BusinessMagazin

Blog

  • Se schimba norocul

    Analistii au repetat tot anul ca si Chrysler, singurul producator auto din Detroit care si-a crescut cota de piata in 2005, se poticneste. Dar executivii Chrysler au insistat ca o a doua jumatate din an puternica – cand va introduce cateva vehicule noi – va intoarce sortii in favoarea companiei. Numai ca n-a fost asa.

     

    Pana la urma, poate ca de fapt Chrysler nu e atat de diferit. Dupa ce a fuzionat cu Daimler-Benz in 1998, Chrysler s-a angajat sa se rupa de confreria auto a Detroitului si sa ajunga in top, alaturi de producatorii japonezi. A creat vehicule inovatoare, precum sedanul 300C si indraznetul PT Cruiser, pariind ca accentul pe designul curajos, calitatea crescuta si ingineria nemteasca o sa-l delimiteze de „cei doi mari“ (gigantii auto americani General Motors si Ford Motor Company – n.r.).

     

    Dar o serie de anunturi surprinzatoare au aratat recent ca executivii de la Chrysler, in ciuda tututor acestor eforturi, nu au fost in stare sa scape de multe dintre problemele care i-au incurcat si pe cei de la General Motors (GM), si pe cei de la Ford Motor Company.

     

    Chrysler a anuntat ca isi va reduce cu 16% programul de productie pentru restul anului din cauza vanzarilor slabe si ca urmare a cotatiilor ridicate ale petrolului. Masura urmeaza unora similare de la GM si Ford, care incearca ambele sa se restructureze dupa pierderi de miliarde de dolari anul trecut.

     

    Chrysler, care in ultima perioada s-a situat pe locul al patrulea, in spatele GM, Ford si Toyota Motor in ce priveste vanzarile de pe teritoriul american, a reafirmat ca se asteapta la pierderi de 1,26 miliarde de dolari in acest an, cand spera sa iasa pe break even. Ca urmare, Chrysler a spus ca va incepe ceea ce se anunta a fi cea de-a doua mare restructurare de dupa 2000 si a recunoscut ca in ultima perioada cota sa de piata a continuat sa scada, fiind chiar posibil sa cada pe locul al cincilea – dupa Honda – in topul vanzarilor din SUA. Angajatii Chrysler, ale caror state de plata – care includeau si parti din profitul companiei – erau in urma cu cativa ani o dovada ca lucreaza la cea mai de succes companie din Detroit, se gasesc acum la fel de vulnerabili ca si colegii lor de la GM si Ford. „Evident ca trebuie sa sapam mai adanc la varful Chrysler, ca sa ne asiguram ca putem sa acceleram pe mai departe procesul de crestere a competitivitatii“, a spus Dieter Zetsche, presedinte al DaimlerChrysler, care a condus Chrysler din 2000 si pana anul trecut.

     

    Inlocuitorul lui la Chrysler, Thomas W. LaSorda, a atras atentia ca producatorul auto va intra in a doua restructurare din ultimii sase ani, promitand sa faca orice pentru a gasi structura de costuri adecvata pentru compania auto. LaSorda a spus la o teleconferinta cu analisti si jurnalisti ca este prematur sa se discute despre inchideri de uzine si ca deocamdata Chrysler inca are nevoie sa-si tina in functiune „majoritatea“ uzinelor pe care le are. Dar tot el a adaugat ca firma se confrunta cu costuri crescute accentuat la materii prime si componente, chiar cu 60% in unele cazuri in acest an, si ca acum Chrysler trebuie sa actioneze cat mai repede posibil.  

     

    Spre deosebire de principalii sai rivali japonezi si de General Motors, Chrysler nu a avut masini din clasa subcompacta la linia de start cand preturile la combustibili au luat-o in sus, chiar daca DaimlerChrysler vinde astfel de modele in afara granitelor.

     

    In ciuda angajamentului ca va construi numai modele cerute de clientii sai, Chrysler a permis ca stocul de modele SUV sa ii creasca in regiunea Detroitului.

     

    Chiar daca relatia cordiala cu sindicatul angajatilor din industria auto (United Automobile Workers – UAV) le-a permis celor de la Chrysler sa stabileasca un model in industrie pentru negocierile privind contractul de munca, compania nu a reusit totusi sa ajunga la o intelegere pentru reducerea beneficiilor medicale pe care GM si Ford a obtinut-o de la sindicalistii din UAW.

     

    „Schimbarea norocului“ Chrysler a fost o dezamagire pentru multi din industria auto – care au crezut ca executivii de la Chrysler au descoperit o formula magica pe care ar putea-o urma si celelalte companii din Detroit. „Pana acum cateva luni as fi zis ca, iata, Chrysler este cel mai performant producator autohton“, spune Jesse Toprak, director de analiza a pietei la Edmunds.com, un site care ofera consiliere pentru achizitia de automobile. Analistii s-au intrebat daca parintele german al Chrysler nu poate fi cumva invinovatit pentru starea companiei, dupa ce a fortat compania americana sa produca in continuare pe banda rulanta masini mari precum SUV-urile – foarte profitabile pentru companie, dar din ce in ce mai putin pe gustul consumatorilor. Zetsche spune ca managementul de pe ambele maluri ale Atlanticului poate fi considerat vinovat, in vreme ce LaSorda sustine ca responsabilitatea „sta chiar in bratele mele“.

     

    Nerabdatori sa convinga Wall Street-ul si presa financiara sa se uite dincolo de problemele curente, LaSorda si Zetsche au pus accentul pe cele opt noi vehicule pe care Chrysler le va lansa pana la sfarsitul acestui an, inclusiv noi Jeep-uri, un alt SUV pentru brandul Dodge si ultima versiune a sedanului Chrysler Sebring. Cei doi au spus ca prospetimea acestor vehicule va insemna automat un salt in ce priveste vanzarile. Dar nici macar asta nu este sigur: atat modelul Commander, cat si noua versiune a Ford Explorer – odinioara cel mai popular SUV al Americii – nu au reusit sa-si ia avant anul trecut din cauza cresterii pretului combustibililor dupa uraganul Katrina. Totusi, a observat LaSorda, noua gama include masini mai eficiente din punct de vedere al consumului si variante combinate, precum noul compact Dodge Caliber si cele doua Jeep-uri – Patriot si Compass – care sunt construite pe platforma modelului Caliber. El a recunoscut, de altfel, ca aceste vehicule nu vor avea profitul pe care l-au avut SUV-urile de mari dimensiuni, cu care Chrysler a realizat cel mai mare profit pe vehicul produs de catre „cei trei mari“ (General Motors, Ford si Chrysler – n.r.) in ultimul deceniu.

     

    Oricum, americanii nu se vor apuca sa produca modelele cele mai mici. Zetsche spune ca pe viitor Chrysler ar putea sa construiasca un model subcompact in China – sau altundeva in Asia – pentru a-l exporta in SUA, pentru ca nu-si permite sa il construiasca pe teritoriu american. Un motiv sunt costurile per angajat ale companiei, care acum sunt mai mari decat cele ale Ford si GM, deoarece  Chrysler inca nu a ajuns la o intelegere cu sindicalistii ca sa-si reduca cheltuielile cu beneficiile medicale pentru angajati.

     

    Dar si fara aceasta intelegere, Dale Hunt, presedintele filialei locale 7 din Detroit a sindicatului UAW, a spus ca este increzator ca in cele din urma Chrysler va fi in stare sa se ridice de la pamant, odata ce modelele sale noi vor ajunge in showroom-uri.

     

    Uzina lui Hunt, numita Jefferson North, este inchisa pentru patru saptamani pentru a putea pune in ordine inventarul modelelor Jeep Grand Cherokee produse aici. Hunt isi pastreaza optimismul: „Eu cred ca vom avea cele mai tari produse de pe piata“.

     

    Nick Bunkley a contribuit la acest articol;

    Traducerea si adaptarea de Mihai Mitrica

  • Wal-Mart, spre Polonia

    Wal-Mart, cel mai mare retailer din lume, se pregateste sa-si urmeze concurentii pe piata poloneza. Dupa ce Tesco si Carrefour au investit sume mari in extinderea retelelor, cotidianul polonez Rzeczpospolita scrie ca gigantul american intentioneaza sa cumpere unul din numeroasele lanturi de magazine prezente in Polonia.

     

    Cea mai probabila tinta este reteaua creata de grupul francez Auchan. Wal-Mart este deja prezent in tari precum Marea Britanie sau Germania, cu lanturi cum ar fi Asda. Daca se va hotari sa intre in Polonia, am putea asista la inceputul expansiunii in Europa de Est. Politica Wal-Mart consta in achizitionarea de marfuri in cantitati foarte mari si in oferirea de salarii relativ scazute angajatilor, ceea ce ii permite sa obtina un pret de vanzare cu aproximativ 15% mai mic decat cel al concurentilor.

     

    Miscarea retailerului Wal-Mart nu ar fi intamplatoare. Grupul de consultanta PricewaterhouseCoopers a concluzionat recent ca retailerii nu-si vor putea permite sa ignore pietele din Europa de Est, adaugand ca doar cei inovativi si cu o capacitate mare de adaptare vor avea succes.

     

    Pentru a-si mari cota de piata de 5,5%, Tesco a investit in luna iulie a acestui an 104 milioane de euro pentru achizitionarea lantului de magazine Leader Price de la grupul francez Casino. Cu cateva luni inainte, Carrefour anuntase investitii anuale de 65-78 de milioane de euro in urmatorii cinci ani pentru a-si mari reteaua de 32 de hipermarketuri si 71 de supermarketuri pe care o detine in Polonia. La nivel mondial, Wal-Mart opereaza in 16 tari. In cele aproape 7.000 de magazine lucreaza in jur de 2 mil. de persoane.

  • STUDIU DE CAZ

    1. PETROM

     

    LIDERUL CLASAMENTULUI: SNP Petrom ramane si in 2005 cea mai mare companie din economie, cu venituri de aproape 3 mld. euro, in crestere cu aproape 40% fata de 2004

     

    552 mil. euro: Tinta de profit a Petrom pentru 2006, la venituri de peste 3 miliarde de euro

     

     

    PETROL SI GAZE

    Incepe sa se aglomereze

     

    Pentru sectorul de petrol si gaze, anul trecut a adus o singura o surpriza in topul primelor 100 de mari companii – ascensiunea LukOil. Compania ruseasca a reusit, in primul an integral de functionare in Romania, incasari pe ansamblu de 1,68 miliarde de euro, pe seama relansarii activitatii la rafinaria Petrotel Ploiesti (923 de milioane de euro cifra de afaceri), care are asigurata desfacerea unei treimi din productie pe pietele din regiune, precum si a dublarii vanzarilor prin cele 300 de benzinarii (peste 760 de milioane de euro cifra de afaceri).

     

    Rafinaria Petrotel a trecut printr-un proces de modernizare in ultimii ani, nelucrand niciodata la capacitate maxima; in 2004, spre exemplu, a adus venituri de numai 9 milioane de euro, ceea ce explica de ce in topul primelor 100 de companii pentru acel an, LukOil figureaza doar cu reteaua de benzinarii, prin LukOil Romania. Compania de distributie a urcat anul acesta pe locul 9 in top, de la locul 16 cu un an in urma, in timp ce Petrotel a intrat direct pe locul al saselea. Cu un astfel de bilant, compania ruseasca ocupa acum a treia pozitie pe piata petroliera romaneasca, dupa Petrom si Rompetrol, considerate prin rezultatele combinate ale tuturor companiilor lor, avand sanse sa ameninte pozitia acestuia din urma la anuntarea rezultatelor pe 2006.

     

    La randul sau, Rompetrol spera ca planurile de a actiona ca „prima multinationala romaneasca“, asa cum spunea anul trecut actionarul sau majoritar, Dinu Patriciu, sa continue, in conditiile in care problemele in justitie legate de numele sau vor impieta mai putin asupra activitatii companiei. Acum urmeaza consolidarea achizitiei facute anul trecut in Franta, unde romanii au cumparat distribuitorul Dyneff, ceea ce ar trebui sa asigure pentru Rompetrol o cota de 5% din piata franceza. Pe piata interna, ar urma ca pana la sfarsitul anului in curs, numarul benzinariilor sa se dubleze, la 500. Probleme pentru Rompetrol a ridicat pana acum doar rafinaria Petromidia, careia faptul ca prelucreaza exclusiv titei din import i-a afectat evident rentabilitatea. In 2005, al doilea an de cand nu mai face pierderi, Petromidia a reusit un profit net de aproape 64 de milioane de euro, insa pentru acest an si-a bugetat un profit de doar 11 milioane.

    In ceea ce priveste liderul autoritar al pietei, Petrom, acesta a ocupat primul loc in TOP 100 nu numai gratie veniturilor de aproape 3 miliarde de euro, ci si profitului record, de 391 de milioane de euro, cu atat mai remarcabil cu cat in 2004, anul cand austriecii de la OMV au preluat Petrom, compania a avut o pierdere de peste 260 de milioane de euro. Faptul ca, la vremea comunicarii acestor rezultate, piata le-a primit cu oarecare dezamagire se explica prin limitarile tehnice care au impiedicat Petrom sa aiba o performanta inca mai buna – revizia rafinariei Petrobrazi si constituirea de provizioane necesare pentru procesul de restructurare inceput de OMV. Pentru anul acesta insa, bugetul Petrom prevede o tinta de profit net de 552 de milioane de euro, la venituri de peste 3 miliarde de euro.


    2. mittal steel

     

    UN AN MODEST: Veniturile companiei au crescut cu doar 3,6% in 2005, combinatul reducandu-si cu 16% productia din cauza scaderii cererii de otel pe piata internationala

     

    44 mil. euro: Pierderea inregistrata in 2005 de Mittal Steel, fata de profitul de 345 de mil. euro din 2004

     

     

    METALURGIE

    Legea capriciilor pietei

     

    Cu un an in urma, in topul companiilor private pe 2004, combinatul Mittal Steel Galati – fostul Sidex – se distingea printr-o cifra impresionanta a profitului, de peste 345 de milioane de euro, la mare distanta de orice alta companie de pe piata romaneasca. Acum, in topul pe 2005, chiar daca Mittal Steel Galati si-a pastrat locul al doilea in top, gratie cifrei de afaceri de 1,75 miliarde de euro, situatia s-a schimbat drastic: compania a incheiat anul cu o pierdere de peste 44 de milioane de euro, iar veniturile au crescut extrem de putin, cu doar 3,6% fata de anul anterior. O asemenea evolutie reflecta dependenta producatorilor de materii prime de conjunctura de pe piata: scaderea cererii de otel pe plan mondial a silit combinatul din Galati la o reducere a productiei cu 16%. La aceasta s-a adaugat si faptul ca aplicarea unui program de investitii tehnologice mult peste estimari, de 85 de milioane de euro, sa se suprapuna in mod nefericit cu rambursarea unor ajutoare de stat acordate in anii trecuti peste plafonul prevazut de lege. Pentru 2006 se anunta deja alt gen de probleme, avand in vedere ca, desi elanul achizitiv pe piata romaneasca al grupului indian continua (de curand, Mittal Steel si-a aratat interesul sa cumpere si Electrocentrale Galati), Consiliul Concurentei analizeaza concentrarea creata pe piata produselor de otel prin faptul ca indienii detin aici si societatile Petrotub Roman, Siderurgica Hunedoara, Romportmet Galati si Tepro Iasi, ceea ce inseamna 80% din piata. Din punctul de vedere al rentabilitatii, dupa prima jumatate a acestui an, indienii au reusit insa sa aduca pe profit firmele din Hunedoara si Roman si sa reduca pierderile la Iasi.

     

    Aceeasi conjunctura a pietei care a afectat negativ afacerile Mittal Steel le favorizeaza in acest an pe cele ale producatorului de aluminiu Alro Slatina, prin cresterea cererii mondiale de aluminiu si a cotatiei acestui metal la burse. Alro a urcat usor in TOP 100, de pe locul 18 in 2004 pe locul 17 in 2005, iar variatia pozitiva a profitului a fost de la un an la altul aproape insesizabila. In primul semestru din 2006 insa, Alro a facut un profit de 3,5 ori mai mare decat cel din aceeasi perioada a lui 2005, iar cifra de afaceri a crescut cu 16%, ceea ce indreptateste estimarile dupa care compania ar putea sa intre in acest an in clubul celor cu venituri anuale de peste un miliard de euro.

     

     

    4. metro cash & carry

     

    INCA O TREAPTA: Si Metro, cel mai mare retailer din Romania, a urcat un loc in clasament in 2005, avand o crestere de venituri de 30%

     

    437%: Cresterea estimata a segmentului de discount pana in 2010, fata de numai 84% in cazul hipermarketurilor si al supermarketurilor

     

     

    RETAIL

    Acelasi vad bun

     

    Foarte bine reprezentate in topul primelor 100 de companii romanesti pe 2005 sunt marile lanturi comerciale – hipermarketuri, supermarketuri, cash & carry – a caror evolutie ilustreaza, impreuna cu cea a companiilor de distributie si a producatorilor de bunuri de consum, starea unei economii impinse inainte in mare masura de consum. Figureaza deci in top Metro Cash & Carry, care fata de 2004 a avansat de pe locul 5 pana pe 4, Selgros (care a urcat de pe locul 26 pe locul 16), Hiproma – Carrefour (care a urcat de pe 27 pe 22), Billa Romania (locul 33), Romania Hypermarche – Cora (locul 45) si nou-intratul lant Rewe. Pentru al doilea an consecutiv intre primele zece companii din clasament, Metro Cash & Carry, cea mai veche si mai mare retea de comert de pe piata, cu 23 de magazine, a avut in 2005 o crestere de venituri de aproape 30% si un avans al profitului net de peste 100%. In plus, lantul german face parte din clubul restrans al companiilor private din Romania cu venituri anuale de peste un miliard de euro.

     

    Metro si-a extins in ultimii ani prezenta si prin intermediul diviziei de magazine de bricolaj Praktiker, iar de anul acesta prin divizia de hipermarketuri Real. Pentru anul acesta, Metro pare sa se fi oprit deocamdata din extindere, anuntand ca se va concentra pe dezvoltarea serviciilor si pe modernizarea magazinelor deja deschise. Fara nici un fel de efort insa, Metro isi va pastra si la anul pozitia fruntasa in clasament, avand in vedere si distanta care il desparte de urmatorul clasat din acest sector – Selgros, celalalt mare grup de cash & carry de pe piata, cu o retea de 13 magazine.

     

    La conducerea Metro a venit, incepand de anul acesta, fostul manager al operatiunilor Carrefour din Romania, Francois Oliver. Sub conducerea lui Oliver, Hiproma – Carrefour a avut la randul sau rezultate remarcabile anul trecut, respectiv vanzari de peste aproape 400 de milioane de euro, fata de 243 de milioane cu un an in urma. Interesant este ca dupa doi ani pe minus la rentabilitate, din cauza politicii de extindere rapida in teritoriu cu investitii mari, nici Carrefour, nici concurentul sau Cora nu dau semne ca e cazul sa se opreasca: acelasi Carrefour, care pentru anul 2006 are in plan deschiderea celui de-al saptelea hipermarket din Romania, are in plan minimum trei noi deschideri de magazine pe an in orasele mari, incepand cu 2007.

     

    Potrivit tuturor analistilor pietei, cea mai mare crestere va veni insa in urmatorii ani de la magazinele cu discount. Rewe Romania, cea mai noua prezenta in top si operatorul retelelor Penny Market si XXL Mega Discount, intentioneaza sa deschida 20 de magazine noi, din care trei in Bucuresti. Estimarile vehiculate in prezent situeaza cresterea segmentului de discount la 437% pana in 2010, fata de numai 84% in cazul hipermarketurilor si al supermarketurilor.

     


    5. AUTOMOBILE DACIA

     

    PREMIERELE LUI 2005: Pentru compania de la Pitesti, 2005 e primul an cu venituri de peste 1 mld. euro si tot primul cu profit de la privatizare incoace

     

    75%: Cresterea vanzarilor la automobilele din import inregistrata in 2005

     

     

    AUTO

    Lor le-a mers ca pe roate

     

    Toti cei patru mari importatori auto din Romania figureaza in topul celor mai importante 100 de companii pe 2005. Porsche Romania a urcat de pe locul 20 pana pe 14, cu o crestere de peste 70% a cifrei de afaceri si de aproape 70% a profitului; Renault-Nissan a urcat de pe locul 34 pe 28, Trust Motors, importatorul marcii Peugeot, a patruns in prima jumatate a clasamentului, pe locul 50, iar Tiriac Leasing figureaza pe locul 92.

     

    Aceasta evolutie reflecta in mod evident cresterea cererii de automobile de lux pe piata romaneasca, tendinta care s-a facut simtita cu putere indeosebi acest an. Daca programul bazat pe prima de casare ori contractele cu institutii publice sustin marcile auto din categorii inferioare de pret, progresul puterii de cumparare si afirmarea categoriei sociale cu venituri foarte mari sustin cererea pentru masinile de lux. A fost un eveniment al ultimelor luni faptul ca Porsche Romania, de pilda, cel mai mare importator de pe piata, a lansat la Bucuresti modelul Porsche 911 Turbo, cu un pret de pornire de 140.000 de euro, chiar inainte ca acesta sa fie prezentat in show-room-urile din Occident, si a si primit comenzi pentru el.

     

    Iar pentru restul automobilelor de import, cu preturi mai accesibile, dezvoltarea retelei de dealeri din tara si expansiunea creditului au facut ca vanzarile de masini din import sa creasca mai repede decat piata auto in ansamblu: automobilele aduse din strainatate au reusit un plus la vanzari de 75% pe parcursul anului trecut, iar dupa primele sapte luni din 2006 au un plus de 30%, fata de o crestere generala a pietei de nici 10%. Este de asteptat, in consecinta, ca TOP 100 al anului 2006 sa ilustreze aceeasi ascensiune a importatorilor, completata foarte probabil cu intrarea in calcul a firmei General Motors Romania, judecand dupa evolutia sa din primul semestru al acestui an, cu o crestere a vanzarilor de 90%.

     

    Pe partea de productie, pana la o noua privatizare a Daewoo Craiova, compania Automobile Dacia, detinuta de grupul Renault-Nissan, a constatat anul trecut primele rezultate ale programului de investitii pornit dupa privatizarea din 1999. Anul 2005 a fost primul incheiat cu profit de la venirea Renault ca actionar, marja profitului operational, de 4,7%, a fost chiar mai mare decat cea realizata de grupul Renault, iar veniturile de 1,2 miliarde de euro, datorate in principal modelului Logan, au situat compania in randul celor cinci de pe piata care au reusit anul trecut sa treaca pragul primului miliard de euro.

     

    Anul trecut, Dacia a vandut pe piata interna in valoare de 850 de milioane de euro, iar la export de 348 de milioane de euro, planul pentru anii urmatori fiind ca exporturile (automobile si colectii integrale de piese pentru asamblare, in sistem CKD – completely knocked down) sa depaseasca vanzarile in Romania. Daca din 1999 pana la sfarsitul anului trecut, investitiile Renault la Dacia au ajuns la 650 de milioane de euro, pana la sfarsitul anului viitor urmeaza investitii de inca 180 de milioane, destinate sa extinda capacitatea uzinei de la Pitesti.

     

     

    7. orange

     

    IN URCARE: Orange Romania si-a pastrat si in 2005 avansul in fata principalului competitor, Mobifon, consolidat anul acesta ca Vodafone Romania

     

    20-25%: Cresterea inregistrata de piata de comunicatii mobile in 2005, potrivit ANRC

     

    TELECOM

    Dialog de la distanta

     

    Telemobil (Zapp) e pe locul 91, Cosmote nu e deloc: lipsa competitorilor din topul principalelor companii romanesti face ca lupta pe aceasta piata sa se poarte, in continuare, intre Orange si Mobifon, aceasta din urma preluata anul trecut de grupul Vodafone. Fata de 2004, Orange si-a pastrat locul 8 in clasament, la fel si Mobifon, care si-a pastrat locul al zecelea.

     

    Lupta ramane destul de stransa, comparand rezultatele lor in euro, chiar daca distanta intre cele doua companii n-a cunoscut mari variatii pe parcursul anilor 2004 si 2005: Orange, care si-a pastrat avansul, a plecat de la venituri de 607 milioane de euro si un profit net de 183 de milioane in 2004 si a ajuns la venituri de 860 de milioane si un profit de 276 de milioane, in timp ce Mobifon a plecat de la venituri de 408 milioane de euro si un profit net de 150 de milioane in 2004 si a ajuns la venituri de 739 milioane si un profit de 206 de milioane. Si la numarul de clienti, Orange continua sa devanseze Mobifon (Vodafone Romania), ajungand la sfarsitul lui martie curent la 7,1 milioane, fata de 6,8 milioane ai operatorului rival. Prin urmare, orice noua miscare pe piata ori decizie privind costurile conteaza pentru evolutia concurentei intre cei doi. Pe partea de profit, un teren unde francezii de la Orange si-au pastrat in 2005 avansul, noua conducere a Vodafone Romania, instalata in functie in toamna anului trecut, estimeaza deja rezultate imbunatatite. Pana acum, potrivit unei declaratii pentru BUSINESS Magazin, noul CEO prevede o crestere cu un punct procentual in plus a profitului operational (EBITDA) pentru actualul exercitiu financiar, care se va incheia anul viitor, in martie.

     

    Cat priveste numarul de clienti, Orange a anuntat ca ritmul de crestere a bazei de abonati se va incetini, urmand sa se concentreze mai mult pe segmentul de business, in timp ce majorarea numarului de clienti ramane un obiectiv clar pentru Vodafone. In perioada aprilie-iunie a acestui an, de pilda, Vodafone a atras 350.000 de clienti noi, in timp ce Orange doar 100.000. Vodafone isi datoreaza o parte din avansul la acest capitol serviciilor de telefonie 3G, lansate in primavara lui 2005 si care acum sunt disponibile in 22 de orase, cu un numar de 135.000 de utilizatori. Orange si-a lansat propria oferta de servicii 3G in iunie 2006, oferta sa ramanand insa limitata la zonele Bucuresti si Timisoara.

     

     

    11. distrigaz sud

     

    IN STATIONARE: Compania preluata de Gaz de France si-a pastrat locul in clasament in 2005

     

    65 mil. euro: Planul de investitii al Enel pentru distributiile de electricitate Banat si Dobrogea in 2006

     

    UTILITATI

    Post-privatizare: pasi pe loc

     

    Compania de distributie a gazelor Distrigaz Sud, intrata in portofoliul Gaz de France, n-a intrat in top 10, situandu-se pe pozitia imediat urmatoare, a unsprezecea. Fosta Distrigaz Nord, actualmente E.ON Gaz Romania, a urcat pe locul 13 de pe locul 15. Dintre distribuitorii de electricitate, in top figureaza Electrica Muntenia Sud, proaspat privatizata cu ENEL – Italia, Electrica Oltenia, preluata de CEZ – Cehia, precum si Electrica Banat si Dobrogea, controlate de ENEL. Singura distributie de electricitate privatizata care nu apare in top este E.ON Moldova, cu o cifra de afaceri totusi apropiata de ultima clasata, respectiv 302 milioane de euro.

     

    Aceste evolutii confirma doar unul din efectele privatizarii companiilor de utilitati, ca intr-o economie in crestere, cererea sporita de energie si gaze intretine in orice conditii un progres al veniturilor. La aceasta s-au adaugat insa si cresterile de tarife, de pe urma carora noii actionari straini au sperat si spera in continuare sa poata obtine resurse financiare suficiente pentru procesele de restructurare, in unele cazuri radicale, impuse companiilor preluate. La Distrigaz Sud Gaz de France a separat activitatile de distributie a gazelor de cele adiacente furnizarii, fiecare pe cate cinci sucursale regionale, cu management si personal propriu; E.ON Moldova, pregatindu-se de liberalizarea pietei de energie, a inlocuit sucursalele de distributie pe judete cu departamente pe categorii de activitati.

     

    Totusi, in special pe partea de distributie a gazelor, amanarile din calendarul scumpirilor, din ratiuni de protectie sociala, au lasat companiile descoperite intr-un an cu cresteri sensibile ale pretului de achizitie a gazelor. Conducerile Distrigazurilor privatizate au admis ca aceasta a fost cauza principala pentru care ambele au incheiat anul trecut cu pierderi, dupa un an 2004 cu un profit modest. Va fi foarte interesant de vazut cum vor arata rezultatele pe 2006, avand in vedere ca, in ciuda presiunilor, Guvernul s-a straduit pe cat posibil si pe parcursul acestui an sa amane sau sa limiteze in continuare majorarile de tarife la gaze. Pe primul semestru din 2006, Distrigaz Sud, compania de utilitati cel mai bine situata in TOP 100, a anuntat un profit net de aproape 36 de milioane de euro.

  • GE se extinde

    Compania americana General Electric va incepe constructia unei termocentrale ecologice in Polonia, in valoare de 1 miliard  dolari. O parte din investitie va fi finantata din fondurile Uniunii Europene. Aceasta ar urma sa aiba o capacitate de 900 de megawati, suficienta pentru a alimenta 250.000 de locuinte.

     

    John Krenicki, CEO al General Electric  Energy, citat de cotidianul polonez Rzeczpospolita, a explicat ca Polonia este o alegere naturala pentru aceasta investitie datorita imenselor sale rezerve de carbune, inginerilor talentati si a necesitatilor energetice in crestere. Polonia se numara printre cei mai mari consumatori si utilizatori de carbune din lume, cu rezerve estimate la 41 de miliarde de tone.

     

    Termocentrala va folosi in producerea energiei tehnologia IGCC (integrated gasification combined-cycle). Conform acesteia, carbunele este transformat mai intai intr-un gaz. Inainte de a fi ars, sunt indepartate impuritatile, astfel ca emisiile, in special cele de dioxid de sulf si mercur, sunt reduse semnificativ. Noua tehnologie a fost pusa la punct chiar de gigantul american, fiind folosita pana in prezent in 62 de termocentrale din intreaga lume.  

     

    In Polonia, GE este prezenta din anul 1992, fiind una din cele mai mari multinationale care opereaza in tara. Printre altele, a deschis la Varsovia si un centru de design in industria aeronautica. In total, la firmele controlate de gigantul american lucreaza aproximativ 5.000 de angajati. GE Energy este unul dintre cei mai mari furnizori de energie din lume, cu o cifra de afaceri pe anul 2005 de 16,5 miliarde de dolari.

  • PRIMELE O SUTA

    Socotea anul trecut BUSINESS Magazin ca primele 25 de companii private din Romania au insemnat in 2004 aproape un sfert din PIB, cu o cifra de afaceri combinata de aproape 15 miliarde de euro. Acum avem datele sa calculam ca si pentru 2005 proportia s-a pastrat constanta: avem de-a face tot cu circa un sfert din PIB realizat pe seama celor mai mari 25 de companii private, desi cifra de afaceri combinata a acestora a crescut la 20 de miliarde de euro.

     

    Pentru editia din acest an a topului BUSINESS Magazin al celor mai mari companii private am preferat sa adancim insa ceva mai mult perspectiva, avand in vedere ca pentru un an cu o rata de crestere a PIB atipic de mica (4,1%, fata de 8,4% in 2004 si o medie de 5,7% pentru perioada 2001-2005) e nevoie de un numar mai mare de companii pentru o estimare mai clara a fortei sectorului privat in economie.

     

    Prin urmare, avem de-a face cu doua fenomene la nivelul anul 2005, vizibile in functie de numarul de companii pe care le-am ierarhizat in functie de cifrele de afaceri devenite saptamana trecuta publice pe site-ul Ministerului de Finante. In privinta primelor 25 de companii, pe de o parte, e vizibil ca forta lor economica a crescut, atata vreme cat la o crestere a PIB mult inferioara, cum am vazut, si-au pastrat, luate impreuna, ponderea de un sfert din avutia nationala.

     

    Mai exact, daca in 2004 era vorba de circa 25% dintr-un PIB de 59 de miliarde de euro, acum e vorba de 25,3% dintr-un PIB de 79,3 miliarde de euro. In plus, chiar in conditiile cresterii economice mai reduse, numarul marilor companii romanesti care au izbutit sa incheie anul cu o cifra de afaceri de peste un miliard de euro a crescut la cinci: pe langa SNP Petrom, Mittal Steel, Rompetrol Rafinare (Petromidia) si Metro, si Automobile Dacia a trecut si ea 2005 pragul primului miliard de euro.

     

    Pe de alta parte, primele 100 de companii private din Romania au avut impreuna o cifra de afaceri combinata de 31,5 miliarde de euro, ceea ce inseamna aproape 40% din PIB. In conditiile in care ponderea sectorului privat in PIB a inceput sa se reduca usor incepand de anul trecut, pe seama agriculturii si a inmultirii lucrarilor de infrastructura cu bani publici, faptul ca aceste 100 de mari companii private au realizat aproape 40% din PIB dovedeste ca economia e trasa inainte totusi de capitalul privat, restul privatizarilor intamplate intre timp ori asteptate pentru acest an nefacand decat sa consolideze o tendinta inceputa de mult.

     

    Iar aceasta reiese destul de clar din rezultatele financiare raportate de companiile respective in exercitiul fiscal trecut. Intr-un an 2005 cu crestere economica redusa la jumatate fata de anul anterior, profitul combinat al celor 100 de companii a ajuns la 1,7 miliarde de euro, fata de 536 de milioane cu un an in urma. Cat priveste cifra de afaceri, din cele 100 de companii luate in calcul, doar cinci au avut o crestere anuala a cifrei de afaceri sub 10%, pentru alte cinci cifra de afaceri a scazut fata de 2004, in timp ce restul au avut pe linie cresteri de peste 10%, in cazul a zece dintre acestea procentul fiind chiar de peste 100%. Prin urmare, ramane de imaginat ce rezultate vom avea de contabilizat la anul, avand in vedere ca prognozele de crestere a PIB pentru 2006 oscileaza intre 5% (cele mai conservatoare) si peste 7% (cele mai optimiste). Perspectiva asupra celor 100 de companii releva, apoi, care sunt exact centrele de greutate actuale ale economiei romanesti. In continuare, SNP Petrom ramane cea mai mare companie din economie, cu venituri doar cu putin sub 3 miliarde de euro, in crestere cu aproape 40% fata de 2004 – greu de ajuns din urma de combinatul Mittal Steel din Galati, cu doar 1,75 miliarde de euro, sau de Petromidia. La capitolul profit net, tot Petrom este prima, cu aproape 400 de milioane de euro, urmata de cei doi mari operatori de telefonie mobila, Orange si Mobifon, respectiv de RomTelecom. Numai ca toate companiile grupului Rompetrol – cele de distributie (Rompetrol Downstream si Rom Oil), de rafinare (Petromidia), de servicii petroliere si de produse petrochimice – au urcat in top fata de 2004, ceea ce anunta in continuare lupte interesante intre Petrom si Rompetrol. Foarte stransa ramane si lupta la varf din telefonia mobila intre Orange si Mobifon (consolidat anul acesta ca Vodafone Romania), ambele cu profituri nete de peste 200 de milioane de euro anul trecut.

     

    Fata de topul de anul trecut, cei doi colosi, Petrom si Mittal Steel, si-au pastrat primele doua locuri, in aceeasi ordine, iar in top 10 sunt putine schimbari: Rompetrol Rafinare (Petromidia) a urcat de pe locul al patrulea pe al treilea, in locul Electrica, Automobile Dacia a sarit de pe locul al noualea pe al cincilea, iar RomTelecom a scazut de pe locul al saselea pe locul al saptelea. LukOil a intrat intre primele zece, de unde a iesit in schimb Rafo. Locul in top sau numarul de locuri castigate nu devin relevante insa decat corelate cu evolutia cifrei de afaceri si a profitului. Unele din cele mai importante cresteri ale cifrei de afaceri in euro, toate peste 100%, le-au avut anul trecut Petrotel LukOil, furnizorul de servicii de comunicatii RCS & RDS, furnizorul de produse petroliere Litasco (preluat anul acesta de LukOil), Petrom Gas (distribuitorul de gaze naturale al SNP Petrom), producatorul de zahar Agrana, furnizorul de materiale de constructii Carpatcement sau Rominserv (firma de servicii petroliere a grupului Rompetrol). In schimb, cele mai semnificative cresteri de profit net in euro, cu peste 600%, le-au avut combinatul metalurgic Mechel Campia Turzii, societatea Brau Union, acelasi Petrom Gas, furnizorul de produse petrochimice al grupului Rompetrol (Rompetrol Petrochemicals) si distribuitorul de medicamente Mediplus.

     

    Diversitatea, ca obiect de activitate, a companiilor care anul trecut au avut cele mai mari rate de crestere sugereaza existenta unor conjuncturi de piata cu deosebire favorabile pentru ele si eventual meritele unei anumite echipe manageriale. Prin urmare, un indiciu mai clar despre cine domina economia il poate da frecventa in top a companiilor dintr-un anumit sector, indiferent de rata de crestere a cifrei lor de afaceri sau a profitului. Din acest punct de vedere, partea leului in TOP 100 BUSINESS Magazin o au trei sectoare, fiecare reprezentat de mai mult de zece companii – petrolul si gazele, productia si comertul cu bunuri de consum si materialele de constructii. Urmeaza ca pondere, cu ceva mai putin de zece companii, metalurgia si siderurgia, comunicatiile si energia, pentru ca seria prezentelor semnificative sa se incheie cu producatorii si importatorii auto (din randul carora insa, fata de topul pe 2004, a disparut Daewoo Automobile), distribuitorii de medicamente si producatorii de tigari.

     

    O astfel de configuratie corespunde raportarilor statistice dupa care serviciile cresc in importanta in formarea PIB, economia creste in special pe baza consumului (fapt evident indeosebi in conditiile in care 2005 a fost primul an de aplicare a cotei unice de impozitare), aprecierea leului ca tendinta pe termen lung si cererea de consum stimuleaza cu precadere afacerile importatorilor, iar industria si activitatea de constructii sunt plina expansiune. Exista insa si indicii ale unor nuante in aceste evolutii: urcarea puternica a importatorului auto, Porsche Romania, care a trecut din 2004 in 2005 de pe locul 20 pana pe 14, releva o crestere a cererii pentru automobilele, tendinta ce n-a facut decat sa se accentueze ulterior, respectiv pe parcursul anului 2006. Pe de alta parte, este adevarat ca pretul ascendent al petrolului pe piata externa a permis tuturor companiilor petroliere de la noi sa-si creasca vanzarile, dar nu si sa-si creasca automat profitul, sau nu in masura asteptata de piata, diferenta facand-o aici costurile de productie. Petrom, de pilda, a consemnat anul trecut un profit net de aproape 400 de milioane de euro, ceea ce deja face din 2004 cel mai rentabil an din istoria companiei – numai ca programul de restructurare inceput dupa privatizarea cu OMV, care in 2004 a insemnat doar costuri suplimentare pentru companie, va ajunge sa se reflecte in profit abia din acest an sau la anul.

     

    Probabil ca aceeasi situatie o vom vedea si la filialele Electrica sau Distrigaz privatizate in ultimii ani. In alte cazuri, conjunctura pietei externe a fost cea care a influentat decisiv rentabilitatea unor companii, cele mai vizibile cazuri fiind Mittal Steel Galati si Mittal Steel Roman, puternic afectate de scaderea cererii mondiale de otel.

     

    Cele de mai sus indica un an 2005 mai curand de tranzitie. Schimbarea guvernarii si, o data cu ea, a politicilor economice au avut un impact evident in ritmul cresterii economice de ansamblu; pentru planurile de afaceri ale companiilor, avantajul creat de introducerea cotei unice a ramas singurul element stabil intr-un peisaj de incertitudine fiscala accentuata, iar aprecierea leului a sustinut exclusiv afacerile axate pe import (alaturi de restrangerea pietelor specifice, aceasta explica, in parte, caderea in top de pe locul 33 pe 61 a unui producator ca Rosko Textil, unica firma din industria textila prezenta in TOP 100, sau a producatorului de frigidere Arctic de pe 43 pe 55).

     

    Pe de alta parte insa, faptul ca pe ansamblu, cele mai puternice 100 de companii din Romania au reusit inclusiv in acest mediu sa-si creasca afacerile, iar numarul celor cu vanzari anuale de peste un miliard de euro a sporit reflecta un grad sanatos de autonomie a sectorului privat fata de politicile economice promovate la un moment dat. In conditiile in care cresterea economica asteptata pentru 2006 se anunta spectaculoasa, iar o serie de programe de investitii si de restructurari in randul marilor companii vor incepe sa-si arate efectele, avem motive sa anticipam o editie urmatoare a acestui top cu certitudine inca mai interesanta.

  • O noua otelarie

    Compania elvetiana Ferrexpo Group, prin bratul sau din Ucraina, va incepe in primavara lui 2007 constructia celei mai mari otelarii din Ungaria. Investitia se va ridica la 300 mil. euro, la finalizarea ei aici urmand sa lucreze 800 – 1.000 de persoane.

     

    Noua fabrica, ce va avea o capacitate anuala de 3 mil. tone de otel, va fi amplasata in parcul industrial din regiunea Zahony, in apropierea granitei cu Ucraina, a anuntat cotidianul Vilaggazdasag. Ferrexpo Poltava Mining e cel mai mare producator de minereu de fier din Ucraina si cel mai mare exportator de minereu de fier in Europa din statele din fosta CSI.

    Compania asigura 44% din vanzarile la export din acest minereu ale fostelor state CSI. In Ucraina, compania detine jumatate din piata. Minereul e livrat in Europa sau trimis la otelariile pe care compania le detine in sudul tarii. In prezent, peste 85% din productie este exportata in Austria, Italia si in mai multe tari din Europa Centrala si de Est, inclusiv Romania.

  • Si cartofi de la altii

    Dupa intrarea in UE, productia de fructe, legume, cartofi, carne sau oua din Cehia nu mai reuseste sa acopere consumul intern, transmite CTK. Jan Veleba, presedintele Camerei Agricole din Cehia, a explicat ca motivul care a dus la aceasta situatie a fost liberalizarea pietei dupa aderarea la UE in anul 2004, ceea ce a atras cresterea importurilor de produse alimentare.

     

    Situatia este similara si in cazul cerealelor. In privinta carnii de vita, anul trecut productia a reusit sa egaleze consumul intern, insa este putin probabil ca acest lucru sa se mai intample si in acest an. Singura marfa a carei productie este mai mare decat consumul intern este laptele.

     

    Miroslav Drs, reprezentantul Asociatiei Agricole, a precizat ca in tarile din jur situatia este exact pe dos. El a dat exemplul Germaniei, unde exporturile de marfuri agricole au crescut cu 20% anul trecut. In Austria, cresterea a fost asemanatoare, respectiv de 19%. Jan Mladek, ministrul agriculturii, considera ca productia interna scazuta nu este o problema dramatica. Insa, atat timp cat comertul exterior inregistreaza un excedent, ar trebui ca si cel agricol sa faca acelasi lucru. Pana atunci, cifrele arata ca in primul semestru deficitul din comertul agricol a ajuns la 615 mil. euro, cu 20% mai mare fata de 2005. Pana la finalul anului, conform estimarilor Camerei Agricole, importurile de produse agricole vor depasi exporturile cu 1,2 mld. euro.

  • The new “New economy”

    Formularea „the new economy“ e folosita din a doua parte a deceniului trecut pentru a descrie fenomenul trecerii statelor dezvoltate de la o economie manufacturiera la una bazata pe cunoastere, tehnologie si globalizare. Intre timp noua economie a capatat directii noi, germenii unei dezvoltari care poate isca fie un recul de genul dot com, fie rescrierea tratatelor de economie. Sau si una, si alta.

     

    In luna mai a acestui an, postul Radio 1 – apartinand BBC – a inchiriat o insula pentru un an, spatiul urmand sa gazduiasca concerte sau petreceri. Primul spectacol a reunit formatiile Muse, Razorlight si Gnarls Barkley, dar ceea ce este cu adevarat remarcabil este ca insula e virtuala, existand doar in jocul online „Second Life“. Nu a fost prima experienta de acest gen a celor de la BBC, care anul trecut au transmis prima emisiune televizata care i-a pus fata in fata pe prezentatorii James Paxman si Paul Mason cu avatarele participantilor la „Second Life“.

     

    „Second Life“ este unul din cele mai bune exemple pentru ceea ce s-ar putea numi „new new economy“, adica a face bani reali din economii virtuale. In mod uzual, exemplele in cauza sunt numite, simplu, jocuri, si cele mai multe dintre ele pastreaza, de altfel, caracteristici importante apartinand distractiei pe calculator – fantastice lumi online populate cu monstri, zane sau cavaleri. Cel mai reprezentativ si cel mai popular, in acest moment, „World of Warcraft“, creatie a companiei Blizzard Entertainment, este unul din principalii pioni cu ajutorul caruia grupul media Vivendi, aflat la un moment dat in pragul falimentului din cauza managementului necorespunzator, s-a relansat. Pentru ca „World of Warcraft“ are peste 7 milioane de participanti, adica aproape 51% din piata jocurilor de tip MMO (Massive Multiplayer Online) si urmeaza sa contabilizeze in acest an venituri de peste un miliard de dolari.

     

    MMO sunt jocuri in retea care ofera participantilor posibilitatea sa evolueze intr-o lume virtuala, Jucatorul isi defineste avatarul, adica reprezentarea grafica a caracterului sau: aspectul fizic, sexul, categoria sociala, decide asupra abilitatilor pe care doreste sa si le dezvolte si, odata intrat in lumea jocului, poate interactiona cu ceilalti jucatori sau cu personajele virtuale. Accesul in lumea jocului se face de regula platind o taxa lunara – suma medie este de 10 dolari (15 dolari in cazul „World of Warcraft“) -, dar exista si lumi virtuale unde accesul este gratuit. In peste zece ani de existenta, lumile virtuale si-au generat propriile economii, care in prezent interactioneaza cu economia din lumea reala; in plus, succesul pe care il cunosc le transfera din nisa initiala intr-o zona de sine statatoare, devenita subiect de studiu pentru economisti sau sociologi.

     

    In general, jocurile online propun lumi „fantasy“, populate cu dragoni si monstri, sau science-fiction, lumi ale viitorului, cu orase superdezvoltate, nave cosmice sau planete neexplorate. Dar se cunosc si lumi virtuale apropiate de civilizatia moderna sau altele degradate de conflicte. Pentru a pastra interesul jucatorilor, creatorii jocurilor imbunatatesc permanent activitatile sau bunurile virtuale care le rasplatesc actiunile. La jumatatea acestui an, numarul de abonamente la un joc MMO se ridica, pe plan mondial, la 14 – 15 milioane. Dupa „World of Warcraft“, care ocupa 50,6% din piata, printre cele mai populare jocuri se numara „Lineage“ I si II, fantezii de inspiratie medievala produse de compania coreeana NCsoft, cu aproape 3 mil. de abonati, „Runescape“ (al companiei americane Jagex – aproape un milion de abonamente), „Final Fantasy XI“, (Square Enix – aproape un milion de abonamente). In jur de un sfert din piata ramane pentru jocuri cum ar fi „Everquest“, „City of Heroes“, „Ultima Online“, „Dark Age of Camelot“ sau „Eve Online“.

     

    Romania va inghiti in acest an 10.000 de copii „World of Warcraft“ si circa 8.000 de carduri prepaid, care permit accesarea jocului. „Aceasta combinatie reprezinta cel mai bine vandute produse din portofoliul Best Distribution in 2006. Preconizam vanzari in crestere cu cel putin 30% si in 2007“, spune Mihail Stegaru, director de marketing la Best Distribution, principalul canal de vanzare a jocurilor in Romania. Intrate in clasament la categoria „all others“, „Second Life“ si „Project Entropia“ sunt mai mult decat jocuri. O spun chiar cei de la Linden Lab, compania care a creat in urma cu trei ani „Second Life“: o lume 3D, digitala, online, imaginata, creata si aflata in proprietatea rezidentilor.

     

    Saptamana trecuta „Second Life“ totaliza peste 730.000 de inregistrari, din care, numai in ultimele doua luni, se logasera peste 300.000 de persoane. Intr-o singura zi participantii cheltuisera in lumea jocului 379.169 de dolari reali. Pentru ce? „Second Life“ are o suprafata de peste 8.000 de hectare. Accesul la lumea „Second Life“ este facil, pentru ca sofware-ul care permite aceasta este oferit gratuit, prin descarcare. Kitul odata instalat, jucatorul isi alege avatarul, il inregistraza cu nume si prenume si poate accede in lumea jocului. Se poate plimba (zbura!), poate interactiona cu ceilalti, poate face cumparaturi sau poate participa la evenimente sociale.

     

    Dar poate si cumpara teren, pe care poate construi pentru a revinde ansamblul sau pentru a dezvolta afaceri, aceasta fiind adevarata miza a jocului. Terenurile se vand la licitatii (pret de pornire 1.000 de dolari pentru 65.000 mp), iar pentru folosirea terenului Linden Lab percepe o taxa lunara care poate varia: pentru 512 metri patrati de teren virtual, taxa lunara este de 5 dolari, pentru 4.096 mp taxa creste la 40 de dolari, iar pentru o zona intreaga, de 65.536 mp, taxa este de 195 de dolari. Insulele beneficiaza de un statut aparte: 65.536 mp sunt vandute cu 1.250 de dolari, taxele ramanand la 195 de dolari.

     

    Tranzactiile se fac in dolari americani sau in moneda locala, linden dolari. Pentru aceasta, „Second Life“ dispune de o piata monetara – LindeX Currency Exchange. In luna august, pe piata monetara LindeX se tranzactionasera in total 6,4 milioane de linden dolari, adica aproape 25.000 de dolari americani. Sumarul zilei de tranzactionare 18 septembrie 2006 indica un volum al tranzactiilor de 1,967 milioane de linden dolari, paritatea fiind de 276 de linden dolari pentru un dolar emis de Rezerva Federala americana. In ultimele 12 luni linden dolarul a fluctuat intre 240 si 350 de unitati pentru un dolar american. Bursa terenurilor este si ea cat se poate de vioaie: in august 2006, rezidentii vandusera peste 23 mil. mp de teren, la un pret mediu de 6 linden dolari/mp, iar pana la jumatatea lunii septembrie alti 13 milioane de metri patrati de teren isi schimbasera proprietarii. O veste buna, pretul mediu al terenului scazuse cu 4 linden centi.

     

    Publicitatea in „Second Life“ este savuroasa, cel putin: pe langa obisnuitele anunturi ale proprietarilor de cazinouri, intreprinzatorii vand „piele naturala“ („high quality skins for men and women!!!“) pentru imbunatatirea aspectului avatarelor, haine, ochelari de soare, accesorii pentru par, mobilier – toate digitale, desigur. Mai mult, Abranimations din Devils Moon vinde nici mai mult nici mai putin decat gesturi, animatii care sa imite cat mai bine dansul, plimbarea sau sexul (care este o componenta importanta a lumii „Second Life“, orice va fi insemnand asta).

     

    Toate acestea pot parea o joaca de copii. Dar tot statisticile vorbesc: exista in „Second Life“ in jur de 3.000 de intreprinzatori care castiga 20.000 de dolari sau peste aceasta suma anual, iar produsul intern brut al „Second Life“ este de 64 mil. dolari. La un moment dat, gigantul bancar Wells Fargo a cumparat o insula in „Second Life“, intentia fiind de a educa locuitorii in „domeniul responsabilitatii financiare“. Unele probleme tehnice i-au determinat totusi pe bancheri sa renunte la „Second Life“ in favoarea unei alte lumi virtuale – „There“, creata de Makena Technologies din Silicon Valley in 2005.

     

    In „Second Life“ s-au stabilit, in schimb, companii precum Coca-Cola sau retailerul de confectii American Apparel, care vinde haine virtuale. Un reprezentat al companiei de consultanta si contabilitate KAWG&F din Baltimore, care are peste 100 de angajati, a participat la ultima conventie (reala) a locuitorilor din „Second Life“ pentru a strange datele necesare „deschiderii“ unui birou virtual.

     

    Compania second life-ista The Electric Sheep este angajata in ample proiecte de constructii pentru clienti ca Liga Profesionista de Baseball, Lego sau colegiul Dartmouth. Mai mult, Toyota ofera participantilor o replica a modelului Scion xB, 20th Century Fox a prezentat in premiera filmul „X-Men The Last Stand“, American Cancer Society a deschis o fundatie, Disney a facut angajari – rezidentii din „Second Life“ nu se pot plange de plictiseala. Dar ideea succesului in viata virtuala este Ansche Chung, cel mai bogat avatar din „Second Life“, pe numele sau adevarat Ailin Graef. Chinezoaica de origine, locuieste la Frankfurt si are o avere „de sase cifre“ din „Second Life“. Si din Adobe Photoshop, program cu ajutorul caruia si-a adaugat pe bucata de teren cumparata in 2004 (1.250 de dolari plus cate 200 de dolari pe luna) rauri, munti si paduri, locuinte si multe altele. Intr-un an si jumatate si-a construit un imperiu de sute de mii de dolari (sustine ca a vandut un conac virtual pentru 200.000 de dolari reali si ca a intermediat tranzactii de milioane de dolari), are 12 angajati in lumea reala, o rata de crestere lunara de 10%, iar firma sa a primit din partea Chinei statutul de companie hi-tech privilegiata. Nici politicienii nu puteau rata „Second Life“, asa ca Mark Werner, guvernatorul democrat al statului Virginia, a anuntat la finele lunii august ca isi va stabili o reprezentanta in lumea jocului. Echipa lui Werner a facut din aceasta un eveniment de marketing: guvernatorul a dat interviuri, a pomenit de o lume unde politicienii spun adevarul, dar a evidentiat si potentialul lumilor virtuale in „procesul democratic“.

     

    „Second Life“, care se adreseaza maturilor, a atras initial atentia celor din grupa 18 – 24 de ani. In timp, creatorii jocului au observat o crestere a numarului de persoane de peste 30 de ani, mergand pana la 45 de ani. „Avem mai multi jucatori barbati decat femei, dar, interesant, cele mai active sunt femeile. Leaders Board, clasamentul care grupeaza jucatorii de top din punctul de vedere al abilitatilor, al aspectului si al comportamentului, este dominat de femei“, spune Cory Ondrejka, vicepresedinte la Linden Lab.

     

    De notat, totusi, ca „Second Life“ nu este numai lapte si miere: au fost intreprinzatori care s-au antrenat in proiecte imobiliare care s-au dovedit falimentare, exista inflatie (cei de la Linden Lab spun ca au actionat de mai multe ori ca Alan Greenspan, fostul sef al Fed, pentru a atenua unele evolutii nefaste ale linden dolarului), iar lumea poate fi atacata de dusmani: hackerii au accesat in urma cu doua saptamani una din cele doua baze de date ale Linden Lab, furand date despre conturile a circa 600.000 de rezidenti din „Second Life“ (nume, parole, unele date ale cardurilor bancare). Iar avocatul Marc Bragg a dat in judecata Linden Lab, sustinand ca a suferit o paguba de 8.000 de dolari, reprezentand valoarea unei proprietati virtuale.

     

    Din luna mai a acestui an, rezidentii „Project Entropia“ au primit posibilitatea de a schimba instantaneu banii castigati in cadrul jocului in bani reali, in baza unui card. „Project Entropia“ este bazat pe aceeasi idee cu „Second Life“, dar este situat pe planeta Calypso: doua continente care gazduiesc orase in plina expansiune. Entropia a devenit extrem de cunoscuta in urma a doua tranzactii ce pot fi definite drept imobiliare: una din 2004, cand un jucator a platit 26.500 de dolari pentru o insula si a doua din octombrie 2005, cand alt jucator, Jon Jacobs (Neverdie in lumea virtuala), a achizitionat o statie spatiala pentru nici mai mult nici mai putin de 100.000 de dolari cat se poate de verzi. Jacobs a preschimbat statia spatiala intr-un club de noapte care intermediaza si vanzari de muzica si filme catre avatarele de pe Calypso.

     

    In Entropia moneda locala se numeste ped (Project Entropia Dollar); zece ped se schimba pentru un dolar. Banii se castiga din comertul cu bunuri, cladiri sau terenuri. Participantii nu platesc nici un fel de taxe, compania fondatoare Mindark castigand din costurile echipamentelor si obiectelor pe care le pune la dispozitie: o arma de vanatoare, de exemplu, se strica dupa un numar de focuri trase, iar jucatorul o poate repara pentru o anumita suma. Costurile pentru cei peste 400.000 de participanti la universul Entropia se situeaza astfel intre 0,50 si 1,50 dolari pe ora de joc. In 2005 suedezii de la Mindark au realizat un profit brut de aproape un milion de dolari, in crestere cu peste 800% fata de rezultatele anului 2004 (rezultatele trebuie interpretate si prin prisma varstei fragede a jocului; este de asteptat ca in continuare cresterea sa fie tot de trei cifre). Totalul tranzactiilor realizate in Entropia in 2005 a fost de 165 mil. $, iar cei de la Mindark cred ca valoarea se va dubla cel putin in acest an.

     

    Iar peste cinci ani cu jocurile online nu va mai fi de joaca: veniturile totale urmeaza sa atinga 13 miliarde de dolari, conform DFC Intelligence. Aproape este si ziua in care tranzactiile cu bunuri din jocuri vor fi impozitate, autoritatile coreene discutand deja aceasta posibilitate. Curios sau poate nu, lumile virtuale ca forme evoluate de socializare generaza  la randul lor alte forme de manifestare: site-ul www.olangon.org, Online Gamers Anonymous, isi propune sa ajute jucatorii dependenti de lumile online.

     

    Site-ul, care a depasit un milion de vizitatori, este creatia unei membre a grupului Everquest Widows – Vaduvele Everquest, organizatie a partenerilor, familiilor si prietenilor/elor dependentilor de „Everquest“. Altfel, „Everquest“ era nu cu mult timp in urma a 77-a economie a lumii, peste multe state cu populatie comparabila.

  • 100 de zile in lotus

    Momentul care imi place cel mai mult in filmele cu bataie este cel in care eroul se concentreaza inaintea asaltului final. In tot acest timp adversarul sare dezarticulat in jurul lui, se prabusesc cladiri, masinile explodeaza, alienii se regrupeaza. Eroul ramane impasibil, in pozitia lotus, cu ochii inchisi. Pe urma, rupe tot.

     

    Cand scriu acest text, ceasul de la Universitate arata fix 100 de zile pana la data integrarii. Cand el va aparea, raportul Comisiei Europene va fi fost facut public si sper ca nu s-a schimbat nimic – 1 ianuarie, fara stegulete, masuri de acompaniament, parteneriat, verificari, conditionalitati.

     

    Fara stegulete? De ce? Erau interesante, introduceau o nuanta de concretete pe care ma indoiesc ca formularile de genul „accompaning measures“ o vor pastra. Nu, ce vreau sa spun nu este ceea ce ati fi tentati sa credeti, ca uite ce putin timp mai este si cum sa ne pregatim cat mai bine si bla, bla…

     

    De fapt cred ca nu mai avem nimic de facut si ca deciziile au fost luate. Nu avem adversari care sa sara in jurul nostru dezarticulati, masinile explodeaza pe la altii, care poate nu s-au concentrat destul, cladirile nu se darama decat pentru a face loc cartierelor rezidentiale, iar alienii par destul de convinsi in a ne accepta. Dar ca sa iasa filmul frumos si cu happy-end, cred ca restul zilelor pana la 1 ianuarie ar trebui sa fie momentul nostru de concentrare si de introspectie.

     

    Comisia nu a dorit sa transforme romanii si bulgarii in europeni de mana a doua si de aceea a renuntat la clauzele de salvgardare, care, desi prezente in legislatie de peste un deceniu, nu au fost aplicate niciodata. Este o ultima ingaduinta, dupa alte o sumedenie. Hai in schimb sa ne dam stegulete singuri.

     

    Primul, de o culoare incerta, este legat chiar de europenism de mana a doua. Nu poti fi „second hand“ decat daca te simti asa si daca te comporti ca atare. Romanii au suferit in ultimii ani o alterare a sentimentului national, acela curat si frumos, nu cel extremist, nu sovin. Pe site-ul unui cunoscut scriitor american, unde am intrat saptamana trecuta, exista o rubrica „X citeste, asculta, va recomanda“, iar una din recomandari era aceea de a sarbatori ziua steagului. Cata lume stie ca aceasta zi exista si in Romania, cati stiu data exacta si cati chiar participa, lipsiti de obligatii, la sarbatoare. Si este cel mai putin important exemplu… Iar pana la proiectul Europei unite, daca va fi sa se realizeze vreodata, de la 1 ianuarie vom avea 27 de individualitati europene, de caractere puternice care se vor imbratisa oficial in fata aparatelor de fotografiat, dar care se vor lupta intr-un fel sau altul pentru a se impune. Avea-vom suficienta vana pentru asta? Sa meditam.

     

    Un alt stegulet la civism si responsabilitate. Nu voi inceta sa recomand oricui o carte – „Punctul critic“ de Malcom Gladwell – care ofera raspunsuri pentru multe din problemele romanilor la acest capitol. Se vorbeste acolo de teoria geamului spart: intr-un loc cat de cat ingrijit un singur geam spart induce in constiinta publica posibilitatea ca se poate si este acceptata o anume stare de lucruri; in scurt timp vor aparea nenumarate geamuri sparte, gramezi de gunoaie si o crestere a infractionalitatii. Gladwell ofera chiar exemplul orasului New York, confruntat la mijlocul deceniului sapte cu o violenta si cu o infractionalitate excesive. Zece ani mai tarziu numarul violentelor scazuse la valori incredibile si asta nu din cauza unor superpolitisti care s-au concentrat si au rupt tot, ci pentru ca newyorkezii au fost obligati sa plateasca la intrarea in metrou, pentru ca vagoanele metroului n-au mai fost acoperite cu grafitti-uri (sase ani s-au razboit numai pentru asta) si pentru ca orasul a fost salubrizat corespunzator. S-a creat o imagine si o stare de spirit in care infractionalitatea pur si simplu nu s-a simtit bine si s-a retras. Uite un exercitiu pentru municipalitati, unde este nevoie, desigur… Un stegulet pentru prosperitate, ideea fiind preluata din cartea unui cunoscut analist economic pe care o citesc acum. Cred ca unul din principalele motive care au facut posibila revolutia din 1989 a fost nazuinta romanului de a trai mai bine. Si chiar daca la nivel declarativ ideea de prosperitate a fost prezenta, la modul concret s-au facut prea putine, mai importante dovedindu-se mimarea jocului democratic sau capitalist. „Eu“ s-a dovedit mai tare decat „noi“, asa ca romanul acela statistic mi se pare a fi in prezent cel mai expus si cel mai putin aparat.  Iar importanta lui nu mai trebuie subliniata: din aceasta zona creste clasa de mijloc, de aici trebuie sa apara serviciile si intreprinzatorii. Ar mai fi un stegulet la sanatate, care ar trebui sa inceapa o campanie de vaccinare antiisterica… Si mai sunt si altele, avem 100 de zile sa le descoperim.

     

    Unele din cele de mai sus nu si-ar avea locul intr-o revista de afaceri. Dar cred ca lumea afacerilor nu poate fi rupta de restul societatii, legaturile fiind multe si puternice. Stiti ce ma deranjeaza cel mai mult pe strada? Rupturile de fatade: ia cineva un spatiu si il face boboc si afara si inauntru. Dar daca alaturi ranjeste had o fatada prabusita, efectul e nul, iar imaginea grotesca. Iar responsabilitatile nu pot fi delimitate net, de aici pana aici, nici macar in materie de fatade.

  • Cine n-are unguri sa-si cumpere!

    Neaua ninge, ploaia ploua, iar politicienii mint. Sau nu? Nu, nu va speriati! Titlul de mai sus face parte din categoria „afara-i vopsit gardul, si-nlauntru, leopardu’“. Departe de mine gandul de a ridica in slavi demonstratiile violente din capitala Ungariei, ca reprezentand vreo culme a democratiei.

     

    La fel de departe, insa – ce-i drept – ideea de a compara (cum s-au repezit unii) manifestatiile din Budapesta cu navalirile minerilor in Bucuresti; sau cea de a-mi freca mainile cu satisfactia ca, in sfarsit, a murit si capra vecinului: s-a distrus mitul unei Europe Centrale mai civilizate decat cea de la Portile Orientului.

     

    Nu. Tocmai pentru ca e vorba despre un fenomen care, aparent macar, nu ne priveste direct, beneficiem acum de o sansa – distanta. O distanta care, insa, inlesneste un exercitiu de care nu am prea mai avut parte – punerea in perspectiva; privitul dincolo de varful nasului. De aici si titlul in aparenta scandalos; daca suntem suficienti de inteligenti, putem trage invatamintele necesare din experienta ungara, fara a trebui sa suportam, totodata, si oalele sparte, deficitul de imagine etc. Pentru ca nu masinile incendiate, bolovanii sau lozincile extremiste sunt semnificative in episodul budapestan. Uitati pentru cateva clipe titlurile din ziare. De manifestatii eminamente politice terminate in confruntari violente lumea a mai avut si va mai avea parte. Betia extremismului n-are frontiere. Si nici prostia. Asta nu inseamna insa ca putem pune egal intre toate demonstratiile care se termina cu arestari si capete sparte, dupa cum nu punem semnul egal intre Ghandi si Hitler doar pentru ca ambii au ajuns in mormant.

     

    Sa o luam babeste. Cazul ungar reprezinta un exemplu tipic de „accident istoric“ – unul dintre momentele acelea, putine la numar, dar coplesitoare ca semnificatie, in care istoria da lectii nu in parabole, ci aratand de-a dreptul cu degetul. Altfel spus,  scotandu-ne ochii. Miop sa fii sa nu vezi ca Ungaria nu reprezinta un caz izolat, ci unul mai degraba simbolic. Ceea ce diferentiaza Budapesta de alte capitale europene sau de aiurea e faptul ca aici scheletul – vorba englezilor – s-a impiedicat si a iesit din dulap. Sau, daca preferati varianta americana, gorila de 800 de punzi din sufragerie, pe care toata lumea o ignora cu gratie, a dat, din greseala, cu serviciul de ceai de pamant, facandu-l tandari. Toata lumea are un schelet in dulap sau o gorila in sufragerie – dar nimeni nu vrea sa recunoasca pana cand scheletele nu deschid cu metatarsienele usile sau gorilele nu izbesc cu pumnul in masutele de cafea.

     

    Ceea ce a spus premierul Gyurcsany stia dinainte tot satul. Sau, ma rog, toata primaria macar: politicienii mint. Nu degeaba unul dintre ministrii cabinetului Gyurcsany s-a mirat, candid, de unde si pana unde asa reactie? Ce nu stiati? Ca neaua ninge, ploaia ploua si politicienii mint? Da’ pe ce lume traiti? Ministrul cu pricina a pus, fara sa vrea (gura ce adevar graieste) degetul pe o rana prea mult timp ignorata: politica in lumea occidentala a devenit, in buna masura, o forma lipsita de fond, varianta capitalista a socialistului „noi ne prefacem ca muncim, voi va prefaceti ca ne platiti“. Nu va voi plictisi acum cu teorii savante despre cum s-a ajuns aici, cum s-au „cartelizat“ partidele etc. Important e rezultatul: in baza morala a oricarei politici nu mai cred nici politicienii, nici electoratul si nici macar politologii. Votul nu mai reflecta principii, ci „gusturi“ estetice – care politician ma minte mai frumos. Cei care mai cred sloganurile din campania electorala sunt, zice-se, fie idealisti, fie idioti. In ambele cazuri, irecuperabili. Si totusi. Totusi, Europa de Est mai are inca, din acest punct de vedere, un avantaj. Europa de Est mai are inca de oferit Occidentului o lectie pe gratis. Lectia prospetimii. Scriam in aceasta pagina despre particularitatea politicii in Est, unde linia de fractura ideologica dintre ex- si anti-comunisti nu pare sa se „vindece“ cu una, cu doua – si asta nu din cauza politicienilor, ci incapatanarii electoratului de care, vrand-nevrand, politicienii trebuie sa tina seama. Constatarea se aplica si in acest caz. Dupa excesul minciunii oficializate din perioada comunista, putini sunt est-europenii cu stomacul deja pregatit pentru o minciuna la fel de oficializata, dar ambalata putintel diferit. De aici si reactia vehementa a populatiei maghiare dupa confesiunile lui Gyurcsany.

     

    (Nu ma refer aici la cele cateva sute de extremisti, ci la zecile de mii de manifestanti cat se poate de decenti.) Recunoscand, spasit, ca a mintit, premierul maghiar n-a izbutit sa-si spele pacatele. A distrus doar estetica lui „minte-ma frumos“. E un inceput.

     

    Cazul maghiar s-ar cuveni sa serveasca drept invatatura de minte intregii clase politice – de la noi si de aiurea, mult prea obisnuita cu ideea unui electorat bovin, dispus sa inghita, pe nemestecate si cu cinism, aproape orice.

     

    De buna seama, chiar daca mesajul politic al testelor sparte la Budapesta este, in linii mari, acelasi, nuantele difera nitel in functie de partid. In cazul Aliantei D.A., ii reaminteste ca n-a castigat, de fapt, alegerile, ci PSD-ul le-a pierdut. (Si da, aceeasi logica se aplica si la prezidentiale: nu Traian Basescu a castigat, ci Adrian Nastase a pierdut.) Au pierdut din cauza imaginii (binemeritate, ma grabesc sa adaug) de coruptie la toate nivelurile si pe toate planurile: de la comuna pana la palatul Victoria si de la protejarea securistului Priboi pana la afacerile baronilor locali.

     

    Acum cele doua partide ale Aliantei D.A. par grabite a recupera „handicapul“, chiar daca fiecare o face „in legea lui“: unii (mai mult) cu securistii, altii (mai degraba) cu mafia economica.

     

    Cata vreme PD si PNL merg pe doua benzi diferite, chiar daca in aceeasi directie, fiecare isi imagineaza ca doar ceilalti vor sfarsi in prapastie. S-avem pardon. O stiu pana si copiii: „toate drumurile duc la Roma“, iar „ulciorul nu merge de multe ori la apa“.