BusinessMagazin

Blog

  • 42% din amenzile rutiere, sterse in instanta

    Lovitură teribilă de imagine pentru Po­li­­ţia Rutieră: în primele şase luni ale anului, integral sau în parte, aproape jumătate din plângerile formulate împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor la regimul circulaţiei rutiere au fost admise de instanţă. Datele vin chiar de la şeful Direcţiei Poliţiei Rutiere (DPR), comisarul-şef Gino – Theodor Bosman, care a declarat, ieri, că instanţele de judecată au respins 57,62% din plângeri şi au admis 34,59% din plângeri.




    De asemenea, au fost admise în parte 7,77% din plângeri, fără a se anula procesul-verbal, prin reducerea cuantumului amenzii, înlocuirea amenzii cu avertisment şi prin anularea sau înlocuirea unor sancţiuni complementare.Şeful DPR a declarat că „greşelile se fac atât de către factorul uman – agentul constatator, cât şi din cauza mijloacelor tehnice folosite – limite ale programelor informatice, calitatea slabă a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere“.

    În condiţiile în care s-au cheltuit milioane de euro pentru sisteme de supraveghere video prezentate cu mare tam-tam ca mari realizări în domeniul siguranţei rutiere şi al prevenirii accidentelor, declaraţia comisarului-şef Bosman pare să scoată la iveală faţa nevăzută a unor proiecte derulate de Poliţia Română în ultimii ani.

    Aflati mai multe detalii la www.gandul.info

  • Banca Transilvania si-a dublat profitul in T3

    Profitul a accelerat in trimestrul al treilea, cand banca a castigat 53,9 mil. lei (16,2 mil. euro), cu 110% mai mult comparativ cu acelasi trimestru din 2006. Cresterea de profit arata ca piata bancara romaneasca a fost putin afectata de criza pietelor financiare internationale, pornita de la creditele imobiliare neperformante din SUA.
    "Toate cele trei segmente de business ale noastre au mers foarte bine si nu putem spune ca un segment a avut o contributie mai mare decat celelalte.
    Segmentul corporate a mers neasteptat de bine, insa produsele noi pentru IMM-urile si normele proprii de creditare pentru segmentul de retail au contribuit semnificativ la cresterea creditelor acordate", a declarat pentru ZF Robert Rekkers, directorul general al Bancii Transilvania.
    "Nu am vazut un efect in Romania al crizei subprime. Noi crestem pe baza unui portofoliu de produse simple: credite acordate populatiei si IMM-urilor si nu avem produse structurale complexe. Ne dezvoltam foarte bine in Transilvania, unde economia creste extrem de dinamic", a mai precizat Rekkers.Portofoliul de credite al bancii a ajuns la sfarsitul lunii septembrie la 7,66 mld. lei (2,28 mld. euro), in crestere cu 55% fata de inceputul anului, in timp ce activele totale au crescut in primele noua luni cu 41% la 11,42 mld. lei (3,4 mld. euro). Veniturile totale s-au ridicat in primele noua luni la 602 mil. lei (180 mil. euro), in crestere cu 57%, in timp ce cheltuielile totale au avansat cu 45%, la 381 mil. lei (114 mil. euro). Profitul brut de 155,8 mil. lei (46,7 mil. euro) reprezinta 97% din profitul bugetat pentru tot anul.

    Aflati mai multe detalii la www.zf.ro

  • Au trecut de un miliard

    Fondul austriac de investitii Immoeast a incheiat saptamana trecuta achizitia a doua cladiri de birouri din Bucuresti – Riverside Tower, in valoare de circa 25 de milioane de euro, si Baneasa Airport Tower, unde Immoeast si-a majorat participatia de la 75% la 100%, intr-o tranzactie de circa 20 de milioane de euro, conform unor surse citate de Ziarul Financiar. Cu cele mai noi achizitii, valoarea preluarilor de participatii ale Immoeast in proiecte imobiliare anul acesta a depasit un miliard de euro, incepand de la Victoria Park, S-Park sau un teren din Baneasa pe care va dezvolta un ansamblu rezidential de 100 de milioane de euro si pana la Gold Plaza din Baia Mare, Euromall-urile din Galati si Pitesti sau Polus Center din Constanta, cea mai mare tranzactie de pana acum, in valoare de 185 de milioane de euro.

  • Cele mai reusite privatizari

    PERCEPTIA. Szabolcs Nemes (Roland Berger) spune ca acest scenariu este fezabil datorita perceptiei imbunatatite asupra riscurilor: Romania a devenit membru al UE, economia inregistreaza rate de crestere solide, exista niste perspective de dezvoltare mult mai clare, profitabilitatea companiilor este de multe ori mai buna decat cu cativa ani in urma si exista mai putine incertitudini legate de reglementari, lucru care confera investitorilor un grad mai mare de confort.

    COMPANII. Liviu Voinea (GEA) spune ca, peste doi sau trei ani, statul poate astepta nume sonore la privatizarea CEC, TAROM, Oltchim, Antibiotice, a aeroporturilor din Bucuresti, dar si a Romgaz.

  • REZUMATE BM – Ignited

    REZUMATUL POATE FI CITIT DIRECT PE SITE SAU PUTETI DOWNLOADA DOCUMENTUL ATASAT IN JOSUL ACESTEI PAGINI.

    Introducere

    Mediul actual de lucru al unui manager de nivel mediu (middle manager) este un spatiu disputat de doua forte contrare: una vine de sus de sus, cealalta vine de jos. Un director aflat la acest nivel este obisnuit sa treaca nebagat in seama, sa fie neinteles, concediat sau pus in alt post. Traieste intr-o tensiune constanta si trebuie sa faca fata unei concurente feroce si unor schimbari accelerate. Drept urmare, dupa cum ne arata si statisticile, managerii de nivel mediu din zilele noastre lucreaza cu opt ore mai mult pe saptamana decat se lucra pe vremea parintilor lor si dorm cu doua ore mai putin.
    Nu e de mirare, asadar, ca ei cauta cu disperare o iesire din aceasta situatie. In SUA, mai mult de jumatate dintre middle manageri sunt dispusi sa isi schimbe locul de munca la prima ocazie. De altfel, multi dintre ei ingroasa randurile liber-profesionistilor. Aceasta situatie este rezultatul multor ani de marginalizare si de concedieri din cauza fuziunilor si a denigrarilor din mass-media.
    Cu toate acestea, este evident ca sunt coloana vertebrala a oricarei organizatii, caci ei se afla in posesia unor informatii de prima mana, indispensabile pentru succesul unei companii. Cunosc mai bine decat oricine nevoile clientului, situatia concurentei, punctele tari ale companiei si cele slabe. Toate acestea inseamna, nici mai mult, nici mai putin, ca un middle manager are puterea de a-si schimba propria situatie si, prin aceasta, pe cea a organizatiei. In plus, sunt diverse indicii care confirma ca este momentul potrivit pentru a realiza o asemenea transformare. Primul dintre ele este modificarea structurii demografice: pe masura ce generatia „baby boom“ iese la pensie si exodul directorilor catre lumea liber-profesionistilor continua, va exista un vid de conducere care va tinde sa se umple cu acei directori destul de bine pregatiti pentru a ocupa posturile vacante.
    Un alt semn este complexitatea perpetua a lumii afacerilor, din ce in ce mai influentata de globalizare, externalizare si tehnologia noua. Pentru a functiona corect in aceasta lume, companiile trebuie sa se bazeze pe middle management, nivel care cuprinde buni cunoscatori ai mereu schimbatoarelor retele de fabricanti, distribuitori, vanzatori si consumatori.
    In sfarsit, ca rezultat al esecului vechiului model „militar“ al ierarhiei corporatiste, cu rigidele ei departajari profesionale si salariale, flexibilitatea corporatista se afla in crestere. Aceasta flexibilitate evidentiaza marea nevoie de middle manageri si obliga companiile sa personalizeze pachetele salariale.
    Toti acesti indicatori confirma existenta unui spatiu plin de oportunitati pentru middle manageri, in care ei pot castiga mai multa putere, pot gasi noi sarcini care trebuie indeplinite si pot obtine un mai mare succes in cariera si, indirect, pentru organizatiile in care lucreaza.
    Cartea lui Thompson atinge toate aceste trei obiective si le propune directorilor o suma de instrumente care sa le „aprinda“ entuziasmul, descriind, de asemenea, cazuri reale prin care isi ilustreaza afirmatiile. Astfel, sugereaza diverse modalitati de sporire a puterii middle managerilor, prin intermediul cresterii profitului si al unei mai mari autonomii a personalului. In ce priveste cel de-al doilea obiectiv, el precizeaza care sunt cele sapte pietre de incercare, cum are loc, pe de o parte, transformarea strategiilor corporatiste in programe concrete care produc profit si, pe de alta parte, transformarea unor angajati mai putin motivati intr-o forta unificata, creativa si eficienta. Referindu-se la succes, autorul traseaza coordonatele unui sistem prin care sa isi „vanda“ viziunea personala si sa afle echilibrul dintre viata personala si cea profesionala.
    …
    MAI MULT IN EDITIA TIPARITA A REVISTEI

  • Un Guiness Book local

    Desi atributul de „cel mai mare“ sau numarul 1 pe o piata este folosit de companiile din toate domeniile, in dezvoltarile imobilare este cel mai usor de masurat. In Romania, dezvoltarile imobiliare de dimensiuni mari se concentreaza in Bucuresti.
    Cel/cea mai mare
    Nume
    Suprafata
    Dezvoltator
    proiect existent
    proiect in derulare (deadline)
    Mall
    Plaza Romania
    104.000 mp
    Anchor Group
    Colloseum Shopping Mall
    220.000 mp
    (2010)
    Modus
    Birouri
    Charles de Gaulle Plaza
    40.000 mp
    Avrig 35
    Anchor Mall Vitan
    48.000 mp
    (2008)
    Anchor Group
    Inaltime
    Casa Presei Libere
    108 metri
    RAAPPS
    Floreasca City Center
    131 metri
    (2009)
    Raiffeisen Evolution Project Development GmbH
    Hotel
    JW Marriott
    438 camere
    Societatea Companiilor Hoteliere Grand
    Confort Vitan
    1.500 camere (toamna 2007)
    Pro Confort
    Proiect integrat
    Baneasa
    221 ha
    Baneasa Investment

  • Oportunitatea si costul ei

    Acesta este cadrul pentru prima sce­na, petrecuta saptamana trecuta undeva intr-o cladire de birouri din nordul Bucurestiului.

    Citatul ii apartine sefului Renault, Car­los Ghosn, si intr-o forma sau alta l-am auzit de-a lungul timpului de la orice CEO al unei mari corporatii venit sa isi vizi­teze fabricile din Romania si care in­cer­ca sa puna presiune pe autoritati pen­tru a obti­ne avantaje fiscale sau macar pentru reali­zarea unor sosele pana la poarta fabricii. A doua scena are loc intr-un res­tau­rant din zona Parcului Tineretului din Capitala, unde trei cupluri de pana in 30 de ani discuta despre imobiliare. Cei mai vehe­menti sunt insa doi doctori rezi­denti, proaspat casatoriti, care se plang ca nu s-au miscat mai repede cu obti­ne­rea creditului de la banca si cresterea pre­turilor din ultimele 18 luni nu le mai permite sa isi cumpere apartamentul de 3 camere la care visau. Legatura dintre cele doua scene este reprezentata de un termen pe care tot mai multi dintre romani ar trebui sa il invete si nu doar cand vine vorba de afaceri – opportunity cost. Sau cu alte cuvinte, cat pierde Re­nault pentru ca nu poate sa produca mai mul­te masini Logan care se vand ca pai­nea calda la export si cat au pierdut deja me­dicii rezidenti pentru ca nu au actio­nat indeajuns de rapid si au crescut pre­tu­rile la apartamente.

    Opportunity cost i-a determinat pana acum pe producatorii de com­po­nen­te auto sa vina in Romania si sa in­ves­teasca in ultimii sapte ani mai bine de un miliard de euro in fabrici situate in general in partea de vest a tarii.

    Calculul a fost simplu. Chiar daca un camion cu piese auto care pleaca de la fabrica Delphi din Ineu sau cu anvelope Pirelli de la Slatina face chiar si doua-trei zile pana ajunge in depozitele centrale, salariul pe care il primeste pe fiecare ora un roman este de peste zece ori mai mic decat al unui german, iar atunci profitul suplimentar pe care il genereaza o fabrica in Romania justifica relocarea activitatii de productie. Insa ceea ce i-a adus pe primii straini in Romania i-ar putea indeparta pe cei din valul doi, deoarece intre timp salariile au crescut accelerat, cu mult peste proiectiile din business plan-urile producatorilor. De ce oare? Nu mai departe de saptamana tre­cuta, Radu Merica, vicepresedinte in cadrul ca­merei de comert romano-ger­ma­ne si fost sef al grupului de firme al lui Ion Tiriac, se plangea la un seminar orga­nizat de Ziarul Financiar ca in zona de vest a tarii, producatorii de componente auto nu pot apela la forta de munca din jude­tele invecinate cu rata (mai) mare a so­ma­jului, deoarece infrastructura face impo­sibila naveta angajatilor intr-un timp acceptabil.

    De altfel, problema fortei de munca a devenit un laitmotiv, aproape fiecare dis­cutie cu presa a sefilor marilor com­pa­nii active in Romania incluzand re­marci precum „nu mai gasim oameni cali­ficati“ sau „am fost nevoiti sa cres­tem salariile pentru a ne pastra anga­ja­tii“. Iar salariile nu pot decat sa creasca. In plus, preturile la imobiliare ex­plo­deaza de la an la an, iar orice noua extin­dere a activitatii de productie atrage dupa sine un orizont mai indepartat de recuperare a investitiei. Cu spec­trul acestor cresteri sus­­tinute ale costurilor si im­plicit al reducerii pro­fi­ta­bilitatii, producatorii in­cep sa simta in conturi faptul ca numarul kilometrilor de autos­trada anuntati in ulti­mii zece ani nu reuseste sub nicio forma sa treaca de stadiul de pro­iect. Pentru ca daca pretul fortei de mun­ca a crescut cu 20%, atunci aceasta ar trebui sa se regaseasca intr-o diminuare cores­punzatoare a costului cu trans­por­tul, spre exemplu.

    „Vom ajunge la Dacia la o capacitate de productie de 400.000 de automobile in 2009. Daca vom considera ca este nevoie de o noua capacitate de productie, acum avem alternative – am inceput cons­truc­tia unei fabrici in Maroc, care este o tara low-cost“, explica tot saptamana trecuta Carlos Ghosn. Pentru ca pana la urma, in ziua de astazi, totul este o chestiune de oppor­tu­nity cost. Iar daca pretul mainii de lucru nu mai este neaparat un avantaj com­pe­titiv fata de vecinii de la est, atunci poate ca o infrastructura apropiata de cea din tarile de vest de Romania ar putea aduce acum in tara valul al doilea al inve­s­ti­to­ri­lor, adica al celor interesati nu doar de forta bratelor, ci si de creiere.

  • Daca nu totul, macar ceva

    Viata noastra nu va fi usoara“, admite Jose Toscano, directorul general al Millennium Bank Romania, referindu-se la tintele stabilite in planul de afaceri al bancii portugheze si pe care trebuie sa le atinga intr-un climat de competitie puternica. Pana in 2010, banca pe care o conduce ar trebui sa ajunga sa detina o cota de piata de 1,5%, iar pana in 2013 ar trebui sa urce la 2,3%. Demers ambitios, mai ales daca este privit prin prisma eforturilor pe care mai bine de jumatate dintre bancile romanesti le fac de ani buni, fara a reusi sa atinga insa decat 1-1,5% cota de piata.

    Ultima dintre nou-venitii pe piata bancara de la noi, Millennium Bank Romania tinteste persoanele cu venituri mari, intreprinderile mici si mijlocii si companiile mari, declara saptamana trecuta Filipe Pinhal, presedintele grupului portughez. Finantarea consumului – zona de afaceri din care bancherii din Romania realizeaza cea mai consistenta parte a profiturilor ñ va fi facuta printr-o retea separata de unitati, respectiv prin centrele de credit Millennium. Reteaua de sucursale este formata din 39 de unitati prezente in noua judete, iar pana la finele anului portughezii vor mai deschide inca doua. Dintre acestea, 30 vor fi centre de credit – unitati de circa 70-80 de metri patrati in care lucreaza 3-4 oameni de vanzari -, 11 vor fi centre financiare (cu un spatiu de 200-275 de metri patrati) si un punct de lucru va deservi segmentul de private banking.

    Pastrand acelasi model si proportie intre unitatile de consum si cele comerciale, in urmatorii doi ani reteaua se va extinde insa, precizeaza Jose Toscano. Astfel ca, la orizontul anului 2010, sigla purpurie a portughezilor ar trebui sa fie vizibila in 100 de unitati, dintre care 80 vor fi dedicate finantarilor de consum (care vor oferi insa si credite pentru locuinte, alaturi de finantari pentru nevoi personale si carduri de credit). In incercarea de a convinge clientii romani, portughezii mizeaza mult si pe canale alternative (internet banking), iar tranzactiile se vor putea efectua non-stop la bancomatele ce permit pe langa retragerea de numerar si depuneri si rambursari de rate.

    Decizia Millenium bcp de a intra pe piata romaneasca printr-o investitie „de la zero“, dupa ce au pierdut Banca Comerciala Romana in fata austriecilor de la Erste Bank, a fost catalogata ca o miscare riscanta. Aglomeratia de piata romaneasca si prezenta de multi ani a marilor grupurilor financiare europene nu pare a mai lasa prea mult loc de miscare noilor veniti. Dintre cei mai mari jucatori din domeniul bancar la nivel regional, doar belgienii de la KBC nu au aici o prezenta foarte consistenta, potrivit unui studiu realizat de curand de italienii de la UniCredit.

    Piata bancara din regiune este dominata de sapte „grei“, din care sase au o prezenta importanta si in Romania: UniCredit, Erste, Raiffeisen, Groupe Societe Generale, IntesaSanPaolo si OTP Bank. Si chiar daca, dupa ce a participat la procesele de privatizare de la BCR si la CEC, KBC a optat sa nu intre direct sau prin vreo alta achizitie pe piata bancara romaneasca, nici grupul belgian nu lipseste din peisaj. In 2006 a facut un prim pas pe piata locala prin preluarea unei companii de leasing, Romstal Leasing si, imediat dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, a notificat BNR pentru obtinerea pasaportului european. Pentru moment, belgienii nu au facut miscari vizibile pentru a se lansa pe alte zone de activitate, dar „ambitia noastra pe termen lung este sa oferim intreaga gama de servicii financiare“, spunea nu cu mult timp in urma directoarea de comunicare a grupului, Viviane Huybrecht.

    De la inceputul anului, 77 de institutii de credit europene au notificat BNR pentru a oferi servicii financiare in mod direct pe piata romaneasca, in baza liberei circulatii a serviciilor financiare. Printre acestea se numara multe nume cu mare greutate, prezente sau nu in mod direct pe piata, precum Barclays Bank, BNP Paribas, Crédit Suisse, Danske Bank, Goldman Sachs, HSBC.

    Un alt grup belgian, Fortis, si el interesat de BCR si CEC, a preluat la randul sau o firma de pe piata locala de leasing – Global Finance -, intrand insa ulterior si pe piata de factoring (printr-un parteneriat cu Compania de Factoring) si pe cea bancara. Astfel, Fortis va oferi (in baza autorizatiei primite de la BNR incepand cu luna iulie) servicii bancare marilor companii, lasand deoparte pentru moment piata de retail. Operatiunile belgienlor din Romania – despre care nu au fost prezentate prea multe detalii – sunt conduse de Nicolae Surdu, fost vicepresedinte al CreditEurope Bank (fosta Finansbank Romania) si isi au sediul central in centrul de afaceri S-Park. Fortis nu este insa singura institutie financiara europeana care isi deschide o sucursala locala, in conditiile in care si casa de economii spaniola laCaixa a obtinut autorizatia de la BNR pentru a incepe operatiunile de la jumatatea lunii iulie.

    Tot pe varianta deschiderii unei sucursale (reglementata de autoritatile competente din tara de origine, nu de catre BNR) au mers si cipriotii de la Bank of Cyprus, care au obtinut licenta de functionare inca de la sfarsitul anului trecut. Potrivit planurilor anuntate anterior, cipriotii se vor concentra in primii ani pe zona de finantare a intreprinderilor mici si mijlocii si pe sectorul corporatist, avand insa pe termen lung in vizor si sectorul de retail. Pana una alta, Bank of Cyprus opereaza in Romania cu o singura unitate, urmand ca a doua sa fie deschisa in curand, dar si cu o companie de leasing care si-a inceput activitatea in primavara acestui an.

    Pentru un jucator ce porneste de la zero pe piata bancara de retail, asa cum o fac portughezii de la Millennium acum, structura sistemului bancar romanesc face cu atat mai dificila dezvoltarea afacerii, in conditiile in care aproape 90% din activele bancare sunt detinute de grupuri straine, si nu de mici banci locale. Si totusi, presedintele Millennium bcp, Filipe Pinhal, prefera sa vada partea plina a paharului: Romania are perspective importante de crestere economica si implicit a sectorului financiar, iar decizia de a porni o investitie greenfield a fost luata „dupa ce am studiat cu atentie tara, economia si sectorul financiar“.

    Mai concret, portughezii mizeaza pe existenta in Romania a 18 milioane de persoane care pot ajunge sa aiba o relatie cu o banca sau alta (asa numita populatie bancabila), pe nevoile de finantare (dovedite si de cresterile puternice ale creditului neguvernamental din ultimii ani) si pe dezvoltarea segmentului de populatie cu venituri mari. In segmentul de clienti cu venituri peste medie, portughezii au, de altfel, si cea mai buna rata de „vanzari incrucisate“, dupa cum arata raportul financiar pe prima jumatate a anului 2007. In Portugalia, spre exemplu, rata de cross-selling era in iunie 2007 de 6,06 produse per client cu venituri peste medie, 3,67 pe client „de masa“ si 5,45 pe companiile mici si mijlocii. O cifra interesanta, in conditiile in care bancile romanesti vand in medie doar 2-2,5 produse per client obisnuit.

  • BNR nu merge la piata

    Pe atunci, oficialii din Doamnei vorbeau cu seninatate despre consolidarea unei inflatii scazute, despre posibile reveniri minore, de 0,2-0,4 puncte procentuale. „A spune ca din cauza secetei vom ajunge la niveluri de inflatie care sa depaseasca tinta sau sa iasa din intervalul de variatie agreat nu este realist“, sustinea un responsabil BNR dupa sedinta de politica monetara de la sfarsit de iulie, luand in deradere ambitia rosiilor si a cartofilor autohtoni de a bate record dupa record la preturi, pana ajung sa impinga in sus pana si inflatia calculata de Institutul National de Statistica.

    Si a venit statistica pe august: fasole si leguminoase – plus 9,55%, cartofi – plus 3,5%, paine – plus 3,65%. Adica scumpiri exact acolo unde inflatia se simte direct in buzunar si antreneaza mult-temutele „anticipatii inflationiste“ cu care se lupta orice banca centrala. Ca si cand efectele secetei nu erau de-ajuns, BNR s-a gandit in august sa anticipeze o miscare de corectie a cursului leului indusa de conjunctura externa si sa ii dea chiar primul ghiont pentru a obtine o miscare graduala, care sa nu sperie piata si sa sfarseasca tot in inflatie.

    Scopul legat de piata valutara a fost atins, piata a asimilat lectia ca evolutia cursului se mai si inverseaza si ca nu exista apreciere non-stop a leului. Numai ca, de cealalta parte, corectia aplicata leului a insemnat ca tarifele la telecomunicatii nu au mai contrabalansat scumpirea alimentelor, cum se intamplase in iunie si iulie, ci au intrat direct pe frontul scumpirilor.

    BNR a continuat sa ignore rosiile si cartofii si in sedinta de politica monetara de la sfarsitul din septembrie, cand asaltul preturilor in piete devenise de mult de notorietate. Chiar si unii analisti au imprumutat initial din aerul optimist al BNR, considerand ca stie ce stie banca centrala daca nu ridica dobanda, iar tinta de inflatie nu ar fi fost pesemne in vreun pericol. Peste masura de increzatoare in prognozele sale, banca centrala a mentinut dobanda nemiscata la 7%, iar acum contempla perspectiva certa a ratarii tintei de inflatie.

    BNR a vorbit toata vara despre sperietoarea deficitului bugetar de aproape 3% din PIB, care ar fi minat eforturile politicii monetare de a mentine jos inflatia, in loc sa preia rolul de locomotiva. Pana la urma, executia bugetara s-a incheiat insa pe plus si dupa noua luni din acest an, fiind chiar mai stransa decat si-ar fi putut dori o banca centrala ingrijorata de inflatie.

    Chiar si FMI a remarcat recent „prudenta“ politicii fiscale, fara a uita desigur sa recomande insistent pastrarea aceleiasi linii si in ultimele luni ale anului. Oricum, executia bugetara nu ar putea fi invinuita direct pentru saltul inflatiei la peste 6% la sfarsit de septembrie, daca aceasta nu ar ascunde chetuieli de investitii nerealizate compensate de majorari salariale generoase, care au muscat si din competitivitatea externa.
    De fapt, BNR a fost la fel de surprinsa si de ceea ce s-a intamplat in august 2006, cand indicele preturilor de consum a consemnat o scadere de 0,07%. Surpriza a fost atat de mare, incat prognoza bancii centrale pentru finalul lui 2006 a cazut atunci de la 6,8% in iulie la mai putin de 6% in septembrie. Mai mult, anul trecut pe vremea aceasta, BNR ajunsese sa recomande Guvernului devansarea unor majorari de preturi administrate, doar-doar mai creste inflatia si nu se va duce atat de jos incat anul 2007 sa aduca mai apoi o inversare de trend.

    De ce s-a temut BNR mai mult tocmai s-a intamplat: tinta de inflatie pe 2007 a fost compromisa, rata anuala va trece de 5%, adica peste nivelul de 4,87% inregistrat la sfarsitul lui 2006. Rasturnarea de situatie ñ inflatie sub asteptari de mica in 2006, urmata de rabufnirea „brutala“ de acum ñ dupa descrierea FMI – sugereaza din nou ca modelul macroeconomic folosit de BNR pentru prognozarea inflatiei nu este deloc sensibil la ceea ce se intampla in realitate pe tarabele din piata. Prognozele au ajuns sa fie ori mult deasupra inflatiei calculate de INS, ori dedesubt. Ceea ce nu face deloc bine pentru credibilitatea bancii centrale, care se vede in situatia de a emite previziuni infirmate de datele statistice.

    Surse bancare afirma ca modelul ii spunea bancii centrale sa se astepte la o inflatie de 0,7% in septembrie. A fost 1,08%: cartofii s-au razbunat cu o scumpire de 9,19% fata de august, pretul malaiului a sarit cu aproape 4%, ouale cu 15,11%, iar uleiul cu nu mai putin de 18,5%. Cu toate importurile zise ieftine.

    Ce-i drept, guvernatorul BNR Mugur Isarescu afirmase la sfarsit de septembrie ca majorarea preturilor la produsele alimentare si perceptia asupra deprecierii leului reprezinta riscuri pentru obiectivul BNR privind inflatia, care ar putea depasi nivelul atins in august, insa probabil ca nu a crezut, pana cand n-a vazut cifrele finale, ca rata lunara a inflatiei mai poate trece de 1%. Nici analistii bancilor comerciale nu anticipasera cat de influente pot deveni legumele si alte produse alimentare. Atat de influente incat sa scoata inflatia din banda tintita de BNR si s-o urce sus, la peste 6%, de unde sa nu mai poata cobori decat, probabil, pana la pe 5,5-5,6%. Dupa sedinta de politica monetara de la sfarsitul lui septembrie, cand BNR a mentinut dobanda la 7%, inca se mai gaseau analisti increzatori ca inflatia va sta sub plafonul de 5% asumat de banca centrala.

    Acum, dupa cifrele pe septembrie, problema are cu totul alti termeni: nu numai ca tinta este compromisa, dar inflatia la sfarsit de 2007 ar putea fi chiar si cu un punct procentual peste cea de la sfarsitul lui 2006, intrerupand palmaresul dezinflationist al BNR inceput din 1999. Componenta de preturi legume-fructe-oua a fost deci inca o data subestimata de BNR: prima oara in vara lui 2006, cand a antrenat o scadere a inflatiei mult mai rapida decat anticipa banca centrala si din nou acum, cand scumpirile au compromis o tinta care parea atat de usor de atins. Desigur, este vorba despre produse incluse in categoria asa-numitelor preturi volatile, la care politica monetara ajunge mai greu pentru a le frana, insa temerile privind perspectiva inflatiei vin mai de jos, de la inflatia de baza, vizata direct de BNR. Inflatia calculata fara influenta preturilor la legume, fructe, oua, combustibili, precum si a celor reglementate de stat, a fost in august de 0,8%, iar in septembrie de 1,12%. Adica dincolo de ceea ce se vede pe taraba din piata, in economie s-au facut simtite presiuni inflationiste solide.

    In 2007, BNR mai are de tras un singur cartus spre inflatia tintita, pe 31 octombrie, la ultima sedinta de politica monetara a anului, insa analistii apreciaza ca oricare ar fi calibrul folosit, respectiv amplitudinea majorarii de dobanda, meciul pe anul in curs a fost castigat de inflatie. Lupta continua in 2008, un an dominat de atmosfera electorala, in care BNR ar putea fi nevoita sa uzeze serios de parghia dobanzii pentru a-si apara castigurile in dezinflatie obtinute in ultimii ani.

  • Benzinarul Europei de Est

    De fapt, Gerhard Roiss, membru al boardului OMV si director de strategie, spune ca scopul este ca toate tarile vecine la nord, est sau sud cu Romania sa aiba prezenta Petrom. Cum primul pas a fost deja facut prin faptul ca, anul trecut, reteaua de benzinarii a OMV din Romania, Bulgaria si Serbia a trecut in administrarea Petrom, cu pretul a 234 milioane de euro (platiti de Petrom si din majorarea de capital facuta de OMV la achizitia companiei), Roiss spune ca urmatorul pas va fi intrarea in Ucraina. „OMV va intra in Ucraina via Petrom, dar numai dupa ce terminam ce am inceput deja in Romania, Turcia si Georgia“, explica Gerhard Roiss intr-o discutie cu BUSINESS Magazin in cadrul OMV Media Summit, de saptamana trecuta.

    Planul suna cam asa: trei ani de investitii in rafinariile Petrom din Romania, in paralel integrarea afacerilor din Turcia si castigarea unei pozitii cat mai bune in Georgia. In timp ce deseneaza niste sageti pe o hartie, Roiss detaliaza ca in Georgia OMV vizeaza intrarea pe cat mai multe segmente din piata, dupa ce tocmai au inceput acolo distributia de carburanti pentru industria aviatica. Cele mai mari sperante ale OMV merg insa spre piata turca, unde compania austriaca a intrat anul trecut prin achizitia cu 1,1 miliard de euro a unui pachet de 34% din actiunile Petrol Ofisi, compania care controleaza 30% din piata. „In Turcia, este foarte important sa integram afacerile, concentrandu-ne pe proiectul rafinariei din Ceyhan si pe explorare, pentru a fi parte dintr-o companie integrata“, spune Roiss, precizand ca principalele contractari si strategia pentru piata turca vor avea loc in aproximativ doi-trei ani. Petrol Ofisi este lider pe piata turca in ceea ce priveste sectorul de downstream (retail de benzina), cu 3.584 de benzinarii. „Trebuie sa avem toate motoarele pornite in anii urmatori, cand piata din Turcia va inflori incredibil“, explica Roiss.

    In paralel cu aceste proiecte, Gerhard Roiss spune ca va continua transformarea Petrom, „unul dintre cele mai grele proiecte in care ne-am implicat pana acum“. Si Wolfgang Ruttenstorfer, liderul grupului petrolier OMV, spune ca planul de transformare a Petrom in lider regional a avut o intarziere cauzata de situatia reala a companiei, gasita in teren: „Am ajuns sa investim peste un miliard de euro anual in Petrom, mai ales pe partea de rafinare. Situatia gasita pe acest segment a fost mult sub asteptarile noastre“.

    Transformarea rafinariei Petrobrazi, „o chestie imensa ca responsabilitate si investitii“, dupa cum spune Roiss, necesita investitii de peste 1 miliard de euro pana in 2010. „Investitia in Petrobrazi trebuie neaparat facuta, o data pentru ca este atat de veche incat cad bucati din ea, iar pe de alta parte pentru ca este una dintre cele mai ineficiente rafinarii in care am intrat vreodata“, spune Roiss.

    Acesta argumenteaza prin faptul ca Petrobrazi consuma pentru necesarul propriu aproximativ 18% din petrolul care intra pe poarta rafinariei, in timp ce o rafinarie OMV din Austria consuma aproximativ 3-5%. Conform indicelui Solomon, indice international recunoscut pentru masurarea eficientei in rafinarii si care are patru trepte de performanta, rafinariile OMV din Austria sunt pe prima pozitie, iar Petrobrazi nu poate fi evaluata in functie de acest indice, explica Roiss. „Dupa finalizarea investitiei la Petrobrazi, speram ca rafinaria va putea fi evaluata pe a treia pozitie conform indicelui Solomon – asta ne-ar face foarte fericiti“, spune Roiss. Ineficienta nu vine doar din instalatiile invechite, explica directorul de strategie a OMV, ci si din faptul ca Petrobrazi produce un mix de produse pentru care cererea e in scadere (pacura si foarte multa benzina), precum si faptul ca este o rafinarie foarte intinsa, cu suprafata de aproximativ patru kilometri patrati, de doua ori mai mare decat a centrului Vienei. Conform prezentarii facute de OMV, zece unitati din cadrul rafinariei sunt in curs de demolare, iar alte grupuri vor urma sa apara. „Proiectul pentru Petrobrazi prevede compactarea rafinariei, renuntarea la cat mai mult din spatiul inutil pe care il ocupa, dar nu putem sa o demolam si sa o reconstruim, asa ca vom innoi totul asa cum se poate“.

    Pentru moment, cum lucrarile efective de modernizare la Petrobrazi vor incepe in 2008, focusul momentan in Romania este finalizarea investitiei de marketing care presupune modernizarea tuturor statiilor Petrom. Circa 90% din acest proces a avut loc deja (modernizare insemnand atat trecerea la sistemul „full agency“, cu retea de dealeri, cat si aducerea la standardul Petrom V sau Petrom Standard). „Pe langa modernizare, dorim sa mai construim cam 40-50 de statii Petrom, precum si 9 depozite de carburanti“, spune Roiss. Intre timp, cele 109 depozite ale Petrom construite inainte de 1989, vor fi demolate si scoase din circuit, „deoarece sunt si prea multe, si vechi, si ineficiente, iar in lumea moderna 9 depozite pot face treaba a 109“, zambeste Roiss.

    Depozite mai urmeaza sa fie construite si in Bulgaria, unde recent a fost inaugurat unul la Sofia, iar un altul mai urmeaza in prima parte a anului viitor. „Sunt necesare cat mai multe depozite pentru stocarea combustibililor adusi din Romania“, spune Roiss, precizand ca acesta este poate cel mai important mod in care Petrom si-a crescut influenta in regiune si puterea financiara. „Acum, Petrom alimenteaza pe de-a intregul o retea de aproape 700 de benzinarii in Romania, Bulgaria, Serbia si Republica Moldova“, spune Roiss, vizibil multumit de una din cifrele anuntate la acest summit, anume faptul ca vanzarile in benzinariile Petrom au crescut cu 50% fata de anul trecut: „Este o crestere foarte buna si pot spune ca am beneficiat si de ajutorul oamenilor care lucreaza in benzinarii ñ tineri, deschisi si foarte inteligenti -, dar cred ca principalul motiv pentru aceasta crestere nu sunt oamenii, ci sistemul de benzinarie dezvoltat de OMV“.

    Romania, Bulgaria, Serbia si Republica Moldova nu sunt insa singurele tari unde Petrom duce acum carburanti: „Transportam de anul trecut pe mare carburanti din Romania si in reteaua Petrol Ofisi, mai ales benzina, iar probabil tot cu vaporul vom duce produse si in Ucraina, cand Petrom va intra pe aceasta piata – cel mai probabil initial pe retail“.

    Roiss precizeaza insa ca aceasta nu se va intampla mai devreme de trei ani.