BusinessMagazin

Blog

  • Azi in toata tara

    Peste 12.000 de apartamente in lucru la Cluj-Napoca, doua mall-uri pe punctul de a fi inaugurate si alte doua in lucru tot in orasul de la poalele Feleacului, un singur dezvoltator cu nu mai putin de 12 proiecte in Iasi, mii de noi locuinte livrate sau in lucru la Constanta. Toate aceste date arata ca Bucurestiul a incetat sa mai fie singurul pol de atractie din Romania pentru investitorii imobiliari.

    In mod traditional, se spunea ca piata imobiliara din marile orase urmeaza Bucurestiul la distanta de doi ani. Adica in Cluj-Napoca, Timisoara sau Constanta se intampla la un moment dat ceea ce se petrecea cu doi ani in urma in Bucuresti. Realitatea din teren arata acum diferit. In unele privinte, ca in cazul spatiilor de birouri de clasa A, decalajul este poate chiar mai mare, dar in altele, precum constructia de locuinte noi, intervalul este mult mai strans.

    Dar decalajele sunt pe cale de a fi rapid recuperate, dat fiind ca multi dezvoltatori au ajuns acum chiar sa ocoleasca Bucurestiul, din cauza preturilor ridicate ale terenurilor. „In Bucuresti este atat de scump, incat nu mai are sens sa construiesti“, spune Teodor Pop, directorul dezvoltatorului imobiliar RED Management. El apreciaza ca investitorii prefera acum sa se orienteze spre alte orase decat sa suporte „preturile exorbitante“ din Capitala. RED Management are in lucru acum mai multe proiecte in Constanta, Arad, Braila sau Baia Mare, dar si in Bucuresti.

    RED – care are ca actionari principali fondurile de investitii Warburg Pincus (SUA) si GED Capital (Spania) – este prezent de mai multi ani pe piata romaneasca, dar situatia este mai suparatoare pentru dezvoltatorii care abia acum vin in Romania. „In viitor ne vom concentra pe orasele din provincie, pentru ca terenurile din Bucuresti au devenit prea scumpe si majoritatea dezvoltatorilor care intra acum evita aceasta piata“, spunea Kay Thorkildsen, presedintele dezvoltatorului WestHouse Group, care a anuntat trei proiecte imobiliare in Constanta.

    De altfel, in Constanta sunt deja in diverse faze de dezvoltare mai bine de zece proiecte rezidentiale, ale caror preturi de vanzare se apropie de cele din Bucuresti. Este drept ca orasul profita de prezenta pe litoral si multe locuinte sunt cumparate in scop turistic. Interesul pentru locuintele noi este ridicat, spune Andra Turcu, marketing & sales manager la Tomis Development, companie ce dezvolta cartierul rezidential Tomis Plus, la iesirea din Constanta inspre Mihail Kogalniceanu. Ca urmare, preturile terenurilor au avut o evolutie exploziva in ultimii doi ani, inregistrand triplari in apropierea proiectelor. Mai ales ca pe piata constanteana sunt anuntate investitii ale unor mari dezvoltatori prezenti in Romania, precum Neocity, Engel Europe sau spaniolii de la Gran Via.

    Compania Impact, singurul dezvoltator imobiliar listat la bursa din Bucuresti, a fost unul dintre pionierii complexurilor rezidentiale in provincie. Dupa ce a construit mai multe ansambluri de case in zona Bucurestiului, Impact a lansat proiecte in Constanta, Ploiesti si Oradea si va colabora cu Primaria locala pentru un complex in Cluj-Napoca.

    Din urma vin insa puternic dezvoltatorii straini, precum grupul israelian ENG (care s-a concentrat pe Iasi, unde a anuntat 12 proiecte, dintre care zece rezidentiale), Bas Development, companie formata prin fuziunea a doi dezvoltatori originari tot din Israel, Bar-On Adam Structures si Aura Investments (care tinteste orase ca Ploiesti sau Brasov) sau Westhouse si Gran Via, ambele cu proiecte rezidentiale in Constanta.

    In domeniul locuintelor noi, pietele din marile orase sunt pe punctul de a prinde din urma piata bucuresteana, cel putin la nivelul intentiilor si al anunturilor. Totusi, exista segmente unde Capitala pastreaza inca un avans suficient.

    Pentru clujeni, de exemplu, cumpararea unui apartament de lux poate fi inca o problema. Daca in Bucuresti multi ani s-au construit aproape exclusiv locuinte foarte scumpe si abia din 2005 dezvoltatorii si-au indreptat atentia spre clasa de mijloc, in Cluj-Napoca evolutia a fost oarecum inversa. Pentru ca orasul de sub Feleac a avut o particularitate ce l-a diferentiat de orice alt oras din Romania – jocul Caritas. „Asa nefericit cum a fost el, jocul a facut si multi castigatori, majoritatea aici“, spunea un om de afaceri clujean. De pe urma Caritas, in Cluj-Napoca s-a format o patura de mijloc semnificativ mai consistenta decat in alte parti, iar investitorii locali au construit blocuri de locuinte in special pentru acestia. „Noi am construit, incepand de prin 2000, mai intai pentru persoanele cu venituri medii“, spune Ramona Cuc, director general si actionar al companiei imobiliare clujene Grup de Lux.

    Iar acum, in Cluj-Napoca sunt anuntate proiecte rezidentiale de peste 500 de milioane de euro, care ar urma sa se transforme in 12.000 de noi locuinte. Acestea sunt dezvoltate de firme precum Polus Real Estate, membra a dezvoltatorului TriGranit din Ungaria, sau Impact in colaborare cu autoritatile locale, fiecare dintre aceste doua companii anuntand peste 5.500 de locuinte. Sunt insa si proiecte mai mici, precum Bonjour, din cartierul Buna Ziua, dezvoltat de firma cu capital italian Mao Imobiliare in parteneriat cu compania Elite Group, detinuta de oameni de afaceri romani.

    Intrate pe radarul investitorilor, Cluj-Napoca si alte orase din tara recupereaza decalajul fata de piata imobiliara din Bucuresti, mai ales ca preturile locuintelor sunt inca mai mici decat in Bucuresti. Pe de-o parte, terenurile sunt mai ieftine, iar pe de alta parte, costurile de constructie sunt mai mici. Urmand insa exemplul Capitalei, este perfect posibil ca in scurt timp preturile sa creasca, pe fondul unei cereri tot mai mari. Cresterea puterii de cumparare vizibila in ultimii ani in Bucuresti se manifesta si in provincie.

    Mai mult insa, o serie de investitori straini – fie alungati de preturile mari ale terenurilor din Bucuresti, fie atrasi de facilitatile oferite de autoritatile locale – aleg sa construiasca fabrici, sa deschida centre de suport sau sa lanseze diverse operatiuni de servicii in orasele importante din tara. Exemplul fabricii Nokia la Cluj-Napoca sau venirea Ford la Craiova sunt concludente. Iar aceste investitii sunt urmate si de o deplasare a fortei de munca, ceea ce va pune presiune pe piata imobiliara din respectivele localitati. Pe langa nevoia de noi locuinte pentru lucratorii straini sau autohtoni, aceste investitii vor atrage si dezvoltatori de spatii industriale sau de birouri.

    Dezvoltatorii de centre comerciale au luat cu asalt deja orasele mai mari sau mai mici, analistii Colliers spunand ca nu exista practic localitate cu peste 100.000 de locuitori care sa nu aiba cel putin un proiect de mall, retail park sau hipermarket cu galerie comerciala, ba chiar doua sau trei astfel de investitii. In schimb, Romania sufera puternic la capitolul spatii logistice, remarca de curand Lorand Szarvadi, director executiv si fondator al lantului de electrocasnice Domo. Totusi, si piata spatiilor de depozitare a fost luata la tinta. Cefin Real Estate, care a dezvoltat in parteneriat cu fondul de investitii austriac Europolis parcul logistic Cefin Logistic Park, pe autostrada Bucuresti-Pitesti, lucreaza deja la doua proiecte similare in Arad si Timisoara. Cefin are terenuri de aproape trei milioane de hectare in mai mult de zece orase, pe care va dezvolta in special proiecte industrial-logistice si rezidentiale.

    Nici spatiile de birouri nu sunt prea multe in orasele mari. Mult timp, Brasovul sau Cluj-Napoca au avut doar o cladire sau doua de birouri „de clasa A“, construite in general de investitori locali, dar care nu erau prea solicitate de chiriasi.

    Acum, tot costurile ridicate din Bucuresti ii determina pe investitori sa ia in calcul si alte destinatii pentru investitiile lor. In plus, prezenta unor centre universitare puternice determina firme ca Siemens, CapGemini sau Genpact sa deschida centre de servicii in Iasi, in timp ce Nokia a ales Clujul. „Necesar de birouri este si in alte orase“, spune Teodor Pop. RED Management, firma pe care o conduce Pop, construieste 155.000 de metri patrati de birouri intr-un parc de afaceri, vizand in mod special chiriasi pentru spatii de back office, call center sau service center, precum Accenture, Genpact, Ericsson sau Siemens.

    Cert este ca pentru multi investitori imobiliari, Romania nu se mai reduce de mult la un singur oras, asa cum apare in studiile de piata ale companiilor imobiliare internationale.

  • RDS pleaca la Londra

    Potrivit Financial Times, care citeaza surse apropiate companiei, prin listarea unui pachet de 15% din actiuni la bursa din Londra, RCS&RDS vrea sa atraga 500 mil. dolari (354 mil. euro), cifre care ar impinge evaluarea companiei la 3,5 miliarde de dolari (2,48 miliarde de euro).

    Pretul urmeaza sa fie confirmat sau nu de piata dupa momentul punerii in vanzare a certificatelor globale de depozit (GDR), instrumentul preferat de RCS&RDS pentru listare, respectiv luna decembrie, asa cum a anuntat saptamana trecuta compania. Estimarea, prea optimista, dupa cum spun unii analisti, ar evalua pachetul de actiuni de aproximativ 60% care este atribuit lui Teszari la 1,5 miliarde de euro, ceea ce il situeaza oficial pe omul de afaceri din Oradea in randul miliardarilor romani. Totul depinde insa de modul cum va fi primita compania de institutiile financiare londoneze.

    RCS&RDS, alaturi de bancile de investitii Morgan Stanley si UBS, cele care vor coordona listarea, trebuie sa-i convinga pana la momentul listarii pe investitorii institutionali de la Londra ca operatorul est-european face toti banii pe care ii pretinde. Road-show-ul nu are o sarcina usoara. Suma este suficient de mare (desi nu imposibil de obtinut si printr-o listare in Romania) pentru ca cei implicati in procesul listarii sa fie precauti. RCS&RDS nu este neaparat cunoscuta in City, cartierul financiar al Londrei, iar despre Zoltan Teszari, fondatorul si detinatorul a aproximativ 60% din companie, se stiu si mai putine lucruri. Cu cateva luni in urma, un cabinet de avocatura din capitala Marii Britanii trimitea un fost jurnalist de investigatii in Romania pentru a face un raport despre companie si fondatorul ei. „Am fost angajat de un cabinet de avocatura din Londra, asa ca nu stiu cine e in spate si are nevoie de aceste informatii. Si, sa fiu sincer, am aflat putine lucruri despre Zoltan Teszari, cu toate ca stiam multi unguri din Oradea“, marturiseste „detectivul“.

    Compania este insa bine pozitionata pe piata telecom din estul Europei. Potrivit RCS& RDS, serviciile sale sunt prezente in Romania, Cehia, Croatia, Serbia, Slovacia si Ungaria, aceasta din urma si Romania fiind principalele centre de venituri ale companiei. Pe parcursul ultimului an, comunicarile companiei privind numarul de clienti de pe piata romaneasca vorbesc despre 1,15 milioane de clienti pentru cablu TV (decembrie 2006), 510.000 pentru serviciile de televiziune prin satelit Digi TV (martie 2007), 500.000 de clienti pentru serviciile de acces la internet (septembrie 2007) si un milion de utilizatori ai serviciului de telefonie fixa (octombrie 2007). In Ungaria, piata pe care RDS a intrat la inceputul anului 2000 si pe care actioneaza sub numele Digi Kft (recent schimbat din EMKTV Kft), numarul de clienti este mai mic. „Compania este una din cele patru mari companii de cablu din Ungaria si cu cei peste 300.000 de clienti este lider pe segmentul DTH (televiziune prin satelit)“, au fost singurele informatii trimise de Ildiko Valko, PR manager al Autoritatii Nationale pentru Comunicatii din Ungaria, la intrebarile BUSINESS Magazin. „Principala prioritate a companiei este dezvoltarea afacerilor actuale si cresterea gradului de penetrare pe segmentul triple play (internet, televiziune si telefonie intr-un singur pachet – n.red.), majorarea numarului de abonati si lansarea in conditii adecvate a operatiunilor in sectorul 3G, dar aceasta nu inseamna ca nu avem in vedere si alte tari din regiune“, a declarat Alexandru Oprea, presedintele si directorul general al RCS&RDS. In contextul anuntului referitor la intentia de listare la Londra, comunicatul trimis presei de catre RCS&RDS mentiona ca numarul total de „revenue generating units“, adica numarul de clienti pentru fiecare serviciu in parte (internet, telefonie, cablu, satelit) este de 4,5 milioane. Acesta nu reprezinta numarul de clienti, pentru ca un abonat cu un pachet care cuprinde cablu, internet si telefonie inseamna trei „revenue generating units“, o unitate utilizata in evaluarea companiilor telecom, folosita de pilda si in cazul tranzactie Astral-UPC din 2005.

    Strict din punctul de vedere al performantelor financiare, RCS&RDS nu este tocmai cea mai buna afacere pentru un investitor la bursa. La fel cum cele 4,5 de milioane de unitati generatoare de venit nu au fost cei mai cheltuitori clienti. Intreg grupul a inregistrat la sfarsitul lui 2006 venituri de 297,1 milioane de dolari, la un nivel al profitului operational (EBITDA) de 109 milioane de dolari. Aceasta ar inseamna ca vanzarea sa se faca la un multiplu EBITDA de 30, mai mare decat la singura tranzactie comparabila ce a privit companii romanesti. Astral avea acum doi ani, cand a fost cumparata cu 400 de milioane de dolari de catre UPC, o EBITDA de 53 de milioane de dolari. Adica un multiplu de 7,5 intr-o achizitie in urma careia se vindea integral compania. In cazul RDS, modalitatea aleasa de listare, prin certificate de depozit, nu se ofera nici macar control asupra directiilor de dezvoltare a firmei, intrucat posesia de GDR nu ofera drepturi de vot viitorilor investitori.

    Evaluarea companiei in acest fel ii pare generoasa si lui Florin Talpes, fondatorul Softwin, care la randul lui este in perioada de audit pentru listarea Bitdefender pe bursa londoneza sau una americana. „Multiplul de EBITDA despre care se vorbeste la RDS este mult prea mare. Nu am auzit pana acum de vreo companie, indiferent de domeniu, care sa reuseasca sa fie vanduta la nivelul acesta, exceptand startup-urile“, spune Florin Talpes. „Dar este posibil ca evaluarea sa nu fie facuta in functie de EBITDA ci, de exemplu, de numarul de clienti“, este de parere proprietarul Bitdefender. Tot el remarca un amanunt despre care spune ca e incurajator pentru orice antreprenor roman: faptul ca daca subscrierea se termina cu bine, adica la valoarea dorita de RDS, compania va fi cel mai bine evaluata dintre toate afacerile pornite de la zero dupa 1989 si aflate inca in proprietate romaneasca, depasind Banca Transilvania sau UPC Astral, al doilea furnizor telecom de pe piata dupa compania lui Teszari.

  • RDS pleaca la Londra

    Potrivit Financial Times, care citeaza surse apropiate companiei, prin listarea unui pachet de 15% din actiuni la bursa din Londra, RCS&RDS vrea sa atraga 500 mil. dolari (354 mil. euro), cifre care ar impinge evaluarea companiei la 3,5 miliarde de dolari (2,48 miliarde de euro).

    Pretul urmeaza sa fie confirmat sau nu de piata dupa momentul punerii in vanzare a certificatelor globale de depozit (GDR), instrumentul preferat de RCS&RDS pentru listare, respectiv luna decembrie, asa cum a anuntat saptamana trecuta compania. Estimarea, prea optimista, dupa cum spun unii analisti, ar evalua pachetul de actiuni de aproximativ 60% care este atribuit lui Teszari la 1,5 miliarde de euro, ceea ce il situeaza oficial pe omul de afaceri din Oradea in randul miliardarilor romani. Totul depinde insa de modul cum va fi primita compania de institutiile financiare londoneze.

    RCS&RDS, alaturi de bancile de investitii Morgan Stanley si UBS, cele care vor coordona listarea, trebuie sa-i convinga pana la momentul listarii pe investitorii institutionali de la Londra ca operatorul est-european face toti banii pe care ii pretinde. Road-show-ul nu are o sarcina usoara. Suma este suficient de mare (desi nu imposibil de obtinut si printr-o listare in Romania) pentru ca cei implicati in procesul listarii sa fie precauti. RCS&RDS nu este neaparat cunoscuta in City, cartierul financiar al Londrei, iar despre Zoltan Teszari, fondatorul si detinatorul a aproximativ 60% din companie, se stiu si mai putine lucruri. Cu cateva luni in urma, un cabinet de avocatura din capitala Marii Britanii trimitea un fost jurnalist de investigatii in Romania pentru a face un raport despre companie si fondatorul ei. „Am fost angajat de un cabinet de avocatura din Londra, asa ca nu stiu cine e in spate si are nevoie de aceste informatii. Si, sa fiu sincer, am aflat putine lucruri despre Zoltan Teszari, cu toate ca stiam multi unguri din Oradea“, marturiseste „detectivul“.

    Compania este insa bine pozitionata pe piata telecom din estul Europei. Potrivit RCS& RDS, serviciile sale sunt prezente in Romania, Cehia, Croatia, Serbia, Slovacia si Ungaria, aceasta din urma si Romania fiind principalele centre de venituri ale companiei. Pe parcursul ultimului an, comunicarile companiei privind numarul de clienti de pe piata romaneasca vorbesc despre 1,15 milioane de clienti pentru cablu TV (decembrie 2006), 510.000 pentru serviciile de televiziune prin satelit Digi TV (martie 2007), 500.000 de clienti pentru serviciile de acces la internet (septembrie 2007) si un milion de utilizatori ai serviciului de telefonie fixa (octombrie 2007). In Ungaria, piata pe care RDS a intrat la inceputul anului 2000 si pe care actioneaza sub numele Digi Kft (recent schimbat din EMKTV Kft), numarul de clienti este mai mic. „Compania este una din cele patru mari companii de cablu din Ungaria si cu cei peste 300.000 de clienti este lider pe segmentul DTH (televiziune prin satelit)“, au fost singurele informatii trimise de Ildiko Valko, PR manager al Autoritatii Nationale pentru Comunicatii din Ungaria, la intrebarile BUSINESS Magazin. „Principala prioritate a companiei este dezvoltarea afacerilor actuale si cresterea gradului de penetrare pe segmentul triple play (internet, televiziune si telefonie intr-un singur pachet – n.red.), majorarea numarului de abonati si lansarea in conditii adecvate a operatiunilor in sectorul 3G, dar aceasta nu inseamna ca nu avem in vedere si alte tari din regiune“, a declarat Alexandru Oprea, presedintele si directorul general al RCS&RDS. In contextul anuntului referitor la intentia de listare la Londra, comunicatul trimis presei de catre RCS&RDS mentiona ca numarul total de „revenue generating units“, adica numarul de clienti pentru fiecare serviciu in parte (internet, telefonie, cablu, satelit) este de 4,5 milioane. Acesta nu reprezinta numarul de clienti, pentru ca un abonat cu un pachet care cuprinde cablu, internet si telefonie inseamna trei „revenue generating units“, o unitate utilizata in evaluarea companiilor telecom, folosita de pilda si in cazul tranzactie Astral-UPC din 2005.

    Strict din punctul de vedere al performantelor financiare, RCS&RDS nu este tocmai cea mai buna afacere pentru un investitor la bursa. La fel cum cele 4,5 de milioane de unitati generatoare de venit nu au fost cei mai cheltuitori clienti. Intreg grupul a inregistrat la sfarsitul lui 2006 venituri de 297,1 milioane de dolari, la un nivel al profitului operational (EBITDA) de 109 milioane de dolari. Aceasta ar inseamna ca vanzarea sa se faca la un multiplu EBITDA de 30, mai mare decat la singura tranzactie comparabila ce a privit companii romanesti. Astral avea acum doi ani, cand a fost cumparata cu 400 de milioane de dolari de catre UPC, o EBITDA de 53 de milioane de dolari. Adica un multiplu de 7,5 intr-o achizitie in urma careia se vindea integral compania. In cazul RDS, modalitatea aleasa de listare, prin certificate de depozit, nu se ofera nici macar control asupra directiilor de dezvoltare a firmei, intrucat posesia de GDR nu ofera drepturi de vot viitorilor investitori.

    Evaluarea companiei in acest fel ii pare generoasa si lui Florin Talpes, fondatorul Softwin, care la randul lui este in perioada de audit pentru listarea Bitdefender pe bursa londoneza sau una americana. „Multiplul de EBITDA despre care se vorbeste la RDS este mult prea mare. Nu am auzit pana acum de vreo companie, indiferent de domeniu, care sa reuseasca sa fie vanduta la nivelul acesta, exceptand startup-urile“, spune Florin Talpes. „Dar este posibil ca evaluarea sa nu fie facuta in functie de EBITDA ci, de exemplu, de numarul de clienti“, este de parere proprietarul Bitdefender. Tot el remarca un amanunt despre care spune ca e incurajator pentru orice antreprenor roman: faptul ca daca subscrierea se termina cu bine, adica la valoarea dorita de RDS, compania va fi cel mai bine evaluata dintre toate afacerile pornite de la zero dupa 1989 si aflate inca in proprietate romaneasca, depasind Banca Transilvania sau UPC Astral, al doilea furnizor telecom de pe piata dupa compania lui Teszari.

  • Cortul cu masini

    Cele mai admirate standuri din cadrul SIAB au fost fara nicio indoiala cele ale Bentley-Lamborghini si Brabus, tunerul Mercedes-Benz specializat in proiectarea unora dintre cele mai rapide automobile de serie din lume. La fel a fost situatia la standul Jaguar si Land Rover, unde in plus, primele trei zile au insemnat vanzarea intregii game de modele prezente. Inclusiv un Defender, cunoscut a fi unul dintre cele mai performante off-roadere din lume.

    Surpriza cea mai mare a fost insa la standul Bentley-Lamborghini, unde modelele cu pret ridicat nu si-au gasit atat de reprede clienti. Sau cel putin nu la fel de repede ca la alte saloane. „Majoritatea clientilor care doresc sa cumpere un Bentley sau un Lamborghini doresc si discount. Si nu unul de 2-3 procente, ci chiar de 10%“, spune un agent de vanzari de la standul Bentley. Iar 10% din pretul unui Bentley Azure reprezinta aproximativ 30.000 de euro, adica pretul unui SUV compact bine echipat precum BMW X3.

    Cu toate acestea, dupa sapte zile de expozitie, reprezentantii Porsche Romania au anuntat ca sunt in negocieri avansate cu un client in ceea ce priveste vanzarea modelului Bentley Azure, in valoare de 303.000 de euro, fara TVA. Aceasta a fost cea de-a doua cea mai scumpa masina prezentata la SIAB, dupa limuzina de lux Mercedes S600 blindata care costa 450.000 de euro.

    Chiar si fara vanzarea modelului Bentley Azure, Porsche Romania, importatorul grupului Volkswagen (care detine si marca Bentley), nu are de sa regrete participarea la SIAB. Dupa primele trei zile, toate modelele Audi din stand care puteau fi comercializate, in valoare totala de aproximativ 800.000 de euro, au fost vandute. Exceptiile au fost noul Audi A4, unul din primele cinci modele asamblate in cadrul fabricii din Ingolstadt (Germania) si venit direct de la Salonul Auto de la Frankfurt, unde a fost expus in premiera mondiala, precum si R8, noul model supersport lansat in acest an, dar care trebuie sa ramana in showroom. La insistentele Audi.

    Cu toate acestea, vanzarile modelului A4 sunt estimate la 80-100 de unitati in ultimele luni ale anului curent si aproximativ 1.000 in anul urmator. Noul A4, al carui pret de baza va fi de 21.800 de euro, fara TVA, va fi disponibil de la sfarsitul lunii noiembrie si va contribui la atingerea obiectivului de vanzari de 2.400 de Audi in acest an, ceea ce va plasa Audi inaintea concurentilor sai traditionali BMW si Mercedes.

    SUV-urile, adica masinile de teren, sunt la randul lor la mare cautare pe piata romaneasca, iar numarul de astfel de masini expuse la SIAB a confirmat aceasta tendinta. Audi Q7 Exclusive, un model care dispune de sase locuri individuale si al carui pret este de aproximativ 140.000 de euro, a fost printre cele care s-au vandut cel mai repede, alaturi de o limuzina Audi A8 de 200.000 de euro. Iar lucrurile nu se opresc aici, deoarece reprezentantii importatorului spun ca majoritatea clientilor pentru brandurile de lux opteaza pentru modele personalizate, care urca pretul masinii cu pana la 30-40%. Si vorbim de masini al caror pret standard se apropie si chiar depaseste 100.000 de euro.

    Revenite la SIAB dupa patru ani de absenta, si marcile comercialziate de grupul Tiriac au consmenat plusuri ale vanzarilor, mai ales in gama premium. Cel mai scump model Jaguar, XKR Portfolio ñ o editie limitata la 100 de unitati anual, in valoare de 142.800 de euro – a fost achizitionat inca din prima zi a salonului. „In primele trei zile ale Salonului Auto de la Bucuresti s-au inregistrat 40 de comenzi, dintre care 20 pentru Jaguar si 20 pentru Land Rover. In total, pe perioada SIAB estimam vanzari de pana la 100 de unitati pentru fiecare marca. Cea mai mare cerere s-a inregistrat pentru SUV-ul Range Rover Sport si Jaguar X-Type“, a declarat Cristian Serban, director comercial Premium Auto, importatorul Jaguar si Land Rover pe piata locala.

    Interesul pentru personalizarea masinilor si faptul ca potentiali clienti sunt dispusi sa plateasca tot mai mult pentru a-si imbunatati performantele automobilelor se resimte si in afacerile tunerilor, adica acele companii specializate in perfectionarea automobilelor de serie.

    Brabus, principalul tuner al constructorului german Mercedes-Benz, a inregistrat o cerere ridicata pentru accesorii, dar si pentru modelele expuse de Colina Motors, importatorul Brabus pe piata locala. Compania anunta in primele doua zile comenzi in valoare de 26.000 de euro pentru accesorii, precum si o comanda ferma pentru SUV-ul Startech Jeep Commander, in valoare de 79.500 de euro. Comenzi in curs de finalizare exista si pentru doua limuzine de lux Mercedes S-Klasse Brabus, unul de 166.000 de euro, si unul ceva mai scump, de 215.400 de euro. In saptamana dinainte de Salon, Brabus a vandut pe piata locala si un model de vehicul utilitar Viano transformat in birou de lux, cu elemente de interior preluate de la limuzina Maybach, in valoare de 243.700 de euro, precum si o limuzina S-Klasse de aproape 200.000 de euro.

    Si cabrioletele si-au gasit clienti printre vizitatorii de la SIAB, importatorul Saab anuntand ca exista cinci posibili clienti pentru 9-3 Cabrio, modelul concurent direct pentru Seria 3 Cabrio de la BMW, precum si pentru Audi A4 cabrio, aflat la mare cautare pe piata locala.

    Ultima moda pe piata se prefigureaza a fi insa cea a modelelor hibride, asa cum s-a vazut si la cea mai recenta editie a Salonului Auto de la Frankfurt, incheiata recent. Oficialii Toyota Romania au anuntat ca au primit in cadrul SIAB patru comenzi ferme pentru noua limuzina de lux Lexus LS 600h cu sistem de propulsie hibrida. Limuzina, care a fost lansata pe piata locala la sfarsitul lunii august, are un pret care porneste de la 103.649 de euro pentru versiunea de baza si poate ajunge la 128.639 de euro pentru modelul de top. Si Honda, cel de-al doilea mare constructor japonez prezent la SIAB, a inregistrat in cadrul Salonului doua comenzi ferme pentru modelul Civic Hybrid, potrivit declaratiilor facute de reprezentantii Honda Trading Romania. Importatorul mizeaza la nivelul intregului an pe vanzari de 20 de unitati de masini cu sistem de propulsie hibrida.

    Desigur ca la nivelul intregii piete auto – 320.000 de autoturisme estimate a fi vandute in acest an -, ponderea masinilor cu propulsie hibrida este aproape nesemnificativa. Aceste masini asigura insa marcilor si importatorilor o vizibilitate si imagine pozitiva, care se transmite asupra modelelor ce fac volume mari de vanzari.

    Si daca a venit vorba de modelele de volum, trebuie mentionat ca acestea sunt traditionalul castigator al saloanelor auto din Romania, deoarece disconturile anuntate de importatori si dealeri ii determina pe multi dintre clientii potentiali sa actioneze si sa isi cumpere o astfel de masina. Este cazul Ford, marca ale carei vanzari au crescut cu aproximativ 10% a vanzarilor in timpul SIAB, sau Opel si Chevrolet, cu vanzari de 300 de unitati, respectiv 200 de modele, cu cateva zile inaintea de incheierea SIAB.

    Cea de-a sasea editie a Salonului International Auto de la Bucuresti, prima gazduita in curtea fostului magazin din Otopeni al Metro Cash & Carry (companie din care omul de afaceri Ion Tiriac detine 15%), a inregistrat o crestere medie a vizitatorilor de aproximativ 15% in comparatie cu editia precedenta, de la Romaero Baneasa.

    Numarul marcilor prezente a crescut, la fel si suprafata. Este cazul marcilor grupului Tiriac – Ford, Hyundai, Mitsubishi, Volvo, Jaguar, Land Rover, precum si cele ale grupurilor Daimler si Chrysler (reprezentate pana anul trecut tot de Tiriac Auto). Pe de alta parte, marca franceza Peugeot a decis sa nu mai participe la SIAB. Aproape 200 de companii au fost prezente, dintre care peste 50 companii auto, care au prezentat 250 de automobile, 50 de premiere nationale si o premiera mondiala – Dacia Logan Pick-up, dar si patru concept cars – masini de expozitie, care stau la baza unor viitoare modele de serie), prezentate la editiile din anii trecuti ale saloanelor (cu adevarat) internationale. Pentru ca, nu trebuie uitat, SIAB se incadreaza in liga secunda a saloanelor europene, dupa Paris si Frankfurt, dar inaintea celor organizate la Istanbul si Budapesta.

    Chiar daca cifrele cu privire la tarifele percepute companiilor participante nu au fost facute publice, expozantii spun ca acestea au crescut. Suprafata de expunere a fost de 50.000 de metri patrati, cu 30% mai mult decat editia precedenta de la Romaero Baneasa. In termeni financiari, SIAB 2007 a fost cu 10% mai putin profitabil si cu 30% mai scump, in special datorita cortului unde a fost gazduit (sau „structurii usoare“, cum a fost descris de catre organizatori). Daca se iau in calcul pretul mediu de 20-30 de euro pe metru patrat, al chiriei percepute de catre organizatori la editia precedenta, precum si cresterea din 2007, de pe urma inchirierii standurilor, incasarile au fost de aproximativ 1,4 milioane de euro.

    Asadar, deja putem vorbi de incasari de pana la 3 milioane de euro, de pe urma vizitatorilor si a expozantilor. Si multe alte zeci de milioane de euro in masini vandute sau precontractate. Deci inca o afacere din care a castigat toata lumea. Poate mai putin cei care au vizitat salonul in primele zile, cand corturile, desi echipate cu aparate de ventilatie, s-au dovedit adevarate saune.

  • S-a zis cu vacanta

    Luna septembrie a fost caracterizata de brokeri drept una dintre cele mai putin interesante de la inceputul anului. Indicele BET, care reuneste cele mai lichide si mai stabile zece companii listate la bursa, a scazut cu 6,1%, iar BET-FI, indicatorul SIF-urilor, a pierdut circa 7%. Trendul descendent a fost insotit de lichiditate redusa, ilustrand lipsa de interes din partea investitorilor. Odata cu sfarsitul sezonului de vacanta insa, investitorii au inceput sa cumpere, nemaiasteptand semnale de stabilizare politica sau raportari financiare. S-a ajuns la tranzactii de circa 20 de milioane de euro pe zi, valoare apropiata de cea de la inceputul anului, iar cotatiile au fost trase in sus, recuperand in doar cateva zile scaderea din septembrie.

    Parerile sunt impartite in ceea ce priveste motivele spectaculoasei reveniri. „Schimbarea de directie a bursei s-a datorat intrarii investitorilor straini la cumparare. Cat timp strainii au stat in asteptare, bursa noastra a scazut, de aici se vede ca investitorii romani nu stiu ce sa faca si asteapta semnale clare de la cei de afara“, spune Adrian Simionescu, director general Finans Securities. Brokerul isi sustine punctul de vedere si prin contextul international, favorabil cresterii. Anterior revirimentului de la Bucuresti, indicele industrial american Dow Jones (DJIA) a atins un maxim istoric. La fel, bursele europene acumulasera aproape o saptamana de evolutii pozitive, dupa reducerea de 0,5% a dobanzii de referinta de catre Rezerva Federala a SUA, la 4,75%, insotit de perspectiva unei noi micsorari pana la sfarsitul anului. Accesul mai ieftin la bani si semnalele pozitive din discursul guvernatorului Fed, Ben Bernanke, i-au incurajat pe investitori. Si, desi efectele crizei ipotecare din SUA se fac in continuare simtite, bancile americane si europene raportand pe rand pierderi de pe urma creditelor ipotecare neperformante, bursele europene au urmat miscarea pozitiva a celor americane.

    Adrian Simionescu afirma ca miscarile investitorilor straini pot fi observate limpede in tranzactiile efectuate. „Au avut loc achizitii cu valori mari pe titluri ale companiilor mari, cum este Petrom, Banca Romana de Dezvoltare si cele din sectorul farmaceutic – or, investitorii internationali prefera actiunile stabile si cu perspective pozitive («blue chips»)“. Actiunile SNP Petrom au atins un maxim de tranzactionare, cu 7,7 milioane de euro, chiar in ziua votarii motiunii de cenzura. In aceeasi zi, titlurile BRD au inregistrat operatiuni in suma de 1,3 milioane de euro. Explicatia este ca fondurile internationale, atunci cand fac investitii, nu speculatii, asteapta randamente pe termen mediu si lung; ca atare, un titlu ca Petrom este cautat de investitori chiar daca randamentul pe actiune este acum negativ. De la inceputul anului, actiunile Petrom au scazut cu apro-ximativ 10%, dar rezultatele financiare bune ii mentin atractivitatea.

    Razvan Pasol, director general Intercapital Invest, vede un cumul de factori pentru majorarea din octombrie: „Trei factori au incurajat revenirea. Cel extern vine din cresterile burselor internationale. Pe plan intern a fost respingerea motiunii de cenzura, care asigura mentinerea stabilitatii politice, iar al treilea factor este tehnic – dupa scaderea abrupta de luna trecuta era normala o revenire la fel de rapida“. Dincolo de acestea, e vorba de sfarsitul sezonului de concedii: cotatia minima din septembrie a indicelui BET, de 9.497 puncte, a fost deja peste cea din august, 9.330 puncte. In privinta maximelor, acestea s-au comportat identic in cele doua luni: cea mai ridicata cotatie din august a fost de 10.409 puncte, iar cea din septembrie de 10.417 puncte. Conform analizelor tehnice, minimele si maximele in crestere arata un trend ascendent. „Cresterea se va mentine si exista posibilitatea unei accentuari a majorarii. Bursele internationale au atins deja maxime istorice sau anuale, iar noi vom urma tendinta de apreciere“, apreciaza Adrian Simionescu.

    Exista insa si pareri contrare. „Nu cred ca este vorba de o revenire semnificativa a strainilor in piata. Ordinele importante de cumparare nu au fost impresionante“, considera Adrian Ceuca, director general adjunct al societatii Broker Cluj, convins ca piata nu va putea mentine evolutia pozitiva si ca vor mai aparea corectii.

    Pe termen scurt, pentru previziunile referitoare la bursa este luata in considerare si oferta publica initiala a Transgaz, planificata pentru luna viitoare. Cum „bursa de la noi are inca o puternica componenta locala“, conform lui Liviu Gigiumica, director CA IB Securities, multi investitori au tendinta sa pastreze acum bani lichizi pentru a putea subscrie actiuni ale companiei de utilitati publice. Iar bani lichizi inseamna mai putine ordine de cumparare a actiunilor deja prezente in piata.

    Sfarsitul lunii septembrie aduce in discutie si rezultatele pietei de capital din primele trei trimestre ale anului. Aprecierea indicilor arata ca tendinta anuala a ramas pozitiva, chiar si in conditiile corectiei din august-septembrie. „Nu putem vorbi de o modificare de trend de la pozitiv la negativ doar in virtutea acestor doua luni, pentru ca pe termen mediu si lung, bursa ramane pe crestere“, spune Adrian Simionescu.

    Pe primele noua luni ale anului, indicele BET a urcat cu circa 20%. Dintre companiile incluse in BET, cel mai mult s-a apreciat SSIF Broker Cluj, care a crescut cu 145% de la inceputul anului. La polul opus se situeaza SNP Petrom si Turbomecanica, care au inregistrat scaderi ale cotatiilor. La categoria a doua a BVB, topul cresterilor este dominat de producatorul de tuburi si tevi de otel TMK Artrom Slatina, care din 2000 si pana in prezent a multiplicat de 480 de ori banii actionarilor, iar in 2007 actiunile au avut un randament de 320%. Tot la categoria a doua BVB iese in evidenta si Electroputere Craiova, cu o crestere de 325% de la inceputul anului. Pierderile din ultimii ani au fost pe cale sa trimita in lichidare producatorul de locomotive, dar privatizarea catre sauditii de la Al Arrab a impulsionat evolutia actiunilor la bursa. O alta companie mica, Mecanica Ceahlau, producator de masini si utilaje agricole si forestiere, a inregistrat un salt mare datorita intrarii in actionariat a unor fonduri de investitii. Achizitiile efectuate de SSIF Broker Cluj si fondul olandez MEI Roemenie en Bulgarije Fonds au urcat cu 245% titlurile societatii din Piatra Neamt.

    In aceeasi perioada, principalul indice al pietei electronice, RASDAQ-C (care reuneste toate societatile listate pe RASDAQ) s-a majorat cu aproximativ 130%, mult peste randamentul BET. Marimea redusa a emitentilor de aici a tinut deoparte fondurile de investitii straine pana acum, insa tendinta este pe cale sa se modifice. Cel mai apropiat exemplu este cel al Imotrust Arad, societate care se ocupa cu inchirierea si subinchirierea bunurilor imobiliare, unde grupul financiar Morgan Stanley a acumulat o participatie mai mare de 5%. La inceputul acestei luni, un nou fond, MEI, a intrat in actionariatul societatii, achizitionand un pachet de 5%. Titlul Imotrust s-a apreciat de aproape 14 ori de la inceputul anului.

    Majoritatea brokerilor raman optimisti in ceea ce priveste mentinerea cresterii din aceasta luna. Chiar daca mai sunt asteptate corectii „care sa defineasca mai exact trendul ascendent“, maximele istorice inregistrate in luna iulie pot fi depasite pana la sfarsitul anului, considera Sergiu Ovidiu Pop, presedintele Intervam Investments. Cotatia BET, de 10.480 puncte, este foarte apropiata de cea din iulie, 10.813 puncte. „Rezultatele financiare la noua luni pentru companiile listate sunt asteptate sa fie bune, in contextul economic favorabil. Daca adaugam si lansarea ofertei publice a Transgaz, avem motive serioase sa vedem o depasire a maximelor inregistrate in cursul anului“, conchide Pop.

  • Ultimele bijuterii ale coroanei

    Numarul 7 a fost cu noroc pentru Electroputere Craiova. La a saptea tentativa de privatizare, compania a fost in sfarsit cumparata, pentru aproximativ 120 de milioane de euro, de o companie din Arabia Saudita, Al-Arrab Contracting Company. Firma saudita, care se afla in parteneriate cu cativa oameni de afaceri din Romania, a anuntat ca va face din Electroputere „un important producator de sisteme electrice“. Nimic despre locomotive. Nimic despre alte intentii pe care compania le-ar putea avea legat de terenurile intinse pe care sta Electroputere.

    Dincolo de faptul ca o companie, una dintre cele mai mari si mai chinuite de cuvantul „privatizare“, a fost in sfarsit luata de pe capul statului, vanzarea Electroputere implica doua interpretari, relevante pentru modul in care privatizarile au loc in Romania si vor avea loc probabil si de acum incolo.

    In primul rand, este vorba despre faptul ca in marile industrii s-au impus o serie de nume pe plan mondial, care deservesc intreaga piata si nu mai lasa loc producatorilor mai mici. „In industriile globalizate tind sa ramana trei-patru jucatori globali care iau toata piata si toate celelalte companii care mai au asemenea produse in portofoliu se sting cu incetul“, spune Adrian Rusu, manager al companiei de consultanta si private equity Central Europe Fund (CET). In aceasta calitate, Rusu a participat la 40 de privatizari, atat de partea statului, cat si de partea cumparatorilor interesati – atat companii, cat si fonduri de investitii.

    Adrian Rusu precizeaza ca exista exceptii atunci cand acesti mari producatori vin si se implica in achizitia de asemenea unitati de productie, cumparandu-le pentru a castiga o noua piata – cum este cazul Ford, care a semnat in septembrie cumpararea Automobile Craiova (platind 57 mil. euro pentru pachetul de actiuni si angajandu-se la investitii de 677 mil. euro), pentru a-si putea creste capacitatea de productie in Europa – sau cand semneaza contracte pe termen lung pentru mentenanta sau constructie de piese de schimb si componente, cum este cazul Romaero sau IAR Brasov.

    In al doilea rand, dupa ani de zile in care zeci spre sute de tentative de privatizare au esuat, anul acesta s-a remarcat o crestere a numarului de privatizari incheiate sau in curs de incheiere. Este, dupa cum spune analistul Liviu Voinea, director al Grupului de Economie Aplicata (GEA), un rezultat al intrarii Romaniei in Uniunea Europeana: „Daca ne uitam cu atentie, vom vedea ca a aparut un nou tip de investitor, atras de statutul Romaniei de membru al UE. Astfel se explica vanzarea unor companii care pana acum erau cu totul neatractive pentru privatizare si care acum sunt vandute catre tari neeuropene, exemplul Electroputere fiind edificator“.

    Liviu Voinea mai spune ca investitori precum arabii, rusii, chiar si japonezii vor fi din ce in ce mai des vazuti in licitatiile finale pentru mai multe privatizari. „Chiar si Ford intra in aceasta categorie. Desi ei mai au si alte puncte de productie in Europa, faptul ca s-au decis sa vina spune ceva legat de statutul Romaniei de membru al UE, deoarece pana acum nu au venit niciodata cand Automobile Craiova a fost scoasa la vanzare“, spune directorul GEA.

    In urma vanzarii Automobile Craiova catre Ford, compania craioveana a devenit una dintre putinele companii privatizate cu investitori strategici (mai precis, companii cu acelasi domeniu de activitate, care vad o achizitie in Romania ca parte a strategiei lor globale), dat fiind ca acestia devin pasari in ce in ce mai rare in peisajul privatizarilor locale. Aceasta fiindca, din cele aproximativ 100 de companii care mai pot fi privatizate in Romania, mai putin de un sfert pot trezi interesul unor mari operatori din acelasi domeniu. Este vorba in principal de companii din energie si infrastructura (aeroporturi, servicii postale, companii aeriene, radiocomunicatii sau transporturi pe caile ferate).

    „Lista companiilor inca detinute de stat si care sunt intr-adevar valoroase – cu perspective de dezvoltare profitabila si cu impact in domeniul lor de activitate – este relativ scurta si include in jur de 15 companii din totalul societatilor comerciale“, spune Szabolcs Nemes, consultant la Roland Berger. Cele 15 companii fac parte atat din lista celor 62 prevazute a fi privatizate sau deja lansate la privatizare anul acesta, cat si din seria firmelor pentru care modalitatile, strategia de privatizare sau etapele procesului nu au fost clar stabilite, cum ar fi Romgaz, TAROM, Aeroportul International Henri Coanda Bucuresti, CFR Marfa, Radiocom, CEC, Posta sau Transelectrica/Transgaz. Acestea vor fi scoase la privatizare dupa 2008 – daca vor fi scoase si guvernul nu va decide intre timp o alta varianta pentru ele.

    Cele mai bune afaceri pentru statul roman vor fi, conform analistilor, CEC si companiile din sectorul energetic. „Pentru CEC, oferta care va veni peste doi ani va fi probabil mult mai buna decat maximul oferit anul trecut“, spune Liviu Voinea. Anul trecut, cand CEC a fost lansat la privatizare, oferta maxima de pret a venit din partea National Bank of Greece (NBG), cu 560 de milioane de euro pentru pachetul scos la vanzare de 69,9% din actiuni. Oferta grecilor evalua intreaga banca la peste 800 de milioane de euro, in timp ce capitalul propriu al CEC se situa, in septembrie 2006, la aproximativ 175 de milioane de euro. Compania de consultanta finan-ciara Merrill Lynch evaluase in iulie 2006 pachetul de 69,9% la un pret de aproape 500 de milioane de euro (637 de milioane de dolari).

    In afara de CEC, foarte atractive sunt companiile furnizoare din domeniul energetic, cum ar fi Romgaz, Nuclearelectrica sau Hidroelectrica, dar si firmele de transport din domeniu (Transelectrica, Transgaz si Conpet). Pe acestea din urma insa, statul roman nu a luat inca decizia daca sa le privatizeze sau nu.

    Adrian Rusu crede ca pentru astfel de companii, de interes strategic, guvernul ar trebui sa actioneze intr-o maniera care sa ii permita pastrarea controlului: „O buna solutie este ca statul sa pastreze pachetul majoritar si sa vanda pe bursa pachete minoritare, de 10-20% pana la 49%, exemplul Transelectrica fiind important in acest sens“. Transelectrica, operatorul sistemului national de transport de electricitate, a listat la bursa anul trecut 10% din actiuni.

    „Prin prisma accesului la resurse energetice si a importantei pentru economia nationala, domeniul energetic poate fi considerat strategic, astfel incat pastrarea unui anumit control sau a unei anumite implicari din partea statului poate fi acceptabila“, spune si Szabolcs Nemes. Modelul avansat de el ar fi privatizarea partiala, cu mentinerea sub controlul statului a societatilor de transport Transgaz si Transelectrica „si eventual a uneia dintre cele trei filiale Electrica“. La o varianta similara s-a gandit si premierul Calin Popescu Tariceanu la sfarsitul lunii august, cand seceta si cererea mare de energie l-au facut sa avanseze ideea unei companii energetice care sa inglobeze tot ce a ramas de privatizat in acest domeniu, ideea nefiind agreata de UE. Chiar daca acestea nu se vor privatiza deocamdata, Szabolcs Nemes spune insa ca statul ar trebui sa ia in calcul serios crearea de noi capacitati de generare utilizand banii incasati din privatizarea altor companii din sectorul energiei.

    Din lista de 62 de societati carora AVAS le-a prevazut privatizarea in acest an, cele mai valoroase sunt cele trei complexuri energetice – Turceni, Rovinari si Craiova -, cele trei filiale de furnizare si distributie Electrica – Muntenia Nord, Transilvania Sud si Transilvania Nord -, Oltchim si Antibiotice, considera consultantul Roland Berger. Partea de energie care urmeaza sa fie privatizata este deocamdata cea mai vanata, mai multe grupuri europene de profil dand tarcoale de cativa ani buni distributiilor, dar mai ales companiilor de productie (dintre care deocamdata nu a fost vanduta niciuna). Toti analistii estimeaza ca firmele din energie, atat cele anuntate la privatizare, cat si cele neanuntate, sunt cel mai valoros activ ramas in posesia statului.

    Banca de investitii ceha Wood & Company a evaluat cele trei complexuri energetice mentionate si cele trei distributii de electricitate ramase in portofoliul statului la aproximativ 3,2 miliarde de euro. Wood & Company a facut evaluarea pentru a obtine o imagine despre cat ar costa companiile de care este interesat grupul ceh CEZ (intrat pe piata romaneasca prin achizitia Electrica Oltenia, cea mai mare distributie dupa numarul de clienti). Conform bancii cehe, cel mai „ieftin“ complex ar fi Craiova – 378 mil. euro, complexul energetic Rovinari fiind evaluat la 792 de milioane de euro, iar complexul energetic Turceni la 1,4 mld. euro.

    Adrian Rusu spune ca scoaterea la privatizare a complexurilor energetice este strans legata de mai multe interese care tin procesul pe loc in special ale sindicatelor si ale conducerii de acolo, cat si ale statului si ale contractorilor.

    Cu toate acestea, Rusu apreciaza ca statul nu isi va mai putea permite mult timp sa le tina sub obladuirea sa: „La cele trei complexuri trebuie facute investitii de mediu de 2 miliarde de euro si va fi presiune pe vanzare, deoarece statul nu va plati aceste sume pentru a le tine in functiune si va lasa aceasta obligatie cumparatorilor“. Cele mai interesate de complexe par a fi companiile nemtesti cu experienta pe generare din combustibili fosili: E.ON, RWE si STEAG (numarul 1, 2 si 5 pe piata germana, in aceasta ordine), dar si italienii de la Enel si cehii de la CEZ.

    In cazul distributiilor de electricitate, Wood estimeaza ca cea mai „pretioasa“ este Electrica Muntenia Nord (241 de milioane de euro), Transilvania Nord fiind evaluata la 217 milioane de euro, iar Transilvania Sud la 204 milioane de euro, evaluarea fiind facuta in functie de valoarea fiecarui consumator deservit (la fiecare mie de clienti fiind atribuita o valoare de 0,2 milioane de euro).

    „Pretul pe care statul l-ar fi obtinut pe aceste companii de distributie ar fi fost mai mare daca ar fi fost scoase la privatizare imediat dupa Electrica Muntenia Sud (EMS)“, spune Rusu. EMS a fost vanduta la sfarsitul lunii iunie, dupa ce Enel a castigat licitatia in iunie 2006, oferind 820 de milioane de euro, suma record atat pentru Romania, cat si pentru aceasta zona a Europei.

    In afara de companiile din energie, pe lista „de privatizat“ in 2007 sau 2008 mai sunt si alte 56 de companii, dintre care Szabolcs Nemes spune ca Oltchim si Antibiotice sunt cele mai interesante. Combinatul de la Ramnicu Valcea a mai fost scos la licitatie in anii trecuti si va mai fi scos o data la sfarsitul acestui an. „Combinatul Oltchim este vandabil, a fost si este bine administrat si e o solutie avantajoasa pentru intrarea in Romania a unei companii de profil; are insa si cateva minusuri, in special legate de dependenta fata de Arpechim si de costul energiei electrice“, spune Adrian Rusu.

    Cel mai bine s-a vazut acest aspect in perioada cand rafinaria Arpechim a fost amenintata cu inchiderea pe o perioada de sase luni din cauza unor probleme de mediu (la inceputul lunii iunie). In timpul acelei crize, oficialii Oltchim au declarat ca ar cumpara integral rafinaria Arpechim daca Petrom ar scoate-o la vanzare. Imediat dupa calmarea spiritelor la Arpechim, Petrom a infiintat o noua companie subsidiara, Petrochemicals Arges, care cuprinde toata activitatea de petrochimie. Strategia Petrom prevede ca noua companie a fost infiintata cu intentia de vanzare, facand parte din strategia grupului de a vinde tot ce nu e business de baza.

    Adrian Rusu spune ca o strategie mai buna ar fi ca mai intai Oltchim sa preia in portofoliu Petrochemicals Arges si apoi sa fie scoasa la vanzare. „In aceasta varianta, am putea vorbi de o privatizare reusita, de minim jumatate de miliard de euro“, spune consultantul CET. Oltchim si-a bugetat pentru acest an venituri totale de 609 mld. euro si un profit net de 3,8 mil. euro, iar actiunile companiei pe bursa au avut o tendinta ascendenta in ultima perioada.

    In cazul Antibiotice Iasi, ultima reduta din domeniul medicamentelor (celelalte companii din acest domeniu fiind deja cumparate in anii trecuti), principalele avantaje sunt, conform AVAS, faptul ca are un brand bun pe plan local si portofoliul de produse. „La plecare, Sicomed, Terapia si Antibiotice aveau acelasi potential, dar acum potentialul Antibiotice a mai scazut, deoarece au crescut foarte mult companiile de medicamente internationale, care isi pot permite laboratoare de cercetare si rapiditate pentru a dezvolta produse noi“, spune Adrian Rusu.

    Reprezentantii Antibiotice spun insa ca planurile companiei sunt de crestere in zona de marketing. Ioan Nani, presedintele Antibiotice, spune ca in acest an aprofundeaza ideea deschiderii unui lant de farmacii, precum si dezvoltarea activitatii de distributie cu o flota proprie de masini. In opinia lui, anul 2007 ar trebui sa fie un an pregatitor pentru vanzare, cand sa eficientizeze compania pentru a face o afacere cat mai buna, si nu anul cand compania sa fie deja scoasa la privatizare.

    AVAS a demarat insa deja procedurile pentru ca Antibiotice sa fie pregatita pentru vanzare si a semnat la inceputul lunii august contractul de consultanta in vederea privatizarii cu AT Kearney, contract in valoare de 345.000 euro, fara TVA.

    „In acest sens, am in vedere restrangerea unor activitati care nu au o legatura directa cu profilul companiei, cum sunt service-urile de pe platforma Antibiotice sau transportul de persoane. Nu cred ca ar trebui grabit procesul de privatizare la Antibiotice“, mai spune Nani. Acesta crede ca AVAS ar trebui sa se uite cu atentie spre partenerii cu care compania deja lucreaza.

    Dincolo de aceste companii mai interesante pentru investitorii strategici, multe dintre cele aflate pe lista AVAS au un potential interesant din punctul de vedere al terenului si al spatiilor detinute. Cel mai relevant astfel de caz este Romaero Baneasa, cu un portofoliu de 350.000 de hectare de teren (pe 80% din suprafata sunt cladiri si hale industriale, iar restul sunt culoare de circulatie si pista de compensare pentru avioanele care vin la reparatii, precum si parkingul pentru aceste aeronave). Cu alte cuvinte, fabrica nu ar mai putea exista fara acest teren. Dar fabrica a semnat contracte ce ii vor permite sa mai existe si care o vor face atractiva pentru a fi cumparata poate de un actionar minoritar (SIF Muntenia, cu 15%) sau de unul dintre contractori.

    Romaero urmeaza sa produca pentru compania italiana Alenia Aeronautica componente de avioane, in baza unui contract pe cinci ani a carui valoare este estimata la peste 10 milioane de dolari. Pe langa Alenia, Romaero are contracte si cu Hellenic Aerospace Industry, dar si cu Reims Aviation din Franta si cu canadienii de la Bombardier. De asemenea, prin Romaero „se descarca“ cea mai mare parte din offset-ul BAE Systems.

    Insa anuntul de privatizare nu prevede ca activitatea companiei sa se desfasoare neaparat la Baneasa, iar aceasta ar putea fi la fel de bine mutata langa un alt aeroport, cum ar fi Otopeni sau Satu Mare, de exemplu. Evident, asta in varianta in care compania ar fi achizitionata de cineva care este si interesat de partea imobiliara. Din experienta internationala, Liviu Voinea spune insa ca marile companii nu sunt interesate de potentialul de real estate: „Marile companii, mai ales cele producatoare, dar si cele din servicii, nu sunt interesate sa cumpere terenuri si cladiri, acesta fiind apanajul speculatorilor si al companiilor locale sau al fondurilor de investitii“. Voinea explica acest aspect prin faptul ca o mare companie prefera sa plateasca o chirie pentru a fi flexibila. „Daca o firma serioasa, cum ar fi Alenia Aeronautica, ar fi interesata de terenuri, ar fi usor sa cumpere Romaero. Dar nu o face, pentru ca nu o intereseaza: Alenia a preferat sa semneze un contract cu ei pentru piese de schimb“, spune Voinea.

  • Podiumul cu brokeri

    CONTEXTUL: Piata de capital este in continua crestere, randamentul indicelui BET in 2007 fiind de circa 30%. Dezvoltarea societatilor de brokeraj este axata pe atragerea de noi clienti, in special a investitorilor mici, dar si pe fuziuni sau achizitii, atunci cand astfel de ocazii apar.

    DECIZIA: Actionarii SSIF Broker Cluj au aprobat fuzionarea prin absorbtie a trei societati de brokeraj si doua majorari de capital succesive, valoarea capitalului social fiind in prezent de aproximativ 28 de milioane de euro.

    EFECTELE: Incheierea fuziunii cu Investco SA a propulsat Broker Cluj pe locul al treilea in topul brokerilor in luna septembrie, iar valoarea actuala a capitalului social permite o mai buna creditare a clientilor si valorificarea oportunitatilor de plasament.

    Broker Cluj este cea mai mare societate de intermediere din sectorul investitorilor de retail – persoane fizice, care investesc sume mici la bursa. In topul firmelor de brokeraj pe luna septembrie, Broker Cluj ocupa locul al treilea, cu o valoare totala a tranzactiilor de 46,2 milioane de euro, aferent unei cote de piata de aproape 8%. Ocuparea unui loc pe podium, in urcare cu doua locuri fata de luna august, a fost surprinzatoare, deoarece primele pozitii sunt, de regula, rezervate intermediarilor fondurilor.

    Primul loc in topul brokerilor este ocupat de KBC Securities, cu un total de 82,8 milioane de euro, urmata de ING Bank cu 73,6 milioane de euro. In topul pe primele noua luni, Broker Cluj se afla pe pozitia a cincea, cu o valoare a tranzactiilor de 442 de milioane de euro si o cota de 5,15% din piata. Primele patru societati sunt KBC Securities, CA IB Securities, ING Bank si Raiffeisen Capital & Investments.

    „Dezvoltarea societatilor de brokeraj independente se poate realiza doar prin fuziune si extinderea teritoriala a agentiilor“, spune Petru Prunea, presedintele Broker Cluj. Societatea pe care o conduce a decis fuzionarea prin absorbtie cu trei case de brokeraj, HTI Valori Mobiliare, Compania Romana de Investitii Investco SA si SSIF Transilvania Capital. Pana in prezent a fost incheiata fuzionarea cu Investco, septembrie fiind prima luna in care valoarea tranzactiilor a fost raportata cumulat.

    Strategia de dezvoltare aprobata de actionari (care, conform statutului adoptat, nu pot detine o participatie mai mare de 10% din actiuni) urmareste si majorarea capitalului social. Cea de-a doua majorare din acest an, recent incheiata, a fost subscrisa in proportie de 98% si a urcat capitalul social la circa 28 mil. euro. Pentru comparatie, valoarea este mai mare decat a patru din cele cinci SIF-uri, luate separat, fiind depasita doar de SIF Transilvania, cu un capital de aproximativ 33 mil. euro. Capitalizarea bursiera a Broker Cluj (valoarea de piata a actiunilor) este de circa 170 mil. euro, in timp ce capitalizarea SIF Transilvania se ridica la 814 milioane de euro. Capitalul social este semnificativ pentru societatea clujeana, deoarece constituie aport la fondurile necesare creditarii clientilor in cazul tranzactiilor in marja, cu finantare de la broker. De asemenea, Broker Cluj actioneaza ca un fond de investitii, resursele financiare disponibile permitandu-i sa abordeze oportunitati noi de afaceri. SSIF Broker este singura societate de brokeraj care a lansat o emisiune de obligatiuni la inceputul acestui an, operatiune insa esuata din cauza subscrierii in proportie de numai 3%.

    Numarul actionarilor companiei este de aproximativ 3.500, persoane fizice si juridice. Actionari multumiti, se poate spune, in conditiile in care randamentul titlurilor Broker Cluj este de 145%, incluzand majorarile de capital social (in cadrul majorarilor, societatea a distribuit si actiuni gratuite actionarilor inregistrati la data efectuarii operatiunii). Gratie acestui randament, Broker Cluj este cea mai profitabila companie dintre cele incluse in calcularea indicelui BET al celor mai bine cotate actiuni pe piata de capital („blue-chips“). BET a urcat, de la inceputul anului, cu aproximativ 30%. Profitul brut realizat in primele sapte luni ale anului este de peste 9 mil. euro (31,8 mil. lei), mai mare decat profitul prognozat pentru intregul an 2007. Valoarea estimata a profitului net pana la sfarsitul anului va fi, conform companiei, de 30,8 milioane de lei, in crestere cu 42% fata de anul precedent.

    Situatia financiara a adus compania in atentia fondurilor de investitii straine. Cea mai serioasa propunere pare a fi cea venita din partea unui fond de investitii din Londra, a carui intentie este de a achizitiona actiuni in valoare de 10 milioane de euro, conform declaratiilor lui Petru Prunea. Modul prin care fondul ar putea intra in actionariatul societatii este o majorare de capital. Coincidenta sau nu, Broker Cluj intentioneaza sa efectueze o noua majorare de capital pana la sfarsitul anului. Operatiunea prevede lansarea unui pachet de noi actiuni, iar valoarea capitalui social rezultat va fi de circa 31,5 milioane de euro.

  • GHID DE PENSII: Cat conteaza maine alegerea de azi?

    Porniti ca o tornada asupra celor 3 milioane de potentiali contributori la sistemul de pensii private obligatorii, cei peste 220.000 de agenti de marketing autorizati incearca sa convinga cu argumente din cele mai variate ca fondul pentru care lucreaza e „cel mai cel“. Rezultatele acestui asalt n-au intarziat sa se vada la data primei raportari facute de companii: dupa mai putin de doua saptamani de la startul campaniei de vanzare, la Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale (CNPAS) au fost validate peste 450.000 de adeziuni. Al doilea moment de validare, 15 octombrie, va aduce cel mai probabil si mai multe acte de adeziune, dat fiind ca administratorii au avut mai mult timp pentru a-si trece toate contractele semnate prin intreaga procedura de validare (destul de greoaie, de altfel). Cel putin pana in prezent, distributia contractelor validate temporar intre cei 17 administratori autorizati este extrem de inegala: primul clasat detine mai bine de jumatate, iar primii cinci strang aproape 90% din total.

    In incercarea de a strange cat mai multi contributori pentru fondul pe care il promoveaza, fiecare dintre cei 17 administratori activi mizeaza, in mesajele de marketing, pe atuuri „esentiale pentru o companie de pensii“. Conteaza, spun unii dintre ei, experienta indelungata in domeniul administrarii de pensii; ba mai mult, spun altii, conteaza certitudinea ca administratorul respectiv va fi pe piata si „maine“ sau ca are o bogata experienta in administrarea investitiilor. Sau, de ce nu, ca este activa in domeniul pensiilor private in 5-7-10 alte tari (numarul nici nu mai conteaza prea mult) sau ca in actionariatul companiei participa si institutii financiare europene recunoscute. Si tot asa, criteriul cel mai important pentru cel ce isi alege un administrator de pensii privare difera in functie de compania al carei agent incearca sa vanda. Nimic rau in asta, pana la urma, dar ce conteaza de fapt si de drept pentru un angajat care incearca acum sa isi aleaga administratorul care sa ii stranga (si investeasca) timp de 20-30 de ani banii de pensie?

    In esenta, cel mai important lucru pe care trebuie sa il aiba in vedere un angajat cu varsta de maxim 35 de ani este, pana la urma, faptul ca are obligativitatea de a adera la un fond sau altul. In cazul in care, dupa cele patru luni, cat dureaza campania de aderare (pana pe 17 ianuarie, mai precis), nu a facut nicio optiune, atunci el va fi automat redistribuit spre o companie sau alta, aleator si proportional cu cota de piata detinuta deja de fiecare fond. Lipsa unei optiuni, asadar, lasa la voia intamplarii spre ce fond de pensii vor pleca cele 2 procente din CAS care vor fi virate anul viitor obligatoriu spre o companie sau alta, procent ce va creste progresiv cu 0,5% in fiecare an si va ajunge in 2013 la 6%. Si atat timp cat redistribuirea se face aleator, iar in acest proces sunt luati in calcul toti cei 17 administratori functionali (18, probabil, pana la momentul respectiv, in conditiile in care de curand si Zepter Fond de Pensii a fost autorizat ca administrator), sansele unui contributor de a nimeri exact acolo unde nu si-ar fi dorit exista (cel putin, daca nu sunt chiar considerabile). Pericolul de a ajunge la „loterie“ este la fel de mare si pentru cei ce vor semna cu mai multi administratori – pentru ca, in cazul in care exista mai multe adeziuni facute de acelasi contributor, acesta are toate sansele sa fie distribuit, dupa 17 ianuarie, aleator.

    Cat de mult conteaza insa optiunea facuta acum pentru un fond sau altul, atat timp cat, pana la urma, nimeni nu va ramane „pe dinafara“? In esenta, fondurile seamana foarte mult unul cu celalalt, marea majoritate avand ca strategie de investitii un risc moderat si comisioane la maximele permise de lege. Exceptii fac, in privinta strategiei de investitii, Generali (care administreaza un fond cu risc ridicat) si, in privinta comisioanelor, Aviva si Interamerican (ce au anuntat, pe o perioada promotionala, ca percep comisioane mai mici). Dar, trecand peste aceste mici diferente, toate fondurile seamana intre ele; ce difera insa este experienta si renumele administratorului. Mai precis, increderea pe care o inspira (plecand de la un istoric existent sau nu pe piata romaneasca, sau, de ce nu, de la cea de pe pietele internationale) o companie sau alta. Pe de alta parte, fondurile de pensii nu pot da faliment, conform legislatiei in vigoare, astfel incat pericolul nu pare a fi foarte mare nici din aceasta directie. La fel de adevarat este ca, in timp, multi dintre administratorii mici vor ajunge sa-si vanda portofoliile catre marii jucatori – iar pentru cei ce nu vor sa ajunga sa fie „mutati“ dintr-o parte in alta, o analiza la momentul „zero“ poate ajuta.

    „Dimensiunea“ administratorului (practic numarul de clienti si activele administrare) pot insa sa conteze atunci cand vine vorba despre strategiile de plasare a contributiilor. Portofolii mai mari inseamna si active mai importante si, pe masura, posibilitatea de a face economii de scala – pe care, sub presiunea concurentei, administratorii vor opta (poate) sa le transmita (si) clientilor. Dar discutiile despre plasamente sunt inca premature, in conditiile in care primele contributii vor ajunge la administratori abia in martie-aprilie anul viitor, iar despre plasamente concrete, randamente, castiguri, economii de scala se va putea vorbi doar mult mai incolo – peste 8-10-12 luni, cel mai probabil. Acesta este, de fapt si de drept, primul moment in care, pe rezultate concrete, se va putea evalua corectitudinea unei alegeri facuta acum pentru un administrator sau altul.

  • Think big

    Initial, acest articol s-a numit „Mania grandorii“, fara o nuanta peiorativa; titlul voia sa defineasca oarecum in gluma aparitia si dezvoltarea in Romania a acelui fenomen pe care mizeaza in lume o sumedenie de dezvoltatori imobiliari – este vorba de forta de atractie a „celui mai mare“: cel mai mare hotel, cel mai amplu proiect, cea mai inalta cladire. De aceea au ales seicii din Dubai sa construiasca, alaturi de structuri unice cum sunt insulele artificiale si hotelurile de sapte stele in forma de vela de corabie, o cladire care sa se incadreze in mult mai populara categorie „cea mai inalta constructie“. Mania grandorii de care vorbim noi este de fapt business, este atuul adus de faptul ca poti sa te prezinti pe piata cu imaginea de „cel mai“ sau „cea mai“. Efectul e usor de intuit, pentru ca una este sa spui „am stat la un hotel de patru stele in Bucuresti“ si cu totul altceva sa spui „am stat la cel mai mare hotel din Europa, e la Bucuresti“.

    Cand il intrebi despre cum e cu cel mai mare hotel, Ionut Negoita capata un aer misterios. Fratii Ionut si Robert Negoita, proprietarii grupului de firme Pro Confort, cu afaceri in real estate si comert cu materiale de constructii, mochete si linoleum, vor sa faca in zona Vitan din Bucuresti un hotel de patru stele cu 1.500 de camere, cel mai mare din Europa. Cum in septembrie este programata inaugurarea unei prime parti a constructiei, asa-zisul birou al lui Ionut Negoita este acum o incapere de la parterul constructiei, unde se afla o mare parte din mostrele de mobilier, materiale si decoratiuni pentru miile de camere ale viitorului hotel. O masa inconjurata de vreo zece tipuri diferite de scaune si fotolii, unde pe jos se afla mocheta in vreo zece nuante, iar numarul tablourilor din camera depaseste numarul metrilor patrati de perete.

    Lucrarile au inceput acum un an si cinci luni: „Anul trecut, terenul era viran, iar in septembrie vom inaugura prima jumatate a hotelului, urmand ca la inceputul anului viitor sa dam drumul la toata capacitatea“, spune Negoita, cel mai mic dintre cei doi frati, care se ocupa de parte de finisaje a hotelurilor Confort, dar si de operarea lor. Aceasta inseamna ca echipa de 800 de muncitori de pe santierul de la Confort Vitan a construit cam 3 camere pe zi, respectiv aproximativ 180 metri patrati pe zi. Constructia a fost finantata 60% din resurse proprii ale grupului Confort, iar restul de bani (24 de milioane euro) au fost imprumutati de la banci. Resursele proprii inseamna pentru fratii Negoita profitul din afacerile imobiliare (vinderea apartamentelor din proiectul rezidential Domus din Bucuresti), dar si bani iadusi e celelalte hoteluri, care au avut anul trecut un profit net de 3 milioane euro. Daca celelalte hoteluri, in special cele de langa aeroportul Otopeni, sunt nisate ca hoteluri de tranzit, Ionut Negoita ar vrea ca hotelul din Vitan sa fie si un reper monden: „Hotelul va avea un design futurist, poate prea futurist pentru Bucurestiul de astazi, dar vrem sa atragem nu doar prin dimensiune, ci si prin look“.

    Constructia hotelului de 1.500 de camere ii va duce pe fratii Negoita in top 10 al proprietarilor de hoteluri, dupa numarul de camere – primele locuri fiind ocupate de fratii Micula, de Josef Goschy si Mohamad Murad. Deocamdata, Ionut si Robert Negoita detin 510 camere in hotelurile Confort (Otopeni, Rin Otopeni si Traian). Ca numar de camere, hotelul va depasi Estrel din Berlin (1.162 camere), Concorde La Fayette din Paris (1.000 de camere), Hilton din Londra (1.052 de camere), Auditorium Madrid Hotel (894 de camere) si Royal National London (800 de camere). Dat fiind ca cele mai aglomerate capitale europene sunt deja acoperite de hoteluri de mari dimensiuni, sansele ca hotelul fratilor Negoita sa fie depasit in curand sunt destul de mici. „Nu am dubii ca acesta va fi cel mai mare hotel din Europa pentru mult timp“, comenteaza Negoita.

    Planul initial de constructie a hotelului Confort din Vitan, care a aparut in urma cu doi ani, era a unui hotel cu 1.200 de camere, care presupunea o investitie de 60 milioane euro. Decizia de a adauga 300 de camere proiectului initial a fost luata in momentul cand deja se lucra la structura: „Ne-am dat seama ca a construi aceste camere in plus nu ar reprezenta un mare efort financiar in plus, mai ales ca lucram cu firma proprie de constructii, iar costurile cu operarea nu vor creste nici ele foarte mult costurile totale, dupa principiul: cu cat e mai mare, cu atat costurile de operare pe fiecare metru patrat scad“, afirma Negoita. Investitia va fi tot de 60 milioane euro, iar constructia se va intinde pe 90.000 mp. „Pe mine ma fascineaza ca acest hotel are amprenta la sol de un hectar“, spune Ionut Negoita.

    Din Vitan trecem in Baneasa, unde pe 221 de hectare si in urma unei investitii ce va atinge doua miliarde de euro, va fi finalizat in 2015 Proiectul Baneasa, cel mai mare complex imobiliar din Romania si unul din cele mai mari din Europa de Est. Nu lipsit de interes este si faptul ca Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara, care detine 49,88% din capitalul Baneasa Investment, dezvoltatorul proiectului, va deveni, la terminarea acestuia, una din cele mai bogate institutii de invatamant europene, mai bogata decat Universitatea Oxford.

    Baneasa Investment s-a format prin asocierea Universitatii, in anul 2000, cu un grup de firme controlat de oamenii de afaceri Puiu Popoviciu si Radu Dimofte. Proiectul cuprinde o zona rezidentiala ce va ocupa peste 60% din suprafata totala a proiectului, un parc de afaceri construit pe un teren de 12 hectare si care va oferi 160.000 de metri patrati de spatii de birouri, precum si o zona comerciala construita pe 450.000 de metri patrati, una din cele mai intinse din Estul Europei.

  • Cu palinca la Al Gore

    Albert Arnold Gore Jr. este mai cunoscut drept Al Gore si este, din cate stiu eu, singura persoana din lumea asta care a urcat pe scena premiilor Oscar, Emmy si Nobel (cineva cu care am conversat pe tema m-a incredintat ca nu-i timpul trecut si pentru un Pulitzer, ceea ce este un mare adevar).

    In acelasi timp ironia cu subventiile pentru agricultura este singura fraza, sper, din acest text care face referire la scandalul ce a tinut capul de afis al saptamanii trecute (si in legatura cu care nu vreau sa mai remarc decat imaginea evident sifonata a caltabosilor, altfel un produs gastronomic care ar fi meritat aprecieri favorabile, in cu totul alte contexte).

    Asadar, Al Gore imparte cu Comisia Organizatiei Natiunilor Unite pentru Climat premiul Nobel pentru Pace. Asta dupa ce a luat un premiu Emmy pentru televiziunea sa Current si Oscarul pentru filmul documentar „An Inconvenient Truth“. Despre Nobelul pentru Pace de anul trecut, castigat de Muhammad Yunus si banca sa, Grameen, specializata in microcredite, am scris cu placere, atras de ineditul demersului initiat de economistul din Bangladesh.

    In cazul lui Gore e mai complicat.

    La cateva ceasuri dupa anunt, presa occidentala era plina de analize, iar intrebarea momentului era daca fostul vicepresedinte american va intra in cursa pentru presedentia Statelor Unite ale Americii. Multi ar crede asa, iar sirul de premii obtinute, precum si gradul inalt de simpatie de care Gore se bucura in anumite medii americane (va amintiti de ceremonia Oscarurilor si de intreaga sala in picioare, aplaudandu-l?) l-ar califica drept un concurent serios pentru Hillary Clinton sau Obama sau Giuliani. Iar o speculatie de genul „pericolul incalzirii globale“ egal cu „pericolul terorismului“, precum si aparitia tipului providential care inlatura pericolele ce ameninta natia (ei, dar asta suna al naibii de cunoscut si este valabil si pentru alte meleaguri, nu?) este la mintea cocosului.

    Gore a plecat de undeva de jos, dupa ce a pierdut cursa electorala din anul 2000: era vazut drept un politician cu limbaj lemnos si, la un moment dat, a facut obiectul unui tir intens de ironii; este vorba de un interviu acordat CNN in care a emis pretentii asupra inventarii internetului („…During my service in the United States Congress I took the initiative in creating the internet..“)

    Si, ca sa continuam speculatiile, cum ar putea sa se repozitioneze un politician care a pierdut in fata lui Bush junior, decat criticand razboiul din Irak (iar Gore a fost unul din cei mai timpurii adversari ai razboiului) si propunand o tema de campanie care sa poata urni din imobilism orice pamantean. Iar incalzirea globala este o astfel de tema. Documentarul „An Inconvenient Truth“ s-a dovedit a fi urmatoarea forma, mai evoluata, de influentare a maselor, nascuta din „Fahrenheit 9/11“, filmul care a sapat puternic la temelia popularitatii lui George W Bush.

    In timp Gore a renuntat si la limbajul de lemn si a invatat, lucru important, sa isi speculeze si slabiciunile: la o emisiune a lui David Letterman a citit o lista de zece sloganuri la care a renuntat, unde al noualea era „Remember, America, I gave you the Internet, and I can take it away!“. A devenit un vorbitor care poate face o sala sa izbuc-neasca in ras mai des decat Jerry Seinfeld, comunicad oamenilor ca in materie de schimbare a climatului avem de-a face nu cu o problema politica, ci cu una morala, spirituala a intregii omeniri.

    Scriu acest text vineri, 12 octombrie, la cald, destul de repede dupa anuntul comitetului Nobel (si tineti cont ca nu stiu nici castigatorul sau castigatorii premiului pentru economie). Cum nu stiu nici decizia lui Gore.

    Dar rezonez cu Eric Pooley, un comentator al revistei Time, care a enuntat ca daca Al Gore intra in cursa prezidentiala, o sa isi manance exemplarul din „An Inconvenient Truth“ (cartea, nu DVD-ul cu filmul).

    NU te pregatesti in asemenea hal, nu inveti retorica si meteorologie si fizica si geografie si geologie si cine stie ce o mai fi facut pentru a deveni un sarman presedinte al Statelor Unite. Filmele si televiziunea si schimbarile climatice si Internetul si Nobelul si toata punerea in scena sunt pe cale si il pot transforma pe Gore in ceva peste presedintele SUA, un cumul de Che Guevara si printesa Diana, la nivel global, cu o viata si cu respectul si cu adularea populara cuvenite.

    Un fel de presedinte al Statelor Unite ale Lumii.

    Intrebarea e daca nu putem, acuma, repede, sa-i ducem niste palinca, sa ne tina minte si sa aiba grija de noi.