignon Blanc, Riesling, Pinot Noir, Fetească Neagră şi Cabernet Sauvignon.

    Astăzi, investiţia S.E.R.V.E. în România depăşeşte 2,5 milioane de euro pentru o cramă cu o capacitate de 15.000 hl dotată cu o linie de îmbuteliere de 2.000 sticle/oră şi o suprafaţă totală de 110 ha de vie, plantată în întregime de către  S.E.R.V.E., începand cu anul 1999.

    “În 1995, în urma unei investiţii personale de 500.000 de euro, a fost vinificată prima noastră recoltă la Ceptura, judeţul Prahova (cramă amplasată în regiunea Dealu Mare). De atunci, fiecare campanie a adus îmbunătăţiri ale procedeelor de vinificaţie, stocare şi îmbuteliere, grija permanentă pentru creşterea calităţii fiind caracteristica principală a companiei S.E.R.V.E.”, spune Mihaela Tyrel de Poix, proprietar si CEO S.E.R.V.E.

    Calitatea vinurilor SERVE este asigurată an de an printr-o procedură de la care nu există abateri: controlul producţiei şi al randamentelor la hectar (tăierea viei şi recoltarea “în verde” care presupune eliminarea strugurilor în exces cu cel puţin o lună înainte de recoltare), selecţia riguroasă a parcelelor în funcţie de vârsta plantaţiilor, culesul manual, dubla triere a strugurilor (în vie şi în cramă, pe masa de triere) şi o vinificaţie realizată anual de Aurel Rotarescu, oenologul companiei încă din 1994.

    Pe piaţa autohtonă vinurile din portofoliul S.E.R.V.E. sunt comercializate în reţele HoReCa (Hoteluri, Restauirante şi Catering), în marile lanţuri de super şi hypermarket-uri, dar şi online pe www.clubulcavalerilor.ro. Calitatea vinurilor S.E.R.V.E. este recompensată prin notorietatea de care se bucură, atât pe piaţa autohtonă cât şi pe pieţele externe (Canada, SUA, Belgia, Germania, Luxemburg, Elveţia, Franţa).

    Istoria SERVE a început în România anului 1993, când, la mai puţin de 4 ani de la revoluţie, Contele Guy de Poix (producător francez de vinuri şi proprietarul a 50 ha de vie în Corsica – Domeniul Peraldi) a ales România, intuind potenţialul calitativ al regiunilor  viticole  româneşti şi fiind susţinut de echipa formată din Mihaela de Poix şi Aurel Rotarescu. Astfel, în anul 1994, Guy şi Mihaela de Poix au pus bazele primei societăţi viticole private din România de dupa 1989: Societatea Euro Română de Vinuri de Excepţie (S.E.R.V.E.). Debutul s-a petrecut tot în 1994, atunci când prima sticlă de “Vinul Cavalerului” a ieşit pe piaţă.

    Între timp, gama de vinuri s-a diversificat, compania lansând pe piaţă gama de asamblaje Milenium roşu şi alb (în 1999 şi 2001), şi primul vin “cuvée” – Cuvée Charlotte (în 2001, cu vinul din recolta 1999).

    În 2005 a urmat marca Terra Romana, alcătuită din vinuri atent selecţionate, destinate celor mai rafinate gusturi şi distribuită  exclusiv în HORECA şi pe pieţele externe.