BusinessMagazin

Blog

  • O pereche excentrica

    „Blue Orchid“ va fi piesa care va face oamenii sa danseze si care va fi utilizata in reclamele pentru masini si detergent de-a lungul verii

     

    E ceva ciudat cu White Stripes, adica Jack si Meg. Chiar daca sunt niste outsideri cu fete palide si aspect straniu, cei doi au reusit sa se afiseze in compania unor staruri hollywoodiene (Jack a iesit la un moment dat cu Renee Zellweger…) si sa inceapa o cariera actoriceasca (… si a debutat onorabil in pelicula „Cold Mountain“ a lui Minghella).

     

    Din punct de vedere muzical, sunt cat se poate de autentici, caci si-au inregistrat ultimul album cu niste echipamente mai „batrane“ chiar decat suma varstelor lor, refuzand sa faca apel la tehnologia digitala. Structura obisnuita a muzicii lor, in care se regasesc numai chitara, vocea si tobele, indica dorinta de a reduce rock and roll-ul la elementele sale de baza.

     

    Cu toate acestea, chiar daca viziunea lor muzicala este caracterizata de un puritanism auster ce considera majoritatea progreselor tehnologice inregistrate in domeniul muzical in decursul ultimilor douazeci si cinci de ani  drept lucrarea Satanei, imaginea tru-pei este inselatoare, glumeata si mai plina de pacaleli decat cea a fetelor de la Spice Girls.

     

    Formatia se imbraca numai in rosu, membrii ei s-au dat drept frate si sora, dupa care au sustinut ca s-au casatorit si au divortat (afirmatie pe care acum o neaga) si se distreaza pe seama presei, alimentand-o cu zvonuri bine ticluite si gaselnite publicitare.

     

    Un bun exemplu in acest sens este nunta recenta a lui Jack cu modelul Karen Elson, oficiata de un saman intr-o canoe pe Amazon. Un astfel de gest ar fi fost mai degraba de asteptat din partea unui membru al unei trupe de rock ce concerta pe stadioane in anii ‘80 decat din partea unei trupe lo-fi de garage rock din Detroit, care, pe deasupra, mai este si teribil de sincera.

     

    Ultimul lor album, ce poarta un titlu menit sa intrige, „Get Behind Me, Satan“ („Ina-poia mea, Satana“), se conformeaza aceleiasi etici evidentiate de catre mult laudatul lor LP, „Elephant“. „Elephant“ a fost inregistrat in studiourile londoneze Toe Rag, care sunt, de fapt, o corcitura intre studio de inregistrari si muzeu de echipamente clasice, pe cand „Satan“ a fost inregistrat in numai doua saptamani in studioul din locuinta lui Jack. Bine, nu bate el recordul lui „Astral Weeks“, semnat de Van Morrison (inregistrat in doar 48 de ore in 1968), dar tot e un act de curaj intr-o industrie muzicala axata pe realizarea unui produs vandabil si livrarea lui la termene fixe.

     

    Coldplay, al caror nou  album a fost lansat cam in aceeasi perioada cu „Satan“, au reusit performanta de a cauza scaderea pretului actiunilor EMI, pentru ca LP-ul lor nu a fost gata la data stabilita. In acest context, abordarea celor de la The White Stripes, care lanseaza un album la foarte putin timp dupa inregistrarea lui este o surpriza placuta, mai ales pentru o trupa atat de importanta.

     

    Se pare ca nici una dintre piese nu era finalizata la momentul in care duetul a intrat in studio, fiind toate compuse din „pian, marimba si chitara acustica“. Desi nu-s convins de utilitatea marimbei, un fel de xilofon de lemn si totodata instrumentul national al Guatemalei, in procesul de compunere a unui cantec, ideea pe care ti-o transmit comunicatele de presa oficiale remise in vederea promovarii LP-ului este ca acest lucru reprezinta ceva foarte diferit de abordarea muzicala obisnuita a celor de la The White Stripes. Dar nu e cazul.

     

    Chiar daca au folosit aproximativ de trei ori mai multe instrumente pentru realizarea lui „Satan“ decat la „Elephant“, noul album ofera de fapt inca o portie din acelasi fel. Un garage rock mustind de blues. Led Zeppelin modern cu ceva mai mult folk. Are chiar si piesa obligatorie, in care o auzi pe Meg cantand cu o voce ce pare sa spuna „stiu ca nu ma pricep la cantat, dar nu credeti ca seman la voce cu Maureen Tucker de la Velvet Underground?“.

     

    Primul single de pe album, „Blue Orchid“, surprinde perfect spiritul muzicii rock ce se adreseaza ringului de dans, o explozie de energie disco punk, si e probabil una dintre cele mai bune piese ale lor. Din nefericire, restul pieselor din „Satan“ nu se mai ridica la inaltimea „Blue Orchid“.

     

    La fel ca „Elephant“, care s-a vandut in peste 3,5 milioane de exemplare la nivel mondial, in mare parte datorita unei piese criminale indie-dance, „Seven Nation Army“, si aici, „Blue Orchid“ va fi piesa care va face oamenii sa danseze si care va fi utilizata in reclamele pentru masini si detergent de-a lungul verii.

     

    Asemeni altor albume importante lansate de Oasis si Coldplay in acelasi timp cu „Get Behind Me Satan“ si acesta ii arata pe The White Stripes continuand sa faca ceea ce stiu mai bine. Din fericire, ceea ce stiu ei cel mai bine sa faca nu este sa ofere imnuri fotbalistice pentru fani cvasihuligani (Oasis) sau balade epice pline de sabloane pentru studenti enervanti (Coldplay). Ei fac doar o muzica rock grozava, redusa la elementele de baza.

  • Caut gazda virtuala in Romania

    Webhosting-ul si portalurile sunt o afacere care a inceput sa devina serioasa si in Romania. Companiile care ofera astfel de servicii se pregatesc pentru pasul cel mare, publicitatea online.

     

    Chiar daca ai o afacere despre care crezi ca promite, in ziua de azi ea nu mai poate insemna mare lucru daca nu e scoasa in lume, pe Internet. A devenit obligatoriu sa ai o pagina de web in care sa iti prezinti activitatea, ofertele, modalitatile de contact. Mai trebuie, in plus, sa gazduiesti pe serverul site-ului respectiv si adresele de posta electronica ale angajatilor firmei. Cum ar fi sa trimiti o scrisoare de intentie sau un precontract de la o adresa cu „yahoo.com“ in coada?

     

    Pe asta se si bazeaza inmultirea firmelor care ofera servicii de hosting – gazduire de site-uri.

    Unul dintre ce mai mari furnizori de servicii Internet din lume, Yahoo, a anuntat ca va oferi gratuit gazduire site-urilor companiilor mici.

     

    Pe piata mondiala a serviciilor de hosting lupta e acerba, la fel ca si batalia intre companiile care ofera portaluri de Internet sau posta electronica. Aflat intr-o competitie ascutita cu Google pentru serviciile de e-mail, cu MSN pe partea de portaluri si cu amandoua in ceea ce priveste motoarele de cautare, Yahoo cauta astfel sa treaca cu un pas inaintea rivalilor.

     

    In Romania, cu toate ca motoarele de cautare autohtone, serviciile de gazduire sau cele de email si-au facut de mult aparitia, inovatiile determinate de ceea ce ar trebui sa insemne batalia pentru intaietate pe piata nu sunt prea multe.

     

    In ceea ce priveste numarul de pagini gazduite, piata este dominata de myDomain, serviciul de hosting oferit de Connex prin portalul myX, urmat de Kappa (portal si hosting oferite de Astral Telecom), Home.ro (RDS) si Romania Online (ROL), arata datele Asociatiei Nationale a Internet Service Providerilor (ANISP).

     

    „Din punct de vedere al audientei pe partea de portal, conduce Kappa, urmat de ROL si home.ro“, spune Mihai Batraneanu, presedintele ANISP. „Acest criteriu, al audientei este important, pentru ca determina incasarile din publicitate ale operatorilor respectivelor portaluri.“

     

    Cea mai simpla modalitate de a-ti face simtita prezenta pe Internet printr-o pagina de web si gazduirea conturilor de e-mail asociate acesteia este sa apelezi la un astfel de portal. Furnizorul iti ofera, in functie de banii pe care ii platesti, un spatiu mai mare sau mai mic pentru site si e-mail, (instrumentele cu ajutorul carora poti construi un site chiar fara sa fii specialist), asistenta tehnica si promovarea paginii de Internet pe motoarele de cautare si pe portal.

     

    Vor ajunge insa furnizorii autohtoni de servicii sa ia in calcul oferirea gratuita de gazduire a site-urilor si a conturilor de email? Vom vedea. Un lucru e cert: aceste servicii se vor ieftini in viitor.

    „Hosting-ul in sine nu e o afacere de mare perspectiva, nu se vor castiga bani multi din taxele lunare pentru aceste servicii pentru ca preturile vor fi tot mai mici.

     

    Adevarata afacere va veni de urma publicitatii online“, explica Batraneanu. „In anii urmatori, bugetele de publicitate ale companiilor se vor imparti intre televiziune si Internet.“ Piata romaneasca de publicitate pe Internet ramane, deocamdata, una foarte mica, incasarile anului trecut fiind de aproximativ un milion de euro.

     

    Connex, cel mai mare jucator de pe piata din punctul de vedere al numarului de clienti, nici macar nu ofera spatiu publicitar pe portalul myX, prin care se face accesul la serviciul de gazduire MyDomain. „In momentul de fata, avem aproximativ 12.000 de domenii inregistrate prin serviciul myDomain. Conform datelor noastre, aceasta inseamna ca aproximativ un sfert din domeniile active din Romania sunt gazduite la Connex“, spune Gabriela Matei, senior director Business Market al operatorului.

     

    Evident ca interfata de acces la serviciile de gazduire myDomain se face prin intermediul portalului myX. Asadar, acesta ar putea oferi companiilor promovarea de produselor si serviciilor lor prin intermediul publicitatii online adresata cel putin unui sfert din persoanele fizice si juridice romanesti care au site-uri de Internet.

     

    Ca sa nu mai vorbim de faptul ca myX, ca orice portal, ofera acces catre multe alte servicii, cum ar fi descarcarea de tonuri de apel, albume foto online, stiri, starea vremii, cotatii valutare, oferte turistice si altele. Prin urmare, numarul de accesari ale portalului este mult mai mare decat al celor 12.000 de utilizatori myDomain.

     

    „Spre deosebire de majoritatea serviciilor accesibile de webhosting din piata, myDomain nu are o politica de publicitate online pe site-urile gazduite. Dupa cum se poate observa, nici portalul myX nu ofera publicitate online, deci nu are venituri din aceasta activitate“, afirma Gabriela Matei. Oficialul Connex nu explica insa motivatia deciziei de a nu oferi spatiu spatiu publicitar online.

     

    Daca portalul myX ar oferi asa ceva, foarte probabil ca piata autohtona a acestui tip de publicitate s-ar ridica foarte mult. Connex nu a dorit sa ne comunice veniturile realizate din activitatile de portal si webhosting, desi este evident faptul ca operatorul are o evidenta clara pentru acestea. „Cifra de afaceri pe 2004 a fost semnificativa, cea mai mare parte provenind din serviciul myDomain. Pentru 2005 estimam o crestere de 40% a acestor venituri fata de 2004“, spune Gabriela Matei.

     

    O situatie mult mai neobisnuita intalnim la Astral Telecom, care ofera portalul si serviciile de webhosting Kappa. Oficialii companiei afirma ca nu exista o evidenta separata a clientilor acestui serviciu, toti figurand drept clienti de Internet si date. La fel, nici veniturile de pe urma activitatii de hosting nu ne-au putut fi comunicate din acelasi motiv.

     

    In schimb, cei de la RDS spun ca exista o evidenta separata a activitatii portalului si serviciului de gazduire home.ro. „Exista aceste evidente separate pe hosting si portal, insa ele trebuie extrase din baza de date. Din ce mi s-a transmis de la acel departament, aceasta operatiune este destul de dificila si, mai ales, dureaza mult timp, nu e vorba de o zi sau doua“, explica Diana Modval, responsabil pentru relatii publice al companiei. Asteptam.

     

    Intrebarea care se naste este daca in asemenea conditii mai poti sti daca o parte din business-ul tau e eficient sau nu si cum ai putea sa iti cresti veniturile. Daca un manager nu are evidenta veniturilor si cheltuielilor cu o anumita activitate sau trebuie sa astepte zile in sir pentru a extrage aceste informatii din baza de date, e greu de presupus ca poate lua o decizie rapida si corecta privind activitatea respectiva.

     

    Cu mult mai simplu stau lucrurile pentru cei care ofera doar astfel de servicii, portalurile si webhostingul fiind activitatea de baza. Compania timisoreana Rospot, una dintre primele care a oferit servicii de gazduire prin intermediul Rohost, spune ca are in prezent circa 1.000 de clienti. „Sunt atat companii cat si alte institutii, chiar biserici sau armata“, spune Cosmin Neagu, unul dintre asociatii firmei.

     

    „Cifra de afaceri pe primele trei luni e undeva pe la 2 miliarde de lei, aproape cat tot anul trecut. Am realizat 2,5 miliarde in 2004, un miliard in 2003 si 600 de milioane in 2002, doar din webhosting si servicii direct legate de acesta“, spune Neagu.

     

    Piata autohtona de servicii de gazduire si portaluri se afla abia la inceput. In perspectiva in care cartea se va juca pe atragerea de publicitate online, companiile realizeaza ca serviciile atractive care le diferentiaza de competitie sunt cheia succesului si nu neaparat pretul redus. myX ofera o gama de servicii dedicate abonatilor de telefonie mobila, incercand sa isi asigure astfel fidelitatea a cel putin o parte din cei 5 milioane de utilizatori Connex. „Este posibila extinderea pe viitor a actualului serviciu myDomain.

     

    Deoarece vorbim de un model de succes, cel mai probabil este ca acelasi model va fi reprodus si pentru clienti cu nevoi extinse“, afirma Gabriela Matei de la Connex. La fel, ROL a lansat serviciul AirTickets, singurul care iti aduce biletul de avion acasa, dupa ce l-ai platit online. Compania are de gand sa isi extinda oferta si pentru alte tipuri de rezervari. Aici intra bilete la film, teatru, concerte, evenimente, rezervari la hoteluri sau restaurante.

     

    Pe ansamblu insa, portalurile sau serviciile de gazduire romanesti inca „nu rup gura targului“. La preturi suntem aproximativ la acelasi nivel cu ce se practica afara. Calitatea si diversitatea serviciilor difera insa. Potential de crestere pentru astfel de servicii exista insa suficient, pe masura ce companiile, firmele mici sau utilizatorii individuali vor simti nevoia sa-si prezinte afacerile pe internet.

     

    Daca firmele mari prefera sa isi gazduiasca site-ul si conturile de email pe servere proprii, pentru afacerile mici si mijlocii e mai indicat sa apelezi la un furnizor de servicii. Unul dintre motive ar fi asigurarea securitatatii datelor, mai ridicata in cazul serverelor de gazduire ale companiilor specializate.

     

    Un alt motiv este ca acesti furnizori ofera asistenta specializata atat din punct de vedere tehnic cat si al instrumentelor necesare constructiei site-urilor sau conturilor de email, fara a fi necesar un departament IT specializat in cadrul firmei. Asa cum s-a intamplat si cu alte domenii, nu ar fi exclus ca, la momentul in care piata de servicii de webhosting si portaluri va deveni matura, sa intre in atentia jucatorilor de afara. Pe cand yahoo.ro?

  • Flamingo pe Bursa, in stil american

    „O sa ne listam la Bursa“ – refrenul acesta il canta multi directori generali si presedinti de companii, dar de cele mai multe ori promisiunile lor raman neonorate. In decembrie 2003, cand a devenit presedintele Flamingo Computers, Dragos Simion promitea ca va lista compania in trei ani. A reusit sa se tina de promisiune dupa doar un an si jumatate.

     

    Actul de nastere al Flamingo, grupul care isi vinde 20% din actiuni prin oferta publica initiala, s-a semnat in 1994. Istoria companiei a inceput cu trei tineri antreprenori nascuti in acelasi an (1968) si deveniti, ulterior, colegi de facultate. Cei trei n-au inventat roata – au intuit doar, la inceputul anilor ‘90, ca PC-urile vor ajunge sa se vanda in volume mari, asa cum se intampla, in acea perioada, cu televizoarele color. Numele celor trei? Dragos Cinca, Marius Ghenea si Varol Islam.

     

    Absolventi ai Facultatii de Electronica si Telecomunicatii, Marius, Dragos si Varol stiau bine inca de atunci cum se asambleaza un calculator. „Spre deosebire de mine, Dragos si Varol erau mai tehnici“, povesteste Marius Ghenea (37), primul director executiv al companiei – in prezent seful Flanco, al doilea mare lant de retail de electrocasnice din Romania. „Si eu stiam sa asamblez calculatoare, dar rolul meu in Flamingo a fost sa gandesc structura si dezvoltarea companiei.“

     

    Daca Marius Ghenea a devenit CEO si presedintele companiei, Cinca, fiind actionarul principal, a ocupat functia de chairman, iar Varol Islam era coordonatorul de-partamentului tehnic (asamblare de computere si service). In 1994, piata de distributie IT nu era nici pe departe un teritoriu virgin. In peisajul autohton, mai erau producatori si distribuitori de calculatoare, precum Scop, Forte sau Omnilogic. Dintre toti insa, Flamingo a ales o cale aparte: si-a mutat centrul de greutate spre zona de vanzare, de contact cu clientul final, devenind in timp principalul lant de distributie IT (PC-uri si tehnica de calcul).

     

    Dupa ce firma a functionat intr-un apartament de bloc in cartierul bucurestean Militari, primul magazin Flamingo a fost deschis in Soseaua Panduri, in iulie 1995. Desi, pe acea vreme, un calculator personal era mult inferior din punct de vedere tehnic celor cu care ne-am obisnuit acum, pretul era foarte mare. Un PC ajungea sa coste aproximativ 1.000 de dolari – pret cu care se poate cumpara in prezent un laptop. Pretul ridicat al computerelor le permitea atunci vanzatorilor sa obtina marje de profit ridicate, insa volumul business-ului era scazut.

     

    „La inceput, vindeam direct din apartamentul de bloc catre persoane fizice si companii“, isi aminteste Ghenea, insa succesul cel mare a inceput din momentul in care s-a deschis primul magazin. In 1994, majoritatea producatorilor de PC-uri si accesorii nu aveau reprezentante in Romania, asa ca era destul de greu sa sa castigi contracte din pozitia de mica firma romaneasca.

     

    E si o vorba: cand esti mic, nimeni nu te baga in seama. Ghenea, in calitate de director executiv, a convins marii furnizori ca Flamingo are o strategie pe termen mediu. Consecinta? A semnat cu Genius, Sony sau Microsoft. Ca un element anecdotic, printre primele parteneriate de distributie puse la punct de Ghenea s-a numarat cel cu Flanco – firma pe care avea sa o conduca in momentul despartirii de Flamingo.

     

    Micul distribuitor Flamingo reusea, astfel, sa devina importator direct, aprovizionandu-si magazinele din Ungaria si Turcia. Piata retail-ului IT s-a populat destul de mult si dupa infiintarea Flamingo. Au mai aparut Ager si Ultra Pro. Coincidenta a facut ca si actionarii principali ai acestor companii sa fie colegi de generatie cu fondatorii Flamingo.

     

    Este vorba de Bogdan Savin, actionar principal la Ager si Cristian Fughina – proprietar, alaturi de sotia sa, al lantului Ultra Pro. Flamingo a aparut primul si primul a ramas. A fost ca o cursa in care primul plecat ramane sef de pluton. O data cu dezvoltarea lantului de retail (magazine pentru clienti finali persoane fizice), Ghenea, Cinca si Islam au pus la punct si divizia de distributie, adica partea din Flamingo care vindea atat direct catre clienti companii, cat si catre alti retaileri. „Cu timpul, ne-am axat catre al doilea tip de distributie“, explica Ghenea. „Totodata am avut grija sa nu ne concuram clientii diviziei de distributie. Nu ne-am deschis magazine in tara in locurile in care acestia deja erau prezenti.“

     

    Avand distributie nationala si relatii cu furnizorii din strainatate, deschiderea Flamingo International a fost o decizie naturala. Asta s-a intamplat in 1999. Primul pas facut de Flamingo International a fost in Republica Moldova, in Chisinau. Au urmat Bulgaria, statele din spatiul ex-iugoslav (Macedonia, Croatia, Serbia), Ungaria si in 2001, Olanda. Compania a inceput prin a face in aceste tari doar distributie, deschiderea de magazine proprii fiind o decizie de data foarte recenta.

     

    Intrarea Flamingo pe piata moldoveana nu a fost lipsita de impedimente. „Ajunsesem sa avem 25% din aceasta piata. Companiile locale au facut lobby la autoritati, s-a schimbat peste noapte legislatia, fapt care ne-a diminuat business-ul“, spune Ghenea.

     

    Deschiderea unui centru de distributie in Olanda te trimite cu gandul la facilitati fiscale. „N-a fost vorba de asa ceva, pentru ca eram companie rezidenta. Prezenta la Rotterdam a insemnat construirea unei platforme de distributie in tarile europene in care eram prezenti“, explica Ghenea. Importurile de echipamente din Benelux erau sortate in Olanda si redirijate catre Zagreb, Budapesta sau zona libera Giurgiu.

     

    Toate bune si frumoase, pana la inceputul anilor 2000. Dupa ce pornise de la un magazin de 40 mp in Soseaua Panduri, lantul Flamingo avea zeci de puncte de prezenta in toata tara, extindere reflectata si in dinamica vanzarilor. De la trei milioane de dolari in 1995, Flamingo vindea de 30 de milioane de dolari in 2000 si de 48 de milioane de dolari in 2001. Acest an a fost unul de cotitura pentru grupul de firme Flamingo. De la infiintare, se tot dezvoltase din resurse proprii (propriul profit) si din credite bancare. Marius Ghenea si Dragos Simion au venit cu ideea atragerii unui fond de investitii. Cresterea pe care ar fi generat-o banii adusi de fond ar fi dus la imbunatatirea rezultatelor financiare (marirea profitului). In plus, era de asteptat ca avansul in fata competitorilor sa creasca.

     

    Pana la urma, discutiile cu fondurile nu s-au concretizat intr-o investitie, pentru ca industria IT era asociata, la data respectiva, cu declinul dotcom-urilor. In aceeasi perioada, au aparut disensiuni intre Marius Ghenea si Dragos Cinca, actionarul majoritar de atunci si de acum, privind dezvoltarea strategica a companiei. Primul vroia consolidarea pozitiei Flamingo la nivel national, in vreme ce Dragos Cinca era adeptul extinderii internationale.

     

    Consecinta divergentelor de viziune dintre Cinca si Ghenea? Directorul general Ghenea a plecat din companie, vanzandu-si pachetul de actiuni catre actionarul majoritar. „In momentul plecarii mele, structura actionariatului era, grosso modo, urmatoarea: Dragos Cinca – doua treimi, iar eu – o treime“, explica Ghenea. Dupa tranzactie, Cinca, impreuna cu sotia, a ajuns sa detina peste 95% din companie, dupa ce anterior mai cumparase actiuni si de la Varol Islam – cel de-al treilea fondator.

     

    Dupa plecarea lui Ghenea, care s-a instalat imediat pe postul de sef al Flanco, imaginea Flamingo nu s-a mai identificat o buna perioada de timp cu nici unul dintre manageri. Dragos Cinca a fost mereu o prezenta foarte discreta, singurul lider care mai vorbea in numele Flamingo fiind Dan Topala – presedintele diviziei internationale.

     

    Flamingo a ramas intr-o faza de tranzitie pana la sfarsitul lui 2003. Atunci a intrat in lumina reflectoarelor Dragos Simion, numit in decembrie presedintele Flamingo Computers (divizia de retail). Simion a fost o surpriza doar pe jumatate, pentru ca era consilier financiar al Flamingo de prin 1996, dupa ce a absolvit un MBA in Norvegia. Dragos Simion (37), coleg de liceu cu Marius Ghenea, este cunoscut pentru experienta sa in domeniul fondurilor de investitii si al pietei de capital.

     

    Daca Ghenea a plecat intr-un moment in care actionarii renuntasera la ideea atragerii unui fond de investitii, Simion a fost adus cu misiunea de a lista Flamingo la Bursa. Nevoia de finantare a ramas, numai ca proprietarul a optat pentru o alta metoda de atragere a banilor. „Mandatul meu presupunea listarea companiei dupa trei ani de la numirea mea in functia de presedinte“, explica Simion. „Listarea se face dupa un an si jumatate.“

     

    De ce atat de repede? „Cu banii pe care ii vom obtine acum vom putea face investitii in extindere, astfel incat momentul integrarii in Uniunea Europeana sa ne gaseasca suficient de tari pentru competitia cu eventuali concurenti straini“, detaliaza Simion, in prezent director general si presedinte la Flamingo Computers si membru in Consiliul de Administratie al holdingului Flamingo International. Holdingul inglobeaza Flamingo Computers (retail) si Flamingo Distribution Center (distributie). Noua structura a fost creata in cursul lui 2004 special pentru momentul listarii.

     

    Prin unificarea celor trei companii din grup, investitorul care va cumpara o actiune Flamingo va putea sa deveni actionar in toate trei, simultan. Din punct de vedere financiar, Flamingo a fost auditata de consultantul PricewaterhouseCoopers.

     

    „In al doilea trimestru din 2004, am propus listarea companiei la mijlocul lui 2005 si ideea a fost acceptata“, povesteste Dragos Simion. Structura ofertei Flamingo are multe elemente de originalitate, fiind o premiera pentru piata de capital romaneasca.

     

    Analistii au comparat oferta publica initiala a companiei romanesti cu cea initiata anul trecut de motorul de cautare Google. Iata cum „investment banking-ul“ (intermediere de oferte publice, potrivit terminologiei engleze), considerat segmentul cel mai inovativ al pietelor financiare, incepe sa capete substanta si in Romania.

     

    Ce s-a intamplat recent? Noul holding Flamingo, al carui Consiliu de Administratie este prezidat de Dragos Cinca (actionar majoritar), a aprobat o majorare de capital cu 17 milioane de noi actiuni, care vor fi adaugate celor 67 de milioane deja existente. Prin majorarea de capital, 20% din actiunile „noii companii“ vor fi vandute prin oferta publica initiala, actionarii actuali urmand sa isi dilueze ponderea. Cele 20% din actiuni care urmeaza sa fie vandute daca oferta va fi integral subscrisa ar trebui sa aduca in companie 10 milioane de euro, conform asteptarilor managementului.

     

    Succesul subscrierii ar putea atrage dupa sine listarea a inca 15% din companie, ceea ce ar face ca pachetul de actiuni flotante sa ajunga la 35%. Banii vor fi folositi pentru extindere, inclusiv in deschiderea de noi magazine in strainatate. Deja Flamingo are magazine proprii in Bulgaria si Serbia. Dragos Simion vorbeste de un efort investitional total de 25 de milioane de euro pentru urmatorii doi ani.

     

    Cum vor decurge lucrurile: dupa publicarea anuntului de listare, facut saptamana trecuta, perioada de subscriere va avea loc intre 15 si 22 iunie 2005. In acest interval, investitorii interesati va trebui sa faca oferte de cumparare pentru preturi cuprinse intre 24.000 si 18.000 lei pe actiune. Astfel, in momentul listarii, valoarea de piata a Flamingo va varia intre 42,3 si 56,6 milioane de euro.

     

    Ca intr-o licitatie, vor avea prioritate cei care fac ofertele cele mai bune, adica apropiate de pretul superior (24.000 de lei). „Undeva intre 24.000 lei pe actiune si 18.000 lei pe actiune, vom trage linie, nu neaparat la pretul maxim care subscrie oferta, ci ceva mai jos, pentru a lasa actiunilor loc de crestere pe piata secundara. Toate actiunile se vor vinde la un singur pret. Celor care au licitat sub pretul final nu li se va aloca nimic, ci li se vor restitui banii.

     

    „Alocarea actiunilor in caz de suprasubscriere se va face prorata cu volumele licitate“, explica Dragos Simion. „Astfel, cei care nu isi vor vedea ordinele subscrise integral in piata primara isi vor putea completa portofoliile pe piata secundara, ceea ce va conduce la cresterea cererii pe piata secundara.“

     

    Noutatea acestei oferte consta in faptul ca 20% din pachetul scos la vanzare va fi vandut ca bonus celor care vor cumpara primii (10%) si celor care au facut oferta cea mai buna (10%). Aceste bonusuri poarta „patentul“ Dragos Simion. „Bonusul de 20% ii va determina pe investitori sa se grabeasca sa cumpere si, in acelasi timp, sa faca oferte bune“, explica artizanul ofertei publice initiale pe care o va face Flamingo. Oferta va fi intermediata de ING Securities si Raiffeisen Capital & Investment.

     

    Este momentul actual potrivit pentru o oferta publica initiala? Pesimistii spun ca Bur-sa este jos pe fondul scaderii actiunilor Petromidia, cauzate de anchetarea omului de afaceri Dinu Patriciu (actionarul majoritar al Rompetrol, grup din care Petromidia face parte) si de votul negativ dat Constitutiei europene de Franta si Olanda. Cu alte cuvinte, investitorii straini sunt putin reticenti in privinta plasamentelor pe Bursa de la Bucuresti.

     

    „Ne bazam pe faptul ca genul de investitori interesati de un IPO nu vor fi influentati de factorii perturbatori“, spera Dragos Simion care, desi si-a atins obiectivul, isi continua mandatul cel putin pana la expirarea celor trei ani – termenul fixat initial. 

     

    Si in afaceri ca si in viata, exista o ciclicitate a intamplarilor. Marius Ghenea, fondatorul care a plecat din companie in 2001, va cumpara actiuni in cadrul ofertei publice initiale, redevenind actionar. „Chiar daca nu as fi avut nici o legatura cu Flamingo, brokerii cu care lucrez ar fi cumparat un pachet din noile actiuni pentru diversificarea portofoliului“, spune Ghenea, un pasionat investitor pe piata de capital.

     

    Se impune o precizare: Ghenea a vandut in urma cu aproape patru ani 30% din Flamingo pentru o suma pe care surse din piata au estimat-o la acea vreme la 4-5 milioane de dolari (circa cinci milioane de euro). Acum, daca oferta va avea succes si 20% din companie se vor vinde cu 10 milioane de euro, cele cinci milioane ale lui Ghenea vor putea „cumpara“ doar 10% din actiuni. Momente diferite, oportunitati diferite.

  • Flamingo, inainte de IPO

    CIFRA DE AFACERI IN 2004: 60 de milioane de euro, consolidata la nivelul intregului holding listat

    PROFIT NET IN 2004: 3,6 mil. euro

     

    NUMAR DE MAGAZINE: 82 de magazine in Romania (inclusiv cinci in franciza), doua magazine in strainatate (Bulgaria si Serbia), doua Future Shop (magazine cu echipamente portabile)

    NUMAR ANGAJATI: circa 700, la sfarsitul lui 2004

     

    ACTIONARIAT INAINTEA OFERTEI PUBLICE: Dragos Cinca – 79%, managerii (80 de persoane) -21%

    PACHET DE ACTIUNI SCOS LA BURSA: 20% dupa majorarea de capital

  • Aglomeratie in Baneasa

    In urma cu 15 ani, Baneasa era pentru bucuresteni doar numele unei paduri, loc de picnic si al unui aeroport. Acum Baneasa este cunoscuta si drept zona in care traiesc cei mai avuti dintre romani. Unde isi fac acestia cumparaturile?

     

    Locuitorii zonei de nord a Bucurestiului nu au in prezent prea multe optiuni cand vine vorba de cumparaturi. In afara de doua magazine cash & carry, un centru comercial acum falimentar (Prismatown) si recent deschisul mini-mall Jolie Ville, zona a fost ocolita de investitori. Dar pentru anul viitor sunt anuntate doua investitii de mare amploare, care ar putea schimba in intregime fata cartierului Baneasa.

     

    Daca primul proiect prevede constructia unui mall de 50 de milioane de euro, al doilea este parte dintr-un complex amplu, care prevede si constructii rezidentiale, imobile de birouri etc., investitia fiind evaluata la peste un miliard de euro.

     

    Cele doua centre comerciale sunt amplasate chiar unul langa altul, fiind astfel in concurenta directa pentru atragerea chiriasilor. Astfel, proiectul Baneasa Mall prevede constructia unui centru comercial pe doua niveluri, care va cuprinde un hipermarket, magazine de mobila si bricolaj, spatii comerciale de dimensiuni mai mici si spatii de petrecere a timpului liber, potrivit unui comunicat al Euro Mediterranee Consulting (EMCT), dezvoltatorul centrului.

     

    Pe de alta parte, compania Baneasa Investments – membra a grupului de firme TriNation, controlat de omul de afaceri Gabriel Popoviciu – a inceput deja lucrarile la prima etapa a proiectului, spune Mihail Mateescu, directorul general al companiei.

     

    Complexul comercial va cuprinde un hipermarket, un magazin de mobila si unul de bricolaj, precum si parcarile aferente. Terenurile au fost inchiriate de catre viitorii ocupanti, respectiv Carrefour, Bricostore si Mobexpert. Constructia hipermarketului Carrefour, care va avea si galerie comerciala, a fost deja inceputa de compania franceza Vinci, iar deschiderea celor trei magazine este prevazuta pentru primavara anului viitor.

     

    In a doua faza este prevazuta constructia unui mall, a unui cinematograf multiplex, un magazin cu articole sportive, dar si a unui alt magazin de mobila. Ulterior, va fi deschis si un magazin cash & carry de catre grupul german Metro, a precizat Mateescu.

     

    In ceea ce priveste vecinatatea cu proiectul Baneasa Mall, directorul companiei dezvoltatoare afirma ca nu va afecta afacerile Baneasa Investments. „Nu ne temem de concurenta, ba chiar ar putea fi benefica pentru ca se creeaza un flux suplimentar de clienti“, spune Mateescu.

     

    Nici Dan Viorel Sucu, presedintele Mobexpert, nu se teme de concurenta cu magazinul de mobila ce va fi deschis in cadrul aceluiasi proiect.  „Nu cred ca deschiderea unui alt magazin de mobila ne va afecta puternic vanzarile, deoarece vom castiga din prezenta unui numar mai mare de clienti.“

     

    Proiectul Baneasa Investments prevede constructia unui numar de aproximativ 3.000 de locuinte, dar si a altor facilitati care vor transforma complexul intr-un mic oras. „Vom utiliza un concept de dezvoltare suburbana, cu cladiri joase, rasfirate, care vor integra peste 50 de hectare de spatii verzi in arhitectura locului.

     

    Vor exista si toate functiunile unui oras modern, cu scoli, gradinite, o universitate, clinica, biserica, un hotel, zona de agrement“, explica Mateescu. Iar daca acum 15 ani Baneasa era locul de picnic preferat al romanilor, nu este exclus ca peste 5-10 ani, Baneasa sa se transforme in locul preferat de „shopping“.

  • CINE ESTE POPOVICIU?

    Gabriel Popoviciu este un om de afaceri discret, considerat extrem de influent, care prefera sa se tina departe de reflectoarele presei.

     

    AFACERI: Popoviciu controleaza Hotelul Howard Johnson, restaurantul Casa Doina din Capitala precum si spatii comerciale.

     

    PARTENERI: Imediat dupa revolutie, trei vechi prieteni – Gabriel Popoviciu, Radu Dimofte si Nicolae Badea (presedintele Clubului de Fotbal Dinamo Bucuresti) – s-au asociat si au facut impreuna afaceri, printre care se numara Altrom, Pizza Hut, KFC si franciza adidas. In prezent, cei trei nu mai fac afaceri impreuna.

  • PROIECTE LA PATRAT

    Baneasa investments

     

    Proiectul va fi realizat in mai multe etape, urmand ca stadiul final sa fie atins pana in anul 2015, estimeaza reprezentantii firmei.

    PROIECT: In mai multe etape, vor fi dezvoltate circa 3.000 de locuinte, spatii comerciale pe o suprafata de aproximativ 40 de hectare, imobile de birouri cu o suprafata totala de 120.000 mp, alte facilitati.

    TEREN: Complexul va ocupa o suprafata de 224 de hectare, dintre care 50 ha de spatii verzi. Terenul a fost adus ca aport in natura la capitalul societatii de Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Bucuresti. Aceasta asociere a atras atentia mass-media, care au relatat despre disputele din jurul terenului.

    ACTIONARI: Universitatea detine 49,88% din actiuni, restul titlurilor fiind in posesia mai multor firme – IBTC din Marea Britanie, Comaliment, Herastrau SA si ASD Miorita SA, toate din Bucuresti.

    INVESTITII: Peste un miliard de euro vor fi investiti in 10 ani, din surse proprii, credite bancare si avansuri de la clienti.

     

    BANEASA MALL

     

    Baneasa Mall necesita fonduri de 50 mil. euro si va fi realizat, in parteneriat, de societatea Euro Mediterranee Consulting – EMCT si o asociatie formata din Aeroportul International Bucuresti Baneasa si firma Grivco, controlata de familia Voiculescu, proprietara a postului TV Antena 1.

    PROIECT: Centrul comercial va avea o suprafata totala de peste 10 hectare. Con-

    structia va fi desfasurata pe doua niveluri si va cuprinde un hipermarket cu o suprafata de pana la 12.500 mp, mai multe magazine de mari dimensiuni desfasurate pe 13.500 de metri patrati, magazin de mobila si unul de bricolaj, spatii de petrecere a timpului liber, peste 150 de spatii comerciale.

    PARTENERIAT: Proiectul Baneasa Mall este un parteneriat intre compania EMCT si AIBB Grivco.

    INVESTITII: Potrivit reprezentantilor EMCT, complexul necesita fonduri de 50 mil. euro, finantarea fiind asigurata atat din surse proprii, cat si din fonduri imprumutate.

     

    Nota: Reprezentantii EMCT nu au dorit sa comenteze. Informatiile sunt preluate dintr-un comunicat trimis de firma in noiembrie 2004.

  • Cine castiga mancarea „fara“

    Golurile din piata alimentelor dietetice o fac sa semene cu o felie de svaiter. Iar frenezia galopanta cu care se dezvolta o face sa nu mai semene cu nimic.

     

    Daca fiecare dintre cei peste 600.000 de diabetici depistati in Romania ar cheltui macar un euro pe luna pe alimente speciale (dulciuri fara zahar, sucuri fara zahar, cereale), piata ar depasi zece milioane de euro. Iar potentialul pietei este dublu: numarul diabeticilor inca nedepistati este cel putin la fel de mare ca al celor inregistrati, spune Simona Tivadar, medic primar de diabet si boli de nutritie la Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti. Cu toate acestea, piata produselor pentru diabetici nici nu viseaza inca la astfel de cifre.

     

    Povestea s-ar putea opri aici daca am limita discutia la alimentatia specifica diabeticilor. Dar piata alimentelor pentru diverse diete inseamna mult mai mult: zecile de mii de alergici, miile de bolnavi cu afectiuni renale, milioanele de persoane cu afectiuni cardiovasculare sau hepatice si supraponderalii sunt numai cateva dintre categoriile de oameni cu nevoi alimentare speciale. Numai in ce priveste rata deceselor cauzate de boli cardiovasculare, Organizatia Mondiala a Sanatatii ne-a acordat un nefericit loc intai.

     

    Astfel, piata alimentelor dietetice ar putea ajunge cu usurinta la zeci de milioane de euro. Dar, in loc sa fie aruncati pe piata, acesti bani zornaie nelinistiti in buzunarele potentialilor consumatori, care numai apeland la site-urile straine isi pot respecta dieta prescrisa de medic. Daca intri intr-un supermarket sau intr-o farmacie dintr-o tara dezvoltata precum Franta, Belgia sau SUA, nu ai cum sa nu observi trei tipuri de rafturi care lipsesc de pe harta unui magazin romanesc: „alimente pentru diabetici“, „alimente pentru slabit“ si „alimente pentru sportivi“.

     

    Ca atare, vesticii se hranesc la fel cum utilizeaza calculatorul: cu meniuri de-a gata. Romanii au mari batai de cap cand medicul le prescrie un regim special: se lupta cu rafturile intesate de produse interzise, iar cand dau in sfarsit peste eticheta „dietetic“, pot avea surpriza de a fi gasit un aliment „aproape dietetic“. Un gem dietetic, de exemplu, poate contine cantitatea de zahar redusa la jumatate. Fatala insa diabeticilor.

     

    Chiar daca golurile din piata alimentelor dietetice o fac sa semene cu o felie svaiter, putinele companii prezente in acest segment s-au bucurat de cresteri procentuale de trei cifre. Hipermarketurile confirma: „Comparand 2005 cu 2004, avem o crestere de peste 200%“, spune Andreea Mihai, directorul de marketing al Carrefour, despre raionul de produse dietetice. Acesta este prezent pe harta magazinului din 2001, de la intrarea retailerului francez pe piata romaneasca. „Cresterea este spectaculoasa si estimam ca trendul se va mentine pana la sfarsitul anului.“

     

    Care sunt marii castigatori ai tendintei de crestere a consumului de dietetice? Batoanele pentru slabit, batoanele dietetice de portocale si soia, spune Andreea Mihai. Campionul categoriei este probabil Redis, companie care produce in Romania 40 de sortimente de produse nutritive adresate sportivilor si celor care vor sa slabeasca. Dintre acestea, batonul vegetal Fibrobar-R si-a castigat celebritatea prin asocierea cu silueta Nicoletei Luciu.

     

    „In fiecare an am avut cresteri, dar cel mai spectaculos salt a fost in 2004, cand am avut o crestere de 300%“, spune Cristian Dulgheru, managerul general al acestei companii prezente pe piata din 1997. „Batoanele Fibrobar-R sunt cel mai bine vandut produs“, adaga managerul. Anul trecut, cifra de afaceri a companiei a ajuns la aproape un milion de euro.

     

    In acelasi trend s-a inscris si laptele degresat (cu un continut de grasime de 0-1%). Vanzarile de lapte proaspat degresat din retail aproape s-au dublat pe parcursul ultimului an (februarie 2004 – ianuarie 2005), ajungand sa reprezinte 5,7% din volumul total al pietei laptelui fata de perioada anterioara (februarie 2003 – ianuarie 2004), cand avea 2,9% din piata, arata informatiile ACNielsen.

     

    Daca in viata reala amestecul laptelui cu sucul provoaca dureri de burta, in piata produselor dietetice cele doua produse merg umar la umar in privinta cresterii. Cum asa? Producatorii de bauturi racoritoare si-au diversificat portofoliile pentru a fi in pas cu piata. 

     

    In piata bauturilor racoritoare carbogazoase, segmentul de „light“ (sucuri fara zahar) au evoluat in volum de la 3,6% in 2000, la 5,4% in 2004, conform informatiilor Canadean, citate de Catalin Lascu, Franchise & Marketing Manager al PepsiCo International pentru Romania, Bulgaria si Republica Moldova. Cei de la PepsiCo au simtit pulsul cresterilor cu cele patru produse light din portofoliu: Pepsi Max, Pepsi Light, Pepsi Twist Light Lemon si 7-UP Light, ultimele doua lansate in 2004. Aceste produse au reprezentat 13% din volumul total de vanzari de anul trecut ale companiei.

     

    Potrivit datelor Canadean, citate de companie, PepsiCo a fost lider pe piata bauturilor racoritoare fara zahar pe primul trimestru al acestui an, cu o cota de piata de 60%. De asemenea, in segmentul produselor cola fara zahar, PepsiCo a devenit lider de piata in aceeasi perioada, volumul total de vanzari fiind cu 33% mai mare decat cel inregistrat in acelasi segment de urmatorul competitor.

     

    Nici principalul concurent al Pepsi, Coca-Cola, nu a facut exceptie de la crestere. De exemplu, vanzarile de Cappy Tempo light, lansat in februarie 2005, au depasit cu 30% estimarile companiei, spune Valentina Baicuianu, directorul de comunicare al Coca-Cola HBC Romania. Iar Coca-Cola light a crescut cu peste 10% in fiecare din ultimii trei ani. Comparativ, Prigat Light, lansat in 1998, a crescut in ultimii cinci ani cu o rata medie anuala de 20%, spune Calin Clej, Consumer Marketing Manager al QAB.

     

    Ponderea bauturilor fara zahar in vanzarile producatorului este de 16% in primele patru luni din 2005 fata de 14% in 2004. Potentialul pietei este insa mult mai mare. Chiar daca deocamdata multi romani cred ca produsele fara zahar sunt consumate doar de cei cu probleme de sanatate, numarul celor care percep corect beneficiile alimentatiei dietetice va creste in timp, considera Calin Clej.

     

    Oare se va intampla la fel si cu alte segmente unde piata e foarte slab sau deloc acoperita? De exemplu, produsele fara sare au o prezenta neinsemnata comparativ cu alte piete din strainatate, unde poti gasi la raft de la mezeluri fara pic de sare, pana la lactate desodate printr-o tehnologie speciala. Categoria acestor produse, destinate cu precadere bolnavilor cu afectiuni renale, cardiovasculare si hepatice, e reprezentata in Romania doar de painea fara sare.

     

    Lucru neobisnuit pentru o tara in care sunt inregistrati peste 6.000 de bolnavi cu afectiuni renale grave. Dintre acestia, cel putin 4.000 sunt obligati sa excluda sarea din propria alimentatie. Altminteri, vor trece la un tratament medicamentos mai scump sau vor risca accidente cerebrale, afectarea altor organe sau chiar moartea, spune doctorul Gabriel Mircescu, seful Clinicii de Nefrologie Carol Davila. Bolnavii despre care vorbeste doctorul Mircescu sunt doar cei inregistrati. Ca si in cazul diabeticilor, numarul real al bolnavilor cu afectiuni renale este de fapt dublu, estimeaza el.

     

    Vel Pitar este unul dintre putinii producatori de alimente fara sare pe piata autohtona. Painea alba fara sare pe care o produce din 1985 inseamna 1,3% din volumul vanzarilor zilnice. Oferta Vel Pitar este completata si de alte produse dietetice precum painea „Silueta“ si specialitatea neagra cu tarate, ambele lansate in 2003 si care reprezinta inca 0,7%, respectiv 1,4% din totalul vanzarilor.

     

    Mona Tufeanu, coordonator PR la Vel Pitar estimeaza ca cererea de produse dedicate regimurilor alimentare va creste cu 10% in 2005, fata de 2004. Aceasta cifra ar fi mai mare daca n-ar tine-o in frau comunicarea slaba din industria panificatiei, spune reprezentantul Vel Pitar. Situatia este cu totul alta in tarile cu traditie in alimentatia dietetica. De exemplu, in Franta – tara care lucreaza acum la o reteta de croissant cu mai putina grasime – copiii invata inca din primele clase care sunt alimentele sanatoase si bucataria traditionala, povesteste doctorul Mircescu.

     

    Introducerea acestui tip de discutii in programa scolara constituie de fapt un contraatac la adresa dezvoltarii agresive a retelelor de fast-food, unul dintre principalii vinovati ai procentului covarsitor (peste 40%) de obezi din SUA, tara-mama a fast-food-ului. Un alt exemplu: in tarile vestice se consuma preponderent sucuri „juice“ (100% naturale, considerate de unii dietetice pentru ca nu contin adaos de zahar) si sucuri universal acceptate ca dietetice pentru ca nu contin zahar sub nici o forma, spune Mirela Calcan, reprezentant al companiei care importa si distribuie sucurile Pfanner in Romania.

     

    Mai e mult pana departe. Dar cresterea nivelului de trai va favoriza dezvoltarea pietei si in Romania. „Vom asista la scoaterea din umbra a unor produse care se adreseaza consumatorului preocupat de dieta, mai degraba decat de buzunar“, spune Tufeanu. Intre putinii producatori romani de produse dietetice se numara Excelent, care are sub marca Santos, lansata in urma cu zece ani, cinci tipuri de dulciuri fara zahar, adresate cu precadere diabeticilor.

     

    Dar noi produse pentru noi categorii de public vor bombarda rafturile. Si alergicii, la randul lor, abia le-asteapta. In strainatate, persoanele care nu tolereaza anumite substante din alimente au alternative pe rafturile magazinelor. Sau pe Internet. Oricat de dorite si asteptate ar fi aceste produse, ele nu au fost totusi ocolite de controverse.

     

    „Unii percep alimentele dietetice intr-un fel, altii in alt fel, iar reglementarile difera de foarte multe ori de aceste perceptii“, spune Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare. Spre exemplu, unii asociaza alimentele dietetice cu cele biologice. Dar perceptia nu este tocmai corecta, pentru ca si zaharul alb poate fi biologic, fara a fi insa dietetic.

     

    Reglementarile pentru alimente dietetice sunt secventiale si se refera la componente ale acestora, cum ar fi indulcitorii. Unii indulcitori, interzisi in SUA, sunt folositi in Romania si nu sunt interzisi in Uniunea Europeana. Dar daca pui intr-un taler al balantei necunoscutele iar in celalalt avantajele, se pare ca cel din urma cantareste mai greu. Motiv pentru care, probabil, si gaurita felie de svaiter se va transforma in cativa ani intr-o felie compacta de cascaval.

  • UNDA VERDE

    Termenul „dietetic“ este destul de controversat in Romania, pentru ca unii inteleg acest termen intr-un fel, altii in alt fel, iar reglementarile difera, cel mai adesea, de aceste perceptii, explica Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Igiena Alimentara. Pentru ca reglementarile se refera la componentele produselor. Spre exemplu, la indulcitori. Daca ne referim la termenul dietetic ca la aliment care se adreseaza unor diete speciale, se pot distinge cel putin sapte tipuri de alimente dietetice.

     

    FARA ZAHAR: Sunt produsele consacrate pentru diabetici si au cea mai mare cautare. Dar sunt folosite si de cei care tin cure de slabire. In Romania, se produc foarte putine asemenea produse, majoritatea fiind importate. Intre producatori se numara Excelent (cu marca Santos) si Redis.

     

    FARA SARE: Sunt produsele destinate celor cu afectiuni cardiace, renale si hepatice. Cu exceptia pai-nii fara sare, in Romania aproape ca nu exista astfel de alimente. In strainatate, oferta cuprinde chiar si mezeluri fara sare si lactate desodate printr-o tehnologie speciala.

     

    LOW FAT: Sunt produsele cu continut scazut de grasime recomandate celor cu colesterol mare (nivel mare de grasimi in sange) si celor care doresc o dieta cu nivel redus de grasimi. Sunt cele mai raspandite pretutindeni in lume, mai ales datorita interesului tot mai mare pentru alimentatie sanatoasa. In strainatate sunt usor de recunoscut pentru ca au pe eticheta o bulina mare verde.

     

    PENTRU SPORTIVI: Sunt alimentele cu continut ridicat de proteine si zahar, al caror principal efect este cresterea masei musculare. Pot fi clasificate ca alimente dietetice pentru ca sunt mai degraba suplimente nutritive si nu pot fi incadrate in categoria alimentelor obisnuite. Se folosesc sau ar trebui folosite doar de sportivii care fac efort fizic sustinut, sub indrumarea unui antrenor.

     

    PROTEICE: Recomandate in curele de slabire, sunt o categorie  noua pe piata din Romania. Nu au cantitati mari de zahar si grasimi.

     

    BIO: Numite si alimentele naturale, biologice, care pot fi considerate dietetice doar din perspectiva folosirii de catre persoane interesate de o alimentatie fara substante poluante sau produse modificate genetic.

     

    DE NISA: sunt alimente care nu se adreseaza masei largi a populatiei, ci se adreseaza unor afectiuni destul de rare. Din aceasta categorie fac parte alimentele fara gluten (o substanta din pastele fainoase). Produsele de acest gen sunt foarte rare pe piata din Romania si de regula sunt reprezentate doar in alimentatia sugarilor. Daca afectiunea se pastreaza si la varste mai mari, alimente alternative fara gluten (paine, paste, faina) nu exista acum pe piata.

  • Luati de valul de relaxare

    Piata romaneasca de piscine si produse de relaxare incepe sa fie vizitata din ce in ce mai mult de companii straine. Producatorii romani afirma insa ca nu se tem de competitia externa si ca este suficient loc pe piata. Ceea ce nu inseamna insa ca nu se pregatesc pentru o intensificare a concurentei.

     

    Pe un podium de lemn, amplasat pe platforma din fata pavilioanelor 16 si 17 ale Romexpo, Bogdan Precup a remarcat, cu ocazia Construct Expo, prezenta unor vizitatori „atipici“ la standurile companiilor care comercializeaza piscine, saune si spa-uri.

     

    „In acest an, au venit reprezentantii unor firme de profil din tari ca Ungaria, care analizeaza posibilitatea intrarii pe piata romaneasca“, spune Precup, inginer de vanzari la Hobbit Integral Ro, companie care activeaza in acest domeniu.

     

    Aceeasi parere o are si Cristina Grigorescu, CEO al Kasta Metal – un alt comerciant important de produse de relaxare -, insa vi-zitatorii observati de ea sunt mai din vest. „Au fost reprezentanti ai diverselor firme din Italia, Germania, Spania, care au venit sa vada nivelul competitiei de la noi, precum si oferta existenta pe piata.“

     

    De unde acest interes al strainilor pentru piata autohtona? Vanzarile de piscine, saune sau produse cu instalatii de hidromasaj sunt de ani de zile pe un trend crescator. Chiar daca valoarea pietei nu este foarte mare, mai este loc pentru noi jucatori.

     

    De altfel, chiar valoarea pietei este dificil de estimat, iar parerile companiilor care activeaza in acest domeniu sunt foarte diferite din cauza gamei foarte diverse de produse.Cert este insa ca romanii sunt mult mai interesati de piscine decat de saune sau instalatii de hidromasaj. Ca urmare, circa trei sferturi din veniturile companiilor sunt aduse de vanzarea de bazine si instalatii aferente. In conditiile in care, uneori, pretul produselor este comparabil.

     

    Ce-i drept, cand vine vorba de piscine destinate spatiilor publice, pretul sare destul de mult. „Piscinele familiale costa intre 4.000 si 10.000 de euro, pret similar unei cazi cu hidromasaj pentru 4-6 persoane. Insa la o piscina publica numai instalatiile pot ajunge la cateva zeci de mii de euro“, explica Lorant Grossmann, director tehnic al companiei ANI-CO din Targu-Mures.

     

    Cele mai importante companii livreaza anual circa 100 de piscine. Iar estimarile merg spre un total de 500 de bazine pe an pentru intreaga piata. Cele mai multe sunt destinate rezidentelor si au un pret mediu cuprins in intervalul 10.000-15.000 de euro.

     

    Dar cresterea ar putea veni in urmatoarea perioada mai ales pe sectorul de bazine cu destinatie publica. Pe litoralul Spaniei, Turciei si chiar al Bulgariei aproape ca nu exista hoteluri care sa nu aiba o piscina, daca nu chiar doua sau trei. In cazul statiunilor de pe litoralul romanesc e invers, putine hoteluri avand macar o piscina. Situatia este pe cale sa se schimbe.

     

    „In ultimul timp se observa o crestere a interesului pentru piscine, dar si pentru saune si spa-uri din partea hotelurilor si a centrelor turistice de recreere“, subliniaza Cristina Grigorescu de la Kasta. Ba mai mult, interesul vine si din zona autoritatilor locale. „Au aparut tot mai multe comenzi de piscine de dimensiuni mari, pentru reabilitarea unor stranduri“, spune Grossmann. De baza ramane tot piata rezidentiala. „Incepand de anul trecut, cei care isi construiesc o casa vin inca din faza de proiect la furnizorul de piscine.

     

    Inainte cei mai multi clienti aveau locuinta deja construita“, afirma reprezentantul ANI-CO. Toate aceste semnale duc catre previziuni optimiste ale companiilor din domeniu. „Cresterea din acest an va fi de 30-35% fata de anul precedent“, considera Eugen Costin, director de produs in cadrul diviziei de piscine a companiei Delta Design. Directoarea Kasta Metal estimeaza, la randul ei, o crestere cu 15-20% fata de 2004.

     

    In privinta echipamentelor de hidromasaj, estimarile sunt mult mai greu de facut, din cauza numarului foarte mare de producatori si distribuitori. Totusi, tendinta de crestere este evidenta. „Produsele de hidroterapie (cazi si cabine cu hidromasaj, minipiscine) au inregistrat o crestere de aproximativ 12% in anul 2004 fata de 2003. Cresterea estimata pentru 2005 este de circa 17%“, afirma Sergiu Popescu, director comercial al Wellnex Hidrotech, firma specializata din grupul Delta.

     

    Chiar daca apar discrepante intre valori, toata lumea este de acord in privinta tendintei de crestere a pietei produselor de relaxare. Ca urmare, extinderea firmelor straine in Romania este logica. Insa companiile romanesti nu se simt amenintate direct. Totusi, o parte dintre ele au inceput sa se pregateasca pentru competitia mai dura ce va urma aderarii la Uniunea Europeana. „Multe firme vor disparea de pe piata fie ca vor fi cumparate daca sunt atractive, fie ca vor da faliment.

     

    Trebuie sa devenim din ce in ce mai eficienti pentru a rezista competitiei“, spune Cristina Grigorescu de la Kasta Metal. Dragos Bonea, presedintele Delta, spune ca firma a inceput, la randul ei, pregatirea pentru 2007, prin lansarea unei campanii de rebranding si prin specializare, aparand astfel divizii precum cea de piscine sau Wellnex Hidrotech, companie specializata in produse de relaxare.

     

    Ce-i drept, companiile romanesti sunt obisnuite sa lucreze cu parteneri straini, avand in vedere ca o mare parte a produselor comercializate sunt importate. Astfel ca vestile privind intensificarea competitiei pe piata produselor de relaxare sunt intampinate – cum altfel – decat cu relaxare.